Decizia nr. 178/A/2016
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1266 din data de 15 decembrie 2015 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 421 pct. 1, lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 138 din 05 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/180/2013.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 138 din 05 februarie 2015, pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/180/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, peste termenul legal, respectiv la data de 23 noiembrie 2015, a declarat apel inculpatul A. prin avocat, acesta solicitând, în primul rând, repunerea în termenul de apel, potrivit art. 411 C. proc. pen., având în vedere că la data judecării şi pronunţării sentinţei de fond era încarcerat în Italia şi nu mai locuieşte la adresa la care a fost citat.
Analizând apelul şi actele existente la dosar curtea a constatat că cererea de repunere în termen este nefondată şi apelul este tardiv.
Conform art. 410 alin. (1) C. proc. pen., s-a arătat că, "pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel şi curge de la comunicarea copiei minutei", iar potrivit art. 411 alin. (1) C. proc. pen. "apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia ".
S-a mai reţinut că dispozitivul sentinţei apelate a fost comunicat la domiciliul inculpatului, la reşedinţele declarate de acesta şi prin afişare la uşa instanţei, încă din data de 10 februarie 2015 şi, pentru că inculpatul şi celelalte părţi nu au declarat apel, a rămas definitivă la data de 03 martie 2015, fiind culpa exclusivă a inculpatului că nu a declarat eventualele noi domicilii sau reşedinţe serviciilor de evidenţă a populaţiei şi nu au primit astfel personal aceste comunicări.
De asemenea, s-a mai arătat că inculpatul nu a invocat şi instanţa a constatat că nu există o cauză temeinică care l-a împiedicat să declare apel, din înscrisurile existente la dosar rezultând că acesta a fost arestat în Italia abia la data de 31 august 2015, la aproape 6 luni de la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare în baza mandatului european emis în baza acesteia.
Mai mult, acesta a fost pus în libertate la scurt timp, respectiv 02 septembrie 2015, rămânând, în continuare, în pasivitate, cu toate că i s-a adus la cunoştinţă hotărârea de condamnare.
Împotriva Deciziei penale nr. 1266 din data de 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a formulat apel inculpatul A.
În motivarea cererii a arătat că este nevinovat, iar în discotecă a scăpat paharul din greşeală, întrebând organizatorii dacă sunt probleme cu aparatura.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 martie 2016, fiind repartizată spre soluţionare completului C9.
Examinând apelul formulat, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, părţile interesate pot exercita căile de atac, numai în condiţiile legii procesuale.
Conform art. 551 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data expirării termenului de apel, când apelul nu s-a declarat în termen.
În speţa de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a fost sesizată cu apel formulat împotriva unei decizii penale definitive, pronunţată în condiţiile art. 421 pct. 1, lit. a) C. proc. pen., hotărâre care, nu este supusă controlului judecătoresc.
Cum împiedicarea unei noi judecăţi asupra cauzei penale definitiv soluţionate este justificată de necesitatea stabilităţii ordinii de drept, iar recunoaşterea unei căi de atac, în alte condiţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, Înalta Curte constată că excepţia de inadmisibilitate invocată de reprezentantul Ministerului Public, este întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge apelul formulat de către inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1266 din data de 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va obliga inculpatul, la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil apelul formulat de către inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1266 din data de 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2016.
Procesat de GGC - GV