Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 131/RC/2016

Deliberând asupra fondului cererii de recurs în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 222 din 21 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013, Tribunalul Constanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., prin avocat ales.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din:

- infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 (parte vătămată B.) în infracţiunea prev. de art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

- infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 (parte vătămată C.) în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen.

- proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate B. şi C., inculpata D.) în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen.;

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (parte vătămată B.), a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), f) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (parte vătămată C.), a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), f) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (inculpata D.), a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), f) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate, hotărându-se că, în final, inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), f) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 12 iunie 2013 la 21 martie 2014.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A.

A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, ca neîntemeiată.

A luat act că C. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 25 C. proc. pen. şi art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 şi urm. C. civ.:

- a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 15.000 RON către partea civilă B., reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 350 RON depusă la D.G.F.P.M.B., potrivit chitanţei din 17 iunie 2013.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- laptop şi încărcător aflat în plic sigilat cu sigiliul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa;

- hard disk 250 GB, provenind de la un laptop, şi un stick de memorie de culoare verde, ambalate după efectuarea percheziţiei informatice într-un plic sigilat cu sigiliul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa;

- un telefon marca X; un telefon mobil marca Y, aflate într-un plic sigilat cu sigiliul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea şi distrugerea următoarelor bunuri:

- 10 cartele SIM;

- un suport de cartelă;

- un ambalaj provenit de la o cartelă SIM pe care era inscripţionat numărul de telefon 1;

- un suport de cartelă;

- un ambalaj provenit de la o cartelă SIM pe care era inscripţionat numărul de telefon 2;

- un dispozitiv USB stick, ce conţine o cartelă SIM;

- componentele unui telefon mobil marca Z.

A dispus ataşarea la dosarul cauzei a mijloacelor de probă aflate în plicul sigilat cu sigiliul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, care conţine următoarele mijloace de probă:

- agendă cu copertă de culoare roz;

- fotografie color în care se află A. şi D.;

- fotografie color în care se află A. şi patru persoane de sex masculin;

- bucată de hârtie pe care este notat un nume şi un număr de telefon;

- bucată de hârtie pe care este notat numărul de telefon 3 şi o adresă;

- 4 coli tip A4 ce conţin „Anexă contractuală - detalii” număr 4, emis pe numele D., pentru terminalul mobil marca X;

- fotografie color, ruptă în două bucăţi, în care se află A. şi o persoană de sex feminin despre care acesta a afirmat că se numeşte C.;

- o bucată de hârtie conţinând însemnări olografe.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, Tribunalul Constanţa a reţinut următoarele:

Cu privire la infracţiunea de proxenetism comisă de către inculpat, vizând-o pe inculpata D., Tribunalul a reţinut următoarele:

Inculpatul A., în luna mai 2013, a mai recrutat-o pe D., născută la data de 17 octombrie 1994, căreia i-a înlesnit practicarea prostituţiei, asigurându-i cazarea într-un apartament, materialele necesare, i-a furnizat clienţi şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, însuşindu-şi sumele de bani astfel obţinute.

În luna mai 2013, inculpata D. presta servicii tip „videochat” şi locuia efectiv în municipiul Constanţa, unde îşi desfăşura activitatea.

Aceasta a fost recrutată de către inculpatul A. prin aceeaşi metodă prin care le-a recrutat şi pe părţile vătămate E. şi C., respectiv metoda „loverboy”.

Iniţial, inculpatul A. întreţinea acte sexuale cu aceasta atunci când partea vătămată C. era plecată din apartamentul în care locuia cu acesta, iar, ulterior, a cazat-o şi pe inculpata D. în acelaşi apartament.

Ulterior, la data de 27 mai 2013, inculpata D. a părăsit apartamentul în care locuia împreună cu inculpatul şi a închiriat singură un apartament. Aceasta a fost ajutată de către un client care i-a împrumutat bani în acest sens (martorul F.). Inculpata D. a păstrat, însă, relaţia cu inculpatul A. şi a continuat să practice prostituţia în folosul acestuia.

De altfel, după plecarea părţii vătămate C. din apartamentul situat în municipiul Constanţa, ca urmare a temerii că-l va reclama la poliţie, însuşi inculpatul A. s-a ascuns o perioadă de timp în apartamentul în care practica prostituţia inculpata D. Inculpatul chiar a plecat cu trenul, pentru câteva zile, în localitatea Deva, unde cunoştea, de pe un site de socializare, o tânără.

Pentru racolarea persoanelor de sex feminin cu care inculpata D. întreţinea acte sexuale în schimbul unor sume de bani erau postate anunţuri pe internet.

Inculpata D. a folosit mai multe numere de telefon care au fost menţionate în anunţuri, respectiv: 5, 6 şi 7. Acesta din urmă a fost folosit iniţial de către partea vătămată C., însă, din data de 25 mai 2013, a fost preluat de către inculpata D.

Astfel, au fost identificate mai multe anunţuri prin care se ofereau vădit servicii sexuale în schimbul unor sume de bani.

Sumele de bani obţinute de către inculpata D. din practicarea prostituţiei au fost însuşite de către inculpatul A. Din convorbirile telefonice rezultă că, după ce a plecat de la studioul de video-chat şi s-a mutat cu inculpatul şi partea vătămată C., în circa trei zile, aceasta a obţinut, din practicarea prostituţiei, suma de 4.000 RON.

Inculpata D. a locuit doar câteva zile în apartamentul de pe str. x, după care a revenit să locuiască împreună cu inculpatul A. în apartamentul de pe Aleea x.

Inculpata D. a continuat să practice prostituţia până la data de 12 mai 2013, când a fost efectuată percheziţia domiciliară.

S-a reţinut că situaţia de fapt arătată mai sus rezultă din următoarele mijloace de probă:

- declaraţia inculpatei D., care a confirmat situaţia de fapt reţinută în cauză;

- declaraţia părţii vătămate C., din cursul urmăririi penale, care a confirmat situaţia de fapt reţinută în cauză;

- declaraţia martorului F., care a locuit o perioadă de timp în apartamentul închiriat de către inculpat, dar şi în apartamentul închiriat de către inculpată;

- declaraţia martorului G., taximetrist de profesie, prin care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul A., acesta solicitându-i să o sune pe inculpata D. şi să îi ducă un buchet de flori, aceasta locuind pe str. xxx. Ulterior, martora a transportat-o de mai multe ori pe învinuita D. Într-una din nopţi, a luat-o pe aceasta din localitatea Costineşti şi a transportat-o până în municipiul Constanţa, la un bloc de pe Aleea x.

- declaraţia martorului H., care a declarat că, în ziua de 22 mai 2013, a sunat la numărul de telefon 7 pe care l-a luat dintr-un anunţ postat pe internet şi s-a deplasat la un apartament situat la etajul 3 al unui bloc. Martorul a întreţinut acte sexuale în schimbul sumei de 200 RON cu inculpata D., pe care a recunoscut-o din fotografie. Aceasta i-a spus că mai avea o colegă care era plecată la un „american” (n.n.: martorul I.).

- declaraţia martorului F., din care a rezultat că a cunoscut-o pe inculpata D. ca prostituată şi că a întreţinut de mai multe ori acte sexuale cu aceasta, în schimbul unor sume de bani (300 RON, 500 RON, 100 RON), la locuinţa sa, dar şi într-un apartament situat la etajul 3 al unui bloc situat pe Aleea x.

La un moment dat, inculpata D. i-a spus martorului că s-a certat cu colega de apartament, care practica şi ea prostituţia, şi că voia să îşi închirieze un apartament. Martorul a ajutat-o pe învinuită să îşi închirieze un apartament pe str. x din municipiul Constanţa şi să îşi mute bagajele în acel imobil.

- declaraţia martorului J., taximetrist de profesie, care a declarat că l-a cunoscut la începutul lunii iunie pe inculpatul A., pe care l-a transportat până pe Aleea x, la un bloc, de unde a luat o fată pe care a transportat-o pe str. xx, unde aceasta s-a întâlnit cu un bărbat (n.n.: martorul F.) căruia i-a cerut suma de 200 RON, însă acesta i-a dat doar 12 RON. Înainte, l-a lăsat pe inculpat în dreptul unui magazin, iar după ce tânăra s-a întâlnit cu acel bărbat, l-a luat din nou pe inculpat în maşină.

Martorul a mai declarat că inculpatul A. i-a lăsat la un moment dat două numere de telefon, respectiv 3 şi 8, solicitându-i să îl sune dacă află pe cineva interesat să închirieze un apartament pe str. x.

- declaraţia inculpatului A. care a confirmat că învinuita a locuit în apartamentul închiriat de el şi că aceasta a practicat prostituţia, însă a negat faptul că el a recrutat-o, i-a înlesnit practicarea prostituţiei şi că a tras foloase de pe urma acestei activităţi;

- anunţurile postate pe internet, în vederea racolării persoanelor cu care inculpata D. întreţinea acte sexuale, în schimbul unor sume de bani.

Astfel, au fost identificate mai multe anunţuri postate, începând cu data de 10 mai 2013, pe o adresă de anunţuri pe internet la categoria Matrimoniale, sub-categoria „De la Fete pentru Băieţi”, având titlurile „NoUtAtE”, „Ceva deosebit!” şi textele „Nu am sa-ti spun prea multe, ci am sa te las pe tine sa ma descoperi, sfatul meu este următorul: vrei sa te simţi cel mai satisfăcut ??? ,formeaza-mi numărul!!!;)”, „SENZUALITATEA, FEMINITATEA ŞI BUNUL SIMT SUNT CALITĂŢILE CARE MA CARACTERIZEAZĂ. DACA EŞTI UN BĂRBAT CARE SE RESPECTA ŞI ŞTIE SA APRECIEZE O ESCORTA ATUNCI AŞTEPT TELEFONUL TAU. întâlnirea cu mine va fi una magica, speciala şi de neuitat!”; „Sfatul meu este sa ma suni, cat poţi de repede:) nu vei avea parte de, dezamăgiri ...ba chiar vei fii....SURPRINS”; „SENZUALITATEA, FEMINITATEA ŞI BUNUL SIMT SUNT CALITĂŢILE CARE MA CARACTERIZEAZĂ.. DACA EŞTI UN BĂRBAT CARE SE RESPECTA ŞI ŞTIE SA APRECIEZE O ESCORTA ATUNCI AŞTEPT TELEFONUL TA U. întâlnirea cu mine va fi una magica, speciala şi de neuitat!”.

Având în vedere conţinutul anunţurilor, fotografiile ataşate acestora, precum şi sumele de bani menţionate, s-a constatat, fără îndoială, că D. oferea servicii sexuale în schimbul unor sume de bani.

- convorbirile şi comunicările telefonice interceptate în cauză.

Inculpata D. a utilizat posturile telefonice mobile cu numerele 5, 6 şi 7, pentru a racola persoanele cu care întreţinea actele sexuale în schimbul unor sume de bani. Aceste numere de telefon au fost menţionate în conţinutul anunţurilor.

Prin autorizaţia din 21 mai 2013 a Tribunalului Constanţa s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la postul telefonic cu numărul 6, utilizat de către D., pentru o durată de 30 de zile, de la data de 21 mai 2013 până la data de 19 iunie 2013.

Prin autorizaţia din 21 mai 2013 a Tribunalului Constanţa, s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la postul telefonic cu numărul 7, utilizat la data autorizării de către partea vătămată C., pentru o durată de 30 de zile, de la data de 21 mai 2013 până la data de 19 iunie 2013.

Din conţinutul convorbirilor şi comunicărilor interceptate rezultă, fără îndoială, că inculpata D. practica prostituţia şi că A. îi înlesnea practicarea prostituţiei şi trăgea foloase de pe urma acestei activităţi.

Cu referire la activitatea de traficare a victimelor E. şi C., de către inculpatul A., Tribunalul a reţinut următoarele:

1. Victima E.

La data de 14 ianuarie 2013, partea vătămată E. a formulat o plângere împotriva inculpatului A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Partea vătămată a declarat că l-a cunoscut pe inculpat în vara anului 2012 şi că a început o relaţie de prietenie, pe parcursul căreia inculpatul i-a oferit diverse cadouri, precum şi un inel de logodnă, cerând-o în căsătorie.

În acest mod, inculpatul i-a câştigat încrederea persoanei vătămate. La sfârşitul lunii septembrie 2012, partea vătămată, întrucât s-a îndrăgostit de inculpat, a acceptat să-l însoţească pe acesta în Germania, unde i-a spus că are afaceri.

Astfel, la data de 30 septembrie 2012, inculpatul şi partea vătămată au plecat în Germania. În Frankfurt, cei doi au fost aşteptaţi de martorul K., care i-a condus la un hotel.

Partea vătămată E. şi inculpatul A. au locuit împreună cu martorul K. şi cu prietena acestuia, care, după cum a aflat, practica prostituţia într-un club tip FKK.

La începutul perioadei petrecute în Germania cei doi au cheltuit banii cu care venise A. din ţară, fapt pentru care inculpatul A. i-a solicitat persoanei vătămate să se prostitueze, motivând că afacerile i-au mers prost şi că nu mai avea bani pentru a se deplasa în Irlanda sau pentru a se întoarce în România.

Întrucât partea vătămată E. a refuzat, inculpatul A. a exercitat acte de violenţă fizică şi psihică asupra acesteia, determinând-o astfel să se prostitueze.

În perioada următoare, timp de aproximativ o săptămână, partea vătămată a practicat prostituţia într-un club, banii astfel obţinuţi fiind luaţi de către inculpatul A.

Partea vătămată a declarat că în prima zi a întreţinut acte sexuale cu 7 bărbaţi, obţinând suma de 280 euro, din care suma de 95 euro a revenit clubului, iar în decursul acelei săptămâni a obţinut aproximativ 3.000 euro.

Întrucât partea vătămată a refuzat să mai meargă la acel club, întrucât a fost muşcată de un client, inculpatul A. a dus-o pe aceasta la un alt club, situat la aproximativ 30 km de localitatea Worms, unde a practicat prostituţia 3-4 zile, timp în care a obţinut suma de aproximativ 2.000 euro.

Partea vătămată a mai arătat că era însoţită până la club de către inculpatul A. care îi lua şi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei.

Întrucât la alte două cluburi la care au fost nu erau clienţi, inculpatul a hotărât să meargă în Irlanda.

Astfel, inculpatul şi partea vătămată au plecat la sfârşitul lunii octombrie 2012 în Dublin, unde au locuit într-un apartament împreună cu vărul inculpatului, numitul L. şi cu numita M., care practica şi ea prostituţia.

Inculpatul A. i-a făcut părţii vătămate fotografii erotice pe care le-a ataşat anunţurilor postate pe un site cu scopul racolării clienţilor în vederea practicării prostituţiei, după care s-au mutat la hotel. Tot inculpatul i-a cumpărat părţii vătămate o cartelă SIM cu numărul 9, pentru a putea fi contactată de clienţi.

Timp de o lună, partea vătămată a practicat prostituţia, întreţinând zilnic acte sexuale cu clienţii, obţinând, potrivit declaraţiei acesteia, aproximativ 20.000 euro.

Partea vătămată a declarat că inculpatul A. o bătea atunci când îi cerea acestuia să se întoarcă acasă.

În continuare, partea vătămată s-a prostituat timp de aproximativ o săptămână, fiind cazată împreună cu inculpatul la hotel, obţinând suma de 10.000 euro, după care inculpatul A. a cazat-o la hotel, unde, timp de 4-5 zile, a practicat prostituţia.

Ulterior, inculpatul A. a închiriat un apartament în localitatea Kildare Sallins, aflată în apropierea oraşului Dublin. Timp de o săptămână, partea vătămată a practicat prostituţia, obţinând suma de 10.000 euro.

La data de 04 decembrie 2012, inculpatul A., partea vătămată E. şi numita N., aceasta din urmă practicând şi ea prostituţia în apartament, s-au întors în România.

A mai declarat partea vătămată că, înainte de a pleca spre România, inculpatul A. a bătut-o.

După întoarcerea în România, inculpatul A. a cheltuit banii cu care venise din Irlanda (7.000 euro), astfel că i-a solicitat persoanei vătămate să plece din nou în Irlanda, pentru a practica prostituţia. Acesta a bătut-o şi a ameninţat-o de mai multe ori, determinând-o în acest fel să plece în Irlanda.

începând cu data de 13 decembrie 2012, timp de patru zile, partea vătămată E. a practicat prostituţia fiind cazată la hotelul din Dublin, obţinând suma de 2.000 euro, din care suma de 1.000 euro a trimis-o inculpatului A.

În continuare, în perioada 16-26 decembrie 2012, partea vătămată a practicat prostituţia, fiind cazată într-un apartament din localitatea Kildare Sallins, obţinând suma de 6.000 euro, din care a trimis inculpatului suma de 1.600 euro.

La data de 26 decembrie 2012, partea vătămată E. s-a întors în România.

Inculpatul A. a ameninţat-o pe partea vătămată că îi va spune mamei sale cele întâmplate, determinând-o astfel să se întâlnească cu acesta. Inculpatul a bătut-o, întrucât aceasta nu voia să îi dea suma de 650 euro pe care partea vătămată îi mai avea, iar ulterior, în luna ianuarie 2013, i-a amanetat un telefon mobil oferit cadou părţii vătămate de către mama sa. Şi cu acea ocazie inculpatul a bătut-o.

La începutul lunii ianuarie 2013, inculpatul A. i-a solicitat părţii vătămate să se prostitueze în municipiul Constanţa, întrucât aceasta a refuzat să se mai deplaseze în Irlanda. Inculpatul i-a solicitat să locuiască în acest sens într-un apartament, împreună cu o minoră, numita O. Întrucât partea vătămată a refuzat, acesta a bătut-o.

La data de 12 ianuarie 2013, partea vătămată E. i-a relatat mamei sale cele întâmplate, iar apoi a formulat plângerea penală împotriva inculpatului.

La sfârşitul lunii ianuarie 2013, partea vătămată a fost din nou constrânsă de către inculpat să se prostitueze, fiind cazată de către acesta. Inculpatul locuia împreună cu partea vătămată şi posta anunţuri pe internet, folosind fotografiile efectuate în Irlanda.

După aproximativ o săptămână, partea vătămată a fugit.

Ulterior, în ziua de 31 martie 2013, partea vătămată E., aflându-se în municipiul Constanţa, s-a întâlnit cu inculpatul A., care a încercat să o ia cu el în maşină. Întrucât partea vătămată s-a opus, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, acesta solicitându-i să-şi retragă plângerea formulată.

Audiată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată E. a menţinut în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Declaraţiile persoanei vătămate E. sunt susţinute de declaraţiile martorilor K., P. şi Q.

Audiat în cursul urmăririi penale, martorul K. a declarat că, în luna august sau septembrie 2012, inculpatul A. a venit în Germania, însoţit de partea vătămată E., pe care i-a prezentat-o ca fiind prietena şi viitoarea lui soţie, cu intenţia de a-şi căuta un loc de muncă. Au locuit împreună în jur de 3-4 zile, timp în care, a declarat martorul, cei doi se certau des şi făceau multă gălăgie, iar inculpatul A. exercita acte de violenţă asupra părţii vătămate. A declarat martorul că a auzit, la un moment dat că A. voia să o ducă pe partea vătămată să lucreze la un club de noapte.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, martorul K. a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Declaraţia martorului K. nu susţine declaraţia inculpatului, potrivit căreia B. putea fără nici un ajutor să se angajeze pe teritoriul Germaniei, într-un club de noapte, acesta declarând că E. nu vorbea limba germană, iar în Germania, pentru a te descurca şi a-ţi găsi un loc de muncă, trebuie să vorbeşti limba germană, şi că, în aceste condiţii, aceasta nu se putea descurca singură, în sensul găsirii unui loc de muncă într-un club de noapte de pe teritoriul Germaniei în care să practice prostituţia. A declarat martorul că din Germania cei doi au plecat în Irlanda.

Audiat în cursul urmăririi penale, martorul Q. a declarat că l-a transportat pe inculpatul A. şi pe partea vătămată în luna decembrie 2012 la Aeroportul Otopeni, iar înainte să plece spre Bucureşti, a asistat în apartamentul din municipiul Constanţa, în care locuia inculpatul, la o scenă în care acesta se certa cu partea vătămată, aceasta îi spunea inculpatului că nu vrea să mai plece, iar el a lovit-o cu pumnii şi picioarele. Martorul a precizat că partea vătămată urma să plece în Irlanda.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, martorul Q. a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, susţinând faptul că, înainte să plece spre Bucureşti, i-a găsit pe cei doi în apartament certându-se, a auzit-o pe E. spunându-i inculpatului că nu mai vrea să plece la muncă, reacţia inculpatului fiind una violentă; totodată, a auzit-o pe partea vătămată spunând că vrea să-şi ia bagajul să plece la mama ei acasă.

Martora P. a declarat că a avut o relaţie cu inculpatul, la începutul anului 2013, însă i-a pus punct, întrucât şi-a dat seama că inculpatul încerca să profite de ea.

Din declaraţia martorei R., din cursul urmăririi penale, rezultă că, în luna decembrie 2012, l-a cunoscut pe inculpatul A. şi a ieşit în oraş, împreună cu acesta, de câteva ori; astfel, a aflat de la inculpat că prietena acestuia se afla în Irlanda, unde practica prostituţia, iar banii astfel obţinuţi îi trimitea acestuia.

A mai declarat martora că inculpatul A. i-a spus că mama lui E (pe care a recunoscut-o din fotografie ca fiind partea vătămată E.) a formulat o plângere la poliţie împotriva sa şi că se aştepta din moment în moment să fie arestat.

Martora a cunoscut-o, ulterior, şi pe partea vătămată C., dar şi pe D.

Audiată în cursul cercetării judecătoreşti, martora a arătat că menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, precizând că aspectele consemnate în declaraţie sunt reale.

A arătat martora că după aproximativ 1-2 luni după ce l-a cunoscut pe inculpat, a cunoscut-o şi pe iubita acestuia, iar din câte a putut observa, aceasta îl iubea pe A. şi era în stare să facă orice pentru el.

Când l-a cunoscut pe inculpat, acesta avea bani şi apărea ca fiind un bărbat cu mulţi bani, întrucât, când ieşeau în oraş, făcea cinste, plătea toată consumaţia, era darnic. A declarat martora că, în perioada în care Iulia a fost plecată în străinătate, A. cheltuia foarte mulţi bani, dar, după ce aceasta a revenit în ţară, acesta nu mai cheltuia la fel de mult. Martora, în conturarea portretului inculpatului, a arătat că acesta nu avea un loc de muncă, iar uneori îi spunea că ar vrea să-şi găsească un loc de muncă, dar nu este genul care să lucreze în fiecare zi şi la sfârşitul lunii să primească 1.000 RON. Din câte cunoaşte martora, A. nu avea alte surse de venit, singurii bani pe care-i avea erau trimişi de Iulia.

Afirmaţiile părţii vătămate E., potrivit cărora banii obţinuţi din practicarea prostituţiei îi trimitea inculpatului, sunt susţinute şi de înscrisurile privind transferurile de bani, din care rezultă că, la datele de 17 şi 19 decembrie 2012, partea vătămată E. i-a trimis inculpatului A. sumele de 300, respectiv 800 euro.

Cu privire la incidentul din data de 31 martie 2013, partea vătămată a prezentat certificatul medico-legal din data de 02 aprilie 2013, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, potrivit căruia partea vătămată a suferit leziuni de violenţă (echimoze la braţe şi gamba dreaptă) care necesitau 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Declaraţiile părţii vătămate sunt susţinute şi de convorbirile şi comunicările telefonice interceptate în cauză.

Audiat, inculpatul A., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârşirea faptei.

Declaraţiile inculpatului de nerecunoaştere a săvârşirii faptei sunt combătute de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor, aşa cum au fost prezentate anterior, declaraţii care se coroborează între ele şi din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul ducea un trai parazitar, procurându-şi mijloacele de existenţă prin exploatarea tinerelor pe care le recruta, în scopul practicării prostituţiei, în folosul său, în aceeaşi situaţie fiind şi partea vătămată E., pe care a determinat-o, prin declaraţii de iubire, prin oferirea de cadouri şi a unui inel de logodnă, să se îndrăgostească de el, şi, câştigând încrederea, atât a părţii vătămate, cât şi a mamei acesteia, precum a declarat chiar inculpatul, a transportat-o în Germania, sub pretextul că avea afaceri de rezolvat acolo, iar ulterior în Irlanda, unde a cazat-o în hoteluri şi a obligat-o, prin acte de violenţă fizică şi psihică, să practice prostituţia în diverse cluburi din Germania şi Irlanda, iar ulterior, în ianuarie 2013, a cazat-o într-un apartament din municipiul Constanţa şi a obligat-o prin acte de violenţă fizică şi ameninţare să practice prostituţia.

În drept, activitatea infracţională a inculpatului A. care, cu intenţie, în perioada septembrie 2012-decembrie 2013, a recrutat-o, prin înşelăciune, pe partea vătămată E., afirmând că o iubeşte, oferindu-i cadouri şi un inel de logodnă, determinând-o astfel să se îndrăgostească de el şi a transportat-o în Germania, sub pretextul că avea treburi de rezolvat acolo, iar ulterior în Irlanda, a cazat-o în hoteluri şi într-un apartament, a obligat-o prin acte de violenţă fizică să practice prostituţia în diverse cluburi din Germania şi Irlanda, iar ulterior, în ianuarie 2013, a cazat-o într-un apartament din municipiul Constanţa şi a obligat-o prin acte de violenţă fizică şi ameninţare să practice prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.

La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. pen. (Legea nr. 286/2009) şi Legea de punere în aplicare a acestuia - Legea nr. 187/2012. Analizând încadrarea juridică prin prisma aplicării legii penale mai favorabile, Tribunalul a constatat, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de dispoziţiile art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. sunt mai mici, că dispoziţiile actuale care reglementează traficul de persoane sunt mai favorabile inculpatului.

Totodată, a constatat că fapta a fost săvârşită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie.

Potrivit art. 39 alin. (4) C. pen. din 1969 , în cazul recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen. din 1969, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.

Potrivit art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen. actual, dacă, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate, respectiv cu 5 ani.

Pentru aceste considerente, în baza art. 386 C. proc. pen., Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de persoane reţinută în sarcina inculpatului A., prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 (parte vătămată B.) în infracţiunea prev. de art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen.

2. Victima C.

Din investigaţiile efectuate în cauză, urmare a plângerii formulate de partea vătămată E., a rezultat că inculpatul A. a continuat să recruteze persoane de sex feminin, în scopul exploatării acestora, prin însuşirea sumelor de bani obţinute de către acestea din practicarea prostituţiei.

Astfel, a fost identificată partea vătămată C., în vârstă de 15 ani.

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că partea vătămată C. a fost recrutată în luna aprilie 2013, de către inculpatul A., în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, şi găzduită de către acesta în apartamente situate în municipiul Constanţa, unde aceasta a şi practicat prostituţia.

Inculpatul i-a înlesnit practicarea prostituţiei prin asigurarea materialelor necesare (laptop, prezervative, etc), prin postarea anunţurilor pe internet pentru racolarea clienţilor, prin găsirea unor clienţi, i-a asigurat protecţia şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată, însuşindu-şi banii astfel obţinuţi.

Inculpatul A. a locuit, iniţial, la nişte prieteni, împreună cu partea vătămată C., precum şi în apartamentul uneia dintre surorile sale, însă, ulterior, a închiriat imobilul în care a locuit, situat în municipiul Constanţa, Aleea x, în care a găzduit-o pe partea vătămată C., în perioada aprilie 2013-02 iunie 2013.

Partea vătămată C. a practicat prostituţia, întreţinând actele sexuale în schimbul unor sume de bani, în apartamentul în care locuia.

Pentru racolarea persoanelor cu care partea vătămată C. întreţinea acte sexuale în schimbul unor sume de bani, erau postate anunţuri pe internet.

Inculpatul A. a pus la dispoziţia părţii vătămate, pentru a posta anunţuri, un laptop.

Partea vătămată a folosit mai multe numere de telefon care au fost menţionate în anunţuri, respectiv: 10, 7 şi 1.

Astfel, au fost identificate mai multe anunţuri prin care se ofereau vădit servicii sexuale în schimbul unor sume de bani, postate pe internet.

De asemenea, partea vătămată a utilizat şi posturile telefonice cu numerele 2 şi 11, prin intermediul cărora lua legătura cu martorul I., care a cunoscut-o pe partea vătămată C. prin intermediul anunţurilor postate pe internet şi a întreţinut acte sexuale cu aceasta, în schimbul unor sume de bani.

Martorul I. i-a solicitat să nu mai posteze anunţuri pe internet, întrucât îşi dorea să aibă o relaţie cu partea vătămată, urmând să o întreţină acesta.

Inculpatul A. i-a procurat părţii vătămate C. cartele SIM cu numere de telefon distincte de cele postate în anunţuri şi i-a solicitat minorei să îi ceară martorului I. sume de bani în schimbul întreţinerii actelor sexuale.

Partea vătămată C. a primit sume mari de bani, respectiv 5.000 RON, 2.000 RON, de la I.

Aceste sume, ca şi cele obţinute de către partea vătămată din practicarea prostituţiei, au fost însuşite de către inculpatul A.

Inculpatul cunoştea vârsta părţii vătămate, aşa cum rezultă şi din declaraţia acestuia, dar şi din convorbirea telefonică din data de 14 mai 2013, ora 04:09:39, dintre acesta şi D.: „Păi are 16 ani! Tu te aştepţi la aia să te educe pe tine, să te aducă... A.: Nu, mă! Dar nu e problema ta! Şi tu, când te mai sun io, tu nu mai vorbeşti cu mine-n telefon toate prostiile astea! Şi nu e problema ta ce fac io şi cu cine fac io!”.

De asemenea, într-o convorbire telefonică purtată la data de 08 mai 2013, ora 01:42:51, inculpatul A. îi relatează unei prietene aflată în Elveţia, unde aceasta practica prostituţia şi obţinea 1.000 euro pe seară, că are două „gagici” dintre care una de 19 ani (referindu-se la D.) şi una despre care lasă să se înţeleagă în mod evident faptul că este minoră („Are interdicţie să iasă din ţară”, „De astea, mă... cum se zice, mă... când trebuie să facem petrecerea aia când devii... mai mare, m-ai înţeles şi că dacă prima era de acord o putea convinge şi pe minoră să locuiască împreună cu amândouă („dacă tu accepţi mai mult aşa, io intru în capul lui aialaltă şi îi zic imediat şi acceptă să stau... să stau cu amândouă, mă! N-auzi ce nenorocit pot să fiu?”).

Când partea vătămată C. urma să întreţină acte sexuale cu clienţii, în apartament, inculpatul A. ieşea afară, iar, după ce clientul pleca, partea vătămată îl chema pe inculpat.

Situaţia de fapt arătată mai sus rezultă din următoarele mijloace de probă:

- declaraţia părţii vătămate C. din cursul urmăririi penale în care a confirmat situaţia de fapt reţinută în cauză, susţinând că se consideră o victimă a infracţiunii de trafic de minori.

Aceasta a declarat că l-a cunoscut pe inculpat în club, deşi nu a vrut să îi dea numărul de telefon, inculpatul a reuşit să îl afle, a sunat-o, s-au întâlnit şi s-au împrietenit. Întrucât nu se înţelegea cu tatăl său a plecat de acasă şi a locuit la mai multe adrese împreună cu inculpatul. La un moment dat inculpatul i-a propus să practice prostituţia pentru a reuşi să se întreţină, aducându-i la cunoştinţă că a mai avut şi alte fete care s-au prostituat pentru el. Susţine partea vătămată că a acceptat să practice prostituţia întrucât nu avea altă alternativă, nu avea cum să se întoarcă acasă, întrucât „mă certasem cu tatăl meu, iar acestuia nu-i păsa de mine”. În continuare, a arătat partea vătămată modul în care inculpatul i-a înlesnit practicarea prostituţiei prin asigurarea materialelor necesare, prin postarea anunţurilor pe internet pentru racolarea clienţilor, prin găsirea unor clienţi, i-a asigurat protecţia şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată, însuşindu-şi banii astfel obţinuţi.

În cursul cercetării judecătoreşti, s-a prezentat la termenul din 08 august 2013 partea vătămată C., în vârstă de 16 ani, care a precizat că nu păstrează legătura cu părinţii săi, precizând că locuieşte la o prietenă, a cărei adresă nu o poate menţiona.

Urmare a intervenţiei Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa, minora a revenit în familie, tatăl său asumându-şi responsabilitatea în ceea ce priveşte creşterea, educarea şi supravegherea acesteia, stabilindu-se, totodată, că minora este însărcinată.

Prezentă la termenul din data de 18 septembrie 2013, C. a depus la dosarul cauzei o scrisoare despre care a susţinut că a primit-o de la inculpatul A. şi prin care acesta îi solicita să îşi schimbe declaraţia.

Audiată la termenul din 30 octombrie 2014, partea vătămată a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, susţinând că a început să practice prostituţia la propunerea unei prietene i-a comunicat inculpatului intenţia ei, acesta la început nu a fost de acord, dar în cele din urmă a lăsat-o să facă ce vroia. Partea vătămată a susţinut că inculpatul nu a bătut-o niciodată şi nu i-a cerut să-şi schimbe declaraţia.

Pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită, şi totodată, să se coroboreze cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Tribunalul a constatat că C. nu a motivat temeinic revenirea asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală şi nici nu a dovedit convingător această poziţie. Declaraţia sa din faza de cercetare judecătorească nu se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Instanţa a reţinut declaraţiile date de aceasta în faza de urmărire penală, declaraţii date, atât în faţa lucrătorilor de poliţie, cât şi în faţa procurorului, în prezenţa avocatului desemnat din oficiu şi în prezenţa unui psiholog, în care partea vătămată a declarat că a fost obligată să se prostitueze în folosul inculpatului.

Tribunalul a reţinut că retractarea declaraţiei date de C. în cursul cercetării judecătoreşti, s-a făcut ca urmare a puternicelor presiuni exercitate de către inculpat pe întreg parcursul procesului penal. Acesta, deşi aflat în stare de arest preventiv, a trimis părţii vătămate scrisori, prin care, profitând de starea vulnerabilă în care se afla, urmare a vârstei de doar 16 ani şi a stării de graviditate, folosindu-se de aceleaşi metode pe care le-a folosit şi pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, respectiv declarându-i că o iubeşte, că se va căsători cu ea, că îi va recunoaşte copilul, i-a solicitat să revină asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale şi să îl ajute în acest fel să scape de acuzaţii.

Declaraţia părţii vătămate din cursul urmăririi penale este susţinută de următoarele probe:

- declaraţia inculpatei D. care a confirmat situaţia de fapt reţinută în cauză, declarând că a locuit o perioadă de timp împreună cu C. şi cu A., timp în care au practicat prostituţia, clienţii erau procuraţi prin anunţuri pe internet, pe care le posta A. când era acasă, dacă nu, trebuiau să le pună ele, iar banii obţinuţi din practicarea prostituţiei îi puneau într-un plic şi îi dădeau inculpatului. Martora a văzut cum C. a fost lovită de inculpat.

- declaraţiile martorului F., care a locuit o perioadă de timp în apartamentul situat pe Aleea x, închiriat de inculpatul A., dar şi în apartamentul situat pe str. x, închiriat de E. Acesta a declarat că a văzut când inculpatul A. o lovea pe partea vătămată C. Martorul apare şi în convorbirile telefonice ale inculpatului A., când acesta din urmă îi solicită chiar să posteze anunţuri. De asemenea, martorul a declarat că în apartamentul închiriat de către D. a mai venit o tânără, care a locuit acolo câteva zile şi care se prostitua.

A declarat martorul că A. îl punea să pună anunţuri pe internet la rubrica „Matrimoniale” pentru D. şi C., prin care ofereau servicii sexuale contra cost, iar când, în urma anunţurilor postate, veneau clienţi pentru a întreţine raporturi sexuale, martorul ieşea împreună cu A. afară; când fetele terminau, îl sunau pe A. şi reveneau în apartament. Fetele împărţeau banii obţinuţi din practicarea prostituţiei jumătate jumătate cu inculpatul A., care se distra.

Martorul a declarat că inculpatul i-a propus să se mute împreună cu el, spunându-i să nu se mai ducă la muncă, să stea acasă să posteze anunţuri pe internet, că pentru această activitate îi va da el bani. Deşi nu i-a dat niciun ban, a susţinut martorul că ieşeau împreună, seara, în oraş, iar consumaţia era plătită de inculpat. Totodată, a arătat martorul, inculpatul era cel care plătea chiria apartamentului. Martorul a declarat că A. a lovit-o pe C., despre care ştie că la un moment dat a fugit din apartamentul în care locuiau. Martorul a susţinut că inculpatul se ocupa cu prostituţia, în sensul că avea femei care produceau, adică întreţineau raporturi sexuale contra cost pentru el, acesta neavând alte surse de venit. A arătat martorul că nu ştie cum au ajuns D. şi C. să se prostitueze, însă a putut constata că acestea „erau femeile inculpatului pe care acesta le punea să se prostitueze pentru el şi ele acceptau pentru că îl iubeau”.

- declaraţiile martorului S., care, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a afirmat că a fost sunat de către partea vătămată C., care i-a solicitat să o sune şi să se dea drept client pentru a putea pleca de la locuinţa inculpatului A.. Acesta s-a întâlnit, ulterior, cu partea vătămată în localitatea Mihail Kogălniceanu, care i-a relatat că a locuit împreună cu inculpatul într-un apartament din municipiul Constanţa, unde a practicat prostituţia. I-a mai spus că inculpatul o bătea şi că venea acasă noaptea împreună cu prieteni, că beau şi se drogau.

- declaraţiile martorului Ş., taximetrist de profesie, din care rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul A., dar şi pe partea vătămată C. şi pe D. Martorul a declarat că, în cursul lunii mai 2013, s-a deplasat împreună cu inculpatul, partea vătămată C. şi D., la Aeroportul Otopeni, de unde l-au luat pe martorul I. Cu această ocazie, inculpatul i-a prezentat-o pe D. ca fiind fata cu care urma să se căsătorească, iar pe C. ca fiind logodnica bărbatului pe care urma să îl ia de la aeroport, respectiv logodnica martorului I..

Martorul Ş. a efectuat mai multe curse cu taxiul, la solicitarea inculpatului A., transportând-o pe partea vătămată C., inculpatul spunându-i că aceasta „avea treabă”. A mai declarat martorul că a bănuit că inculpatul A. era proxenet.

- declaraţiile martorului J., care a arătat că, în ziua de 30 mai 2013, a sunat la mai multe numere de telefon pe care le-a luat de pe internet şi că s-a deplasat la adresa din municipiul Constanţa, Aleea x, însă nu s-a înţeles la preţ cu fata care locuia acolo.

- declaraţiile martorului T., care a afirmat că, în ziua de 31 mai 2013, a sunat la numărul de telefon 1 (utilizat de către partea vătămată C.) pe care l-a luat de pe internet (telegrafonline) şi a vorbit cu o tânără despre serviciile sexuale pe care le oferea, însă nu s-a deplasat la locuinţa acesteia.

- declaraţiile martorului Ţ., care a declarat că, în ziua de 31 mai 2013, a căutat pe internet şi a găsit mai multe anunţuri ale unor tinere care întreţineau acte sexuale în schimbul unor sume de bani. Martorul a declarat că una dintre aceste tinere, care folosea numărul de telefon 1 (utilizat de către partea vătămată C.), i-a spus unde locuieşte, însă nu s-a deplasat la locuinţa acesteia întrucât nu i-a convenit preţul.

- declaraţiile martorului U., care a declarat că, în ziua de 02 iunie 2013, a căutat pe internet şi a găsit mai multe anunţuri ale unor tinere care întreţineau acte sexuale în schimbul unor sume de bani, una dintre aceste tinere, care folosea postul telefonic cu numărul 1 (utilizat de către partea vătămată C.) i-a spus că unde locuieşte, însă s-a deplasat la locuinţa altei tinere.

- declaraţiile martorului I., care, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat că a cunoscut-o pe partea vătămată C. ca prostituată, însă s-a îndrăgostit de aceasta şi s-a hotărât să o întreţină cu condiţia ca aceasta să nu mai practice prostituţia. Martorul a declarat că partea vătămată i l-a prezentat pe inculpatul A., împreună cu care locuia într-un apartament.

Martorul a mai declarat că i-a dat părţii vătămate în decurs de două-trei săptămâni în jur de 8.000-9.000 RON.

În ziua de 02 iunie 2013, după ce partea vătămată C. a plecat de la inculpat, martorul a aflat de la aceasta că numitul era, de fapt, proxenetul ei, şi că acesta a determinat-o să îl mintă pentru a obţine, astfel, bani.

Martorul a declarat că, după ce s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, acesta i-a trimis un SMS şi două scrisori, prin care îl ruga să îl ajute, scrisori care se regăsesc depuse la dosarul cauzei.

- declaraţiile martorei V., din care rezultă că inculpatul A. a închiriat apartamentul situat pe Aleea x;

- anunţurile postate pe internet, în vederea racolării persoanelor cu care partea vătămată întreţinea acte sexuale, în schimbul unor sume de bani.

Având în vedere conţinutul anunţurilor, fotografiile ataşate acestora, precum şi sumele de bani menţionate, Tribunalul a constatat, fără îndoială, că partea vătămată C. oferea servicii sexuale în schimbul unor sume de bani.

Declaraţiile inculpatului, de nerecunoaştere a săvârşirii faptei, sunt combătute de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv de declaraţiile părţii vătămate C., date în cursul urmăririi penale, declaraţiile martorilor, aşa cum au fost prezentate anterior, declaraţii care se coroborează între ele şi din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a recrutat-o, în scopul practicării prostituţiei, în folosul său, pe partea vătămată C., pe care a determinat-o prin declaraţii de iubire, prin oferirea de cadouri, să se îndrăgostească de el şi a obligat-o prin acte de violenţă fizică şi psihică să practice prostituţia.

În drept, activitatea infracţională a inculpatului A., care, cu intenţie, în luna aprilie 2013, a recrutat-o pe partea vătămată C., în vârstă de 15 ani, în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei, şi a găzduit-o într-un apartament situat în municipiul Constanţa, unde aceasta a practicat prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori.

Analizând încadrarea juridică prin prisma aplicării legii penale mai favorabile, Tribunalul a constatat, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de dispoziţiile art. 211 alin. (1) C. pen. sunt mai mici, că dispoziţiile actuale care reglementează traficul de minori sunt mai favorabile inculpatului.

Totodată, Tribunalul a constatat că fapta a fost săvârşită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie.

Potrivit art. 39 alin. (4) C. pen. din 1969, în cazul recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen. din 1969, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.

Potrivit art. art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen. actual, dacă, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate, respectiv cu 5 ani.

Pentru aceste considerente, în baza art. 386 C. proc. pen., Tribunalul a hotărât schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 (parte vătămată C.) în infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen.

În raport de ansamblul materialului probator administrat în cauză, aşa cum a fost prezentat, Tribunalul a constatat că apărările inculpatului A. sunt nefondate şi nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

A constatat că este nefondată şi cererea formulată de avocatul ales al inculpatului, de schimbare a încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatului, acesta solicitând schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., în ce priveşte pe partea vătămată B., urmând să se reţină disp.art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (1) C. pen. pentru părţile vătămate D. şi E.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, Tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit art. 13 din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de trafic de minori constă în recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, iar în alin. (2) se prevăd limite de pedeapsă mai ridicate în cazul în care infracţiunea este comisă prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului.

În legislaţia actuală art. 13 din Legea nr. 678/2001 a fost preluat în dispoziţiile art. 210 C. pen.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de trafic de persoane constă în recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 12 din Legea nr. 678/2001 îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 211 C. pen.

Potrivit art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., constituie infracţiunea de proxenetism „îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană” şi „recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, precum şi constrângerea la prostituţie”.

Infracţiunea prev. de art. 329 C. pen. are corespondent în prevederile art. 213 C. pen. actual.

Prin decizia nr. 16 din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, s-a stabilit (la pct. 4) că, în situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Astfel cum s-a arătat la pct. 1 din dispozitivul deciziei mai sus citate, distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12, respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prev. de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertate, voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurarea licită a mijloacelor de existenţă.

Rezultă, aşadar că, ori de câte ori recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţări, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere, ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa, sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, iar în cazul unei persoane minore, de trafic de minori.

Prin constrângere, în înţelesul textului de lege enunţat, nu se înţelege numai constrângerea fizică, ci, astfel cum se arată în dispoziţiile legale, şi ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere.

Din probele administrate în cauză, rezultă că recrutarea victimelor se realiza prin obţinerea consimţământului în schimbul unor beneficii, abuz de putere, înşelăciune, prin promisiuni de căsătorie, fiind vizate tinere cu o condiţie materială precară, cu un nivelul scăzut de educaţie şi care provin din familii dezorganizate, pentru ca, ulterior racolării, victimele să fie exploatate, uzându-se de ameninţări, violenţele fizice şi verbale sau constrângeri psihice.

De menţionat este şi faptul că, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul persoanei - victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Din perspectiva acestei dispoziţii legale, rezultă voinţa legiuitorului de a sancţiona infracţiunile de trafic de persoane independent de consimţământul victimei, fiind lipsită de orice relevanţă exprimarea acestuia în contextul activităţii infracţionale a traficanţilor.

În cazul infracţiunii care incriminează traficul de persoane majore, este sub-înţeleasă lipsa consimţământului victimei la vreuna din acţiunile desfăşurate de traficant, atâta timp cât existenţa infracţiunii este condiţionată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de a hotărî şi de a acţiona a unor persoane faţă de care se exercită acestea, mijloacele de constrângere fiind susceptibile de a vicia un eventual consimţământ care, obţinut în aceste circumstanţe, este afectat de violenţă, doi sau eroare esenţială.

Traficul de minori este incriminat ca infracţiune, chiar dacă acţiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloacele de constrângere, prezumându-se, astfel, de către legiuitor, că, în aceste situaţii, victima traficului nu are capacitatea de a exprima un consimţământ valabil.

Susţinerile referitoare la faptul că victimele ar fi depus plângere la poliţie împotriva inculpaţilor pentru a se răzbuna, nu înlătură reţinerea în sarcina acestora a infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane.

Nu are relevanţă motivul care le-a determinat pe părţile vătămate să depună plângerile la poliţie, atâta timp cât faptele descrise de acestea în plângeri au fost probate, din coroborarea probelor administrate rezultând, atât existenţa faptelor reclamate, cât şi săvârşirea acestora de către inculpat.

În ceea ce priveşte susţinerea, potrivit căreia activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului este încadrată în mod greşit, întrucât avem de-a face cu infracţiunea de trafic de minori/persoane care s-a consumat la momentul realizării recrutării, după care fapta descrisă, în continuare, constituie infracţiunea de proxenetism, instanţa reţine că infracţiunea de trafic de minori se consumă din momentul săvârşirii acţiunii de recrutare a părţii vătămate în scopul practicării prostituţiei, însă această acţiune se prelungeşte în timp continuu, în mod natural (seria de întreruperi suferite fiind ca urmare a unor pauze fireşti determinate de natura activităţii desfăşurate), după momentul consumării până la încetarea activităţii infracţionale.

Pe cale de consecinţă, în raport de considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., aşa cum s-a arătat în cele de mai sus, cu ocazia expunerii dispozitivului sentinţei pronunţate.

Tribunalul a constatat că vinovăţia inculpatului este dovedită cu probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, hotărând condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., ţinându-se seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de periculozitatea inculpatului.

S-a reţinut gravitatea sporită a infracţiunilor săvârşite de inculpat, modalitatea concretă în care au fost comise, durata activităţii infracţionale, vârsta părţilor vătămate, urmările produse, atingerea adusă drepturi şi libertăţilor fundamentale ale omului, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, lipsa unui loc de muncă şi a oricărei alte activităţi licite din care să obţină veniturile necesare satisfacerii nevoilor materiale, caracterul de îndeletnicire al activităţii infracţionale pe baza căreia inculpatul şi-a procurat importante sume de bani, putându-se vorbi chiar de o specializare a acestuia, antecedentele penale ale inculpatului, care a săvârşit faptele ce fac obiectul prezentei cauze în stare de recidivă post executorie, acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, fiind liberat condiţionat la data de 18 mai 2010, cu un rest de pedeapsă de 358 zile (sentinţa penală nr. 498 din 04 decembrie 2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 2611 din 09 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), atitudinea nesinceră adoptată pe parcursul procesului penal, acesta negând săvârşirea faptelor, iar, potrivit probelor existente la dosar, a încercat influenţarea victimelor şi a martorilor pentru a-i determina să retragă declaraţiile date împotriva sa, uzând în unele cazuri şi de ameninţări.

Având în vedere toate aceste considerente, Tribunalul i-a aplicat pedepse în limitele prevăzute de lege, pentru faptele reţinute, conform dispozitivului mai sus expus, respingând solicitările de a se reţine în cauză circumstanţe atenuante.

Tribunalul a arătat că persoana inculpatului nu prezintă garanţii pentru luarea unei măsuri preventive mai puţin severe, având în vedere şi antecedenţa penală a inculpatului, în pofida căreia acesta a dezvoltat, în continuare, un comportament infracţional, rezultând persistenţa sa infracţională în comiterea unor infracţiuni grave şi obţinerea resurselor materiale necesare traiului numai din activităţi ilicite.

Tribunalul a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului, măsura arestării preventive fiind justificată de datele concrete ale cauzei şi de natură să asigure buna desfăşurare a procesului, aşa încât o altă măsură preventivă nu ar fi putut asigura finalitatea urmărită prin art. 202 alin. (1) C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, a luat act că C. nu s-a constituit parte civilă, în timp ce E. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 RON cu titlu de despăgubiri morale.

Tribunalul a arătat că cererea formulată de E. este întemeiată, având în vedere traumele fizice şi psihice la care aceasta a fost supusă, urmare a obligării la practicarea prostituţiei, astfel că acordarea daunelor morale se impune.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, existenţa faptei, prejudiciul cert, vinovăţia şi legătura de cauzalitate, în baza art. 25 C. proc. pen. şi art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 15.000 RON către partea civilă B., reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 350 RON, depusă la D.G.F.P.M.B., potrivit chitanţei din 17 iunie 2013.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea mai multor bunuri, aşa cum s-a arătat în dispozitivul sentinţei, expus în cele de mai sus.

A dispus ataşarea la dosarul cauzei a mijloacelor de probă aflate în plicul sigilat cu sigiliul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, care conţine mijloacele de probă arătate în dispozitivul sentinţei.

Împotriva sentinţei penale nr. 222 din 21 martie 2014 a Tribunalului Constanţa au declarat apel, în termen legal, Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul A.

Criticile din apelul Parchetului de referă la nelegalitatea hotărârii de fond, prin care s-a omis a se aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) C. pen., în condiţiile în care aceasta este obligatorie, dacă s-a aplicat o pedeapsă complementară, conform noului C. pen., identificat ca lege penală mai favorabilă, precum şi la nelegalitatea hotărârii atacate pentru neaplicarea sporului de pedeapsă, în cazul concursului de infracţiuni, care este obligatoriu de aplicat, conform prevederilor noului C. pen.

Apelantul inculpat A. a criticat hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie, în legătură cu greşita reţinere a stării de recidivă, conform noului C. pen., şi a individualizării cuantumului pedepselor aplicate, apreciat ca aspru.

În concluzie, apelantul inculpat A. a solicitat admiterea apelului său, desfiinţarea, în parte, a hotărârii apelate şi, în rejudecare, să se facă aplicarea prev.art. 37 lit. b) C. pen. 1969 şi să se reindividualizeze cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate, în sensul reducerii acestora către limita minimă prevăzută de lege.

Prin decizia penală nr. 93/MP din 04 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 222 din 21 martie 2014 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/118/2013, pe care a desfiinţat-o, în parte:

Rejudecând, în temeiul prev.art. 39 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen. şi de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., la care a adăugat sporul de 5 ani închisoare pentru ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa de 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., după executarea pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei închisorii aplicată în cauză.

În temeiul prev. art. 424 alin. (3) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., arestul preventiv executat de la 21 martie 2014 la 04 noiembrie 2014.

În temeiul prev.art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului A. dispusă prin încheierea de şedinţă nr. 63 din 13 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/118/2013.

În temeiul prev. art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A. declarat împotriva sentinţei penale nr. 222 din 21 martie 2014 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/118/2013.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 222 din 21 martie 2014 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/118/2013 în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

Examinând sentinţa penală nr. 222 din 21 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/118/2013, în lumina criticilor din apelurile D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatului A., a probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:

Raportat la ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că, situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost temeinic şi legal stabilite prin hotărârea primei instanţe.

Faptele inculpatului A. care, în perioada septembrie 2012-decembrie 2013, cu intenţie, a recrutat-o prin înşelăciune (declaraţii mincinoase de iubire, oferire cadouri şi un inel de logodnă) pe partea vătămată B., pe care a transportat-o în Germania şi, ulterior, în Irlanda, cazând-o în diferite hoteluri şi un apartament, obligând-o prin acte de violenţă fizică şi ameninţări să practice prostituţia în diverse cluburi din cele două ţări, iar apoi, în ianuarie 2013, a cazat-o pe partea vătămată într-un apartament din mun. Constanţa, obligând-o prin acte de violenţă fizică şi ameninţări să practice prostituţia, s-a arătat că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969.

Activitatea infracţională a inculpatului A., care în luna aprilie 2013, cu intenţie, a recrutat-o pe partea vătămată minoră C., în vârstă de 15 ani, pe care a cazat-o într-un apartament situat în mun. Constanţa, unde aceasta a practicat prostituţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969.

Faptele inculpatului A. care, cu intenţie, şi în baza unei rezoluţii unice, în perioada septembrie 2012-ianuarie 2013, i-a înlesnit părţii vătămate B. practicarea prostituţiei, trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, prin însuşirea banilor astfel obţinuţi; în perioada aprilie 2013-iunie 2013 a înlesnit practicarea prostituţiei de către partea vătămată C., trăgând foloase de pe urma acestei activităţi prin însuşirea banilor astfel obţinuţi, iar în luna mai 2013 a recrutat-o pe inculpata D., înlesnindu-i practicarea prostituţiei, prin asigurarea cazării, a materialelor necesare (laptop, prezervative etc.) şi furnizarea de clienţi, trăgând foloase prin însuşirea sumelor de bani astfel obţinute, s-a arătat că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, în formă continuată prev. şi ped. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi a art. 37 lit. b) C. pen. 1969.

S-a arătat că toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. sunt concurente, făcând aplicabile prev. art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Potrivit prev. art. 5 alin. (1) din C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 2014, dacă până la judecarea definitivă a cauzei intervine una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Rezultă, deci, că stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile este obligatorie.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014 s-a statuat că în procesul de stabilire şi aplicare a legii penale mai favorabile nu se pot combina dispoziţii din legi diferite, trebuind ca legea penală mai favorabilă să se aplice global.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. sunt reglementate de noul C. pen. în art. 210 (trafic de persoane), art. 211 (trafic de minori) şi art. 213 (proxenetism), iar limitele legale de pedeapsă pentru acestea sunt mai reduse, situaţie în raport de care s-a arătat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen.

Referitor la infracţiunea de proxenetism, Curtea a reţinut că nu mai pot fi aplicabile dispoziţiile legale privind săvârşirea ei în formă continuată, în condiţiile în care nu ne aflăm în situaţia existenţei unei singure persoane vătămate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 35 alin. (1) din noul C. pen.

Raportat la cele ce preced, Curtea a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este noul C. pen. şi că aplicarea prev.art. 386 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., s-a făcut de către prima instanţă în mod temeinic şi legal.

Conform Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, care este definitivă şi general obligatorie, legea penală mai favorabilă trebuie aplicată în mod global, nefiind permis a se combina norme legale din legi penale diferite.

A rezultat, deci, că, pentru starea de recidivă, concursul de infracţiuni şi individualizarea pedepselor faţă de inculpatul A. trebuie aplicate normele legale din noul C. pen..

S-a arătat că primul termen al recidivei postexecutorii reţinute faţă de inculpatul A. îl constituie condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 498 din 04 decembrie 2008 a Tribunalului Constanţa, din care s-a liberat condiţionat la data de 18 mai 2010, cu un rest de pedeapsă de 358 zile închisoare. Drept urmare, fiind îndeplinite cerinţele art. 41 alin. (1) C. pen. nou şi ale art. 43 alin. (5) C. pen. nou, la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere limitele de pedeapsă legale majorate cu jumătate.

În raport de criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 alin. (1) C. pen. nou, şi de limitele legale speciale ale pedepselor pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A., majorate cu jumătate, Curtea a apreciat că prima instanţă a făcut o temeinică individualizare a cuantumului pedepselor, dar şi al modalităţii de executare, în regim privativ de libertate.

Din situaţia de fapt reţinută, neevidenţiindu-se elemente care să poată fi valorificate ca şi circumstanţe atenuante, dintre acelea prevăzute de art. 75 C. pen. nou, Curtea a constatat că nu există temeiuri pentru reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului A. prin hotărârea apelată, în sensul reducerii cuantumului acestora.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. au fost săvârşite de acesta mai înainte de a fi intervenit condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele; prin urmare, a rezultat că devin incidente preved.art. 38 alin. (1) teza I din noul C. pen.

Referitor la stabilirea pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, s-a arătat că devin aplicabile prevederile art. 39 alin. (1) din noul C. pen., conform cărora la pedeapsa cea mai grea se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate.

În speţă, pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului A. este de 10 ani închisoare, celelalte două pedepse aplicate sunt în cuantum total de 15 ani închisoare, astfel că, la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, Curtea a adăugat sporul de o treime din totalul de 15 ani închisoare, respectiv 5 ani închisoare, pentru ca, în final, să aplice pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.

Întrucât, alăturat pedepselor cu închisoarea aplicate inculpatului A. i s-au aplicat şi pedepsele complementare de interzicere a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., pe o durată de câte 4 ani (2 pedepse) şi de câte 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii s-a precizat că i se va aplica, pe lângă pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), f) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform preved.art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. nou, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei închisorii aplicată în cauză.

Din pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului A., s-a dedus arestul preventiv executat de la 21 martie 2014 la 4 noiembrie 2014, conform preved.art. 424 alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de inculpatul A., fiind luată măsura arestului preventiv, care potrivit preved.art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului A., dispusă prin încheierea de şedinţă nr. 63 din 13 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/118/2013, întrucât decizia din apel este definitivă.

Pentru considerentele menţionate în precedent, Curtea, constatând întemeiate criticile din apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, în temeiul prev. art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul acestuia împotriva sentinţei penale nr. 222 din 21 martie 2014 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. x/118/2013, pe care a desfiinţat-o, în parte şi, în rejudecare, a procedat în sensul celor menţionate anterior.

În considerarea împrejurării că nu au fost identificate circumstanţe atenuante dintre acelea prevăzute de art. 75 din noul C. pen., care să justifice o eventuală reducere a cuantumului pedepselor aplicate apelantului inculpat A., şi că legea penală mai favorabilă acestuia este noul C. pen., prin limitele legale de pedeapsă mai reduse pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, dar şi împrejurarea că nu mai este posibilă aplicarea legii penale noi în combinaţie cu legea penală veche, aşa cum a solicitat apelantul inculpat, în temeiul prev. art. 421 pct. l lit. b) C. proc. pen., se va respinge apelul inculpatului, ca nefondat.

A mai arătat Curtea că susţinerea apelantului inculpat A., în sensul că pronunţarea instanţei de fond s-a făcut înainte de emiterea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014 şi, cum aceasta este obligatorie numai pentru viitor, nu este incidenţă în cauză, nu poate fi primită, întrucât, la data soluţionării apelurilor de faţă, respectiva decizie, fiind definitivă şi general obligatorie, trebuia aplicată ca atare.

Cum în urma examinării din oficiu a hotărârii apelate nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia, s-a precizat că restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 222 din 21 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/117/2013, vor fi menţinute, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor deciziei penale.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 14 noiembrie 2014, a formulat recurs în casaţie condamnatul A., personal, cererea fiind înregistrată sub nr. 36869 din 17 noiembrie 2014, la registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar ulterior a fost trimisă pe cale administrativă Curţii de Apel Constanţa. La data de 12 august 2015, recurentul condamnat, prin apărător, a formulat cerere de recurs în casaţie şi a invocat cazul prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, s-a menţionat că prima instanţă a aplicat parţial legea nouă, iar instanţa de apel a aplicat integral legea nouă, adăugând un spor de 5 ani închisoare la pedeapsa de 10 ani închisoare. S-a motivat că instanţele au aplicat greşit legea mai favorabilă, aplicând forţat legea mai defavorabilă, alta decât cea pentru care recurentul condamnat a fost trimis în judecată şi, ca urmare, s-au luat în calcul limite speciale mai mari, deci s-a aplicat o lege viitoare faptelor, şi mai severă. Astfel, pentru cele trei fapte din rechizitoriu pedepsele pe noul Cod sunt de 3-10 ani, 3-10 ani, 2-7 ani, apoi se dublează prin starea de recidivă devenind 6-20 ani, 6-20 ani, 4-14 ani şi primesc un spor imperativ de concurs între 3,3-11,3 ani, rezultând că instanţele au avut în vedere o limită maximă de 31,3 ani, iar, potrivit Legii nr. 678/2001, limitele de pedeapsă erau 3-12 ani, 5-15 ani, 5-18 ani, iar vechiul C. pen. prevedea starea de recidivă şi de concurs cu agravare facultativă, deci o maximă legală de 18 ani. S-a mai menţionat că în aplicarea art. 5 C. pen., prin decizia nr. 5/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a dezlegat în sensul că s-a avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii mai favorabile, adică incluzând toate stările de atenuare ori agravare a pedepsei. Ca urmare, s-a menţionat că nu interesează în acest caz dispoziţiile art. 187 C. pen., acesta privind pedeapsa prevăzută de lege stricto sensu, pentru fapta în sine, ci stabilirea tentativei, a stărilor de atenuare ori agravare a pedepsei prevăzute de lege, care influenţează direct, adeseori imperativ, limitele de pedeapsă. De altfel, s-a arătat că pe cazul de recurs în casaţie prev. de pct. 12, Înalta Curte a admis nesocotirea limitelor de pedeapsă atunci când nu s-a dat efect circumstanţelor atenuante, procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei, încălcarea non reformatio in pejus, recidivei, pluralităţii intermediare şi altor situaţii care schimbă limitele de pedeapsă. Interesează responsabilitatea penală finală. Pe de altă parte, s-a mai arătat că pct. 12 nu distinge între limitele speciale ale pedepsei, în sensul art. 187 C. pen. şi limitele la care se ajunge prin aplicarea instituţiilor incidente răspunderii penale. Textual există doar cuvântul „limite”, aplicarea pedepsei în alte limite, care primeşte ambele înţelesuri, cel de-al doilea fiind mai încărcat de logică şi raţionalitate juridică. S-a arătat că inculpatul a fost grav nedreptăţit, execută 8 ani în plus raportat la practica judecătorească şi se impune înţelegerea acestui motiv de recurs în casaţie prin singura prismă raţională, anume ca privind limitele speciale ilegale pe care judecătorul şi le-a luat ca repere, iar nu ca îndreptare a unei erori materiale. Referitor la cazul de recurs în casaţie, privit sub aspectul nulităţii completării apelului procurorului, cu consecinţa încălcării non reformatio in peius, s-a menţionat că, potrivit art. 412 C. proc. pen., apelul se declară în scris şi de procuror. Termenul de apel este de 10 zile de la comunicare şi pentru procuror. Completarea apelului procurorului, în sensul aplicării sporului de concurs de infracţiuni, s-a făcut verbal la unul din termenele cercetării judecătoreşti, iar admiterea acestei completări a condus la adăugarea unui spor de 5 ani, încălcându-se dispoziţiile art. 418 C. proc. pen., privitor la neagravarea situaţiei în propriul apel, ce constituie o aplicare a pedepsei în alte limite. Totodată, în cererea de recurs, inculpatul a invocat principiul egalităţii de arme ca principiu al procesului echitabil, ce impune ca părţile unui litigiu penal să fie puse pe aceeaşi poziţie procesuală, fără ca procurorul să beneficieze de posibilităţi procesuale mai extinse. În speţă, acest drept suplimentar al procurorului s-a constituit şi într-un drept la ilegalitate, pentru că în loc să ceară aplicarea legii mai favorabile, a cerut agravarea legii mai severe.

În subsidiar, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care este constituţional dacă se iau în consideraţie limitele de sancţionare ce atrag responsabilitatea penală, iar nu cuantumul pedepsei raportat la limitele speciale, apreciind că se încalcă art. 21 [alin. (3) - echitate] din Constituţie şi art. 20 din Constituţie prin raportare la art. 7 Convenţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. De asemenea, a arătat că dreptul procurorului de a declara o cale de atac, în alte condiţii procedurale decât inculpatul, este neconstituţional, şi se încalcă art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (2) din Constituţie şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 6 (inegalitatea de arme) din Convenţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

La termenul de judecată din 26 ianuarie 2016, recurentul condamnat A., prezent personal şi asistat de apărător desemnat din oficiu, a menţionat că renunţă la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, după cum rezultă din declaraţia aflată la dosarul cauzei, poziţie procesuală menţinută şi la termenul din 08 martie 2016, conform consemnărilor din încheiere şi declaraţiei acestuia, aflată la dosar, în care se menţionează că îşi menţine poziţia procesuală de la termenul trecut, în sensul că a renunţat la excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Prin încheierea nr. 94/RC din 22 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 93/MP din data de 04 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013. A fixat termen de judecată la data de 19 aprilie 2016, pentru judecarea pe fond a cererii de recurs în casaţie, dispunându-se citarea inculpatului A., a intimatelor părţi vătămate C. şi B. şi a intimatului reprezentant legal W.

La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2016, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbaterea cererii de recurs în casaţie, susţinerile fiind consemnate în practicaua deciziei.

Examinând cererea de recurs în casaţie, formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 93/MP din data de 04 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 438 C. proc. pen., „hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Înalta Curte constată că, deşi recurentul condamnat a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate criticile formulate vizând stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile de către instanţa de apel şi, în concret, stabilirea de către instanţa de apel a legii noi ca fiind mai favorabile, critici care nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie invocat (şi, de altfel, niciunui alt caz de recurs în casaţie).

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2015 a Curţii Constituţionale (a cărei aplicare este obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti), s-a arătat că „pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecinţelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condiţiile de încriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală şi, în sfârşit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de încriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret”. Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze”(Decizia nr. 1.470 din 08 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853 din 02 decembrie 2011).

Aşadar, în stabilirea legii penale mai favorabile, instanţa ţine seama de toate aceste criterii mai sus arătate, iar rezultatul final, stabilirea în concret a legii noi sau a legii vechi ca fiind mai favorabilă, este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei, care nu poate fi cenzurat în urma formulării unei căi extraordinare de atac, respectiv pe calea recursului în casaţie care este o cale extraordinară de atac.

Prin urmare, instanţa de judecată (de fond sau de apel, ambele competente să devolueze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept) - având obligaţia de a nu combina prevederi din vechea şi din noua lege, transformându-se astfel în putere legiuitoare - este singura în măsură să stabilească care dintre cele două legi este mai favorabilă într-o cauză penală şi, în aplicarea consecventă a deciziei Curţii Constituţionale a României, să aplice legea stabilită ca fiind mai favorabilă cu toate consecinţele referitoare la recidivă şi concurs de infracţiuni.

În speţa de faţă, instanţa de apel a stabilit că legea nouă este mai favorabilă, având în vedere considerentele expuse în decizie şi care nu este cazul să fie reluate, iar acest aspect nu poate forma obiectul unei cenzurări din partea instanţei de casaţie.

Fiind stabilit, deci, că instanţa de recurs în casaţie nu poate modifica cele reţinute de către instanţa de apel cu privire la acest aspect, se impune a fi analizat dacă pedepsele aplicate condamnatului pe legea nouă se încadrează în limitele prevăzute.

Înalta Curte observă că recurentul A. a fost condamnat pentru infracţiunile prevăzute în noul C. pen. de art. 210 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (trafic de persoane, limite 3-10 ani închisoare), art. 211 alin. (1) (trafic de minori, limite 3-10 ani închisoare) şi art. 213 alin. (1) (proxenetism, limite 2-7 ani, închisoare).

Întrucât condamnatului i-a fost reţinută starea de recidivă, prevăzută de dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., dispoziţiile ultimului articol prevăzând că „limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate”, atunci limitele pedepselor sunt cuprinse între 4 ani şi 6 luni -15 ani închisoare (pentru infracţiunea de trafic de persoane), 4 ani şi 6 luni - 15 ani închisoare (pentru infracţiunea de trafic de minori) şi 3 ani - 10 ani şi 6 luni închisoare (pentru infracţiunea de proxenetism).

Prin urmare, se constată că pedepsele aplicate efectiv, respectiv de 10 ani închisoare, 10 ani închisoare şi 5 ani închisoare se încadrează în aceste limite legale, majorate cu jumătate, în urma reţinerii stării de recidivă.

Având în vedere că cele trei infracţiuni au fost comise înainte ca recurentul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, existând, deci, un concurs de infracţiuni, devin incidente dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., care prevăd că atunci „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.

În concluzie, rezultă că pedeapsa finală aplicată recurentului condamnat A., respectiv aceea de 15 ani închisoare, se încadrează în limitele prevăzute de lege, iar criticile aduse hotărârii atacate sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 93/MP din data de 04 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 430 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 93/MP din data de 04 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 430 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2016.