Decizia nr. 668/2016
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 919/Ap din 05 august 2015 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 819/Ap din 19 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/197/2014.
În argumentarea acestei decizii s-a reţinut, în esenţă, ca în cauză nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, pentru a ne afla în ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv a încălcării autorităţii de lucru judecat, prin cele două hotărâri judecătoreşti soluţionându-se acţiuni cu obiect diferit.
Astfel, reţine instanţa de revizuire, Dosarul nr. x/62/2014 are ca obiect aplicarea amenzii pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti, iar dosarul nr. x/197/2014 are ca obiect contestaţia la executare. Prin natura lor hotărârile judecătoreşti pronunţate în aceste dosare nu pot avea autoritate de lucru judecat una faţă de cealaltă, fiind pronunţate în litigii cu obiect diferit, reglementate de materii diferite.
Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă că prin decizia recurată au fost aplicate greşit normele de drept material incidente în cauză, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta susţine că potrivit practicii constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (în aplicarea art. 6 din Convenţie) şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, confirmată inclusiv de Curtea Constituţională, se bucură de autoritate de lucru judecat nu numai dispozitivul unei hotărâri, ci şi considerentele pe care se sprijină acesta.
Redând textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., recurenta consideră că noua reglementare extinde aplicabilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri la toate situaţiile în care o hotărâre este pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat şi nu doar la acelea unde şi obiectul şi cauza sunt identice în ambele dosare.
Or, susţine recurenta, art. 430 alin. (2) C. proc. civ. prevede explicit că autoritatea de lucru judecat priveşte şi considerentele pe care se sprijină dispozitivul inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, rejudecarea cererii de revizuire, admiterea acesteia şi anularea deciziei nr. 819 din 19 iunie 2015 pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Analizând recursul declarat din perspectiva criticilor formulate şi ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. pe care recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Din perspectiva acestui motiv recurenta a susţinut că prin decizia recurată au fost aplicate greşit normele de drept material incidente în cauză, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind analizată şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Autoritatea de lucru judecat astfel cum a fost consacrată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., statuează la alin. (2) al aceluiaşi articol că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Prin noua reglementare a autorităţii de lucru judecat noul C. proc. civ. prevede în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului, cât şi asupra considerentelor pe care se sprijină.
Totodată, art. 431 alin. (2) din noul C. proc. civ. reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
Aşa cum s-a subliniat în mod judicios, în acest caz, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.
Astfel fiind, având în vedere noua perspectivă asupra efectelor hotărârilor judecătoreşti expuse de legiuitor în soluţia legislativă de la art. 430 alin. (2) C. proc. civ., analiza cererii de revizuire se impunea a se face inclusiv din perspectiva considerentelor hotărârilor menţionate de revizuent.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurenta A., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea cererii de revizuire în vederea analizării acesteia şi din perspectiva dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 919/Ap din 05 august 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii de revizuire.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2016.