Decizia nr. 595/2016
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Petenţii A. şi B. au formulat la data de 19 noiembrie 2009 plângere împotriva încheierii de C.F. din 2 noiembrie 2004 prin care s-a dispus intabularea în C.F. com. Salcea a imobilului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 2004, autentificat de B.N.P., C.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Suceava prin sentinţa civilă nr. 6072 din 28 decembrie 2011 a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a petenţilor şi le-a respins plângerea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel petenţii, iar la termenul de judecată din data de 17 decembrie 2013, petentul A. a arătat că înţelege să recuze completul de judecată C3/A, întrucât împotriva unui membru al completului a formulat plângere penală aflată în curs de soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 decembrie 2013, Tribunalul Suceava, faţă de cererea de recuzare formulată oral de către petentul A., a suspendat judecarea apelului în temeiul art. 31 alin. (3) C. proc. civ.
Tribunalul Suceava prin Încheierea nr. x din 24 ianuarie 2014 a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de către petentul A., reţinând că cererea nu face parte din categoria celor scutite prin lege de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar şi că petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a celor două sume, taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, deşi i s-a adus la cunoştinţă această îndatorire, prin adresa emisă la data de 10 ianuarie 2014.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 13 martie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 16 martie 2015, în vederea perimării, fixându-se termen pentru data de 2 aprilie 2015, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin Decizia nr. 112 din 2 aprilie 2015 a constatat perimat recursul declarat de petentul A.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de13 martie 2014, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
Cum din consultarea actelor dosarului a reieşit că, până la data de 13 martie 2015, când era împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, în vederea continuării judecăţii, instanţa a constatat că în speţă sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A. criticând soluţia de constatare a perimării judecării recursului declarat împotriva încheierii de anulare, ca netimbrată, a cererii de recuzare.
Înalta Curte la termenul de judecată din data 17 martie 2016, învestită fiind cu soluţionarea recursului, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii lui, pe care o găseşte incidentă speţei, pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În cauza de faţă se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Decizia atacată prin prezentul recurs este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., care prevede că sunt irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Se reţine că, în cauză, Curtea de Apel Suceava, fără a soluţiona fondul pricinii, a pronunţat o hotărâre asupra recursului, constatându-l perimat.
Aşa fiind, cum decizia dată în recurs este irevocabilă şi nu se încadrează în dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care prevede ce hotărâri se pot ataca cu recurs, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui “recurs la recurs”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 112 din 2 aprilie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2016.