Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 814/2016

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Încheierea nr. 240 din 02 iulie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2005 (privind recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ce face obiectul contestaţiei de faţă), deliberând asupra admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie privind pe A. şi B., formulate împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi cererile de „recurs efectiv" formulate de recurenţii SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL, F., SC G. SA, SC H. SRL, I., J., K., L., SC M. SA, N., SC O. SRL şi P., a constatat următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând cauza, Înalta Curte a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate reglementate prin dispoziţiile anterior menţionate, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 7 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale 8 de închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 7 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 7 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 7 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 februarie 2005, la 24 iunie 2005, inclusiv.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 6 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului B. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 6 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 6 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 februarie 2005, la 24 iunie 2005, inclusiv.

În baza art. 11 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul F., sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen., sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen., a interzise inculpatului F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 6 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 februarie 2005, la 24 iunie 2005, inclusiv.

În baza art. l 1 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul R., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A luat act că nu s-a solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen., sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul R. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului R. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 7 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul R. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului R. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de ani 7 închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul S., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen., sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul S. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul S. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 august 2009, la 30 aprilie 2010, inclusiv.

A luat act că faţă de inculpat este luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea (com. Curcani, judeţ Călăraşi).

În baza art. 11 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul T., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei.

A luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen., sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul T. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului T. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul T. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului T. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale)C.p., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 noiembrie 2008, la 07 mai 2009, inclusiv.

A luat act că faţă de inculpat s-a dispus liberarea provizorie pe cauţiune.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 26 C. pen. rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul U., la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului U. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul U., la pedeapsa închisorii de 7 ani.

În baza art. 65, a interzis inculpatului U. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 7 ani închisoare.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul U. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, inculpatul urmând să execute 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 4 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi art. 13 alin. (3)) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul V., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen., sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul V. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul V. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C.p., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C.p. (dreptul de a deţine calitatea de administrator al unei societăţi comerciale), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. proc. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate pe durata unui termen de încercare de 8 ani, determinat potrivit art. 86' C. pen.

În baza art. 86 .alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti schimbarea locului de muncă; d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să respecte următoarea obligaţie: să nu intre în legătură cu coinculpaţii din prezenta cauză.

În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, executarea pedepselor accesorii a fost suspendată.

A luat act că inculpatul a fost arestat preventiv de la 30 iulie 2005, la 15 august 2005, inclusiv.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentată în cauză de X., în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC Z. SRL, a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor A., B. şi R., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 40.455.985.913 lei (din care 17.169.771.484 lei reprezintă T.V.A., iar 23.286.214.429 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale. În privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC Y. SRL, a admis în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea inculpatului A., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 161.637.475.671 lei (din care 69.008.994.424 lei reprezintă T.V.A., iar 92.628.481.247 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale. în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC A.A. SRL, a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi S., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 12.241.704.451 lei (din care 4.564.877.163 lei reprezintă T.V.A., iar 7.676.827.288 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale. în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC B.B. SRL, a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi T., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 48.514.125.484 lei (din care 18.308.182.977 lei reprezintă T.V.A., iar 30.205.942.507 lei reprezintă impozit pe profit), la care s-au adăugat accesorii fiscale. în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC C.C. SRL, a admis în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 143.162.161.746, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 5.076.915.167 lei şi accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a inculpaţii A., F. şi T., iar la plata sumei de 138.085.246.579 lei, la care s-au adăugat accesorii fiscale fiind obligaţi în solidara inculpaţii A., F. şi S.

În privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC D.D. SRL, a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea la plata la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 354.660.015.226 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 19.753.849.004 lei şi accesorii fiscale fiind obligaţi în solidar a inculpaţii A., B. şi U., iar la plata sumei de 334.906.166.222 lei, la care s-au adăugat accesorii fiscale fiind obligaţi în solidar a inculpaţii A. şi U.

În privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC E.E. SRL, a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea la plata la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 584.811.618.410 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 103.962.614.135 lei şi accesorii fiscale fiind obligaţi în solidar inculpaţii A., F. şi V., la plata sumei de 286.103.461.867 lei, la care s-au adăugat accesorii fiscale fiind obligaţi în solidar inculpaţii A., B. şi V., la plata sumei de 123.988.305.916 lei, la care s-a adăugat accesorii fiscale fiind obligaţi în solidar inculpaţii A. şi V., iar la plata sumei de 70.757.236.492 lei, la care s-au adăugat accesorii fiscale fiind obligat inculpatul A.;

A respins solicitarea părţii civile de obligare a inculpaţilor la plata cu titlu de despăgubiri civile a sumei de 5.255.249.692 lei reprezentând impozit pe profit, şi 171.303.606.698 lei reprezentând T.V.A., pretins datorate ca urmare a înregistrării în contabilitatea SC F.F. SRL a facturilor fiscale emise în executarea contractelor din 29 ianuarie 2004 încheiat cu SC G.G. SRL, din 01 martie 2004 încheiat cu SC H.H. SA şi din 22 aprilie 2004 încheiat cu SC I.I. SRL.

A confiscat de la inculpaţii A. şi F., câte jumătate din suma de 5.746.817.210 lei, reprezentând diferenţă între prejudiciul stabilit. c)a produs prin intermediul SC A.A. SRL, şi suma solicitată de partea civilă cu acest titlu.

A confiscat de la inculpatul A., suma de 9.124.632.762 lei, reprezentând diferenţă între prejudiciul stabilit. c)a produs prin intermediul SC E.E. SRL în intervalul 18 decembrie 2002-mai 2003, şi suma rezultând a fi solicitată de partea civilă cu acest titlu.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor B., F., R., A. prin Ordonanţa nr. 171/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, şi sechestrul asigurător instituit prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2010 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., F., V., S., T., U. şi R.

În baza art. 347 C. proc. pen., a desfiinţat facturile fiscale emise de către SC A.A. SRL, SC Z. SRL, SC E.E. SRL, SC D.D. SRL, SC Y. SRL, SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, reţinute a fi servit la înregistrarea în contabilitatea SC F.F. SRL de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale.

În baza art. 38 C. proc. pen., a disjuns soluţionarea cauzei în privinţa inculpatului J.J., în vederea verificării legalităţii procedurii de citare cu acesta, cauza privindu-l pe acesta, având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., urmând a fi înregistrată ca dosar distinct.

A fixat termen pentru soluţionarea cauzei privindu-l pe inculpatul J.J. în data de 16 decembrie 2011, pentru când se va proceda la citarea părţii civile Statul Român, prin X., şi a inculpatului, la adresele cunoscute, prin afişare la uşa instanţei şi prin afişare la sediul Consiliului local sector 5 Bucureşti.

În baza art. 7 şi art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei, o copie legalizată va fi transmisă Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pentru înregistrarea în Registrul Comerţului a menţiunii condamnării inculpaţilor.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata următoarelor sume cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului: în cazul inculpatului A.: 100.000 lei; în cazul inculpatului B.: 50.000 lei; în cazul inculpatului F.:50.000 lei; în cazul inculpatului R., 25.000 lei; în cazul inculpatului S.: 25.000 lei; în cazul inculpatului T.: 25.000 lei; în cazul inculpatului U.: 25.000 lei; în cazul inculpatului V., 25.000 lei.

A luat act că inculpatul A. a avansat suma totală de 150.000 lei în contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare şi Contabile din cadrul Tribunalului Bucureşti, aspect faţă de care, a constată achitată suma la care s-a dispus obligarea acestuia cu titlu de cheltuieli judiciare, diferenţa de 50.000 lei intrând sub incidenţa măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor sale mobile.

A luat act că inculpaţii F. şi B. au avansat suma de câte 20.000 lei în contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare şi Contabile din cadrul Tribunalului Bucureşti, motiv pentru care obligaţia de a achita o sumă de bani cu titlu de cheltuieli judiciare subzistă doar pentru diferenţa de câte 30.000 lei.

Onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor V. şi R., în cuantum de câte 400 lei, s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune soluţia ce a fost menţionată anterior, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, dat în Dosarul nr. x/P/2003 în data de 29 septembrie 2005, a-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a următorilor inculpaţi:

- A. - director general la SC E. SRL Marea Britanie, SC K.K. SRL şi SC L.L. SA, domiciliat în Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea Săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu aplic art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- B. - administrator la SC F.F. SRL, domiciliat în Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2004 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

- F. administrator SC H. SRL, domiciliat în Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- J.J. - pentru-săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- R. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea sâvîrşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;

S. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- T. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- U. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 11 lit. c) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.;

- V. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni şi spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în perioada 2000-2003 pe teritoriul României s-a desfăşurat un complex de activităţi cu caracter infracţional realizat de o serie de persoane specializate în operaţiuni de spălare a banilor, evaziune fiscală şi falsuri.

S-a constatat că pe baza unor înregistrări ce aveau la bază facturi fiscale ce conţineau date false, vizând achiziţii de mărfuri, o mare parte din produsele de provenienţă ilicită erau introduse în circuitul comercial legal, reuşindu-se de către făptuitori nu numai valorificarea nelegală a acestora, dar şi diminuarea bazei de calcul pentru obligaţiile fiscale pe care le datorau bugetului de stat, respectiv diminuarea venitului net şi a T.V.A.-ului.

Într-un mare număr de cazuri această modalitate de săvârşire a evaziunii fiscale enunţată mai sus a fost constatată în domeniul importului, producţiei şi comercializării de ţiţei şi produse petroliere. în acest sens, organele de control au identificat situaţii în care în mod constant la nivelul anumitor societăţi comerciale, se înregistrau aprovizionări de produse neaccizate de la rafinării (motorină cu destinaţia pentru agricultură, construcţii, benzină de extracţie) sau aprovizionări cu marfă de provenienţă ilicită (furturi din conducte, sustrageri de la rafinării, amestecuri nelegale de fracţii), realizate în scopul introducerii în gestiune a acestora.

Din acest motiv societatea beneficiară, ce funcţiona cu aparenţă de legalitate, interpunea pe lanţul de comercializare în calitate de furnizori, unele societăţi comerciale care, deşi erau atestate prin certificat de înmatriculare şi C. fisc., erau asimilate ca mod de comportament aşa numitelor "firme fantomă", respectiv societăţi care nu funcţionau la sediul declarat, a căror activitate se derula o perioadă scurtă şi determinată de timp, ai căror administratori ulterior se sustrăgeau cercetărilor şi a căror activitate nu putea fi reconstituită deoarece aceste societăţi nu depuneau documentele justificative şi bilanţurile contabile la organele fiscale.

Sumele de bani obţinute prin aceste procedee, neimpozitate, aparent intrate în posesia "firmelor fantomă", erau ulterior împărţite de persoanele aflate în spatele acestor societăţi, persoane care de altfel controlau în mod indirect, prin persoane interpuse activitatea acestora.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în faza urmăririi penale şi în faza judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente, Tribunalul a reţinut, în condiţiile în care prin rechizitoriu se reţine în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma de participaţie a autoratului şi, respectiv, a complicităţii, constând în înregistrarea, şi, respectiv, în acordarea de sprijin în vederea înregistrării în evidenţele contabile ale SC F.F. SRL a unor documente justificative atestând operaţiuni comerciale fictive, având ca obiect achiziţia de produse petroliere de către această societate comercială de la societăţile comerciale SC A.A. SRL, SC E.E. SRL, SC B.B. SRL, SC Y. SRL, SC C.C. SRL, SC D.D. SRL şi SC Z. SRL, având ca efect diminuarea sumelor datorate de către SC F.F. SRL bugetului de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit, că se impune ca instanţa să stabilească, în mod prioritar, pe baza materialului probator administrat în cauză, detaliile ţinând de înfiinţarea celor 8 societăţi comerciale sus-menţionate, modificările suferite" şi funcţionarea acestora, un aspect deosebit de important reprezentându-1 identificarea persoanelor care au exercitat funcţia de administrator, de drept şi, eventual, în fapt, al fiecărei societăţi comerciale, în intervalul de timp în care au fost emise şi, respectiv, înregistrate în evidenţele SC F.F. SRL, documentele justificative atestând operaţiunile comerciale pretins fictive, avute în vedere la trimiterea în judecată a inculpaţilor. Identificarea administratorilor din perioadele relevante este esenţială faţă de faptul că, potrivit art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, „răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane, care au obligaţia gestionării patrimoniului" (această dispoziţie se regăseşte în toate versiunile Legii 82/1991 din intervalul care interesează cauza, 2000-2003, survenind modificări doar sub aspectul alineatului din cadrul articolului 11 care menţionează cele de mai sus).

Astfel, în privinţa SC F.F. SRL, instanţa a reţinut următoarele: societatea comercială a fost înmatriculată în data de 26 aprilie 1995, având număr de înregistrare în Registrul Comerţului din 1995 (filele 203 şi- 327 vol. 22 d.u.p.), în baza sentinţei civile nr. 3612 din 21 aprilie 1995 pronunţate de Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia comercială.

Statutul acestei societăţi comerciale, autentificat în data de 14 aprilie 1995, se regăseşte la filele 331-335 vol. 22 d.u.p., numita M.M. având calitatea de asociat unic, director general şi administrator al societăţii (art. 7).

Prin contractul de cesiune părţi sociale datat 25 septembrie 1998 (deşi după fila 287 a vol. 22 d.u.p., unde se regăseşte contractul de cesiune, figurează încheierea de autentificare din 29 septembrie 1998, se observă că aceasta este. de fapt, încheierea de autentificare a actului adiţional la statutul SC F.F. SRL aflat la filele 284 şi 285 vol. 22 d.u.p., acest aspect rezultând şi din certificatul de înscriere menţiuni de la fila 295 vol. 22 d.u.p.), numita M.M. cesionează în totalitate cele 10 părţi sociale către inculpatul F. În consecinţă, în data de 29 septembrie 1998 se încheie în formă autentică actul adiţional la statutul SC F.F. SRL, care conţine menţiunile intervenirii cesiunii, retragerii din societate a doamnei M.M., revocării acesteia din funcţia de administrator, majorării capitalului social cu 1.900.000 lei, modificării valorii unei părţi sociale la 100.000 lei, cu consecinţa majorării la 20 a numărului de părţi sociale, toate aparţinând inculpatului F., completării obiectului de activitate cu „producţie de marochinărie, depozitare pentru terţi" şi schimbării sediului social la adresa mun. Bucureşti, sector 1 (filele 284-287 vol. 22 d.u.p.).

Prin declaraţia autentificată prin încheierea nr. 4010 din 29 septembrie 1998 (filele 363 şi 364 vol. 22 d.u.p.), inculpatul F. arăta că îndeplineşte condiţiile legale pentru a exercita atribuţiile de asociat unic şi administrator.

La două zile după autentificarea actului adiţional sus-menţionat, prin decizia din data de 01 octombrie 1998 inculpatul F. l-a împuternicit pe inculpatul A. să deţină funcţia de director general executiv al SC F.F. SRL, în cuprinsul Deciziei arătându-se că împuternicirile şi responsabilităţile funcţiei sunt conform fişei postului care constituie parte integrantă" din decizie (vol. 22, fila 275). Potrivit fişei postului semnate de cei doi inculpaţi (filele 276 şi 277 vol. 22 d.u.p.), inculpatul A. şi-a asumat răspunderea pentru „întreaga politică economico-financiară a societăţii", „strategia comercială a societăţii", „dezvoltarea acesteia pe termen lung şi scurt", „având libertatea deplină în iniţierea şi punerea în practică a deciziilor luate, fără a se mai consulta cu acţionarul unic al societăţii". Aceluiaşi îi revenea răspunderea întocmirii şi punerii în executare a contractelor economice şi urmăririi executării obligaţiilor, stabilirii politicii de personal a societăţii, stabilirii structurii organizatorice a societăţii şi sarcinilor oricărui salariat, controlării şi-colaborării permanente cu sectorul financiar-contabil, urmărind respectarea prevederilor legale la întocmirea şi înregistrarea documentelor contabile. în aceeaşi fişă a postului se menţionează că inculpatul A. răspunde integral în faţa organelor de control sub aspectul respectării legislaţiei în vigoare, organele de control urmând a fi direcţionate obligatoriu de către factorii de execuţie către directorul general executiv. Foarte importantă a fost apreciată a fi şi clauza finală, potrivit căreia împuternicirea în cauză este valabilă pe termen nedeterminat, până la revocare, aceasta făcându-se de către asociatul unic fie unilateral, fie la cererea mandatarului. Tribunalul a constatat că nu există probe în sensul că această împuternicire ar fi fost revocată de către persoanele care au deţinut, în perioada care interesează cauza, calitatea de asociaţi în cadrul SC F.F. SRL.

Prin actul adiţional autentificat în data de 09 noiembrie 1998 (filele 292 şi 293 vol. 22 d.u.p.), inculpatul F., în calitate de asociat unic, a hotărât să completeze obiectul de activitate al societăţii, printre altele, cu următoarele: vânzare cu amănuntul a carburanţilor pentru autovehicule, comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoşi şi al produselor derivate, activităţi de intermediere în comerţul cu ridicata.

Prin actul adiţional autentificat în data de 12 noiembrie 1999 (filele 347 şi 348 vol. 22 d.u.p.). a fost extins obiectul de activitate al societăţii cu „prelucrarea ţiţeiului".

În datele de 15 noiembrie 1999 şi 24 martie 2000, inculpatul F. figurează în continuare ca asociat unic (filele 345, 341 vol. 22 d.u.p.).

Deschiderea contului acestei societăţi comerciale la SC N.N. SA a fost solicitată în data de 09 noiembrie 2000 (filele 323 şi 324 vol. 22 d.u.p.), singurul specimen de semnătură depus fiind al inculpatului F. (fila 325 vol. 22 d.u.p.).

Potrivit rezoluţiei din data de 20 mai 2002 a Oficiului Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, aflate la fila 273 a vol. 22 d.u.p., în data de 14 mai 2002 a fost înregistrată cererea formulată de inculpatul B. în calitate de asociat unic al SC F.F. SRL, de înscriere în registrul comerţului a menţiunilor privind „modificarea/completarea actului constitutiv, referitor la: asociaţi fizici; persoane împuternicite, potrivit datelor cuprinse în actul adiţional autentificat din 24 aprilie 2002 de Notar O.O." În extrasul de registru din 20 mai 2002 apar deja aceste modificări, inculpatul B. apărând ca unic asociat şi administrator al SC F.F. SRL (filele 271 şi 272 vol. 22). Inculpatul B. a modificat obiectul de activitate al societăţii prin actul adiţional autentificat din 07 iunie 2002, în sensul că începând cu această dată domeniul principal de activitate va fi „C.A.E.N = 232 Prelucrarea ţiţeiului", iar obiect principal de activitate „C.A.E.N. = 2320 Prelucrarea ţiţeiului, inclusiv condiţionare de produse petroliere în vederea obţinerii de benzine auto şi motorină pentru comercializare"! fila 274 vol. 22).

La data de 24 aprilie 2002 inculpatul B., în calitate de asociat unic al SC F.F. SRL îl împuterniceşte pe inculpatul F. să reprezinte SC F.F. SRL în relaţiile cu SC N.N. SA, având „drept de primă semnătură pe toate documentele bancare" (vol. 22, filele 265, 267 şi 269).

În extrasul eliberat de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, de la fila 263 vol. 22 d.u.p., în data de 05 iunie 2002, inculpatul B. figura ca asociat unic şi administrator al SC F.F. SRL.

La data de 25 septembrie 2002 se încheie contractul de cesiune părţi sociale prin care inculpatul B. îi cesionează inculpatului F. 50% (10) din părţile sociale ale SC F.F. SRL (fila 261 vol. 22 d.u.p.).

Prin actul adiţional autentificat din 01 octombrie 2002 (filele 253 şi 254 vol. 22 d.u.p.), ca şi prin contractul de societate autentificat la aceeaşi dată sub nr. 3412 (filele 257-260 vol. 22 d.u.p.), cei doi inculpaţi au consfinţit faptul că au devenit asociaţi la SC F.F. SRL Bucureşti, numindu-l, cu această ocazie, ca administrator, pe inculpatul J.J., care dobândeşte pentru prima dată o calitate oficială în cadrul SC F.F. SRL. Nu acesta este, însă, momentul în care a început colaborarea dintre inculpat şi SC F.F. SRL, din declaraţia martorei P.P. (filele 280 şi 281 vol. 4 d.u.p.), rezultând că inculpatul a activat în cadrul firmei încă dinainte de a deţine o poziţie oficială, martora, angajată în data de 01 august 2002, fiind intervievată în vederea angajării de acesta, deşi administrator la momentul respectiv era inculpatul B. care a şi semnat contractul individual de muncă.

De altfel, inculpatul J.J. a fost împuternicit, prin Decizia nr. 14 din 15 octombrie 2002 (fila 248 vol. 22 d.u.p.), să reprezinte societatea în relaţiile cu SC N.N. SA începând cu data de 16 octombrie 2002, având drept de semnătură pentru documentele bancare ţ comunicarea specimenului de semnătură a acestuia s-a făcut, potrivit înscrisului de la fila 243 vol. 22 d.u.p., la 17 octombrie 2003), drept care i-a fost retras la data de 21 martie 2003 prin Hotărârea „acţionarilor", inculpaţii B. şi F., deşi a continuat să deţină calitatea de administrator, inculpatului F. revenindu-i dreptul de a reprezenta din nou societatea în relaţia cu banca (filei 225 şi 239 vol. 22).

În extrasele din Registrul Comerţului din datele de 26 martie 2003 (filele 2.35 şi 236 vol. 22) de 17 aprilie 2003 (aflat la filele 228 şi 229 vol. 22), inculpatul J.J. figurează în continuare în calitate de administrator.

În data de 19 decembrie 2003, prin încheierea Tribunalului Bucureşti, pronunţată în Dosar nr. x/2003 (fila 217 vol. 22 d.u.p.), s-a admis cererea înregistrată din 16 decembrie 2003, de înscriere în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la modificarea actului constitutiv al SC F.F. SRL prin actul adiţional din 08 decembrie 2003, în privinţa persoanelor împuternicite. La filele 218-219 vol. 22 d.u.p. figurează un extras de registru emis în data de 19 decembrie 2003, în care inculpatul J.J. figurează în calitate de administrator. La filele 45 şi 46 vol. 15 d.u.p., se află un extras privind SC F.F. SRL emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, din care rezultă că inculpatul J.J. a fost numit administrator în data de 08 decembrie 2003, de unde rezultă că la o dată cuprinsă între data de 17 aprilie 2003 şi 08 decembrie 2003, acesta fusese revocat din funcţia de administrator.

Aspectul este lămurit de inculpatul B. care, în declaraţia din data de 28 ianuarie 2005 ( fila 316 vol. 2 d.u.p.), a menţionat că este asociat al SC F.F. SRL,, dar şi administrator, această calitate deţinând-o din 30 iulie 2004, anterior deţinând această funcţie în perioada 24 aprilie 2002-01 octombrie 2002 şi 31 octombrie 2003-08 decembrie 2003.

Ulterior, în cursul anului 2004, inculpatul J.J. a fost revocat din funcţia de administrator al SC F.F. SRL, în locul său fiind numit inculpatul B.. Astfel, în extrasul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflat la fila 203 vol. 22 d.u.p. figurează ca asociaţi inculpaţii F. şi B., cu o participare la beneficii şi pierderi de câte 50%, inculpatul B. fiind şi administrator, ca dată a numirii acestuia fiind menţionată 30 iulie 2004. Obiectul de activitate principal este menţionat ca fiind "fabricarea produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului". Potrivit certificatului constatator din 25 februarie 2004 emis de Oficiul Registrului Cornetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, aflat la filele 211-215 vol. 22 d.u.p., la data respectivă inculpatul J.J. figura încă în calitate de administrator, inculpaţii B. şi F. figurând ca asociaţi cu o participare de câte 50% la beneficii şi pierderi. Există probe în sensul că şi în luna aprilie tot inculpatul J.J. era administratorul societăţii, în data de 01 ianuarie 2004 semnând, în această calitate, contractul individual de muncă încheiat de această societate comercială cu numitul R.R., audiat ca martor (filele 266 şi 267 vol. 4 d.u.p.).

Faptul că puterea de decizie cu privire la organizarea şi funcţionarea SC F.F. SRL aparţinea în principal inculpatului A., rezultă nu doar din conţinutul, prezentat mai sus, al Deciziei asociatului unic din data de 01 octombrie 1998, decizie care nu rezultă ca ar fi fost revocată ( la Registrul Comerţului nu a fost prezentat un înscris în acest sens şi nici inculpaţii A., F. şi B. nu au susţinut acest lucru), ci şi din declaraţii ale persoanelor audiate în cauză în diferite calităţi.

Astfel, întrebat în data de 08 august 2005, cu ocazia confruntării cu inculpatul F., cine era administratorul şi persoana de decizie la nivelul SC F.F. SRL, inculpatul V. a menţionat că această persoană era A., care era şi cel care avea putere de decizie, luând toate hotărârile (fn condiţiile în care, în perioada emiterii de către SC E.E. SRL a facturilor care fac obiectul cauzei, şi anume, ianuarie 2002-mai 2003, calitatea de administrator, -potrivit actului constitutiv al SC F.F. SRL, au deţinut-o pe rând inculpaţii F., B. şi, în cele din urmă, J.J.). Cerându-i-se să îşi exprime poziţia cu privire la cele menţionate de inculpatul V., inculpatul F. a pretins, fapt greu de acceptat, că nu cunoştea cine deţinea calitatea de administrator în perioada respectivă, recunoscând, însă, câ el primea ordine de la fratele său, inculpatul A.. în cadrul aceleiaşi confruntări, inculpatul F. a pretins că administratorii firmei erau cei care se ocupau de stabilirea relaţiilor comerciale ale SC F.F. SRL, cu o singură excepţie, aceea când el însuşi a deţinut această calitate, perioadă în care fratele său este cel care se ocupa de contracte (fila 165 vol. 2 d.u.p.). Faptul câ puterea de decizie în privinţa SC F.F. SRL, inclusiv sub aspectul stabilirii de raporturi comerciale, nu aparţinea, sau, oricum, nu în totalitate, administratorilor de drept, cum susţinea inculpatul F. referindu-se la perioadele în care alte persoane decât el au deţinut această calitate, rezultă nu doar din declaraţia inculpatului V., sau a martorului S.S., ci chiar şi din cea a inculpatului A. care, în data de 05 februarie 2005, a precizat că în cazul tuturor societăţilor comerciale în cadrul cărora F. şi tatăl lor, T.T., aveau calitatea de acţionari, toate hotărârile şi actele acestora i-au aparţinut, având împuterniciri de la ei în acest sens ( fila 237 vol. 2 d.u.p.). Or, au existat perioade în care inculpatul F. nu a fost administratorul SC F.F. SRL, dar a păstrat calitatea de asociat, aşa cum s-a arătat cu ocazia expunerii modificărilor suferite de această societate comercială. De altfel, inculpatul A. a precizat cu aceeaşi ocazie că, deşi în perioada 24 aprilie 2002-08 octombrie 2002, inculpatul B. era unic asociat şi administrator al SC F.F. SRL, deciziile le-au luat împreună. A mai menţionat inculpatul că, ulterior, dorind o extindere a obiectului de activitate de la comerţul cu produse la producţia în domeniu, a hotărât împreună cu inculpatul B. să-1 coopteze pe inculpatul J.J., aflat în dificultate financiară, ca administrator al SC F.F. SRL, moment din care s-a implicat mai puţin în activitatea comercială şi mal mult în dezvoltarea grupului. Inculpatul pretinde că inculpatul J.J. ar fi preluat asupra sa răspunderea relaţiilor comerciale şi financiar-bancare, iniţiativele lui nefiind cenzurate de niciunul dintre acţionari, rezultatele lui fiind pe măsură (fila 238 vol. 2 d.u.p.). A mai adăugat că acesta a fost demis datorită afacerilor judiciare pe care le avea legate de alte firme. Inculpatul F. a declarat că inculpaţii A. şi B. au hotărât plecarea acestuia (fila 275 vol. 1 d.u.p.); inculpatul B. a declarat în data de 28 ianuarie 2005 că demiterea acestuia s-a datorat prejudiciului de imagine pe care l-ar fi suferit SC F.F. SRL în caz contrar, fiind citat la Parchet în legătură cu activitatea altei societăţi comerciale (fila 319 vol. 2 d.u.p.); se observă că într-o declaraţie anterioară, din 14 ianuarie 2005, inculpatul B. nu a fost sigur care a fost motivul demiterii inculpatului J.J., menţionând că, din câte îşi aduce aminte, acest lucru s-a datorat faptului că nu a mai corespuns exigenţelor postului, precizările din declaraţia ulterioară, concordante sub acest aspect cu declaraţia inculpatului A., fiind, evident, rezultatul punerii de acord cu acesta din urmă asupra acestui aspect (fila 326 vol. 2 d.u.p.). Inculpatul A., în continuarea susţinerii sale că după numirea ca administrator a inculpatului J.J. s-ar fi implicat în mai mică măsură în stabilirea relaţiilor comerciale, a menţionat că referitor la societăţile cu răspundere limitată SC E.E. SRL, SC A.A. SRL, SC Y. SRL, SC D.D. SRL şi SC Z. SRL, nu poate da relaţii despre desfăşurarea relaţiilor comerciale, întrucât de acestea s-a ocupat mai mult J.J.. Instanţa constată că, măcar în ceea ce priveşte o parte din aceste societăţi comerciale, acest lucru este contestat de simplul fapt că la momentul emiterii facturilor, sau a unei părţi din facturile ce fac obiectul cauzei, inculpatul J.J. nu avea calitatea de administrator (este vorba despre facturile SC A.A. SRL, SC Z. SRL şi parte din facturile SC E.E. SRL). Trebuie avut în vedere faptul că, inclusiv în ipoteza în care ar fi acceptate ca fiind conforme cu realitatea declaraţiile inculpatului sub acest aspect, nici chiar acesta nu susţine că nu s-ar mai fi implicat sub nicio formă în coordonarea activităţii SC F.F. SRL în perioada când inculpatul J.J. era administrator, ci doar că acest din urmă inculpat s-ar fi implicat în rnod special. în ceea ce priveşte perioada când inculpatul F. era administrator, inculpatul A. recunoaşte, în acord cu cele declarate de inculpatul F., că el este cel care a luat deciziile în raporturile cu aceste firme, dar şi cu SC B.B. SRL şi SC A.A. SRL, iar în perioada în care B. a fost administrator, hotărârile erau luate împreună.

În cadrul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii A., F., B., V., S. şi T., martorii U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E., F.F.F., G.G.G., H.H.H., I.I.I., J.J.J., K.K.K., L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O., P.P.P., R.R.R., S.S.S., T.T.T., U.U.U., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., Y.Y.Y., A.A.A.A., B.B.B.B., C.C.C.C., D.D.D.D., E.E.E.E., S.S., F.F.F.F., G.G.G.G., H.H.H.H., I.I.I.I., J.J.J.J., K.K.K.K., L.L.L.L., M.M.M.M., N.N.N.N., a fost efectuată o expertiză contabilă (încuviinţată prin încheierea din data de 28 septembrie 2006, prin care a fost constatată şi nulitatea expertizei contabile judiciare efectuate în cauză în faza de urmărire penală), la raportul de expertiză întocmit încuviinţându-se obiecţiuni, depunându-se la dosar şi răspunsul la aceste obiecţiuni, au fost depuse înscrisuri.

Prima instanţă a reţinut că, în drept, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., fapta de a înregistra în evidenţele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, care a avut drept consecinţe diminuarea taxei, a impozitului datorate statului, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală încă de la adoptarea Legii nr. 87/1994, intrată în vigoare în 30 de zile de la data publicării în M. Of., din 24 octombrie 1994, chiar dacă în timp, norma incriminatoare a suferit o serie de modificări, mai întâi în data de 21 aprilie 2003, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003 care a determinat şi o renumerotare a textelor Legii nr. 87/1994, iar apoi, în data de 26 august 2005, prin intrarea în vigoare a noii Legi a evaziunii fiscale, având nr. 241/2005, care a abrogat Legea nr. 87/1994.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, având în vedere că acesta a fost principala persoană care a constituit grupul şi a deţinut rolul principal pe perioada funcţionării şi, implicit extinderii, acestui grup, gravitatea infracţiunilor în vederea săvârşirii cărora s-a constituit grupul, şi care au şi fost săvârşite, atitudinea nesinceră a inculpatului.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., Tribunalul, faţă de cele expuse mai sus, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, faţă de faptul că, în calitatea sa de administrator de fapt al SC F.F. SRL, a coordonat operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii uleiurilor minerale cu privire la s-a încercat a se crea aparenţa că au fost cumpărate de SC F.F. SRL de la SC E.E. SRL, S.C, SC A.A. SRL S.R.L., SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, SC Z. SRL, SC Y. SRL şi SC D.D. SRL şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit. La individualizarea pedepsei instanţa are în vedere rolul principal deţinut în activitatea infracţională desfăşurată, amploarea, complexitatea şi durata activităţii desfăşurate de persoanele coordonate de acesta, valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului produs, precum şi atitudinea constant nesinceră avută pe parcursul procesului.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., Tribunalul a apreciat că înregistrarea în mod repetat în evidenţele contabile ale SC F.F. SRL, în perioada în care inculpatul B. a deţinut calitatea de administrator de drept al acestei societăţi comerciale, a unei părţi din facturile care fac obiectul cauzei, emise pentru a atesta operaţiuni economice care nu au avut loc în realitate, cu rezultatul diminuării taxei pe valoare adăugată datorată, dar şi a bazei de calcul pentru impozitul pe profit şi, implicit, a impozitului pe profit, impune reţinerea în sarcina acestui inculpat, având în vedere şi conţinutul art. 11 din Legea nr. 87/1994, a infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, în forma de participaţie a autoratului.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., Tribunalul I-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, la individualizarea pedepsei, Tribunalul având în vedere amploarea activităţii infracţionale, prejudiciul deosebit de ridicat imputabil acestuia, atitudinea nesinceră şi poziţia în cadrul grupului, de colaborator apropiat al coordonatorului acestui grup, inculpatul A..

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. întrunirea în persoana acestuia a elementelor constitutive ale infracţiunii a fost analizată în cazul inculpatului A., când s-a constatat întrunirea condiţiilor atât ale unei asocieri, în sensul art. 323 C. pen. dar şi ale unui grup infracţional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003. La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul este una dintre cele trei persoane care au constituit grupul şi a deţinut un rol principal, chiar dacă subsecvent conducătorului acestui grup, pe perioada funcţionării şi, implicit extinderii, acestui grup, gravitatea infracţiunilor în vederea săvârşirii cărora s-a constituit grupul, şi care au şi fost săvârşite, atitudinea nesinceră a inculpatului.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, faţă de faptul că, în calitatea sa de administrator al SC F.F. SRL, şi membru al asocierii infracţionale s-a implicattn efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii de către SC F.F. SRL a uleiurilor minerale pretins vândute de societăţile fantomă, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit. La individualizarea pedepsei instanţa a avut in vedere amploarea activităţii infracţionale, prejudiciul deosebit de ridicat imputabil acestuia, atitudinea nesinceră şi poziţia în cadrul grupului, de colaborator apropiat al coordonatorului acestui grup, inculpatul A.

În privinţa inculpatului F., în baza art. 2 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., Tribunalul a încetat procesul penal faţă de inculpatul F. sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, însă activitatea sa va fi avută în vedere, ca fapt ilicit cauzator de prejudicii, la soluţionarea laturii civile a cauzei.

Tribunalul a luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen., sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., Tribunalul 1-a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vedeţeasăvârşirii de infracţiuni. întrunirea în persoana acestuia a elementelor constitutive ale infracţiunii a fost analizată în cazul inculpatului A., când s-a constatat întrunirea condiţiilor atât ale unei asocieri, în sensul art. 323 C. pen., dar şi ale unui grup infracţional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuata, faţă de faptul că, în calitatea sa de administrator al SC F.F. SRL, şi membru al asocierii infracţionale s-a implicat în efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii de către SC F.F. SRL a uleiurilor minerale pretins vândute de societăţile fantomă, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere amploarea activităţii infracţionale, prejudiciul deosebit de ridicat imputabil acestuia, atitudinea nesinceră şi poziţia în cadrul grupului, de colaborator apropiat al coordonatorului acestui grup, inculpatul A., implicarea nemijlocită a acestuia, deosebit de importantă, în efectuarea operaţiunilor bancare, acesta fiind împuternicit atât pe contul SC F.F. SRL, cât şi SC H.H. SRL.

În privinţa inculpatului R., în baza art. 2 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., Tribunalul a încetat procesul penal faţă de inculpatul R. sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Tribunalul a luat act că nu s-a solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen., sub aspectul acestei infracţiuni.

Pentru considerentele expuse şi în cazul inculpatului A. în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic, art 13 C. pen., schimbarea de încadrare fiind pusă în discuţie din oficiu de către instanţă la termenul din 03 iunie 2011.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., Tribunalul 1-a condamnat pe inculpatul R. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, faţă de faptul că, în calitatea sa de administrator al SC Z. SRL, şi membru al asocierii infracţionale s-a implicat în efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii de către SC F.F. SRL a uleiurilor minerale pretins livrate de SC Z. SRL, SC E.E. SRL şi SC D.D. SRL, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit.

În privinţa inculpatului S., Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., Tribunalul a încetat procesul penal faţă de inculpatul S. sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă cootinuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Tribunalul a luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen., sub aspectul acestei infracţiuni, însă activitatea infracţională pentru care operează această cauză care înlătură răspunderea penală, va fi avută în vedere de instanţă la soluţionarea acţiunii civile exercitate în procesul penal de Statul Român.

în baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul S. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere î în baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul S. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, faţă de faptul că, în calitatea sa de administrator al SC A.A. SRL şi SC C.C. SRL şi membru al asocierii infracţionale s-a implicat în efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii de către SC F.F. SRL a uleiurilor minerale pretins livrate de SC A.A. SRL şi SC C.C. SRL, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit, în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În privinţa inculpatului T., în baza art. 2 pct. 2) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., Tribunalul a încetat procesul penal faţă de inculpatul T. sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Pentru considerentele expuse şi în cazul inculpatului A. în baza art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., schimbarea de încadrare fiind pusă în discuţie din oficiu de către instanţă la termenul din 03 iunie 2011.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., Tribunalul 1-a condamnat pe inculpatul T. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 6S6/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul T. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, faţă de faptul că, în calitatea sa de administrator al SC B.B. SRL şi SC C.C. SRL şi membru al asocierii infracţionale s-a implicat în efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii mărfii ce s-a pretins că făcea obiectul acestora, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit.

La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere amploarea activităţii infracţionale, mai redusă în raport cu primii trei inculpaţi, prejudiciul deosebit de ridicat imputabil acestuia, precum şi sustragerea de la proces.

În privinţa inculpatului U., Tribunalul, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen., Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul U. la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul U., la pedeapsa închisorii de 7 ani.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul U. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, faţă de faptul că, în calitatea sa de administrator al SC D.D. SRL şi membru al asocierii infracţionale s-a implicat în efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii mărfii ce s-a pretins că făcea obiectul acestora, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit.

În privinţa inculpatului V. Tribunalul a schimbat încadrarea juridică din art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., schimbarea de încadrare fiind pusă în discuţie din oficiu de către instanţă la termenul din 03 iunie 2013.

În baza art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul V. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, faţă de faptul că, în calitatea sa de administrator al SC E.E. SRL şi membru al asocierii infracţionale s-a implicat în efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii de către SC F.F. SRL a mărfii ce s-a pretins că făcea obiectul acestora, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că Statul Român- Ministerul Finanţelor Publice-X. s-a constituit, parte civilă cu suma de 1.356.513.009.850 lei, solicitând, de asemenea, şi plata, cu titlu de obligaţii fiscale accesorii, a unor sume de bani, în baza art. 13 din O.G. nr. 11/1996, art. 12 din O.G. nr. 61/2002 şi 114 C. fisc., prin adresa din 2005, aflată la filele 1 şi 2 vol. 2 d.u.p. Prin aceeaşi adresă a solicitat introducerea în cauză, ca părţi responsabile civilmente, a tuturor societăţilor comerciale (filele 289-291 vol. I dosar instanţă). în cauză au figurat ca părţi responsapile civilmente SC O.O.O.O. SRL (fostă SC F.F. SRL), SC E.E. SRL, SC D.D. SRL, SC Z. SRL, SC A.A. SRL SC B.B. SRL şi SC C.C. SRL.

Pe parcursul judecăţii, prin încheierea de la termenul din 25 martie 2010 s-a dispus disjungerea acţiunii civile formulate împotriva SC E.E. SRL, SC D.D. SRL, SC Z. SRL, SC A.A. SRL, SC B.B. SRL şi SC C.C. SRL, constituindu-se Dosarul nr. x/3/2010, rar prin încheierea de la termenul din 28 septembrie 2011, constituindu-se Dosarul cu nr. x/3/2011. S-a constatat faptul că suma de 1.356.513.009.850 lei este cea reţinută în procesul-verbal încheiat în data de 14 februarie 2005 de către numiţii P.P.P.P. şi R.R.R.R., consilieri superiori în cadrul X. - Direcţia Generală de Inspecţie Financiar Fiscală, aflat la filele 1-24 vol. VI d.u.p.

Tribunalul, în baza art. 14 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentată în cauză de X. după cum urmează:

- în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC Z. SRL, a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor A., B. şi R., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 40.455985.913 lei (din care 17.169.771.484 lei reprezintă T.V.A., iar 23.286.214.429 lei reprezintă impozit pe profit, la care se adaugă accesorii fiscale;

-în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC Y. SRL, Iribunalul a admis in parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea inculpatului A., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 161.637.475,671 lei (din care 69 008.994.424 lei reprezintă T.V.A., iar 92.628.481.247 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale;

- în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC A.A. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi S., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 12.241.704.451 lei (din care 4.564.877.163 lei reprezintă T.V.A., iar 7.676.827.288 lei reprezintă impozit pe piofit), la care se adaugă accesorii fiscale;

-în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC B.B. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi T., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 48.514.125.484 și din care 18.308.182.977 lei reprezintă T.V.A., iar 30.205.942.507 lei reprezintă impozit pe profit, la care se adaugă accesorii fiscale;

- în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC C.C. SRL, Tribunalul a admis în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea la plata la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 143.162.161.746, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 5.076.915.167 lei şi accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a inculpaţii A., F. şi T., iar la plata sumei de 138.085.246.579 lei, la care se adaugă accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a inculpaţii A., F. şi S.;

- în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC D.D. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea la plata la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 354.660.015.226 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 19.753.849.004 lei şi accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a inculpaţii A., B. şi U., iar la plata sumei de 334.906.166.222 lei, la care se adaugă accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a inculpaţii A. şi U. (fost U.);

- în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC E.E. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea la plata la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 584.811.618.410 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 103.962.614.135 lei şi accesorii fiscale vor fi obligaţi în solidar inculpaţii A., F. şi V., la plata sumei de 286.103.461.867 lei, la care se adaugă accesorii fiscale vor fi obligaţi în solidar inculpaţii A., B. şi V., la plata sumei de 123.988.305.916 lei, la care se adaugă accesorii fiscale vor fi obligaţi în solidar inculpaţii A. şi V., iar la plata sumei de 70.757.236.492 lei, la care se adaugă accesorii fiscale va fi obligat inculpatul A.;

Tribunalul a respins solicitarea părţii civile de obligare a inculpaţilor la plata cu titlu de despăgubiri civile a sumei de 5.255.249.692 lei reprezentând impozit pe profit, şi 171.303.606,698 lei reprezentând T.V.A., pretins datorate ca urmare a înregistrării în contabilitatea SC F.F. SRL a facturilor fiscale emise în executarea contractelor nr. 33/29 ianuarie 2004 încheiat cu SC G.G. SRL, 10/01 martie 2004 încheiat cu SC H.H. SA şi nr. 2/22 aprilie 2004 încheiat cu S.C. Visto Management S.R.L, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa nu a fost sesizată cu fapta pretins ilicită care ar fi generat acest prejudiciu.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. Tribunalul i-a obligat pe inculpaţi la plata următoarelor sume cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului: în cazul inculpatului A.: 100.000 lei; în cazul inculpatului B.: 50.000 lei; în cazul inculpatului F.:50.000 lei; - în cazul inculpatului R., 25.000 lei; în cazul inculpatului S.: 25.000 lei; în cazul inculpatului T.: 25.000 lei; în cazul inculpatului U.: 25.000 lei; în cazul inculpatului V., 25.000 lei.

Tribunalul a avut în vedere cheltuielile judiciare avansate în cursul urmăririi penale, faptul că în faza judecăţii, efectuarea unei noi expertize contabile a fost încuviinţată la solicitarea inculpaţilor A., B. şi T., dar şi contribuţia diferită a inculpaţilor la săvârşirea faptelor ce fac obiectul cauzei şi, prin urmare, la generarea de cheltuieli judiciare din partea statului.

Ca urmare a practicii Curţii de Apel Bucureşti, care apreciază că deschiderea, faţă de o societate comercială, a procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei nu suspendă de drept, în temeiul art. 36 din acest act normativ, acţiunea civilă exercitată împotriva acesteia în procesul penal (Tribunalul a avut în vedere faptul că prin Decizia penală nr. 118 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2/2011, a fost casată încheierea din data de 24 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. x/3/2011 având ca obiect acţiunea civilă formulată de Statul Român împotriva părţii responsabile civilmente SC O.O.O.O. SRL, disjuns tot din Dosarul nr. x4/3/2005, prin care, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, instanţa constatase intervenită suspendarea de drept a judecăţii; instanţa de control judiciar a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti în vederea continuării judecăţii), Tribunalul a repus pe rol, din oficiu, cauza, fixând termen la data de 29 iunie 2012.

Având în vedere că activitatea ilicită reţinută prin sentinţa penală nr. 809 din 28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 în sarcina inculpaţilor R., U., V., S. şi T., prin care a fost prejudiciat Statul Român cu sumele reţinute prin aceeaşi sentinţă, a fost desfăşurată de aceştia în calitate de administratori ai SC Z. SRL, SC D.D. SRL, SC E.E. SRL, SC B.B. SRL, SC A.A. SRL şi SC C.C. SRL (inculpatul S. a fost administrator, în perioada relevantă, atât al SC A.A. SRL, cât şi al SC C.C. SRL, iar inculpatul T., atât al SC C.C. SRL, cât şi al SC B.B. SRL), instanţa a apreciat că sunt întrunite condiţiile raportului de prepuşenie şi, implicit ale răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia.

În aceste condiţii, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. de la 1968, Tribunalul a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentată în cauză de X.. Admiterea în parte s-a datorat faptului că la momentul soluţionării cauzei, societăţile comerciale SC A.A. SRL şi SC C.C. SRL nu mai aveau capacitate de folosinţă, situaţie în care, nemaiavând calitatea de subiect de drept, nu se mai puteau institui în sarcina lor obligaţii. Astfel, potrivit datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, SC C.C. SRL era radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului, data radierii fiind 29 mai 2006 (fila 13 dosar instanţă). Cu privire la SC A.A. SRL, fostul lichidator judiciar SC S.S.S.S. SPRL a comunicat instanţei cu adresa din 07 iunie 2012 că aceasta a fost radiată (fila 36 dosar instanţă). Prin urmare, instanţa a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român,.reprezentată în cauză de X. împotriva părţilor responsabile civilmente SC A.A. SRL şi SC C.C. SRL, ca urmare a încetării capacităţii de folosinţă a celor două societăţi comerciale.

De asemenea, instanţa a obligat SC E.E. SRL la plata doar în parte a sumei solicitate de partea civilă cu titlu de despăgubiri produse cu implicarea acestei societăţi comerciale, având în vedere că răspunderea civilă a SC E.E. SRL era angajată doar pentru fapta altuia: este vorba de administratorul V.: or, în sarcina acestuia, prin sentinţa penală 809/F/2011 s-a reţinut doar parte din prejudiciul produs Statului Român prin intermediul acestei societăţi comerciale, pentru diferenţă reţinându-se răspunderea civilă delictuală a altui inculpat, care nu are calitatea de prepus al SC E.E. SRL.

În privinţa celorlalte 3 societăţi comerciale, instanţa a pronunţat obligarea lor la plata către partea civilă Statul Român a sumelor reţinute ca prejudiciu prin sentinţa penală nr. 809 din 28 noiembrie 2011, răspunderea civilă a societăţilor fiind solidară cu cea a inculpaţilor care deţineau calitatea de administratori în perioada relevantă.

Faţă de aceste aspecte: în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC Z. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea părţii responsabile civilmente SC Z. SRL la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 40.455.985.913 lei, la care se adaugă accesorii fiscale (obligaţie solidară cu cea a numitului R., obligat la plata acestei sume, în calitate de inculpat, prin sentinţa penală nr. 809 din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/3/200S); în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC B.B. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea părţii responsabile civilmente SC B.B. SRL, la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 48.514.125.484 lei, la care se adaugă accesorii fiscale (obligaţie solidară cu cea a numitului T., obligat la plata acestei sume, în calitate de inculpat, prin sentinţa penală nr. 809 din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/3/2005); în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC D.D. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea părţii cesponsabile civilmente SC D.D. SRL la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 354.660.015.226 lei, la care se adaugă accesorii fiscale (obligaţie solidară cu cea a numitului U., fost U., obligat la plata acestei sume, în calitate de inculpat, prin sentinţa penală nr. 809 din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/3/2005); în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC E.E. SRL, Tribunalul a admis în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, a dispus obligarea părţii responsabile civilmente SC E.E. SRL la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 514.054.381.918 lei, cu accesorii fiscale (obligaţie solidară cu cea a numitului V., obligat la plata acestei sume, în calitate de inculpat, prin sentinţa penală nr. 809 din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/3/2005).

În ceea ce priveşte suma la care cele patru societăţi comerciale vor fi obligate cu titlu de cheltuieli judiciare, instanţa a avut în vedere sumele la care prepuşii au fost obligaţi cu acest titlu prin sentinţa penală nr. 809 din 28 noiembrie 2011, având în vedere că, potrivit art. 191 alin. (3)) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. în cazul inculpatului T., instanţa a avut în vedere faptul că acesta a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare nu doar ca urmare a prejudiciului produs Statului Român prin intermediul SC B.B. SRL, ci şi prin intermediul SC C.C. SRL, suma la care va fi obligată SC B.B. SRL cu titlu de cheltuieli judiciare respectând proporţia (de 90,52%) din prejudiciul total reţinut prin sentinţa penală nr. 809 din 28 noiembrie 2011 în sarcina inculpatului T.

De asemenea, la determinarea cheltuielilor judiciare datorate de statului de părţile responsabile civilmente, instanţa a avut în vedere şi sumele avansate de stat în cauza cu nr. x/3/2010.

Sentinţa penală nr. 533/F din 9 08 2012 prin care au fost obligaţi în solidar unii dintre inculpaţii din prezenta cauză cu părţile responsabile civilmente a rămas definitivă, fără modificări în căile de atac, prin Decizia penală nr 859 din 12 03 2013 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Tribunalul a confiscat de la inculpaţii A. şi F., câte jumătate din suma de 5.746.817.210 lei, reprezentând diferenţă între prejudiciul stabilit. c)a produs prin intermediul SC A.A. SRL., şi suma solicitată de partea civilă cu acest titlu.

Tribunalul a confiscat de la inculpatul A., suma de 9.124.632.762 lei reprezentând diferenţă între prejudiciul stabilit. c)a produs prin intermediul SC E.E. SRL în -intervalul 18 decembrie 2002-mai 2003, şi suma rezultând a fi solicitată de partea civilă cu acest titlu.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., Tribunalul a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor B., lancu Ocatvian, R., A. prin Ordonanţa nr. 171/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, şi sechestrul asigurător instituit prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2010 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., F., V., S., T., U. şi R.

În baza art. 347 C. proc. pen., Tribunalul a desfiinţat facturile fiscale emise de către SC A.A. SRL, SC Z. SRL, SC E.E. SRL, S.C. SC D.D. SRL S.R.L, SC Y. SRL, SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, reţinute prin prezenta a fi servit la înregistrarea în contabilitatea SC F.F. SRL de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale.

În baza art. 38 C. proc. pen., Tribunalul a disjuns soluţionarea cauzei în privinţa inculpatului J.J., în vederea verificării legalităţii procedurii de citare cu acesta.

Împotriva sentinţei penale nr. 809 din 28 noiembrie 2011 pronunţate dfe Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - X. şi apelanţii inculpaţi A., B., F., V., S., T., U. şi R., criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, acesta a privit modalitatea de individualizare a pedepselor, considerându-se că prima instanţă a aplicat pedepse al căror cuantum este prea redus faţă de amploarea activităţii infracţionale şi valoarea ridicată a prejudiciului cauzat. în expunerea motivelor de apel, s-a mai invocat de către Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nulitatea încheierii de şedinţă din data de 28 iunie 2006, prin care a fost constatată şi nulitatea expertizei contabile judiciare efectuate în cauză în faza de urmărire penală. Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public a arătat că un prim aspect care urmează să fie clarificat este cel referitor la legea penală mai favorabilă, având în vedere faptul că la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare un N.C.P. şi un N.C.P.P.

Ministerul Finanţelor Publice - X. a criticat hotărârea atacată sub aspectul soluţionării greşite a acţiunii civile în prezenta cauză.

Astfel, s-a învederat instanţei de apel faptul că în mod greşit instanţa de fond a susţinut că nu este investita cu soluţionarea faptelor de natura penala rezultate din derulare a acestor contracte, in condiţiile în care din actele depuse la dosarul cauzei, rezulta chiar contrariul. Mai mult, potrivit legii evaziunii fiscale, cercetarea faptelor de natura economice trebuie privite ca un ansamblu infracţional in tot, si nu pot fi cercetate in mod individual, întrucât nu exista infracţiune care sa prevadă doar derularea unor contracte sau derulare a altor activităţi economice fără a fi analizat întregul context economic. S-a menţionat că în mod greşit instanţa de judecată a apreciat că T.V.A.-ul aferent derulării celor trei contracte ar fi de 171.303.606.698 lei, întrucât suma nu se regăseşte în actele ce au stat la baza dosarului si nici in constituirea de parte civila.

S-a precizat că din studierea actelor, rezulta ca T.V.A.-ul pentru fiecare contract in parte este, după cum urmează:

- pentru contractul din 29 ianuarie 2014 încheiat cu SC G.G. SRL, T.V.A.-ul aferent este în cuantum de 2.839.570.532 lei;

- pentru contractul din 01 martie 2004 încheiat cu SC H.H. SA, T.V.A.-ul aferent este in cuantum de 584.419.246 lei);

- pentru contractul nr. 2/22 aprilie 2004 încheiat cu SC I.I. SRL, T.V.A.-ul aferent este in cuantum de 570.000.000 lei.

Având in vedere aceste aspecte, s-a solicitat instanţei de apel să constate faptul ca suma totala a T.V.A.-ului aferent celor-trei contracte este de 3.993 989.769 lei și nu in cuantum de 171.303.606.698 lei, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

Mai mult, s-a apreciat suma de 5.255.249.6S2 lei, reprezentând impozitul pe profit derulării contractelor menţionate, a fost reţinută ca datorata bugetului de stat, ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate.

Inculpaţii A., B. au invocat împrejurarea că soluţia primei instanţe este eronată sub aspectul existenţei infracţiunilor pe care le-ar fi comis inculpaţii, motivele de apel cuprinzând o expunere a raţiunilor pentru care faptele reţinute în sarcina acestora nu există, nu constituie infracţiuni şi nu puteau fi săvârşite cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Au mai invocat legalitatea încheierii din 28 septembrie 2006 prin care judecătorul fondului s-a pronunţat asupra nulităţii raportului de expertiza tehnico-contabile efectuat in cursul urmării penale, solicitând, totodată si verificarea incidenţei legii penale mai favorabile iar în subsidiar pronunţarea unor soluţii de încetare a procesului penal, invocând intervenirea prescripţiei.

Astfel, s-a solicitat instanţei de apel a se constata că prima instanţă de judecată a reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen., fără ca în dosarul cauzei să existe probe temeinice în acest sens şi cu încălcarea flagrantă a unor dispoziţii legale prin care este reglementată probaţiunea în procesul penal. S-a subliniat faptul că nici parchetul şi nici instanţa de judecată nu au precizat care a fost momentul asocierii infracţionale a inculpaţilor şi care sunt probele care dovedesc acest aspect: cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei, apelanţii-inculpaţi, deşi apreciază că în cauză sunt incidente disp. art. 367 din N.C.P., îşi menţin concluziile de achitare sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni. în subsidiar, au solicitat, faţă de noul cadru de sancţionare a infracţiunii prev de art 367 C. pen. constatarea încetării procesului penal sub aspect de împrejurarea intervenirii prescripţiei în raport cu aceasta fapta reţinuta in sarcina inculpaţilor.

Cu ocazia acordării în dezbateri pe fondul cauzei, s-a invocat nerespectarea de către Parchet a obligaţiei de respectare a precizării conţinutului sintagmei ’’Marfa ilicita"; or, niciunul din documentele aflate la dosarul cauzei, nici instanţa nu a fost învestită cu judecarea provenienţei ilicite a mărfii, respectiv furt din conductă, contrafacere, contrabandă ca să fie dedusă judecăţii şi altfel spălarea de bani sau evaziunea fiscală să fie rezultatul unor astfel de infracţiuni.

Mai mult decât atât, apărătorii inculpatului B. au solicitat instanţei să constate ca în ceea ce priveşte spălarea banilor, până în anul 2002 când s-a epuizat ultimul act material reţinut în sarcina inculpatului B. era în vigoare la acea dată vechea lege a spălării banilor, de fapt prima Lege nr. 21/1999 care în disp art. 21 nu includea ca infracţiune strict şi limitativ enumerată infracţiunea de evaziune fiscală, dar se regăsea în schimb infracţiunea săvârşită în scopul asocierii.

În acest context, s-a apreciat ca la momentul la care se va dispune achitarea pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, consecinţa este că nu poate fi acuzat şi pentru spălare de bani tocmai pentru că evaziunea fiscală nu intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală se apreciază că sunt aplicabile două legi la momentul la care se reţine că inculpatul ar fi săvârşit această infracţiune, respectiv perioada din 2002 cu ultim act material reţinut în sarcina inculpatului la 30 septembrie 2002 şi a doua perioadă care se referă la 2003, de la 01 octombrie până la 07 decembrie 2003. Practic este vorba de o scindare a rezoluţiei unice infracţionale în ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpatul B. a infracţiunii de evaziune fiscală, scindare dată de împrejurări obiective, respectiv data la care a fost învestit, data la care a fost revocat din funcţia de administrator şi data din nou la care a fost reinvestit inculpatul B. ca administrator al H.H. SA.

Cu privire la spălarea de bani, se arată că există spălare de bani când există dovada certă a unor sume de bani obţinuţi într-un mod ilicit. Atâtea sume din dosar nu pot duce la o concluzie certă că există premisa infracţiunii de spălare a banilor şi ca atare, printr-o legătură logică simplă, nu există cauză nu există efect, nu există premisă nu se poate broda această infracţiune. în dosar sunt vehiculate sume mari de bani în acte fără nişte explicaţii corespunzătoare. Explicaţia Parchetului, preluată şi de instanţă, pentru spălarea de bani, este că în data de în contul a intrat suma. Peste o vreme a fost scoasă aproximativ aceeaşi sumă. Or, în bancă, în conturile unei societăţi intră sume din diverse: vânzări, achiziţii, compensări, datorii. Având in vedere ca banii sunt bunuri fungibile, atâta timp cal retragerile nu au avut ca obiect fizic aceleaşi bancnote, nu se poate sti că sunt banii respectivi, deoarece nu au fost înseriaţi. Se mai arată că infracţiunea de spălarea a banilor dedusă judecăţii are ca infracţiune predicat faptele de evaziune fiscală săvârşite de către inculpatul B. sub forma înregistrării în facturile fiscale de operaţiuni nereale în vederea diminuării bazei impozabile şi că nu se poate reţine ca element constitutiv al infracţiunii de spălare de bani aducerea uleiurilor ilicite înspre legalitate pentru că scopul săvârşirii infracţiuniftle spălare de bani este tocmai aparenţa licită a lucrurilor. Trebuia ca diferenţa de T.V.A. cu care a diminuat masa impozabilă să achiziţioneze ceva legal şi acel legală să îl vândă şi abia atunci se reia circuitul şi a introdus aparenţa şi a ascuns caracterul ilicit al bunului.

În plus, s-a mai invocat aspectul ca, in ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani pentru care a fost condamnat inculpatul B., subiectul principal, autorul principal al infracţiunii predicat nu poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani pentru că înseamnă că ar fi condamnat de două ori.

Cu privire la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile, s-a arătat ca în cauza instanţa de fond s-a pronunţat, deşi prejudiciul nu era in mod cert stabilit; în plus, exista o singură variantă în care se putea realiza acest lucru şi care ar fi dus la anularea celor două 239 de facturi fiscale şi anume dacă Parchetul l-ar fi trimis în judecată pe inculpatul B. şi pentru infracţiuni la legea contabilităţii.

Inculpatul F. a criticat hotărârea primei instanţe invocând împrejurarea că tranzacţiile comerciale de unde au rezultat sumele de bani introduse în circuitul civil fiind licite, faptele reţinute în sarcina sa nu există, solicitând achitarea iar în subsidiar pronunţarea unor soluţii de încetare a procesului penal, invocând intervenirea prescripţiei.

Inculpatul V. a criticat hotărârea primei instanţe invocând împrejurarea că faptele reţinute în sarcina sa nu există, solicitând achitarea în raport de temeiul de drept prev de art 10 lit d) C. proc. pen. de la 1968 şi prin prisma aspectului că a fost un simplu executant în cadrul firmelor controlate de A., de unde nu primea alte foloase în afara salariului minim de 400 lei.

Inculpaţii T. şi S. au criticat, în esenţă, hotărârea primei instanţă sub aspectul netemeiniciei hotărârii de condamnare, solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare, iar în subsidiar pronunţarea unor soluţii de încetare a procesului penal, invocând intervenirea prescripţiei pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 367 C. pen.

Inculpaţii U. şi R., U. şi R. nu au formulat în scris motive de apel. Cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri pe fondul cauzei, apărătorul din oficiu al acestora a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul soluţionării greşite a fondului cauzei.

Cu ocazia acordării cuvântului in dezbateri, toţi apărătorii inculpaţilor au pus concluzii pe incidenţa legii penale mai favorabile.

Împotriva sentinţei penale nr. 809/28 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 a maljormulat apel și expertul judiciar, solicitând instanţei sa-l scutească de amenda judiciară ce i-a fost aplicată de prima instanţă de judecată.

Prin Decizia penală nr. 1207 din 14 octombrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală, partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - X. şi apelanţii inculpaţi A., B., F., V., S., T., J.J., U. şi R. împotriva sentinţei penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a încheierii de şedinţă din data de 28 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul cu nr. x/3/2005.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr x/3/2005 şi integral încheierea de şedinţă din data de 28 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală, în Dosarul cu nr. x/3/2005 şi rejudecand:

1.1. În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1)) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) pe o durată de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau in străinătate), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale 8 de închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen.de la 1969, a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.de la 1969, cu aplicarea art 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director împuternicit asociat administrator beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau în străinătate) C. pen. de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen.de la 1969., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) de la 1969 (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau in străinătate), din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 Cpen a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de doi ani, inculpatul executând în final pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen.de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 12 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 15 februarie 2005 pană la data de 24 iunie 2005, inclusiv.

În baza art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen.de la 1969., a interzis inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit âl acestora, în țară sau in străinătate) C. pen. de la 1969., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 7 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului B. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art, 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate)., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen a cqntopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an, inculpatul executând în final pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate), timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau în străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 10 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la data del5 februarie 2005 pană la data de 24 iunie 2005, inclusiv .

În temeiul disp. 16 alin. (1) lit. f) rap. la art. 17 alin. (2) şi la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F., sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. de la 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen.de la 1969, constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art 124 din C. pen. din 1969.

A luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit, a) teza a II-a, lit. b) C. pen.de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit, b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de director împuternicit asociat administrator beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 9 ani închisoare în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an, inculpatul executând în final pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementara cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 15 februarie 2005 pană la data de 24 iunie 2005, inclusiv.

În temeiul disp. 16 alin. (1) lit. f) rap. la art. 17 alin. (2) şi la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului R., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A luat act că nu s-a solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. pen. de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 cu aplicarea art 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul R. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului R. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, şi a art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul R. la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau in străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de-la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau in străinătate) C. pen. de la 1969 din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an, inculpatul executând în final pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen.de la 1969, timp de 5 am de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul disp. art 16 alin. (1) lit. f) rap. la art. 17 alin. (2) şi la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art 124 din C. pen. din 1969.

A luat act câ inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul S. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului S. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, şi a art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul S. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de director, împuternicit, asociat /administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969 din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen, a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) C. pen. de la 1969, timp de.5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau in străinătate) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 03 august 2009 pană la data de 30 aprilie 2010, inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (com. Curcani, judeţ Călăraşi) dispusă împotriva inculpatului.

A luat act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul T. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului T. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969,'şi a art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul T. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen.de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen.de la 1969 din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen, a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneticiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen.de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen.de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 7 ani închisoare.

În baza art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 07 noiembrie 2008 pană la data de 07 mai 2009, inclusiv.

În baza art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul U., la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen.de la 1969., a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau în străinătate) C. pen.de la 1969, timp de 5 am de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) C. pen. de la 1969., din momentul rămânerii definitive a prezentei, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale ae 5 ani închisoare.

În baza art, 7 clin Legea nr. 39/2003 cu aplic art 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul U., cu pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art, 65 C, pen. la 1969, a interzis inculpatului U. ciupiturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ui executată a pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, şi a art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul U. la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969., timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969 din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de director împuternicit asociat administrator beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969, timp de 5 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen.de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit b) şi c) (dreptul de director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 9 ani închisoare.

În temeiul disp. art 16 alin. (1) lit. f) rap. la art. 17 alin. (2) şi la art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a încetai procesul penal pornit împotriva inculpatului V., sub aspectul infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi a art. 5 C. pen., constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art 124 din C. pen. din 1969.

A luat act că inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul acestei infracţiuni.

În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. aVt. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, cu aplic art 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul V. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp„ a art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul V. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a fi director împuternicit asociat administrator beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate) C. pen. de la 1969), timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) C. pen. de la 1969) din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit b) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni, inculpatul executând în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. de la 1969, a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de a fi director împuternicit asociat administrator beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate), timp de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În baza art. 71 C. pen. de la 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. de la 1969 (dreptul de a fi director împuternicit asociat administrator beneficiar real al unor societăţi comerciale sau împuternicit al acestora, in tara sau in străinătate), din momentul rămânerii definitive şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. de la 1969. cu aplicarea art. 5 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate pe durata unui termen de încercare de 8 ani, determinat potrivit art. 862 C. pen. de la 1969.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti; b) să anunţe Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) sâ comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti schimbarea locului de muncă; d) să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să respecte următoarea obligaţie: să nu intre în legătură cu coinculpaţii din prezenta cauză.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 alin. (1) şi alin. (2) C. pen. din 1969, privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, executarea pedepselor accesorii se suspendă.

În temeiul art. 72 C.pen a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 30 iulie 2005 pană la data de 15 august 2005, inclusiv.

În temeiul disp. art. 33 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 656/2002 modificată rap la art. 112 alin. (1) lit. e) şi art. 112 alin. (6) din C. pen. a dispus confiscarea următoarelor bunuri: de la A. a sumei de 2.321.292.608.133,96 lei în echivalent lei la data plăţii, reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; de la A. a sumei de 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL, societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA, sumă provenind din săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii; de la A. a sumei de 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006, sumă provenind din săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii; de la A. a sumei de 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare sumă transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA., sumă provenind din săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii; imobil teren plus clădire situat in Bucureşti, sector 1, având nr. C.F. şi nr. cadastral, respectiv imobilele menţionate şi descrise în cuprinsul contractului de dare în plată încheiat între P. şi Z.Z.Z.Z. şi SC O. SRL, reprezentată legal de către F.F.F.F.F.F., autentificat sub nr. 1601/18 septembrie 2014 de Societatea Profesională Notarială G.G.G.G.G.G., contract aflat la filele 32-37 din volumul 7 bis 3 al instanţei de apel bunuri indisponibilizate prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii din 24 septembrie 2014 întocmit de X.; teren în suprafaţă de 3 972 mp, sector 2, Bucureşti, având nr. cadastral şi C.F. indisponibilizat prin pv sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile din /24 septembrie 2014; teren 178 mp (suprafaţă măsurată) - 175 mp suprafaţă acte), sector 1, Bucureşti, având nr. cadastral şi nr. C.F. indisponibilizat prin pv sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile din 24 septembrie 2014; de la martora Y.Y.Y.Y. suma de 189.000.000 lei ridicaţi de la SC N.N. SA Sucursala Unirea cu privire la care martora declara ca i-a cheltuit personal.

În baza art. 35 alin. (4) C. pen. de la 1969 a dispus cumularea măsurilor de siguranţă dispuse în prezenta cauză urinând ca în final să dispună confiscarea de la A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa A de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului și a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.

A dispus completarea de către organul însărcinat cu punerea în executare a dispoziţiilor prezentei decizii penale (Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti) a cererilor de comisie rogatorie transmise în vederea indisponibilizării conturilor şi acţiunilor şi activelor societăţilor comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, acţionari sau administratori, situate în ţară şi în străinătate, inclusiv a societăţilor comerciale care deţin acţiuni la alte societăţi comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale soţiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecaţii, transmise autorităţilor din Elveţia, Marea Britanie şi SUA de către Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiți - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală, cereri de comisie rogatorie transmise în urma celor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 01 octombrie 2014 pentru aducerea la îndeplinire în integralitate a măsurilor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2014, în sensul că se va menţiona în cuprinsul cererilor de comisie rogatorie că sumele, indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 -28 iunie 2006; 13.133.541 EURO în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.

A dispus înaintarea către organul însărcinat cu punerea în executare a dispoziţiilor prezentei decizii penale (Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti) a cererilor de comisie rogatorie transmise de către Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrala cereri de comisie rogatorie transmise în urma celor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 01 octombrie 2014 pentru aducerea la îndeplinire în integralitate a măsurilor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2014 în vederea indisponibilizării conturilor şi acţiunilor şi activelor societăţilor comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, acţionari sau administratori, situate în ţară şi în străinătate, inclusiv a societăţilor comerciale care deţin acţiuni la alte societăţi comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale soţiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecaţii.

Organul însărcinat cu punerea în executare a dispoziţiilor prezentei decizii penale (Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti) va solicita pe calea comisiei rogatorii adresate autorităţilor din Elveţia, Marea Britanie şi SUA confiscarea sumelor de bani indisponibilizate prin dispoziţiile Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cuprinse în încheierile de şedinţă din datele de 15 septembrie 2014 şi 01 octombrie 2014, până la concurenţa sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA, în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.

Organul însărcinat cu punerea în executare a prezentei decizii va colabora cu: a) Biroul pentru prevenirea criminalităţii şi de cooperare cu oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiţiei, în calitate de oficiu naţional pentru recuperarea creanţelor în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile; b) X.; c) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului; d) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor; e) Autoritatea Naţională a Vămilor; f) Garda Financiară; g) Banca Naţională a României; h) Inspectoratul General al Poliţiei Române; i) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; j) orice altă autoritate sau instituţie publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea şi valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii în vederea reparării acoperirii integrale a prejudiciului şi a confiscării speciale conform prezentei decizii şi va încunoştinţa Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,, rezultatul demersurilor efectuate.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 32 din Legea nr 656/2002, art. 11 din Legea nr 241/2005, art. 249 alin. (1), (4) C. proc. pen., art. 249 alin. (5) C. proc. pen. coroborate cu disp. art. 32 lit. d) C. fam., aplicabile conform art. -6 din Legea nr. 71/2011 si cu dispoziţiile art. 998 din V.C.C., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţă nr 171/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului General de pe lângă Înata Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism Structura Centrala precum si sechestrul asiguraioi instituit prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., F., T., B., V., S., U. si R., măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 (inclusiv asupra conturilor şi activelor societăţilor comerciale la care aceştia figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale conturilor soţiilor, rudelor de gradul I ale acestora si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecaţii, cu evidenţierea tuturor actelor de dispoziţie efectuate asupra acestora, care s-au identificat în cursul procedurii de îndeplinire a masurilor asigurătorii), după cum urmează:

- suma de 293.030,16 euro echivalent în lei la data plăţii existente în contul personal, comisie rogatorie adresată autorităţilor monegasce să se ceară confiscarea acestor sume de bani în folosul Statului român şi să se precizeze că aceste sume au fost indisponibilizate prin Ordonanţa nr 171/P/D/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, iar prin decizia penală pronunţată de Curtea de Apel, secţia a II-a penală, în prezenta cauză s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 2.321.292.608.133,96 lei în echivalent lei la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit şi a sumei de 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform, actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL(societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA), a sumei de 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006, a sumei de suma de 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC G. SA, Bucureşti sectorul 1, A., indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014, respectiv;

- teren 600 mp - sector 5, Bucureşti, nr. C.F., nr. cadastral IF electronic;

- teren 1.542 mp - sector 5, Bucureşti, nr. cadastral; nr. C.F.; ID electronic;

- 6 apartamente - sector 5, Bucureşti: nr. cadastral; nr. C.F.; apartament, nr. cadastral; 0;1; nr. C.F.: apartament nr. Cadastral ;0;1 nr. C.F.; apartament nr. cadastral;2;l; nr. C.F.; apartament având nr. cadastral;

- clădire - sector 5, Bucureşti cu nr. cadastral; 2;1, nr. C.F.;

- teren - sector 5, Bucureşti, nr. cadastral; 0;1, nr. C.F.

- teren - 276.590 mp, sector 5, Bucureşti, nr. cadastral; 1;1, nr. C.F.

- teren - sector 5, Bucureşti, nr. cadastral; 2;1, nr. C.F.

- doua autoturisme şi un autoturism indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri mobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014. (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.);

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC K.K. SA, Bucureşti sectorul 1, indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014, respectiv:

- teren extravilan 20,75 hectare situat în Sacosul Turcesc și Staţie de distribuţie carburant, Timişoara, jud. Timiş, clădire în suprafaţă de 540 mp, nr. carte funciară 146223;

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adițional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 -28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA);

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC S O.O. SRL, Bucureşti sectorul 1, indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri mobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014, respectiv: un autoturism și remorcă;

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele,de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de-.T.T. şi SC K.K. SRL( societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii,~ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.);

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC M.M. SA, Bucureşti sectorul 1, indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile penal întocmit de X. din 24 septembrie 2014 şi procesul verbal din 24 septembrie 2014, respectiv:

- teren 848 mp, clădire sector 1, Bucureşti, nr. cadastral, nr. carte funciară.

- teren 1.271 mp, sector 1, Bucureşti, nr. cadastral, nr. carte funciară.

- teren 346 mp, sector 1, Bucureşti, având nr. cadastral şi nr. carte funciară.

- teren 343 mp, sector 1, Bucureşti, având nr. cadastral şi nr. carte funciară;

- imobil în localitatea Buftea - Ilfov, cu nr. carte funciară;

- teren intravilan 2 006 mp Buftea - Ilfov;

- teren intravilan 1.993 mp - Buftea - Ilfov;

- Bunurile mobile indisponibilizate prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a măsurii bechestrului judiciar pentru bunuri mobile din 24 septembrie 2014, respectiv :

- 8 autoturisme;

- 1 motociclu bombardier;

- 1 autoturism, și remorcă;

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei. la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provetiienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 incheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL( societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SRL).

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC O.O.O.O. SRL, Bucureşti sectorul 1, indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri mobile întocmit de X., din 25 septembrie 2014, respectiv:

- o mașină Dacia;

- două mașini Volkswagen;

- o mașină BMW;

- o mașină Mitsubishi;

- o mașină Audi;

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 -28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA).

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC A.A.A.A.A. SRL, Bucureşti sectorul 1, indisponibilizate prm procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri mobile întocmit de X. din 25 septembrie 2014, respectiv:

4. Volkswagen;

2. Audi;

3. Skoda;

1. Dacia;

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.)

- contravaloarea unui autoturism, indisponibilizat de la intervenientul N. prin procesul verbal sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile din 24 septembrie 2014.

- apartament situat în Constanţa, având nr. cadastral şi nr. C.F. indisponibilizat de la intervenientul N. prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 25 septembrie 2014

- imobil teren împreună cu construcţii situat în sector 2. Bucureşti, având nr. cadastral şi nr. C.F. aflat în posesia intervenientei J., indisponibilizat prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile penal întocmit de X. din 24 septembrie 2014 (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133.96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 -28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.);

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC B.B.B.B.B. SA, indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014 şi procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri mobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014, respectiv:

- teren 16.557 mp, sector 6, Bucureşti, nr. cadastral şi nr. C.F.;

- două autoturisme şi mijloace fixe + instalaţii conform registru inventar la data de 24 septembrie 2014 anexă la procesul verbal de sechestru din 24 septembrie 2013.

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi. SC K.K. SRL( societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul 293.3348 deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA).

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC C.C.C.C.C. SA, indisponibilizate prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 25 septembrie 2014 şi procesul-verbal de aducere la îndeplinirea sechestrului asigurător pentru bunuri mobile întocmit de X. din 26 septembrie 2014, respectiv:

- clădire în suprafaţă de 577 mp situat în Oneşti, nr. cadastral; nr. C.F.;

- teren intravilan 577 mp situat în Oneşti, având nr. C.F.;

- teren intravilan de 16.668 mp situat în Oneşti, având nr. cadastral şi nr. C.F.;

- clădire şi teren în suprafaţă de 1.651 mp situat în Oneşti, având nr. cadastral şi nr. C.F.;

- teren intravilan şi clădire în suprafaţă de 2.590 mp situat în Oneşti, având nr. C.F. şi nr. cadastral;

- teren şi clădire în suprafaţă de 960 mp situată în Oneşti, având nr. cadastral şi nr. C.F.;

- teren şi clădire în suprafaţă de 15.544 mp situată în Oneşti, având nr. Cadastral şi C.F.;

- teren şi clădire de 1750 m p cu nr. cadastral şi C.F.;

- teren intravilan în suprafaţă de 16.668 mp situat în Oneşti, având nr. cadastral şi nr. C.F.;

- teren cu clădire 259 mp situată în Oneşti, având nr. cadastral şi C.F.;

- teren împreună cu clădire 184 mp cu nr. cadastral şi nr. C.F.;

- teren în suprafaţa de 16.668 mp având nr. cadastral;

- teren şi clădire în supraf de 3.506 mp, având nr. cadastral şi C.F.;

- clădire 2.663 mp - C.F. şi acelaşi nr. cadastral;

- teren în supraf. de 35.968 mp situat în Oneşti, având nr. cu nr. cadastral;

- teren şi clădire în supraf. de 2.165 mp situat în Oneşti, având nr. cadastral şi C.F.;

- clădire şi teren în supraf. de 1.450 mp situat în Oneşti, având nr. cadastral şi nr. C.F.;

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 "încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SA (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data"plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul 2933348 deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA).

- bunurile mobile şi imobile aflate în posesia SC D.D.D.D.D. SRL indisponibilizate prin procesul- verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 25 septembrie 2014 şi procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri mobile întocmit de X. din 25 septembrie 2014, respectiv:

- un autoturism;

- construcţie + magazie, suprafaţă 308,2 mp + teren intravilan 3.420 mp, sector 6, Bucureşti.

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA), motocicleta aflată în posesia intervenientului L., indisponibilizat prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri mobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014.

- terenul situat în com. Frăsinet, sat Luptători, judeţ Călăraşi, în suprafaţă de 20000 mp aflat în posesia SC C. SRL prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 15 septembrie 2014.

- teren intravilan 500 mp, Cornetu, jud. Ilfov, având nr. cadastral şi nr. C.F. aflat în posesia inculpatului V. şi E.E.E.E.E. indisponibilizat prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014.

- teren în suprafaţă de 44.427 mp ID electronic situat în sat Gălbinaşi (Com. Gălbinaşi), judeţul Călăraşi aflat în posesia intervenientului S.

- bunurile imobile aflate în posesia intervenientului F. respectiv:

- teren intravilan 537 mp situat în oraş Breaza de Sus, jud. Prahova, deţinut în baza C-V-C din 29 august 2014. Imobilul este înscris în C.F. a localităţii Breaza cu numerele cadastrale: terenul; construcţia locuinţă an 1992 şi construcţia locuinţă vacanţă an 2008.

- clădire în supraf. de 44 mp + 124 mp compusă din p+m situat în localitatea Breaza de Sus, deţinut din anul 2-008 în baza C-V-C din 29 august 2014;

- 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA, SC X.X.X.X. SRL).

- bunurile imobile aflate în posesia intervenientului L. indisponibilizate prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014, respectiv:

- 2 clădiri + teren intravilan 20.000 mp, Frăsinet, jud. Călăraşi: clădirea C1 nr. cadastral şi C.F.; clădirea C2 şi C.F.; teren intravilan deţinut în baza contractului de donaţie - încheiere din 05 august 2014, aferent construcţiilor în suprafaţă de 19.991 mp (din acte 20.000 mp) şi C.F.

- bunurile imobile aflate în posesia SC H. SRL indisponibilizate prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 08 octombrie 2014;

- hala industrială, sector 6, Bucureşti, având nr. C.F. şi nr. cadastral C1;

- teren intravilan 5.987 mp, sector 6, Bucureşti, având nr. C.F. - 1 şi.

- construcţie metalica 63 mp, sector 6, Bucureşti, având nr. C.F. - 2 şi nr. cadastral C1;

- teren intravilan 965 mp, sector 6, Bucureşti, având nr. C.F. - 2 şi nrv cadastral;

- construcţie metalica 17 mp, sector 6, Bucureşti, nr. C.F. - 3 şi nr. cadastral C1;

- teren intravilan 1.758 mp, sector 6, Bucureşti, nr. C.F. - 3 şi nr. cadastral;

- teren intravilan 3970 mp, sector 6 Bucureşti, nr. C.F. şi nr. cadastral 7;

- (bunurile indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei, la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.).

- clădire 175.63 mp plus teren 1.779,02 mp judeţul Călăraşi, corn. Curcani, nr. cadastral 61 conf,contract de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare 751 din 13 februarie 2002 aflate în posesia intervenientei F.F.F.F.F. indisponibilizat prin procesul verbal din 24 septembrie 2014.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 32 din Legea nr 656/2002, art. 249 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. pen. a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător de indisponibilizare a asupra sumei de 189.000.000 lei ridicaţi de martora Y.Y.Y.Y. de la SC N.N. SA Sucursala Unirea cu privire la care martora declara ca i-a cheltuit personal.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de bani înscrise la credit din contul IBAN, sold 392.660,85 lei la data de 19 septembrie 2014 cont deschis de Politehnica Timişoara la SC V.V.V.V. SA, în vederea garantării executării măsurii confiscării speciale a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei în echivalent lei la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscar-exonform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 incheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 - 28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.

În temeiul disp. art 29 alin. (5) din Legea nr 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 249 alin. (4) C. proc. pen. şi ale art. 250 alin. (6) C. proc. pen.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale, a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta SC A.A.A.A.A. SRL prin lichidator SC G.G.G.G.G. SPRL, care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale, a respins ca nefondate contestaţiile formulate de intervenienţii Z.Z.Z.Z. şi P. care au formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale, a respins ca nefondate contestaţia formulată de intervenienta SC D.D.D.D.D. SRL care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale, a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta J., care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta SC E. SA, reprezentată de inculpatul A., care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta SC M.M. SA, reprezentată de inculpatul A. care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta SC K.K. SA SA care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul ari. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenientul F. care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenientul L. care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenientul T. care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta SC C.C.C.C.C. SA prin lichidator judiciar SC H.H.H.H.H. SRL, cu sediul ales la SCA I.I.I.I.I. SRL şi Asociaţii care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta I. care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenientul N., care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale "a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta J.J.J.J.J. Timişoara care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta SC H. SRL care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondatâ contestaţia formulată de intervenienta E.E.E.E.E., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al SC K.K.K.K.K. SRL, care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul S., care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a admis în parte contestaţia formulată de intervenientul K.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra unei cote de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 2, în suprafaţă de 29,13 mp, măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament numărul 72, situat în Bucureşti, sector 3, cu număr cadastral provizoriu, înscris în C.F., măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului teren împreună cu construcţii situat în sector 3, Bucureşti, conform contract vânzare cumpărare încheiere de autentificare din 06 iulie 1977 aflat în posesia intervenienţilor M.M.M.M.M. şi N.N.N.N.N., indisponibilizat prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile penal întocmit de X. din 24 septembrie 2014

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul formulat de apelantul O.O.O.O.O. împotriva sentinţei penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti secţia a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluţionării apelurilor admise rămân în sarcina statului, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul O.O.O.O.O., la plata a cate 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat şi pe fiecare dintre intervenienţii la plata a cate 1.000 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, iar onorariile apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru apelanţii inculpaţi în cuantum de 1500 de lei pentru fiecare, stabilite conform disp. art. 81 din Legea nr. 51/1995 şi a Protocolului dintre Ministerul Justiției şi Uniunea Națională a Barourilor din România se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a constatat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este una reală, fiind susţinută de probele administrate, în cauză, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârşite de apelanţii-inculpaţi o corectă încadrare juridică, a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii în sensul că a descris fapta săvârşită, cu arătarea timpului şi locului unde a fost comisă, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi laturii civile şi a arătat temeiurilor de drept care justifică soluţia dată în cauză.

Instanţa de apel a achiesat în totalitate la temeinicia concluziilor instanţei de fond care a reţinut în mod just situaţia de fapt şi a analizat în mod judicios fiecare mijloc de proba care a contribuit la formarea convingerii dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpaţii au săvârşit faptele deduse judecăţii. S-a reţinut că evidenţierea situaţiei de fapt reţinute pe care urmează sa o redea pentru a justifica de ce dincolo de orice dubiu rezonabil concluzia privind vinovăţia inculpaţilor are la bază, pe lângă probele administrate în faza procesuală a apelului, inclusiv raportul de expertiză cu obiectele reformulate de către cele două experte, la solicitarea completului de judecată care a încuviinţat expertiza, conform încheierilor de şedinţă şi declaraţiilor expertelor date în şedinţele publice din 1 octombrie 2014 si 9 octombrie 2014, administrate conform disp. art. 179 C. proc. pen. şi raportul de expertiza contabilă anulat de judecătorul fondului iniţial învestit cu soluţionarea cauzei în data de 28 septembrie 2006, anterior formulării declaraţiei de abţinere.

În acest sens, s-a considerat necesar a menţiona şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat că hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura Deciziei în cauză şi trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanţelor cauzei. Astfel, respingând o cale de atac, instanţa sesizată poate, în principiu, să îşi însuşească motivele reţinute în Decizia atacată. Iar în condiţiile în care instanţa de apel a acceptat starea de fapt reţinută de către prima instanţă, după care a şi-a însuşit motivele acestei instanţe, adăugând argumentele ce i se par pertinente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că instanţa de apel şi-a motivat hotărârea, art. 6 din Convenţie nefiind încălcat. (Curtea European a Drepturilor Omului, Marea Cameră, hotărârea Garda Ruiz c. Spania). De asemenea, Curtea a arătat că rigorile procesului echitabil sunt respectate în condiţiile în care instanţa care s-a pronunţat asupra recursului a dat un răspuns motivelor acestui recurs, fiind adevărat că obligaţia de a-şi motiva hotărârile, pe care art. 6 alin. (1) din Convenţie Ie-o impune instanţelor, nu poate fi înţeleasă în sensul de a da un răspuns detaliat la fiecare argument (Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei (dec.) nr. 40.490/98, Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2000-IX).

Nu mai puţin adevărat este faptul că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special în cauza Boldea împotriva României, obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti impusă instanţelor naţionale prin art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, chiar dacă nu implică existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia. în îndeplinirea obligaţiei de motivare, instanţa de apel nu se poate limita să preia total sau parţial motivarea primei instanţe, ci, procedând-la o examinare proprie a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi apărările invocate de părţi.

S-a constatat că inculpaţii au fost audiaţi de către instanţele care au soluţionat cauza în primă şi ultimă instanţă, de fiecare dată beneficiind de asistenţa unuia say mai multor apărători aleşi ce au asigurat o apărare efectivă a acestora. De asemenea, Tribunalul Bucureşti a procedat la audierea nemijlocită a martorilor indicaţi în actul de sesizare şi ai celor încuviinţaţi inculpaţilor de aceste instanţe. în plus, în cauză au fost efectuate mai multe expertize judiciare la care au fost desemnaţi şi experţi parte, au fost formulate obiecţiuni de către părţi la care s-a răspuns de fiecare dată. Or, în aceste condiţii, s-a considerat că principiul egalităţii armelor la fel ca şi cel al garantării dreptului la apărare al inculpaţilor au fost respectate din toate punctele de vedere de către instanţele de judecată, procesul penal având un caracter echitabil.

Astfel, din coroborarea întregului material administrat în cauză, s-a sintetizat participarea inculpaţilor la mecanismul infracţional dedus judecaţii, reţinând următoarea situaţie de fapt:

- în perioada martie 2000-decembrie 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul A., în calitate de administrator de fapt al SC F.F. SRL Bucureşti, a coordonat şi determinat înregistrarea în contabilitatea societăţii a unor documente justificative de achiziţii produse petroliere, care conţineau date nereale, vizând operaţiuni comerciale fictive derulate de SC F.F. SRL Bucureşti în relaţia cu cele şapte "firme fantomă" SC A.A. SRL Bucureşti, SC E.E. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC C.C. SRL Bucureşti, SC D.D. SRL Bucureşti şi SC Z. SRL Bucureşti, operaţiuni care au determinat modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu aveau la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond, ca urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., B., J.J., U., R., S., T. şi V. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de evaziunea fiscală săvârşită, şi au determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., B., J.J., U., R., S., T. şi V. a iniţiat şi participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-a reţinut că acesta este cel care, în calitate de beneficiar real SC F.F. SRL si al firmelor din holdingul transformat ulterior, ajutat de inculpaţilor F., B. şi, apoi, J.J., care au deţinut pe rând calitatea de asociat şi/sau administrator al acestei societăţi comerciale, a pus la punct şi, apoi, în aplicare, mecanismul infracţional din prezenta cauză în scopul disimulării provenienţei unei cantităţi impresionante de uleiuri minerale intrate în gestiunea SC F.F. SRL (s-a explicat ce se intelege prin marfa de provenienţa ilicita anterior analizei situaţiei de fapt), cu consecinţa deducerii din veniturile obţinute de SC F.F. SRL, a cheltuielilor pretins efectuate cu achiziţionarea acestei cantităţi de uleiuri minerale, ajungându-se la diminuarea sumelor datorate bugetului statului cu titlu de taxă pe valoare adăugată şi impozit pe profit. De altfel, calitatea sa de beneficiar real al societăţilor din holdinguri este recunoscuta de acesta atât în declaraţia data in fata procurorului din data de 27 iunie 2005 in care a precizat: „nimeni nu putea să stabilească o activitate comercială a vreunei companii din grupul F.F., cu atât mai mult a lui Impex, fără avizul meu" (fila 246 vol. 2 d.u.p.). cat mai ales din declaraţiile sale date in fata instanţei de control judiciar in şedinţa din 1 octombrie 2014 și 9 octombrie 2014.

Faptul intrării în gestiune a acelor cantităţi de uleiuri minerale rezultă din vânzarea acesteia către terţi, confirmată de documentele contabile şi justificative avute in vedere la întocmirea rapoartelor de expertiza-contabila din prezenta cauza, inclusiv cel întocmit in faza procesuala a apelului, deoarece expertele, audiate în temeiul disp art 179 C. proc. pen. au precizat ca au urmărit întocmai instrucţiunile completului care a dispus efectuarea expertizei: or, de vreme ce li s-a pretins sa răspundă la obiectivele astfel cum au fost reformulate si numai experţii reformulaseră obiectivele, nu se poate imputa vreo culpa procesuala acestora, instanţa precizând in încheierea de şedinţa din 15 09 2014 motivele pentru care a respins ca nerelevanta cererea apelanţilor-inculpaţi de efectuare a unei noi expertize in prezenta cauza.

Că acestea nu au fost achiziţionate de la cele 7 societăţi a căror activitate a fost analizată atât de judecătorul fondului, cat si de instanţa de apel rezultă din corelarea dintre documentele justificative emise de cele 7 societăţi comerciale, sub aspectul momentului şi cantităţii de marfă pretins livrată, cu intrările în gestiune de uleiuri minerale cu o provenienţă reală diferită, folosirea sistemului bancar pentru crearea aparenţei efectuării de plăţi către aceste 7 societăţi comerciale care ar fi reprezentat contravaloarea mărfii livrate, apelarea la compensaţii în acelaşi scop etc, simultan cu luarea unor măsuri pentru ascunderea implicării sale cat mai ales de neîntocmirea, sau viciile grave de formă ( lipsa semnăturilor de pe notele de intrare-recepţie) ale documentelor care ar fi trebuit să ateste intrarea în gestiune a uleiurilor minerale pretins achiziţionate de la cele 7 societăţi comerciale, lipsa inacceptabilă a documentelor de transport în cazurile frecvente când transportul acestor mărfuri se pretinde că s-ar fi făcut prin intermediul Căilor Ferate Române, declaraţiile conforme cu realitatea ale unor angajaţi importanţi ai SC F.F. SRL, printre care martorul E.E.E.E., inculpatul V. şi martorul S.S.

S-a apreciat că materialul probator administrat în cauză confirmă acuzaţiile reţinute în sarcina inculpatului, instanţele stabilind o stare de fapt corectă, atribuind faptei săvârşite o încadrare juridică legală.

S-a constatat ca netemeinicia susţinerilor inculpatului A., in ultimul cuvânt care susţine ca nu a avut împuternicire pe afacerile F.F. apta sa facă dovada că a activat la SC F.F. SRL până în august 2002, în raport cu care faptele, sale ar fi prescrise, deoarece, in cauza, instanţa de apela acordat spaţiu pentru a explica pe larg de ce inculpatul A. era beneficiar real al tuturor firmelor din holding, după cum recunoaşte chiar acesta in fata procurorului, precizând ca nimic nu se face afara ordinul sau. Din materialul probator administrat, s-a reţinut dincolo de orice dubiu rezonabil, ca în perioada de referinţa menţionata mai sus a funcţionat un grup bine structurat pe mai multe paliere, conducerea aparţinând inculpatului A., palierul doi, al colaboratorilor cei mai apropiaţi ai acestuia, constituit iniţial din inculpaţii F. şi B., la care s-a adăugat inculpatul J.J., cu rolul de a asigura coordonarea şi reprezentarea societăţilor administrate de inculpaţii din cadrul palierului 3, şi de a asigura desfăşurarea corespunzătoare a operaţiunilor bancare, iar palierul trei, alcătuit din administratorii celor 7 firme fantomă, punând în practică dispoziţiile venite de la conducerea SC F.F. SRL legate de activitatea de vânzare de uleiuri minerale, nu şi de activităţi de altă natură pe care, spre exemplu, inculpatul R.

Iniţiatorul acestui grup iniţial constituit din 3 inculpaţi, şi anume, A., concluzie dedusa de instanţă din analiza rolului deţinut de acesta şi capacitatea de a coordona ampla activitate, F., fratele inculpatului A., şi B., prieten vechi al celor doi inculpaţi, punerea în practică a rezoluţiei infracţionale a început activitatea infracţionala cu achiziţionarea în toamna anului 1998 a părţilor sociale ale SC F.F. SRL de către inculpatul F., urmată, la câteva zile (01 octombrie 1998), de împuternicirea inculpatului A., de către asociatul unic, să deţină funcţia de director general executiv în cadrul societăţii şi, apoi, de completarea obiectului de activitate, în data de 09 noiembrie 1998, cu activităţile de vânzare cu amănuntul a carburanţilor pentru autovehicule, comerţul cu ridicata a combustibililor solizi, lichizi, gazoşi şi al produselor derivate, activităţi de intermediere în comerţul cu ridicata.

Deşi inculpatul B. a dobândit o calitate oficială în cadrul SC F.F. SRL abia în data de 24 aprilie 2002, când părţile sociale ale societăţii au fost preluate de acesta de la inculpatul F. (acesta din urmă fiind împuternicit în aceeaşi zi să reprezinte societatea în raporturile cu SC N.N. SA având „drept de primă semnătură pe toate documentele bancare"), faptul semnării de primire, în luna ianuarie 2001, în numele SC C.C. SRL, a unor facturi fiscale emise de SC P.P.P.P.P. SRL, sau declaraţiile inculpatului V. şi martorului S.S. cu privire la înfiinţarea, în martie 2001, a SC E.E. SRL la ordinul inculpaţilor A. şi B. şi pe banii SC F.F. SRL, aducerea în cadrul grupului a inculpatului V. şi a tatălui acestuia, martorul S.S. care s-a făcut prin intermediul inculpatului B., cu care martorul S.S. fusese coleg de serviciu de dinainte de 1990, potrivit declaraţiilor martorului; declaraţia martorei R.R.R.R.R. din care rezultă că ştampilele dreptunghiulare aparţinând SC C.C. SRL şi SC B.B. SRL, care au fost aplicate pe veghetoarele Căile Ferate Române din Gara Cernele, au fost puse la dispoziţie de inculpatul B. iar societatea SC B.B. SRL a depozitat marfa în depozitul SC S.S.S.S.S. SA Craiova, încă din luna septembrie 1999 conform contractului de închiriere comercială încheiat în data de 30 august 1999 (vol. 61 d.u.p.).

În plus, potrivit declaraţiei martorului S.S. de la termenul din 20 aprilie 2007, inculpatul B. l-a însoţit la Timişoara la semnarea contractului de închiriere (fila 13 vol. IV), contractul fiind datat 11 iunie 2001, dată când, oficial, inculpatul B. nu deţinea nicio calitate în cadrul SC F.F. SRL. Din declaraţia dată de inculpat la termenul din 01 iunie 2006 rezultă că inculpatul era la curent cu evoluţia SC F.F. SRL, deşi oficial nu a deţinut nicio calitate până în data de 24 aprilie 2002. Astfel, acesta avea cunoştinţă că inculpatul A. nu a deţinut niciodată funcţia de administrator.

Ulterior, la grup au aderat inculpaţii T., S., V., martorul S.S., inculpaţii J.J., R., U. şi pretinsul T.T.T.T.T.

Scopul constituirii acestei grupări l-a reprezentat comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani.

S-a apreciat că gruparea întrunea condiţiile art. 2) lit. a) din Legea nr. 39/2003 ( grupul era structurat, format din trei persoane, a existat o anumită perioadă de timp şi a acţionat coordonat în scopul comiterii unei infracţiuni grave, dintre infracţiunile care au reprezentat scopul constituirii grupului, infracţiunea de spălare de bani figurând printre cele enumerate la lit. b) a aceluiaşi articol, fa pct. 14), dar, in ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., momentul consumării este cel al iniţierii grupului, materializat în toamna anului 1998 prin cumpărarea părţilor sociale ale SC F.F. SRL de către inculpatul F., asocierea cu inculpaţii F. şi B., având loc anterior intrării fn vigoare a Legii nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, fiind aplicabile disp art. 323 C. pen. de la 1969 care constituia temeiul de sancţionare şi pentru fapta incriminată ulterior de art. 7 din Legea nr. 39/2003, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate

În calitatea de beneficiar real al SC F.F. SRL, inculpatul A. a coordonat operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii uleiurilor minerale cu privire la s-a încercat a se crea aparenţa că au fost cumpărate de SC F.F. SRL de la SC E.E. SRL, SC A.A. SRL, SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, SC Z. SRL, SC Y. SRL şi SC D.D. SRL şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit în scopul aproprierii produsului infracţiunilor de evaziune fiscală.

S-a reţinut din coroborarea materialului probator administrat in cauza, ca în perioada 24 aprilie 2002-1 octombrie 2002 şi 31 octombrie 2003-8 decembrie 2003 şi din 30 iulie 2004 până în momentul dispunerii rechizitoriului, inculpatul B. în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept iniţial, şi de fapt, ulterior, al SC F.F. SRL Bucureşti, a coordonat şi determinat înregistrarea în contabilitatea societăţii a unor documente justificative de achiziţii produse petroliere, care conţineau date nereale, vizând operaţiuni comerciale fictive derulate de SC F.F. SRL Bucureşti pe relaţia cu cele şapte "firme fantomă" SC A.A. SRL Bucureşti, SC E.E. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC C.C. SRL Bucureşti, SC D.D. SRL Bucureşti şi SC Z. SRL Bucureşti, operaţiuni care au determinat modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc.A., F., J.J., U., R., S., T. şi V., operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a banilor, sursă care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., J.J., U., R., S., T. şi V. a iniţiat şi participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Înregistrarea în mod repetat în evidenţele contabile ale SC F.F. SRL, în perioada în care inculpatul B. a deţinut calitatea de administrator de drept al acestei societăţi comerciale, a unei părţi din facturile care fac obiectul cauzei, emise pentru a atesta operaţiuni economice care nu au avut loc în realitate, cu rezultatul diminuării taxei pe valoare adăugată datorată, dar şi a bazei de calcul pentru impozitul pe profit şi, implicit, a impozitului pe profit, impune reţinerea în sarcina acestui inculpat, având în vedere şi conţinutul art. 11 din Legea nr. 82/1991, a infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, în forma de participaţie a autoratului.

S-a reţinut că inculpatul a deţinut calitatea de administrator în perioadele 24 aprilie 2002-30 septembrie 2002 (în data de 01 octombrie 2002 a fost numit în această funcţie inculpatul J.J.), 31 octombrie 2003-07 decembrie 2003 (în data de 08 decembrie 2002 a fost numit în această funcţie inculpatul J.J.) şi începând cu data de 30 iulie 2004, la momentul sesizării instanţei prin rechizitoriu, inculpatul aflându-se în continuare în exercitarea acestei funcţii, iar în calitatea sa de administrator al SC F.F. SRL, şi membru al asocierii infracţionale s-a implicat în efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii de către SC F.F. SRL a uleiurilor minerale pretins vândute de societăţile fantomă, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit.

În cauză, rezoluţia infracţională a inculpatului B. a rămas aceeaşi pe tot parcursul activităţii derulate în cadrul lanţului (Curtea a avut în vedere ca la epoca săvârşirii faptelor, B., participa, atât in nume propriu cat si in prin interpuşi, exempli gratia, soacra, care deţinea 50% din SC H.H. SA unde a intrat cea mai mare parte a produsului infracţiunii din prezenta cauza, conform explicaţiilor transferurilor bancare, aceasta etapa fiind ulterior succedată de retrageri in numerar si împărţiri intre membrii societăţii, cu explicaţia restituiri credit asociaţi), nefiind relevanta 'împrejurarea ca unele acte materiale de evaziune fiscala au fost săvârşite când avea calitatea de administrator de fapt, iar altele când aveau calitatea de administrator de drept.

Infracţiunea continuata de evaziune fiscala săvârşita de apelantul-inculpat B. s-a epuizat sub imperiul Legii nr. 87/1994 cum corect a reţinut si instanţa de fond care a analizat succesiunea de modificări legislative aplicabile in cauza si a decis ca in cauza sunt incidente prevederile in vigoare la momentul epuizării activităţii infracţionale, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr 87/1994, s-a apreciat ca nefondata susţinerea avocatului ales al apelantlui-inculpat B. conform căreia "având în vedere succesiunea celor două legi, de fapt o singură lege modificată între timp, în 2002 sunt aplicabile prevederile art. 13 din Legea nr. 87/1994 publicată în M. Of. nr. 299 din 24 octombrie 1994 care a produs consecinţe juridice până la data de 29 iulie 2003, cu aplicarea disp. art. 41", schimbarea de încadrare juridică dintr-o singură infracţiune de evaziune fiscală în două infracţiuni de evaziune fiscală, ambele cu aplicarea art. 41 având în vedere actele materiale succesive săvârşite de către inculpatul B. şi cu aplicarea art. 33 din V.C.P." care nu poate fi astfel primita in cadrul procesual ai apelului.

S-a avut în vedere ca, la fel ca si in cazul inculpatului A., infracţiunea de evaziune săvârşita de inculpat in forma continuata se consumă în momentul în care executarea acţiunii care constituie elementul material al infracţiunii a ajuns până la capăt şi a produs urmarea imediată si se epuizează in momentul producerii ultimului rezultat. In funcţie de momentul epuizării se determina legea aplicabila, in cauza nefiind incidente disp art 13 C. pen.; cu toate acestea, la individualizarea pedepsei, instanţa a dat eficienta împrejurării ca o parte din actele materiale care intra in unitatea infracţionala au fost săvârşite înainte de intrarea in vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 87/1994.

S-a reţinut că participarea inculpatului F. a constat în aceea că în perioada rriartie 2000-24 aprilie 2002 în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC F.F. SRL Bucureşti, a coordonat şi determinat înregistrarea în contabilitatea societăţii a unor documente justificative de achiziţii produse petroliere, care conţineau date nereale, vizând operaţiuni comerciale fictive derulate de SC F.F. SRL Bucureşti pentru această societate pe relaţia cu cele şapte "firme fantomă" SC A.A. SRL Bucureşti, SC E.E. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC C.C. SRL Bucureşti, SC D.D. SRL Bucureşti şi SC Z. SRL Bucureşti, operaţiuni care au determinat modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, pentru înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzînd un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. B., A., J.J., U., R., S., T. şi V. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii A., B., J.J., U., R., S., T. şi V. a iniţiat şi participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Inculpatul a deţinut calitatea de administrator de la data dobândirii prin cesiune a părţilor sociale ale SC F.F. SRL, 25 septembrie 1998, şi până în data de 23 aprilie 2002, în data de 24 aprilie 2002, când inculpatul B. a devenit asociat unic şi administrator, iar debutul activităţii datează de la semnarea primelor facturi despre care se reţine că aveau rolul de a atesta o operaţiune fictivă, respectiv cele şi 1811359 emise de SC B.B. SRL în data de 28 martie 2000.

Încadrarea juridică dată faptei de evaziune fiscala prin rechizitoriu fiind corectă, activitatea infracţională epuizându-se anterior datei modificării Legii nr. 87/1994 prin Legea nr. 161/2003, Legea nr. 87/1994 în forma iniţială fiind mai favorabilă Inculpatului, pedeapsa principală prevăzută de actul normativ în această formă, fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani, în mod corect a reţinut judecătorul fondului împlinirea termenului de 7 ani şi 6 luni al presclpţlel speciale a răspunderii penale pentru această infracţiune şi a luat act ca la termenul din 28 septembrie 2011, Inculpatul, prin apărător ales, avocat U.U.U.U., a învederat că nu solicită continuarea procesului penal sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

Inculpatul F., în calitatea sa de administrator al SC F.F. SRL, şi membru al asocierii infracţionale s-a implicat în efectuarea de operaţiuni bancare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având ca scop ascunderea caracterului ilicit al dobândirii de către SC F.F. SRL uleiurilor minerale pretins vândute de societăţile fantomă, şi al reducerii sumei de plată către bugetul de stat cu titlu de T.V.A. şi impozit pe profit.

Faptele inculpatului S. au constat în aceea că în perioada martie 2000-ianuarie 2002, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC C.C. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti şi SC A.A. SRL Bucureşti a coordonat şi încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere, emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, avînd drept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzînd un prejudiciu de în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzînd date false, care au justificat cheltuieli avînd la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a evidenţiat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate de aceasta, fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., T., V., B. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvîrşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., U., R., V. şi T. a iniţiat şi participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat.

Faptele inculpatului T. au constat în aceea că în perioada martie 2000-ianuarie 2002, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC C.C. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti şi SC A.A. SRL Bucureşti a coordonat şi încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere, emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au iost înregistrate-în contabilitatea acestei societăţi, având drept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu de în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzând date false, care au justificat cheltuieli având la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a înregistrat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, ca urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., S., V., B. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., U., R., V. şi T. a iniţiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Faptele inculpatului U. au constatat în aceea că în perioada iulie-decembrie 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC D.D. SRL Bucureşti, a coordonat şi încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere, emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în .contabilitatea acestei societăţi, având drept urmare "modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au.la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzând date false, care au justificat cheltuieli avînd la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a înregistrat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate, fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, ca urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc.F., S., T., V. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate, asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., S., R., V. şi T. a iniţiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin sâvîrşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Faptele inculpatului R. au constat în aceea că în perioada iunie-iulie 2002, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC Z. SRL Bucureşti a coordonat şi încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere, emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, având drept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzând date false, care au justificat cheltuieli având la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a înregistrat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate, fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., V., U., S. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau,1a bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., U., S., V. şi T. a iniţiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat şi a "spălării" sumelor de bani rezultate din această diminuare, prin săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani.

În perioada ianuarie-decembrie 2002, inculpatul V., în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC E.E. SRL Bucureşti, a fost de acord să încheie în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, având diept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în mod corect reţinut de instanţa de.-fond (prin emiterea de documente cuprinzând date false, care au justificat cheltuieli avînd la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a evidenţiat în documentele contabile primare gle societăţii veniturile realizate, fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., S., T., B. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor in circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., U., R., S. şi T. a iniţiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În drept, Instanţa de apel a constatat ca Tribunalul a apreciat in mod corect că faptele reţinute in sarcina inculpaţilor întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cat si sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost judecaţi.

Vinovăţia tuturor inculpaţilor, îmbrăcând forma intenţiei directe fiind demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cauză, analizate mai sus, relevante pentru a pune în evidenţă activitatea infracţională.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, s-a apreciat că în cauză nu pot fi combinate dispoziţiile din legile succesive considerate mai favorabile cu privire la fiecare instituţie aplicabilă, fiind posibilă doar aplicarea globală a fiecăreia dintre legile în vigoare şi stabilirea în urma acestei operaţiuni a acelei dintre cele două legi care permite o soluţie mai favorabilă situaţiei fiecărui inculpat, în raport de instituţiile concret aplicabile în cauză. O combinare a dispoziţiilor din mai multe legi succesive contravine atât principiului separaţiei puterilor în stat (subrogând judecătorul puterii legiuitoare care a înţeles să adopte o lege în ansamblul său, subordonând modalitatea de reglementare unor obiective finale de politică penală), dar şi principiului egalităţii în faţa legii (prin stabilirea unei situaţii mai bune inculpaţilor care sunt judecaţi în această perioadă şi în raport de cei care au săvârşit faptele anterior intrării în vigoare a legii noi şi au fost deja condamnaţi definitiv anterior acestui moment şi faţă de cei care au săvârşit faptele integral după intrarea în vigoare a legii noi).

Este motivul pentru care alegând una dintre legile aplicabile in cauza, s-a dispus a se respinge motivul de apel invocat de inculpaţi care priveşte intervenirea prescripţiei, deoarece alte termene de prescripţie speciala decât cele in mod corect calculate de prima instanţa in raport cu disp art 124 C. pen. nu s-au mai împlinit de la pronunţarea sentinţei primei instanţe pana la rămânerea ei definitiva prin pronunţarea prezentei decizii.

S-a precizat ca in ceea ce priveşte posibilitatea ca indiferent de alegerea legii penale mai favorabile se impune achitarea/încetarea pentru participarea inculpaţilor A. si B. deoarece infracţiunea prev de art 323 din C. pen.. de la 1969 nu mai exista, iar sancţionarea grupului criminal structurat prev. de art. 367 C. pen.. nu poate avea loc cu depăşirea pragului de 5 ani închisoare în raport cu care se constata intervenirea prescripţiei nu poate interveni prescripţia, această interpretare nu are nici un temei legal, nu corespunde jurisprudenţei Curţii Constituţionale cu privire la crearea unei "lex tertia", jurisprudenţă care se regăseşte în considerentele mai multor decizii în care Curtea a analizat constituţionalitatea unor dispoziţii legale noi, de natură a crea o situaţie mai favorabilă, unele pronunţate anterior intrării in vigoare a N.C.P.

Este evident însă că această jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional permite aplicarea principiilor menţionate pentru fiecare dintre inculpaţii trimişi în judecată în parte, situaţia concretă a fiecăruia dintre aceştia putând conduce la identificarea, în mod global evident, a legii penale mai favorabile.

În situaţia în care legea nouă aduce mai multe modificări în afara limitelor de pedeapsă (elementul iniţial în raport de care se stabileşte care dintre cele două legi este mai favorabilă), instanţa de apel a stabilit. c)ă legea penală mai favorabilă în raport de modificările aplicabile relevante în cauză care conduc la o situaţie juridică concretă favorabilă inculpatului, cu luarea în considerare a tuturor acestor elemente, incluzând aici evident şi dispoziţiile legale privind sancţionarea concursului de infracţiuni (în prezenta cauza, având în vedere ca prin Legea nr 187/2012 a N.C.P., limitele de pedeapsa pentru infracţiunea de spălare a banilor au scăzut la 12 la 10 ani, faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A., F. si B., S. și T. nu ar fi fost prescrise nici pe legea noua si ar fi urmat sa fie reţinute în concurs de infracţiuni cu spor obligatoriu, împrejurarea ca pentru asocierea in vederea săvârşirii de infracţiuni se prevede in prezent pana la 5 ani închisoare neavând relevanta la alegerea penala mai favorabila in raport de dispoziţiile de sancţionare a concursului de infracţiuni, totuşi, la individualizarea în concret a pedepsei instanţa a aplicat pedepse pentru aceasta infracţiune cu observarea noului cuantum prevăzut de art. 367 C. pen.), modalitatea executării pedepsei, prescripţia răspunderii penale.

S-au apreciat că în concret criticile condamnaţilor ce ar viza greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen. întrucât aceste infracţiuni au fost dezincriminate prin intrarea în vigoare a N.C.P. şi că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, se circumscriu pe de o parte unor aprecieri ce derivă dintr-o inţşrjireţare personală şi în distonantă cu Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 a Înaltei Curţi care a stabilit, că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate.

A fost avut în vedere că potrivit art. 126 pct. 1 şi 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, referitor la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, art. 2 din legea specială a fost modificat în sensul că noţiunea de grup infracţional organizat este definită de art. 367 alin. (6) C. pen., iar infracţiunea gravă este infracţiunea pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 4 ani, precum şi următoarele infracţiuni: supunerea la muncă forţată sau obligatorie, prevăzută la art. 212 C. pen.; divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută la art. 304 C. pen.; ştergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale, prevăzută la art. 344 C. pen.; infracţiuni privind concurenţa neloială; infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infracţiuni privind traficul de droguri; infracţiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri; infracţiuni privind nerespectarea dispoziţiilor privind introducerea în ţară de deşeuri şi reziduuri şi infracţiuni privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, art. 7 a fost abrogat.

Totodată, abrogarea art. 7 din lege nu echivalează, însă, cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluare a normei de incriminare în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen., text care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, atât sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, cât şi al formei de vinovăţie cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche, în art. 323 C. pen. de la 1969 era incriminată fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de asocieri, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Din analiza comparativă a celor două texte de lege sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor A., F. si B., S., T. și invocat generic de ceilallti inculpaţi respectiv al intervenirii prescripţiei sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, s-a constatat că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu sunt diferenţe între textul art. 323 C. pen. anterior sau din art 7 din legea speciala şi cel al art. 367 alin. (1) C. pen. Astfel, la data de 1 februarie 2014 când au fost modificate dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. a) din legea specială, noua incriminare prevede aceleaşi elemente constitutive ale laturii obiective, ca modalităţi alternative de comitere faptei, deci şi modalitatea de transfer a banilor cunoscând că provin din comiterea infracţiunilor de evaziune fiscala.

În cauză, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscala, nu au apărut modificări legislative care sa necesite determinarea legii penale mai-favorabile după intrarea in vigoare a N.C.P.

În ceea ce priveşte regimul sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, s-a constatat că, sub aspectul pedepsei principale, dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. stabilesc limitele de pedeapsă mai reduse, între 1 şi 5 ani închisoare (respectiv 3 la 10 ani când pentru infracţiunea ce intră în scopul grupului infracţional pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 10 ani), spre deosebire de vechea reglementare art 323 C. pen. unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare sau (art. 7 din Legea specială aplicabila în cazul inculpatului U.), unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare, însă pedeapsa aplicată nu putea fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracţional organizat.

Şi în cazul infracţiunii de spălare a banilor, modificarea legislativă din 1 februarie 2014 stabileşte o limită maximă mai redusă, de la 12 ani în vechea reglementare la 10 ani în noile dispoziţii, păstrând aceeaşi limită minimă de pedeapsă de 3 ani închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea în concret a pedepselor aplicate inculpaţilor din prezenta cauza, pentru cele două fapte, în concurs real, reţinute în sarcina lor, din care una în formă continuată (fapta de spălare a banilor), s-a constatat că faptele pentru care inculpaţii au fost condamnaţi sub aspectul asocierii in vederea săvârşirii de infracţiuni, respectiv asociere la grup criminal organizat, cum este, in prezenta speţa doar situaţia inculpatului U., fiind fapte concurente cu infracţiunea de spălare a banilor se impune a se aplica regulile de la concursul de infracţiunii-care stabilesc în art. 39-alin. (1) lit. b) C. pen. că, la concurs de infracțiuni, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, fapt ce ar duce la aplicarea unei pedepse mai mari inculpaţilor.

Totodată, având în vedere că sancţiunea a fost individualizată de către instanţa cu privire ia infracţiunea de spălare a banilor într-un cuantum orientat spre minimul special care nu s-a modificat, iar în cazul tratamentului sancţionator pentru infracţiunea continuată (art. 42 C. pen. anterior şi art. 36 alin. (1) C. pen.) s-a apreciat că se poate aplica un spor facultativ, şi nu obligatoriu, care diferă în cuantum, fiind redus la maxim 3 ani pe legea nouă faţă de 5 ani în reglementarea anterioară (art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior], dar care nu a fost aplicat, legea nouă nu va retroactiva, iar o proporţionalizare a pedepsei nu se justifică.

S-a reţinut că nici sub aspectul pedepselor complementare aplicate inculpaţilor legea penală nouă nu va retroactiva, având în vedere că aplicarea acestei pedepse a fost determinata de condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de aderarea şi sprijinire a unui grup infracţional organizat care prevede această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Din perspectiva instituţiilor incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă), cu referire la efectele suspendării sub supraveghere aplicate inculpatului V., s-a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, legea penală nouă nu va retroactiva nici sub acest aspect.

Analizând incidenţa dispoziţiilor legii penale mai favorabile in privinţa fiecăruia dintre inculpaţi, s-a constatat ca în drept, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor întrunesc, în drept, elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

Faptele inculpatului A., constând în aceea că în perioada martie 2000-decembrie 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de fapt al SC F.F. SRL Bucureşti, a coordonat şi determinat înregistrarea în contabilitatea societăţii a unor documente justificative de achiziţii produse petroliere, care conţineau date nereale, vizând operaţiuni comerciale fictive derulate de SC F.F. SRL Bucureşti în relaţia cu cele şapte "firme fantomă" SC A.A. SRL Bucureşti, SC E.E. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC C.C. SRL Bucureşti, SC D.D. SRL Bucureşti şi SC Z. SRL Bucureşti, operaţiuni care au determinat modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond, ca urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc.F., B., J.J., U., R., S., T. şi V. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de evaziunea fiscală săvârşită, şi au determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., B., J.J., U., R., S., T. şi V. a iniţiat şi participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu art, 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P., spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen.din 1968 şi art. 5 N.C.P., asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P.

S-a constatat ca în cauză sunt incidente disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 deoarece toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în concurs real. în raport de modificările legislative intervenite de la data săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, s-a constatat ca pentru niciuna dintre aceste fapte nu a intervenit prescripţia.

Faptele inculpatului B., constând în aceea că în perioada 24 aprilie 2002-1 octombrie 2002-şi 31 octombrie 2003-8 decembrie 2003 şi din 30 iulie 2004 până în prezent în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept iniţial, şi de fapt, ulterior, al SC F.F. SRL Bucureşti, a coordonat şi determinat înregistrarea în contabilitatea societăţii a unor documente justificative de achiziţii produse petroliere, care conţineau date nereale, vizând operaţiuni comerciale fictive derulate de SC F.F. SRL Bucureşti pe relaţia cu cele şapte "firme fantomă" SC A.A. SRL Bucureşti, SC E.E. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC C.C. SRL Bucureşti, SC D.D. SRL Bucureşti şi SC Z. SRL Bucureşti, operaţiuni care au determinat modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc.A., F., J.J., U., R., S., T. şi V., operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a banilor, sursă care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., J.J., U., R., S., T. şi V. a iniţiat şi participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P., spălare de bani, prev. De art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P., asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P.

S-a mai invocat, de către inculpatul B. ca acesta trebuie achitat deoarece nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor autorul faptelor generatoare de bani murdari, din care provin fondurile supuse spălării.

Aceasta pretinsa dificultate a cadrului incriminator al spălării banilor a fost insa de mult depăşita in practica judiciara: în legătură cu posibilitatea ca subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor să fie însuşi autorul infracţiunii predicat din care provin bunurile supuse spălării, s-a evidenţiat si in doctrina împrejurarea că nici în Legea nr. 656/2002, nici în Convenţia Naţiunilor Unite nu există consacrată obligaţia de sancţionare a autorului infracţiunii principale pentru fapta de spălarea banilor dacă potrivit legislaţiei interne a statului actele autorului se absorb în infracţiunea de spălare a banilor: deşi în mod tradiţional, opiniile exprimate în doctrină şi în jurisprudenţa converg în sensul că, ţinând cont de valenţele principiului non bis in idem, autorul infracţiunii de origine şi tăinuitorul trebuie să fie persoane distincte, această soluţie nu a fost transpusă însă în materia reprimăcii.faptelor de spălare a banilor, unde spălătorul poate răspunde pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor provenind dintr-o infracţiune pe care el însuşi a comis-o. Şi în jurisprudenţa franceză, acest principiu, degajat dintr-o soluţie jurisprudenţială pronunţată de secţia penală a Curţii de Casaţie franceze în cauza Sedik şi reconfirmată ulterior permite reţinerea în concurs real în sarcina aceleiaşi persoane a infracţiunii de spălare a banilor" şi a infracţiunii predicat, cu condiţia ca pentru aceasta din urma să nu fi intervenit o condamnare definitivă. S-a reţinut că posibilitatea reţinerii în concurs a infracţiunilor generatoare de bani murdari şi a infracţiunii de spălare a banilor trebuie analizată de !a caz la caz, cu respectarea regulii de interpretare strictă a legii penale.

Însuşi legiuitorul a creionat imposibilitatea reţinerii în concurs a infracţiunii de spălare a banilor şi a infracţiunii din care provin bunurile în varianta normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 656/2002 (exempli gratia, transferul în scopul de a ajuta pe autorul infracţiunii principale).

Pe de altă parte, s-a apreciat că se încalcă principiul ne bis in idem prin reţinerea în concurs ideal a infracţiunii din care rezultă banii supuşi spălării şi a infracţiunii de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 atunci când autorul spălării banilor dobândeşte bunuri provenind din săvârşirea de infracţiuni, dacă dobândirea de bunuri nu este urmată de un act subsecvent în scopul disimulării originii ilicite a bunurilor.

Or, niciuna din aceste variante normative ale spălării banilor nu-si găseşte acordul in variantele faptice deduse judecaţii.

De altfel, potrivit art. 9 alin. (2). lit. b) din Convenţia Consiliului Europei de la Varşovia din 16/05/2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului se poate prevedea că infracţiunile enunţate în acest paragraf nu se aplică persoanelor care au săvârşit infracţiunea predicat. Ratificând Convenţia, România nu a formulat nicio rezervă în acest sens.

Proiectul N.C.P. punea capăt acestor discuţii şi prevedea la art. 269 alin. (2) că fapta de spălare de bani constituie infracţiune şi atunci când aceasta a fost săvârşită de autor sau de un participant la fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul. Prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a N.C.P., Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, republicată îrr M. Of. al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care îşi va schimba denumirea marginală în "Legea pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului", s-au adus modificări normei de incriminare, însă nu şi în ceea ce priveşte descrierea faptei sau alte particularizări privind calitatea subiectului activ.

A avut în vedere, aşadar, că subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile generale pentru angajarea răspunderii penale; nu se cere a fi îndeplinită nicio calitate specială.

S-a constatat că în cauză sânt incidente disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 deoarece toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în concurs real. în raport de modificările legislative intervenite de la data săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, s-a constatat ca pentru niciuna dintre aceste fapte nu a intervenit prescripţia şi că nu este scindata rezoluţia infracţionala a inculpatului B. pe parcursul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala dedusa judecaţii. De altfel, chiar daca acest aspect este invocat de apărătorul inculpatului B., in fapt, prin aplicarea acestui raţionament, s-ar putea ajunge la o înrăutăţire a tratamentului sancţionator al acestuia. În cauza s-a clarificat încă de la termenul de la 9 octombrie 2014 de ce nu este incidenţa vreo cauza de reducere legala a pedepsei in raport cu denunţul formulat in cauza împotriva inculpatului T., deoarece conform înscrisului depus de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism a survenit in care acesta din urma, fiind dat in urmărire internaţionala, fusese prins si urma sa fie predat autorităţilor romane. Fata de aceste aspecte, nu va fi reţinut ca având relevanta nici in circumstanţierea inculpatului B..

Faptele inculpatului F., constând în aceea că în perioada martie 2000-24 aprilie 2002 în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC F.F. SRL Bucureşti, a coordonat şi determinat înregistrarea în contabilitatea societăţii a unor documente justificative de achiziţii produse petroliere, care conţineau date nereale, vizând operaţiuni comerciale fictive derulate de SC F.F. SRL Bucureşti pentru această societate pe relaţia cu cele şapte "firme fantomă" SC A.A. SRL Bucureşti, SC E.E. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti, SC Y. SRL Bucureşti, SC C.C. SRL Bucureşti, SC D.D. SRL Bucureşti şi SC Z. SRL Bucureşti, operaţiuni care au determinat modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc.B., A., J.J., U., R., S., T. şi V. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, având drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii A., B., J.J., U., R., S., T. şi V. a iniţiat şi participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală întrunesc elementele constiutive ale infracţiunilor de de evaziune fiscali în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. de la 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen.de la 1969, Curtea constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art 124 din C. pen. din 1969 și luând act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.din 1968 şi art. 5 N.C.P. şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P.

S-a constatat că în cauză sînt incidente disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 deoarece toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost sâvîrşite în concurs real. în raport de modificările legislative intervenite de la data săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, s-a constatat ca pentru aceste doua fapte nu a intervenit prescripţia.

Faptele inculpatului V., constând în aceea că în perioada 21 februarie 2002-9 decembrie 2002 în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC E.E. SRL Bucureşti, a fost de acord să încheie în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, având drept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzând date false, care au justificat cheltuieli avînd la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a evidenţiat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate, fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., S., T., B. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, avînd drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvîrşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinînd reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., U., R., S. şi T. a iniţiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P. şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P.

Emiterea în mod repetat, în perioada iunie-iulie 2002, de către inculpatul V., în calitatea sa de administrator al SC E.E. SRL Bucureşti., a unui număr de 9 facturi fiscale atestând, contrar realităţii, livrări de uleiuri minerale către SC F.F. SRL, care au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC F.F. SRL, cu rezultatul diminuării taxei pe valoare adăugată datorată de această din urmă societate comercială, dar şi a bazei de calcul pentru impozitul pe profit şi, implicit, a impozitului pe profit, precum şi faptul nefuncţionării societăţii comerciale administrate de acesta la sediul social declarat, cu consecinţa imposibilităţii examinării evidenţelor contabile ale acestei societăţi comerciale (în ipoteza în care au fost ţinute), impun reţinerea în sarcina acestui inculpat, având în vedere şi conţinutul art. 11 din Legea nr. 82/1991, a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată: activitatea infracţională epuizându-se anterior datei modificării Legii nr. 87/1994 de către Legea nr. 161/2003, Legea nr. 87/1994 în forma iniţială fiind mai favorabilă inculpatului dintre toate normele care au incriminat această faptă de la momentul săvârşirii faptei şi până în prezent, pedeapsa principală prevăzută de actul normativ în această formă, fiind închisoarea de la 6 luni la 5 arii, in mod corect a constatat judecătorul fondului împlinirea termenului de 7 ani şi 6 luni al prescipţiei speciale a răspunderii penale pentru această infracţiune si a luat act ca inculpatul nu a cerut continuarea procesului penal sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

S-a reţinut că în cauză sînt incidente disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 deoarece toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost săvîrşite în concurs real. în raport de modificările legislative intervenite de la data săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, s-a constatat ca pentru aceste doua fapte nu a intervenit prescripţia.

Faptele inculpatului S., constând în aceea că în perioada martie 2000-ianuarie 2002, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC C.C. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti şi SC A.A. SRL Bucureşti a coordonat şl încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere, emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, avînd drept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregist'rarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzînd un prejudiciu de în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzînd date false, care au justificat cheltuieli avînd la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a evidenţiat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate de aceasta, fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., T., V., B. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, avînd drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvîrşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinînd reintroducerea lor în circuitul, financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., U., R., V. şi T. a iniţiat şi participat la asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvîrşirea infracţiunii de compliciate la evaziune fiscală întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. de la 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen.de la 1969, constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art. 124 din C. pen. din 1969 și luând act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P. şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P.

Emiterea în mod repetat, în perioada 13 noiembrie 2000 - 30 decembrie 2000, de către inculpatul S., în calitatea sa de administrator al SC A.A. SRL, a unui număr de 11 facturi fiscale, şi în perioada 25 aprilie 2001-08 ianuarie 2002, în calitate de administrator al SC C.C. SRL a 22 de facturi fiscale atestând, contrar realităţii, livrări de uleiuri minerale către SC F.F. SRL, care au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC F.F. SRL, cu rezultatul diminuării taxei pe valoare adăugată datorată de această din urmă societate comercială, dar şi a bazei de calcul pentru impozitul pe profit şi, implicit, a impozitului pe profit, precum şi faptul nefuncţionării societăţii comerciale administrate de ace'sta la sediul social declarat, cu consecinţa imposibilităţii examinării evidenţelor contabile ale acestei societăţi comerciale (în ipoteza în care au fost ţinute), s-a apreciat că impun reţinerea în sarcina acestui inculpat, având în vedere şi conţinutul art. 11 din Legea nr. 82/1991, a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată: activitatea infracţională epuizându-se anterior datei modificării Legii nr. 87/1994 de către Legea nr. 161/2003, Legea nr. 87/1994 în forma iniţială fiind mai favorabilă inculpatului dintre toate normele care au incriminat această faptă de la momentul săvârşirii faptei şi până în prezent, pedeapsa principală prevăzută de actul normativ în această formă, fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani, in mod corect a constatat judecătorul fondului împlinirea termenului de 7 ani şi 6 luni al prescipţiei speciale a răspunderii penale pentru această infracţiune si a luat act ca inculpatul nu a cerut continuarea procesului penal sub asectul săvârşirii acestei infracţiuni.

S-a constatat că în cauză sînt incidente disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 deoarece toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost săvîrşite în concurs real. în raport de modificările legislative intervenite de la data săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, s-a constatat ca pentru ultimele doua fapte nu a intervenit prescripţia.

Faptele inculpatului T., constând în aceea că în perioada martie 2000-ianuarie 2002, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC C.C. SRL Bucureşti, SC B.B. SRL Bucureşti şi SC A.A. SRL Bucureşti a coordonat şi încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere, emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, avînd drept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzînd un prejudiciu de în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzînd date false, care au justificat cheltuieli avînd la baza operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a înregistrat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, ca urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care le-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., S., V., B. a „determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, avînd drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a -acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvîrşirii Infracţiunii de evaziune fiscală, determinînd reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., U,. R., V. şi T. a iniţiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvîrşirea infracţiunii de evaziune fiscală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen.de la 1969 rap.la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. de la 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen.de la 1969, instanţa de apel constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art 124 din C. pen. din 1969 si luând act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P. şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323, alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P.

Emiterea în mod repetat, în perioada 28 martie 2000-14 iunie 2001, de către inculpatul T., în calitatea sa de administrator al SC B.B. SRL, a unui număr de 11 facturi fiscale, şi în perioada 18 octombrie 2000-24 februarie 2001, în calitate de administrator al SC C.C. SRL a 5 facturi fiscale atestând, contrar realităţii, livrări de uleiuri minerale către SC F.F. SRL, cu rezultatul diminuării taxei pe valoare adăugată datorată de această din urmă societate comercială, dar şi a bazei de calcul pentru impozitul pe profit şi, implicit, a impozitului pe profit, precum şi faptul nefuncţionării societăţii comerciale administrate de acesta la sediul social declarat, cu consecinţa imposibilităţii examinării evidenţelor contabile ale acestei societăţi comerciale (în ipoteza în care au fost ţinute), impun reţinerea în sarcina acestui inculpat, având în vedere şi conţinutul art. 11 din Legea nr. 82/1991, a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată: activitatea infracţională epuizându-se anterior datei modificării Legii nr. 87/1994 de către Legea nr. 161/2003, Legea nr. 87/1994 în forma iniţială fiind mai favorabilă inculpatului dintre toate normele care au incriminat această faptă de la momentul săvârşirii faptei şi până în prezent, pedeapsa principală prevăzută de actul normativ în această formă, fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani, in mod corect a constatat judecătorul fondului împlinirea termenului de 7 ani şi 6 luni al prescipţiei speciale a răspunderii penale pentru această infracţiune si a luat act ca inculpatul nu a cerut continuarea procesului penal sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni.

S-a constatat că în cauza sint incidente disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 deoarece toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost săvîrşite în concurs real. în raport de modificările legislative intervenite de la data săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, s-a constatat ca pentru ultimele doua fapte nu-a intervenit prescripţia.

Faptele inculpatului U., constând în aceea că în perioada iulie-decembrie 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC D.D. SRL Bucureşti, a coordonat şi încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere, emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, avînd drept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzând un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzând date false, care au justificat cheltuieli avînd la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a înregistrat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate, fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, ca urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., S., T., V. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, avînd drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinând reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate, asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., S., R., V. şi T. a iniţiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat, prin săvîrşirea infracţiunii de evaziune fiscală întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen.de la 1969 rap.la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. de la 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen.de la 1969, instanţa de apel constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art 124 din C. pen. din 1969 și luând act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P. şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P.

Emiterea în mod repetat, în perioada iunie-iulie 2002, de către inculpatul U., în calitatea sa de administrator al SC D.D. SRL, perioada iulie-decembrie 2003 a unui număr de 62 facturi fiscale atestând, contrar realităţii, livrări de uleiuri minerale către SC F.F. SRL, care au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC F.F. SRL, cu rezultatul diminuării taxei pe valoare adăugată datorată de această din urmă societate comercială, dar şi a bazei de calcul pentru impozitul pe profit şi, implicit, a impozitului pe profit, precum şi faptul nefuncţionării societăţii comerciale administrate de acesta la sediul social declarat, cu consecinţa imposibilităţii examinării evidenţelor contabile ale acestei societăţi comerciale (în ipoteza în care au fost ţinute), ar fi impus reţinerea în sarcina acestui inculpat a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată. încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu fiind corectă, activitatea infracţională epuizându-se anterior datei modificării Legii nr. 87/1994 de către Legea nr. 161/2003, Legea nr. 87/1994 în forma iniţială fiind mai favorabilă inculpatului dintre toate normele care au incriminat această faptă de la momentul săvârşirii faptei şi până în prezent, pedeapsa principală prevăzută de actul normativ în această formă, fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

S-a apreciat că în mod corect a constatat Tribunalul împlinirea termenului de 7 ani şi 6 luni al prescipţiei speciale a răspunderii penale pentru această infracţiune si a luat act ca inculpatul care s-a sustras judecăţii nu şi-a putut exprima poziţia faţă de prev. art. 13 C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că în cauză sînt incidente disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 deoarece toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost săvîrşite în concurs real. în raport de modificările legislative intervenite de la data săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor şi a constata ca pentru ultimele doua fapte nu a intervenit prescripţia.

Faptele inculpatului R., constînd în aceea că în perioada iunie-iulie 2002, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator de drept al SC Z. SRL Bucureşti a coordonat şi încheiat, în mod fictiv documente justificative de achiziţii produse petroliere, emise către SC F.F. SRL Bucureşti, care au fost înregistrate în contabilitatea acestei societăţi, avînd drept urmare modificarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat, prin înregistrarea unor cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, cauzînd un prejudiciu în mod corect reţinut de instanţa de fond (prin emiterea de documente cuprinzînd date false, care au justificat cheltuieli avînd la bază operaţiuni nereale) şi de asemenea, în aceeaşi calitate nu a înregistrat în documentele contabile primare ale societăţii veniturile realizate, fapt care a permis ca activitatea infracţională realizată la nivelul SC F.F. SRL Bucureşti să se realizeze în mod repetat în decursul a 4 ani, că urmare a operaţiunilor comerciale fictive pe care Ie-a iniţiat şi derulat, împreună cu inc. F., V., U., S. a determinat şi derulat operaţiuni financiare ce nu aveau la bază operaţiuni comerciale reale, avînd drept urmare ascunderea sursei de provenienţă a acestora, care a fost dată de asocierea în vederea săvîrşirii infracţiunii de evaziune fiscală, determinînd reintroducerea lor în circuitul financiar, cu aparenţă de legalitate şi că împreună cu inculpaţii F., A., B., J.J., U., S., V. şi T. a iniţiat asocierea acestora în scopul realizării unor circuite comerciale şi financiare fictive, ce au avut drept urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat şi a "spălării" sumelor de bani rezultate din această diminuare, prin săvîrşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen.de la 1969 rap.la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. de la 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen.de la 1969, constatând împlinit termenul de prescripţie specială prev. de art 124 din C. pen. din 1969 si luând act că inculpatul a învederat că nu solicită continuarea procesului penal, potrivit art. 13 C. proc. pen. de la 1968, sub aspectul săvârşirii acestei infracţiuni, spălare de bani, prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P. şi asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 N.C.P.

Emiterea în mod repetat, în perioada iunie-iulie 2002, de către inculpatul R., în calitatea sa de administrator al SC Z. SRL, a unui număr de 9 facturi fiscale atestând, contrar realităţii, livrări de uleiuri minerale către SC F.F. SRL, care au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC F.F. SRL, cu rezultatul diminuării taxei pe valoare adăugată datorată de această din urmă societate comercială, dar şi a bazei de calcul pentru impozitul pe profit şi, implicit, a impozitului pe profit, precum şi faptul nefuncţionării societăţii comerciale administrate de acesta la sediul social declarat, cu consecinţa imposibilităţii examinării evidenţelor contabile ale acestei societăţi comerciale (în ipoteza în care au fost ţinute), impun reţinerea în sarcina acestui inculpat, având în vedere şi conţinutul art. 11 din Legea nr. 82/1991, a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată: activitatea infracţională epuizându-se anterior datei modificării Legii nr. 87/1994 de către Legea nr. 161/2003, Legea nr. 87/1994 în forma iniţială fiind mai favorabilă inculpatului dintre toate normele care au incriminat această faptă de la momentul săvârşirii faptei şi până în prezent, pedeapsa principală prevăzută de actul normativ în această formă, fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani, s-a apreciat că In mod corect a constatat judecătorul fondului împlinirea termenului de 7 ani şi 6 luni al prescipţiei speciale a răspunderii penale pentru această infracţiune si a luat act ca inculpatul care s-a sustras judecăţii nu şi-a putut exprima poziţia faţă de prev. art. 13 C. proc. pen.

S-a constatat că în cauză sînt incidente dlsp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 deoarece toate infracţiunile reţinute in sarcina inculpatului au fost săvîrşite în concurs real. în raport de modificările legislative intervenite de la data săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, s-a constatat ca pentru ultimele doua fapte nu a intervenit prescripţia.

La descrierea situaţiei premisa a infracţiunii de spălare a banilor instanţa de apel nu a găsit necesar sa pună in discuţia pârtilor consecinţele reţinerii autonomiei spălării banilor: fata de împrejurarea ca autonomia spălării banilor presupune ca judecătorul sa-și prefigureze, dincolo de orice dubiu rezonabil, ca fondurile supuse spălării sa fi provenit dintr-o activitate ilicita, tara ca sa fie nevoit sa arate din care anume infracţiune provin fondurile supuse spălării, nu s-ar putea pretinde judecătorului sa pună în discuţie schimbarea încadrării juridice prin reţinerea in situaţia premisa a infracţiunii de spălare a banilor deduse judecaţii si a altor activităţi ilegale generatoare de bani murdari.

S-a reţinut că în speţă, sumele transferate sau schimbate de inculpaţi aveau origini ilicite la momentul la care au fost transferate, nefiind fundamentat argumentul ca abia după realizarea transferului fondurilor prezumate licite a fost comisă infracţiunea de evaziune fiscală al cărei produs îl constituie suma transferata care nu ar avea iniţial o origine infracţională, ci doar după introducerea în circuitul evazionist şi retragerea din conturile bancare a reprezentat produsul unei infracţiuni.

S-a apreciat sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, că instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei raportat la scopul pedepsei, activităţile desfăşurate de fiecare inculpat în cadrul modalităţilor alternative de săvârşire a infracţiunilor, contribuţia şi rolul fiecăruia, scopul urmărit şi realizat, caracterizările depuse la dosar şi celelalte acte în circumstanţiere, vârsta acestora, starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale şi, nu în ultimul rând, acolo unde a apreciat că se justifică, instanţa a acordat eficienţă circumstanţelor atenuante in cazul inculpatului V.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a constată că activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi a celor legate de spălarea banilor reprezintă, în contextul socio-politic actual, o responsabilitate deosebită, prin prisma angajamentelor asumate de România, a aşteptărilor societăţii faţă de finalitatea actului de justiţie, dar şi a schimbării unor mentalităţi şi deprinderi.

S-a reţinut de asemenea că practica judiciară constantă a confirmat că valoarea prejudiciului efectiv produs prin infracţiune reprezintă un aspect de care trebuie să se ţină seama în procesul de individualizare judiciară, dar fără a fi disociat de ansamblul celorlalte criterii.

De asemenea, s-a considerat că în cazul unor astfel de infracţiuni anumite criterii, care de regulă sunt general acceptate ca şi factori importanţi în procesul de individualizare a unor pedepse, cu precădere lipsa antecedentelor penale ale infractorului, faptul că anterior comiterii: faptei se bucura de o bună reputaţie, are un grad de instruire sau pregătire profesională peste medie etc, au o pondere mult mai redusă în determinarea pedepsei ce trebuie aplicată tocmai pe considerentul că în cazul unor astfel de infracţiuni infractorul profită de aceste realităţi pentru a-şi disimula comportamentul infracţional sau a-şi asigura realizarea scopului ilicit propus.

Pentru individualizarea pedepselor s-a luat în calcul gradul de pericol social pe care îl prezintă cazul concret si persoana infractorilor, astfel incat sa se asigure scopul ei și să se realizeze finalitatea răspunderii penale. Curtea a avut în vedere că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în măsura în care aceasta, corespunde gravitaţii infracţiunii, pericolului social concret al acesteia, situaţiei personale a infractorului, periculozităţii lui etc.

În acord cu soluţia adoptată de către prima instanţă de judecată, s-a considerat că în cauză prejudiciul cauzat prin faptele inculpaţilor a afectat în mod direct bugetul de stat, denaturând, totodată, circuitul financiar prin retragerea unor uriaşe sume de bani în numerar, a căror origine fusese în prealabil disimulata. Dacă nu este controlat, procesul de spălare a banilor poate submina eforturile depuse pentru existenta unor pieţe libere si competitive și afectează dezvoltarea unei economii sănătoase, spălarea banilor reprezentând un factor major de contaminare a întregii economii.

A avut în vedere rolul pe care aceştia l-au avut în derularea activităţii infracţionale precum şi de trecutul infracţional al fiecăruia dintre aceştia şi a constatat că infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani reţinute în sarcina inculpaţilor sunt de mare gravitate, aceşti inculpaţi, după comiterea mai multor acte materiale de evaziune fiscală compunând o infracţiune în formă continuată care a produs un prejudiciu imens bugetului de stat, au efectuat un număr impresionant de operaţiuni frauduloase cu scopul de a-şi asigura produsul infracţiunii. Aceste operaţiuni nu au avut un caracter deosebit de elaborat, acest aspect datorându-se faptului că inculpaţii erau convinşi că organele statului nu vor descoperi niciodată infracţiunile săvârşite, în condiţiile în care aceştia îşi luaseră şi măsuri ample de precauţie, cesionând fraudulos societăţile comerciale folosite în cadrul circuitelor financiare ilicite.

Fără nici un dubiu, rolul conducător în cadrul asocierii l-a avut A., acesta fiind persoana care a organizat activitatea infracţională şi reperele după care aceasta s-a desfăşurat, a desfăşurat acţiunile esenţiale în activitatea infracţională şi persoana care a beneficiat în cea mai mare măsură de produsul infracţiunilor comise.

S-a reţinut din declaraţia martorului S.S. care i-a insoțit pe inculpaţii F. si B. la retragerea de la banca a sumelor, ca aceştia din urmă îi sunau pe inculpatul A. pentru a-l întreba ce sa facă cu banii. Inculpaţii B., F., V., S., T., U. şi R. au fost nişte simpli executanţi, chiar dacă inculpaţii F. şi B. au avut un rol mai important fiind apropiaţi ai inculpaţilor A., însă toţi au folosiţi de acest din urmă inculpat la comiterea infracţiunilor.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor ce se vor aplica acestor inculpaţi s-a considerat că executarea acestor pedepse în regim privativ de libertate este singura modalitate de reeducare a inculpaţilor A., B., F., S., T., J.J., U. şi R. şi constituie singura modalitate în care societatea poate avea o reacţie adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracţionale de acest gen. De asemenea, executarea în regim de detenţie este singura măsură ce poate da membrilor societăţii confirmarea că organele ce au ca rol protejarea societăţii reacţionează ferm pentru reprimarea comportamentelor antisociale indiferent de nivelul la care se situează persoanele care manifestă un astfel de comportament. Executarea acestor pedepse în regim privativ de libertate este singura modalitate de reeducare a acestuia şi constituie singura modalitate în care societatea poate avea o reacţie adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracţionale de acest gen. De asemenea, executarea în regim de detenţie este singura măsură ce poate da membrilor societăţii confirmarea ca organele ce au ca rol protejarea societăţii reacţionează ferm pentru reprimarea comportamentelor antisociale.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V., s-a constatat de spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, acesta a fost un simplu executant, care însă şi-au asumat această calitate pentru a beneficia de pe urma activităţii organizate de inculpatul A. în circuitul civil şi a colaborat cu organele de urmărire penală, având un rol important in lămurirea cauzei de către organele judiciare. S-a luat act că în mod judicios a considerat judecătorul fondului că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86' C. pen. vizând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la faptul că pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani şi inculpatul nu a fost condamnat anterior. în plus, instanţa de fond a apreciat în mod judicios că simpla suspendare condiţionată în condiţiile art. 81 C. pen. nu este suficientă în cauză raportat la faptul că infracţiunea a avut ca urmare perturbarea grava a circuitului finciar si prejudicierea bugetului de stat, inculpatul prezentând astfel un pericol social sporit, motiv pentru care se consideră a fi necesare luarea unor măsuri de supraveghere a acestuia pe perioada termenului de încercare a suspendării executării pedepsei.

Şi sub aspectul pedepselor accesorii, instanţa a reţinut că aplicarea acestora trebuie realizată atât în baza din dreptul intern, cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

A apreciat că nu sunt fondate motivele de apel invocate de apelanţii inculpaţi vizând prescrierea faptelor prevăzute de legea penală, calculând termenul de prescripţie pentru fiecare infracţiune din momentul savarisirii ultimului act material al activităţii infracţionale, punctul final al activităţii infracţionale fiind de altfel in mod corect precizat in hotărâre si pentru judecătorul fondului, precum şi aspectul că este nepermisă combinarea dispoziţiilor unor legi penale succesive, impunandu-se alegerea legea penale care inglobeaza toate aspectele mai favorabile in raport cu o anumita situaţie de fapt.

A mai apreciat că nu este fondat nici motivul de apel invocat de apelantul - inculpat B. vizând relevanţa penala a unei cauze de reducere a pedepsei prin formularea denunţului în baza căruia a fost prins coinculpatul T., deoarece denunţul a survenit după darea în urmărire generală a coinculpatului, într-un moment în care se ştia că apelantul-inculpat T. urma sa vina in tara, aspect cu privire la care inculpatul B. a fost interpelat in fata instanţei de apel, ocazie cu care apărătorul ales al acestuia a solicita valorificarea acestui înscris doar in circumstantiere.

A constatat si netemeinicia argumentelor invocate de către apărătorul ales al acestui din. urma inculpat prin care se invoca scindarea rezoluţiei infracţionale a inculpatului după cum a deţinut sau nu calitatea de administrator, cu consecinţa schimbării încadrării juridice pentru a evidenţia atât modificările legislative intervenite în Legea nr 87/1994, cat si in raport cu intervenirea prescripţiei. A constatat ca in prezenta cauza rezoluţia infracţionala unica a insotit toate catele materiale comise de inculpatul B.: în plus, schimbarea încadrării juridice prin reţinerea concursului de infracţiuni la solicitarea inculpatului ar fi trebuit fi receptata cu rezerve de către instanţa daca nu ar fi fost exercitat si recursul Parchetului in raport cu valenţele principiului Non reformatio in pejus. Din situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, cât şi în sentinţa primei instanţe,.rezultă fără nici un dubiu că tranzacţiile comerciale, care în realitate nu au avut loc, au vizat diminuarea cuantumului impozitului care revenea statului prin majorarea artificială a cheltuielilor pe care Ie-a avut de suportat şi prin evidenţierea unor facturi ce reflectă operaţiuni nereale, aspecte ce constituie doar infracţiunea de evaziune fiscală.

La soluţionarea laturii civile, s-a constatat ca in mod corect Tribunalul a interpretat valenţele principiului disponibilităţii, consacrat de disp art 9 alin. (2) C. proc. civ., text aplicabil conform disp. art 19 alin. (1), (5) C. proc. pen., cu corespondent în disp. art. 14 alin. (3) C. proc. pen. de la 1968 și art 2 alin. (2) C. proc. civ.

S-a avut în vedere că în mod corect a soluţionat Tribunalul latura civilă a cauzei, observând ca in suma de 1.356.513.009.850 lei reţinută în procesul-verbal încheiat în data de 14 februarie 2005 de către numiţii P.P.P.P. şi R.R.R.R., consilieri superiori în cadrul X.- Direcţia Generală de Inspecţie Financiar-Fiscală, aflat la filele 1-24 vol. VI d.u.p. au fost avute în vedere doar sumele ce ar mai trebui plătite de către SC F.F. SRL bugetului statului, cu titlu de impozit pe profit şi T.V.A., ca urmare a reţinerii caracterului de cheltuieli nedeductibile fiscal al sumelor de bani achitate de către această societate comercială celor 7 societăţi „fantomă" pentru pretinsa livrare de uleiurj minerale, impozitul pe profit şi T.V.A.-ul ce ar mai trebui plătit de această societate comercială bugetului statului, ca urmare a aprecierii ca nedeductibile din punct de vedere fiscal nu si a sumelor achitate de SC F.F. SRL în temeiul unor contracte de prestări servicii în bâza contractului de consultanţă din 29 ianuarie 2004 încheiat cu SC G.G. SRL în calitate de consultant, contractul de consultanţă din 01 martie 2004-încheiat cu SC H.H. SA în calitate de consultant şi contractul de comision din 22 aprilie 2004 încheiat cu SC I.I. SRL în calitate de comisionar deoarece procurorul nu a înţeles să sesizeze instanţa şi cu fapta unora dintre inculpaţi de a fi înregistrat în evidenţele contabile ale SC F.F. SRL, cheltuielile nereale, pretins efectuate în temeiul acestor 3 contracte, cu consecinţa diminuării sumelor achitate bugetului de stat cu titlu de impozit pe profit şi taxă pe valoare adăugată.

Or, în acest context s-a apreciat că in mod corect a conchis judecătorul fondului ca din analiza dispoziţiilor art. 15 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 24 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. de la 1968, rezultă că acţiunea civilă poate fi exercitată în procesul penal doar pentru a obţine acoperirea prejudiciului produs prin fapta prevăzută de legea penală pentru care s-a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanei trimise în judecată, neconstatand întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale decât pentru faptele cu care a fost sesizată de către procuror.

S-a apreciat că în mod just Tribunalul, având în vedere că din coroborarea mijloacelor de proba administrate in faza de urmărire penala și în faza de judecata de unde a rezultat ca prin intreaga activitate infracţionala inculpaţii au creat un prejudiciu bugetului de stat a calculat întinderea prejudiciului produs prin activitatea infracţională a inculpaţilor, in mod corect, procedând la o adunare a valorilor T.V.A. menţionate în fiecare din facturile fiscale enumerate de instanţă în cuprinsul considerentelor, cu privire la care a reţinut că au servit la înregistrarea în evidenţele contabile a unor cheltuieli care nu au avut la bază operaţiuni reale, şi a impozitului pe profit aferent fiecăreia dintre aceste facturi ( determinat prin aplicarea cotei legale de 25% la diferenţa dintre preţul şi T.V.A.-ul din factură). Totodată, în mod corect Tribunalul a apreciat că pe lângă prejudiciul efectiv cauzat părţii civile (damnum emergens) se impune şi acordarea beneficiului nerealizat (lucrum cessans) de la data săvârşirii faptei şi până la momentul achitării integrale a debitului.

S-a constatat că Tribunalul, în mod corect în baza art. 14 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentată în cauză de X., după cum urmează: - în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC Z. SRL, a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, va dispune obligarea în solidar a inculpaţilor A., B. şi R., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 40.455.985.913 lei (din care 17.169.771.484 lei reprezintă T.V.A., iar 23.286.214.429 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale; - în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC Y. SRL, Tribunalul a admis în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, va dispune obligarea inculpatului A., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 161.637.475.671 lei (din care 69.008.994.424 lei reprezintă T.V.A., iar 92.628.481.247 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale; -în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC A.A. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, va dispune obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi S., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 12.241.704.451 lei (din care 4.564.877.163 lei reprezintă T.V.A., iar 7.676.827.288 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale; -în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC B.B. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, dispune obligarea în solidar a inculpaţilor A., F. şi T., la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, a sumei de 48.514.125.484 lei (din care 18.308.182.977 lei reprezintă T.V.A., iar 30.205.942.507 lei reprezintă impozit pe profit), la care se adaugă accesorii fiscale; -în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC C.C. SRL, Tribunalul a admis în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, va dispune obligarea la plata la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 143.162.161.746, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 5.076.915.167 lei şi accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a inculpaţii A., F. şi T., iar la plata sumei de 138.085.246.579 lei, la care se adaugă accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a inculpaţii A., F. şi S.; - în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC D.D. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, va dispune obligarea la plata la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 354.660.015.226 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 19.753.849.004 lei şi accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a .inculpaţii A., B. şi U., iar la plata sumei de 334.906.166.222 lei, la care se adaugă accesorii fiscale sunt obligaţi în solidar a inculpaţii A. şi U.; -în privinţa prejudiciului reclamat a fi fost produs prin intermediul SC E.E. SRL, Tribunalul a admis în integralitate acţiunea civilă şi, în consecinţă, va dispune obligarea la plata la plata cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă a sumei totale de 584.811.618.410 lei, cu accesorii fiscale, din care, la plata sumei de 103.962.614.135 lei şi accesorii fiscale vor fi obligaţi în solidar inculpaţii A., F. şi V., la plata sumei de 286.103.461.867 lei, la care se adaugă accesorii fiscale vor fi obligaţi în solidar inculpaţii A., B. şi V., la plata sumei de 123.988.305.916 lei, la care se adaugă accesorii fiscale vor fi obligaţi în solidar inculpaţii A. şi V., iar la plata sumei de 70.757.236.492 lei, la care se adaugă accesorii fiscale va fi obligat inculpatul A.; Tribunalul a confiscat de la inculpaţii A. şi F., câte jumătate din suma de 5.746.817.210 lei, reprezentând diferenţă între prejudiciul stabilit. c)a produs prin intermediul SC A.A. SRL, şi suma solicitată de partea civilă cu acest titlu; Tribunalul a confiscat de la inculpatul A., suma de 9.124.632.762 lei, reprezentând diferenţa între prejudiciul stabilit. c)a produs prin intermediul SC E.E. SRL în intervalul 18 decembrie 2002-mai 2003, şi sumei rezultând a fi solicitată de partea civilă cu acest titlu. în baza art. 347 C. proc. pen.de la 1968, Tribunalul a desfiinţat în mod corect facturile fiscale emise de către SC A.A. SRL, SC Z. SRL, SC E.E. SRL, SC D.D. SRL, SC Y. SRL, SC B.B. SRL, SC C.C. SRL, reţinute prin prezenta a fi servit la înregistrarea în contabilitatea SC F.F. SRL de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale.

În ceea ce priveşte măsurile dispuse In vederea recuperării produsului infracţiunilor deduse judecăţii, cu titlu preliminar, s-a precizat ca la instrumentarea dosarelor vizând fraude săvârşite in sfera economico- financiară, prioritatea majora trebuie sa constea in asigurarea posibilităţii efective de recuperare a întregului prejudiciu produs prin săvârşirea activităţilor infracţionale. Nu mai puţin adevărat este că lăsarea la dispoziţia inculpaţilor a produsului infracţiunii şi a fructelor acestuia pune în pericol însăşi esenţa statului de drept, prin neaducerea la îndeplinire a obligaţiilor de a asigura servicii de bază cetăţenilor şi prin reducerea capacităţii de a susţine dezvoltarea economică, socială şi politică.

În speţă, Tribunalul i-a condamnat pe inculpaţii A., F. si B. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor provenind din infracţiunea predicat generatoare de bani murdari de evaziune fiscala, instanţa de apel constatând însă ca faptele deduse judecaţii derivând din activitatea de comercializare a unor uleiuri minerale cu provenienţă ilicită antrenează consecinţele impuse de constatarea in prezenta cauza a valenţelor autonomiei spălării banilor, fără a se putea depăşi limitele sesizării în apel: nu mai puţin adevărat este ca după ce acestea au fost introduse in circuitul civil, iar mascarea provenienţei acestora a avut loc prin fapte de evaziune fiscala - produsul acestor infracţiuni trebuie confiscat.

În dezacord cu optica Tribunalului, care a confiscat doar de la inculpaţii A. şi F. câte jumătate din suma de 5.746.817.210 lei, reprezentând diferenţă între prejudiciul stabilit. c) a produs prin intermediul SC A.A. SRL. şi suma solicitată de partea civilă cu acest titlu si de la inculpatul A., suma de 9.124.632.762 lei, reprezentând diferenţă între prejudiciul stabilit. c)a produs prin intermediul SC E.E. SRL în intervalul 18 decembrie 2002-mai 2003. şi suma rezultând a fi solicitată de partea civilă cu acest titlu, din relaţiile de la Oficiul Registrului Comerţului, care se coroborează cu declaraţiile date de A. în faţa Curţii de Apel din 19 septembrie 2014, 1 octombrie 2014, 8 octombrie 2014, instanţa de apel a reţinut că atât firmele din F.F., cât şi firmele din holdingul M. (în care şi-a schimbat denumirea holdingul F.F. deţin acţiuni la celelalte firme din interiorul holdingului, iar unele dintre acestea sunt chiar succesoarele în drepturi ale societăţilor din holdingul F.F.: astfel, SC O.O.O.O. SRL este fosta SC F.F. SRL, SC H.H. SA devine SC M. SA, SC V.V.V.V.V. SRL îşi păstrează titulatura în cadrul holdingului M., SC X.X.X.X.X. SRL se transformă în SC Z.Z.Z.Z.Z. SRL, SC Y.Y.Y.Y. Y. SRL îşi schimbă denumirea în SC A.A.A.A.A.A. SRL, SC H.H. SA devine SC A.A.A.A.A. SA) sunt controlate de acelaşi beneficiar real, A. și in patrimoniul lor ajuns produsul infracţiunii de spălare a banilor deduse judecaţii.

Analiza procesului de spălare a banilor din prezenta cauza permite observaţia ca prin intermediul acestora a continuat integrarea prin introducerea fondurilor albite în sistemul economic şi financiar, realizandu-se în această fază şi obiectivul major al procesului de spălare a banilor: furnizarea unei justificări irefutabile banilor spălaţi.

Alte „tehnici de investiţii" ce au continuat clupa asa-zisa privatizare SC U.U.U.U. SA, obiectivul urmărit în această ultimă etapă a procesului spălării banilor fiind repatrierea fondurilor ilicite în fonduri cu aparenţă legală pentru a putea fi investite în proiecte rentabile în cadrul economiei legale permit obseravtia ca spălătorul de bani A. a fost in permanenta interesat sa maximizeze rentabilitatea investiţiei, ca orice investitor raţional, dar şi să pregătească viitoarele activităţi ilicite achiziţionând întreprinderi care au fost integrate în procesele viitoare de spălare a banilor, instanţa de apel, tinand cont de limitele investirii, a confiscat doar produsul infracţiunilor din prezenta cauza.

S-a apreciat că în mod corect a reţinut Curtea în şedinţa din 15 septembrie 2014 în care s-a dispus extinderea sechestrelor asigurătorii incidenţa disp. art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale precum si prevederile art. 32 din Legea nr. 656/2002 aşa cum au fost modificate şi publicate în M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012 şi nu art. 25 din aceeaşi lege în vigoare în perioada de referinţă, aserţiunile apărătorilor aleşi ai inculpatului B. care susţin incidenţa aplicării legii penale mai favorabile in privinţa luării masurilor asigurătorii sunt in flagranta distonanta cu pilonii de interpretare a Dreptului procesual penal, legea procesual-penala fiind de imediata aplicare.

În plus, de vreme ce confiscarea produsului infracţiunii era obligatorie, importanţa măsurilor asigurătorii în mecanismul de recuperare a produsului infracţiunii trebuia corect înţeleasa atât de investigatorii care au ridicat, după cum urmează sa fie prezentat mai jos inclusiv sechestrele in vederea reparării pagubei corect dispuse anterior in faza de urmărire penala, cat si de judecătorii fondului: având în vedere că bunurile reprezentând produsul infracţiunii pot fi mutate în câteva minute sau uneori chiar printr-un simplu click pe mouse, organele judiciare trebuie să fie extrem de sensibile la factorul timp, deoarece orice întârziere în luarea sau executarea unui ordin de sechestru după ce a fost luată măsura arestării preventive sau după ce suspectului i s-a dezvăluit natura acuzaţiei poate fi fatală pentru procesul de recuperare a prejudiciului infracţiunii.

S-a apreciat că nefondate sunt si aserţiunile apărătorilor aleşi ai terţilor intervenienti P., Z.Z.Z.Z., I. și N. (părinţii, fosta soţie și fiul inculpatului B.) potrivit cărora asupra luării sechestrului dispus de instanţa de judecata urmează sa se pronunţe instanţa civila, potrivit disp. Art. 172 C. proc. fisc. de vreme ce condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii sunt prevăzute în disp. art. 249 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cu care procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă său, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

S-a avut in vedere necesitatea protejării intereselor terţilor de buna-credinta vizate de măsura sechestrului, făcând referire la art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru a antama gradul de protecţie a dreptului la un proces echitabil (lat civila) si principiul garantării dreptului la proprietate, terţii neparticipanti la procesul penal care au fost lezaţi de luarea masurilor asigurătorii fiind citaţi pentru respectarea standardelor de protecţie a drepturilor fundamentale, insa respectarea acestor exigente nu insemna ca in codul de procedura penal nu exista dispoziţii care sa oblige judecătorul care ia măsura asiguratorie sa verifice daca mai subzista condiţiile care au justificat luarea acesteia:

Potrivit disp. art. 393 C. proc. pen., care configurează obiectul deliberării, completul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept, inclusiv asupra măsurilor preventive şi asigurătorii, iar potrivit disp art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanţă cu privire la măsurile asigurătorii, aceste dispoziţii urmând sa se regăsească in mod firesc si in conţinutul deciziei, daca luarea masurilor asigurătorii a avut loc in faza apelului.

Astfel, a respins ca nefondate si aserţiunile apărătorilor aleşi ai terţilor intervenienti P., Z.Z.Z.Z., I. și N. (părinţii, fosta soţie si fiul inculpatului B.) care vizau necesitatea disjungerii cerilor împotriva luării si aducerii la îndeplinire a masurilor asigurătorii in penal de către instanţa civila.

A respins ca nefondate si aserţiunile apărătorilor aleşi ai terţilor intervenienti P., Z.Z.Z.Z., I. și N. (părinţii, fosta soţie si fiul inculpatului B.) care vizau necesitatea disjungerii cerilor impotriva luării si aducerii la îndeplinire a masurilor asigurătorii in penal de către instanţa civila in cadrul procesual prev.de art 171-172 C. proc. pen.

Prin urmare, a dispus confiscarea sumelor de bani încasate de către inculpatul A., prin aşa zisa privatizare SC U.U.U.U. SA, care nu a însemnat în fapt decât un transfer a 91.166.300 dolari SUA, sumă provenită din infracţiunile deduse judecăţii, între firmele controlate de inculpat: că şi societatea SC T.T.T.T. SRL era sub controlul inculpatului rezultă din înscrisurile conţinând rulajul conturilor celorlalte societăţi controlate de inculpatul A., care valorifica aspectele sesizate prin informarea Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, aspecte privind transferurile sumelor de bani provenite din săvârşirea de infracţiuni deduse judecăţii de la societatea SC U.U.U.U. SA către /prin intermediul firmelor SC X.X.X.X. SA şi SC T.T.T.T. SRL evidenţiate în rulajul conturilor bancare al acestor societăţi făcând de asemenea obiectul confiscării speciale.

Pentru garantarea in integralitate produsului infracţiunilor Curtea a dispus si revenirea cu comisie rogatorie in vederea aducerii la îndeplinire a masurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de şedinţa din 15 09 2014 prin care s-a dispus instituirea unui sechestru asupra tuturor acţiunilor şi activelor sociale la care inculpaţii deţin calitatea de împuternicit, asociat şi administrator, inclusiv cele aflate în străinătate, menţiune trecută expressis verbis în încheierea de şedinţă pronunţată la acea dată : în acest sens s-a solicitat Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, în şedinţa din 1 octombrie 2014, efectuarea unor cereri de comisie rogatorie în vederea indisponibilizării bunurilor societăţilor aflate în Elveţia, Marea Britanie şi SUA, respectiv SC E. SRL din Elveţia, SC G. SA din Londra, în cererea de comisie rogatorie adresată statului Delaware SUA urmând sa se precizeze că SC B.B.B.B.B.B. SA şi SC K.K. SA figurează ca având acelaşi sediu social.

Împrejurarea ca unele firme controlate de inculpatul A., respectiv SC C.C.C.C.C. SA și SC A.A.A.A.A. SA sunt in procedura falimentului nu justifica admiterea contestaţiilor acestora întemeiate pe disp art 36 din Legea nr 85/2006 impotriva luării si aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţa de judecata in şedinţa din 15 septembrie 2014 in vederea garantării confiscării speciale, deoarece nu de puţine ori, înainte de adoptarea Legii nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală, intrată în vigoare la 1 februarie 2014, infractorii mai solicitau ridicarea sechestrului cu argumentul că prin deschiderea procedurii insolvenţei se suspendă de drept măsurile de aducere la îndeplinire a sechestrului penal, potrivit art 36 din Legea nr 85/2006.

S-a apreciat că în prezenta cauza, măsurile asigurătorii astfel menţinute vor garanta confiscarea produselor infracţiunii de spălare a banilor săvârşite de inculpaţii A., F. si B. - o măsură aptă să prevină acumularea unor stimulente financiare care să faciliteze comiterea unor noi infracţiuni, dar să şi protejeze economia licită, de vreme ce veniturile dobândite prin săvârşirea de infracţiuni ajung în bugetul statului.

O deosebită importanţă prezintă în acest context confiscarea produselor infracţiunii, măsură ce permite atât privarea inculpatului de resursele necesare continuării activităţii infracţionale, cat şi eliminarea interesului acestuia de a mai comite alte viitoare fapte, prin observarea lipsei de rentabilitate a activităţilor ilicite.

S-a menţionat că in materia recuperării produsului infracţiunii, este obligatorie, in lumina disp art 112 alin. (1) lit. e) C. pen. si art 112 alin. (6) C. pen., atât confiscarea produselor directe ale infracţiunii - bunurile dobândite prin săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penala, cat si produsele indirecte, legislaţia romaneasca fiind aliniata, in aceasta privinţa, standardelor internaţionale în lumina cărora trebuie aplicate dispoziţiile Legii spălării banilor.

Potrivit înscrisului emanând de la SC C.C.C.C.C.C. SA sucursala Kiseleff depus de către inculpatul A. şi ataşat la fila 546 vol. 9 apel, 749 000 000 dolari SUA au fost colectate de societatea-ecran SC K.K. SA în perioada septembrie 2003-30 iunie 2006, iar sumele colectate de societatea-ecran SC K.K. SA începând cu 26 martie 2003 au tranzitat spre Elveţia contul in dolari care are 7 cifre, conform înscrisului emanând de la SC D.D.D.D.D.D. SA România sucursala municipiului Bucureşti din 1 august 2006 depuse de către inculpatul A. şi ataşate la fila 547 vol. 9 apel.

S-a reţinut că Instanţa de Apel va confisca emolumentul privatizării SC U.U.U.U. SA, al cărei vânzător SC U.U.U.U. SA nu apare ca deţinând in fapt controlul asupra SC U.U.U.U. SA după ce. prin Decizia nr. 68 din 14 aprilie 2005 Consiliul Concurentei semnalase concentrarea economica realizata de către SC G. SA și SC E.E.E.E.E.E. SA Baca prin dobândirea controlului In comun asupra SC U.U.U.U. SA Oneşti luând in considerare împrejurare ca la data do 09 octombrie 2003, au fost semnate Actul adiţional la contractul de vanzare-cumparare acţiuni din 2001 și Actul adiţional la contractul de vanzare-cumparare acţiuni din 2002, in urma cărora SC G. SA a dobândit controlul in comun, alături de SC E.E.E.E.E.E. SA Bacău, la SC U.U.U.U. SA Oneşti. Prin dobândirea controlului in comun de către SC G. SA și SC E.E.E.E.E.E. SA Bacău la SC U.U.U.U. SA Oneşti s-a realizat o operaţiune de concentrare economica, in conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificata si completata. Cifra de afaceri aferenta operaţiunii de concentrare economica depăşeşte pragul de minimis prevăzut de art. 151 din aceeaşi lege. Curtea a avut în vedre, pe langa celelalte elemente de fapt obiective care atesta Activitatea societăţii SC K.K. SA, ca singurul drept pe care ii putea justifica asupra acestor sume de bani din care va acorda un împrumut lui SC E. SRL in vederea continuării investiţiilor în România, deşi după cum rezulta din convorbirile purtate cu interlocutorul, în 2006 datoriile SC U.U.U.U. SA la stat erau de ordinul miilor de miliarde, era contractul încheiat intre SC K.K. SA și SC F.F. SRL, la data de 17 03 2003, care se suprapune pe derularea activităţilor infracţionale prin care SC F.F. SRL a fraudat bugetul de stat cu peste 1.200 miliarde de lei.

De asemenea, a confiscat, apoi emolumentul transferurilor făcute de SC U.U.U.U. SA către SC X.X.X.X. SA deoarece contractul încheiat intre SC K.K. SA si SC F.F. SRL, la data de 17 03 2003, care se suprapune pe derularea activităţilor infracţionale prin care SC F.F. SRL a fraudat bugetul de stat cu peste 1200 miliarde de lei.

Confiscarea bunurilor inculpatului B. si menţinerea sechestrului in vederea reparării prejudiciului pe bunurile inculpatului F. și a fiilor acestuia deriva inter alia din transferurile operat de SC K.K. SA in favoarea lui F.F., SC V.V.V.V.V. SRL și SC O. SRL, cu destinaţie Acord finanţare sau din crediatrea societăţii F.F. de către SC K.K. SA cu suma de 5 000 000 dolari SUA, care a fost de asemenea retrasa si impartita intre asociaţi cu justificarea restituire credit.

S-a mai reţinut că în prezenta cauza, rol determinant in cadrul procesului de spălare a banilor au avut atât societăţile SC K.K. SA, care are acelaşi sediu social cu SC B.B.B.B.B.B. SA, cat și SC E. SRL și SC G. SA, SC T.T.T.T. SA cat si SC X.X.X.X. SA.

Pe cale de consecinţa, s-a apreciat că se impune mentienerea sechestrului asupra bunurilor imobile aflate în posesia intervenientului L. indisponibilizate prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile întocmit de X. din 24 septembrie 2014, respectiv 2 clădiri + teren intravilan 20.000 mp, Frâsinet, jud. Călăraşi: clădirea CI nr. cadastral şi C.F.; clădirea C2; teren intravilan deţinut în baza contractului de donaţie - încheiere din 05 august 2014, aferent construcţiilor în suprafaţă de 19.991 mp (din acte 20.000 mp) şi C.F.

S-a mai reţinut că, si bunurile mobile deţinute de către fii inculpaţilor A., respectiv L., F. și K., vor face obiectul menţinerii sechestrului asiguratoriu in vederea confiscării speciale: conform principiilor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Salabiaku c. Franţei, Pham Hong contra Franţei, Curtea, prin descrierea circuitelor de spălare a banilor in considerarea cărora s-a dispus condamnarea inculpaţilor A. in prezenta cauza pentru săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor oferind posibilitatea partajării sarcinii probei, in sensul ca toate terţele persoane interveniente afectate de luarea masurilor asigurătorii in prezenta cauza au avut posibiltatea prezentării dobândirii licite a acestora, pentru a paraliza posibilitatea dispuneii acestora in vederea confiscării speciale. în ceea ce-1 priveşte pe contestatorul inculpat L., s-a reţinut ca deşi mama contestatorului nu a făcut dovada dobândirii licite a celor 20.000 mp teren si construcţie donat fiului sau în 5 august 2014, la 15 septembrie 2014, după ce instanţa anunţase in şedinţa publica extinderea obiectului masurilor asigurătorii in prezenta cauza, terenul a fost aportat la capitalul social al SC C. SRL.

S-a conchis, aşadar, in sensul menţinerii tuturor masurilor asigurătorii din prezenta cauza, al căror obiect a fost extins prin încheierea din 15 septembrie 2014.

Totodată, în temeiul disp. art. 33 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 656/2002 modificata rap la art. 112 alin. (1) lit. e) şi art. 112 alin. (6) din C. pen., a dispus confiscarea următoarelor bunuri reprezentând produse directe si indirecte realizate din activitatea infracţionala a inculpatului B.:

Imobil teren plus clădire situat in Bucureşti, sector 1, având nr. C.F. şi nr. cadastral, respectiv imobilele menţionate şi descrise în cuprinsul contractului de dare în plată încheiat între P. şi Z.Z.Z.Z. şi SC O. SRL, reprezentată legal de către F.F.F.F.F.F., autentificat din 18 septembrie 2014 de Societatea Profesională Notarială G.G.G.G.G.G., contract aflat la filele 32-37 din vol. 7 bis 3 al instanţei de apel bunuri indisponibilizate prin procesul verbal de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii din 24 septembrie 2014 întocmit de X.

- teren în suprafaţă de 3 972 mp, sector 2, Bucureşti, având nr. cadastral şi carte funciară indisponibilizat prin pv sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile din 24 septembrie 2014.

- teren 178 mp (suprafaţă măsurată) - 175 mp suprafaţă acte), sector 1, Bucureşti, având nr. cadastral şi nr. C.F. indisponibilizat prin procesul verbal sechestru asiguratoriu pentru bunuri imobile din 24 septembrie 2014.

A confiscat, totodată suma de la martora Y.Y.Y.Y. suma de 189.000.000 lei (18.900 lei) ridicaţi de de la SC N.N. SA Sucursala Unirea cu privire la care martora declara ca i-a cheltuit personal, coroborând declaraţiile acesteia cu rulajul conturilor, de unde rezulta ca aceşti bani au fost ridicaţi de martora fara justifiacre economica reala, martora Y.Y.Y.Y. neavand temei legal pentru a dispune in mod legal de produsul infracţiunii.

Pentru garantarea execuatrii masurilor de confiscare dispuse in prezenta cauza, a dispus completarea de către organul însărcinat cu punerea în executare a dispoziţiilor prezentei decizii penale (Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti) a cererilor de comisie rogatorie transmise în vederea indisponibilizării conturilor şi acţiunilor şi activelor societăţilor comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, acţionari sau administratori, situate în ţară şi în străinătate, inclusiv a societăţilor comerciale care deţin acţiuni la alte societăţi comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale soţiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecaţii, transmise autorităţilor din Elveţia, Marea Britanie şi SUA de către Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism/Structura Centrala, cereri de comisie rogatorie transmise în urma celor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 01 ianuarie 2014 pentru aducerea la îndeplinire în integralitate a măsurilor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2014, în sensul că se va menţiona în cuprinsul cererilor de comisie rogatorie că .sumele indisponibilizate sunt destinate garantării executării măsurii confiscării speciale de la inculpatul A. a sumelor de: 2.321.292.608.133,96 lei în echivalent lei la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare reprezentând diferenţa de preţ între marfa de provenienţă ilicită introdusă în circuitul civil şi prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata T.V.A.-ului si a impozitului pe profit; 91.166.300 dolari SUA în echivalent în lei la data plăţii, suma ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare conform actului adiţional la contractul cumpărare de acţiuni din 12 iulie 2005 încheiat la data de 9 septembrie 2005 de T.T. şi SC K.K. SRL (societate care vinde 20,92% din SC U.U.U.U. SA); 57.768.138 dolari SUA în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de cbnfiscare, transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA. în perioada 30 martie 2006 -28 iunie 2006; 13.133.541 euro în echivalent la data plăţii, ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziţiei de confiscare transferată de SC U.U.U.U. SA prin contul deschis la SC V.V.V.V. SA. societăţii SC X.X.X.X. SA.

În acelaşi scop, a dispus înaintarea către organul însărcinat cu punerea în executare a dispoziţiilor prezentei decizii penale (Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bucureşti) a cererilor de comisie rogatorie transmise de către Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism/Structura Centrala cereri de comisie rogatorie transmise în urma celor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 01 octombrie 2014 pentru aducerea la îndeplinire în integralitate a măsurilor dispuse de instanţă prin încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2014 în vederea indisponibilizării conturilor şi acţiunilor şi activelor societăţilor comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, acţionari sau administratori, situate în ţară şi în străinătate, inclusiv a societăţilor comerciale care deţin acţiuni la alte societăţi comerciale la care inculpaţii figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale soţiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecaţii.

Faptul ca organul de urmărire penala nu a fost preocupat sa identifice bunurile inculpatului trecute faptic pe numele unor terţi, persoane fizice sau juridice, fie ca este vorba de rude apropiate sau companii off-shore controlate de inculpaţi a determinat instanţa sa menţină măsura sechestrului in vedere confiscării doar cu privire la bunurile terţilor cu privire la care exista date, din materialul probator administrat in cauza, ca stăpânesc faptic bunuri ce prezintă produsul infracţiunilor săvârşite de inculpaţii din prezenta cauza.

A menţinut sechestrele asigurătorii si asupra bunurilor deţinute de fiul inculpatului B. şi al terţei interveniente I., respectiv terţul intervenient N. la SC O. SRL, cu sediu social: Bucureşti sectorul 1, Număr de ordine in Registrul Comerţului: nr. J/40/3339/2013, atribuit in data de 14 martie 2013 : conform propriei declaraţii din fata instanţei de apel din 19 septembrie 2014, terţul intervenient N. a înfiinţat aceste societăţi cu sprijinul financiar al mamei sale, precum si a apartamentului trecut formal pe numele fiului inculpatului B. din Constanta, individualizat cu ocazia aducerii la îndeplinire a masurilof asigurătorii, conform procesului-verbal de aducere la îndeplinire a masurilor asigurătorii de la dosarul cauzei, dar si a autoturismului, ca fiind produse indirecte ale activităţii infracţionale derulate de către inculpatul B. pentru a servi la plata despăgubirilor din prezenta cauza, instanţa a avut în vedere ca repararea prejudiciului din săvârşirea de infracţiuni constituie o datorie comuna a soţilor, dar si a foştilor soţi, in masur in care aceştia au obţinut beneficii in urma activităţii infracţionale derulate de consort, art. 32 alin. (1) lit a) din fostul C. fam. aplicandu-se conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru identitate de raţiune.

În baza art. 251 C. proc. pen. și art. 129 alin. (6) C. proc. fisc., apreciind că sunt aplicabile ambele texte de lege în materia aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă în cursul judecăţii, analizând, pe de o parte, concurenţa între legea generală ulterioară, respectiv C. proc. pen. şi C. proc. fisc. care constituie sediul reglementării aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii în faza de judecată, utilizând și argumente de interpretare sistematica si istorică a instituţiei aducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de judecător în faza de judecată a desemnat atât organele de cercetare penala cat și organele fiscale pentru asigurarea efectivităţii măsurilor de indisponibilizare dispuse în vederea recuperării produsului infracţiunii.

Pentru recuperarea integrala a prejudiciului, a indisponibilizat bunurile provenind din faptele deduse judecăţii in mâinile oricui s-au găsit, calitatea de buna sau reaua-credinţă a terţului având relevanţă doar pentru dispunerea confiscării în natură sau în echivalent, de la terţ sau de la inculpat, după caz.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., art. 32 din Legea nr. 656/2002, art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 249 alin. (1), (4) C. proc. pen., art. 249 alin. (5) C. proc. pen. coroborate cu disp. art. 32 lit. d) C. fam., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 și cu dispoziţiile art. 998 din V.C.C., aplicabile conform art. 6 din Legea nr. 71/2011 a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţă nr 171/D/P/2003 din 12 ianuarie 2005 a Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, Structura Centrala precum si sechestrul asigurător instituit prin încheierea de şedinţă din data de 20 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor.A., F., T., B., V., S., U. și R., măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2014 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia a II a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 (inclusiv asupra conturilor şi activelor societăţilor comerciale la care aceştia figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale conturilor soţiilor, rudelor de gradul I ale acestora si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecaţii, cu evidenţierea tuturor actelor de dispoziţie efectuate asupra acestora, care s-au identificat în cursul procedurii de îndeplinire a masurilor asigurătorii.

S-a constatat ca sechestrele dispuse asupra bunurilor aflate in posesia si detenţia inculpaţilor A., a terţei interveniente J., B., a fostei sale soţii, F., a fostei sale soţii și a copiilor acestora V., a soţiei sale, E.E.E.E.E. dar si asupra SC K.K.K.K.K. SRL, a lui S., U. și R., măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 (inclusiv asupra conturilor şi activelor societăţilor comerciale la care aceştia figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţară sau în străinătate, ale conturilor soţiilor, rudelor de gradul 1 ale acestora si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecaţii de către aceşti inculpaţi) sunt necesare in continuare in prezenta cauza pentru a garanta plata despagurbirilor civile, masurile de indisponibilizare servind scopului in privinţa căreia au fost instituite pana la concurenta sumelor la care au fost obligaţi in prima instanţa, prejudiciul nefiind modificat in calea de atac. Curtea a avut in vedere ca repararea prejudiciului din săvârşirea de infracţiuni constituie o datorie comuna a soţilor, dar si a foştilor soţi, in măsura in care aceştia au obţinut beneficii in urma activităţii infracţionale derulate de consort, art. 32 alin. (1) lit. a) din fostul C. fam. aplicandu-se conform art 6 din Legea nr. 71/2011 pentru identitate de raţiune.

S-a constatat ca sechestrele dispuse asupra bunurilor aflate la dispoziţia numiţilor A., F. şi B., a soţiei, repectiv fostelor soţii ale acestora dar si ale ascendenţilor de gradul I și descendenţilor acestora, inclusiv a societăţilor pe care aceştia le controlează, măsuri asigurătorii al căror obiect a fost extins prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2005 (inclusiv asupra conturilor şi activelor societăţilor comerciale la care aceştia figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi sau administratori, situate în ţara sau în străinătate, ale conturilor soţiilor, rudelor de gradul I ale acestora si ale altor persoane in posesia cărora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecaţii de către aceşti inculpaţi) sunt necesare in continuare in prezenta cauza atât pentru a garanta plata despăgubirilor civile, pana la concurenta sumelor la care au fost obligaţi in prima instanţa, prejudiciul nefiind modificat in calea de atac, masurile de indisponibilizare servind scopului in privinţa căreia au fost instituite dar si a confiscării speciale, după distincţiile făcute in dispozitivul Deciziei.

În raport cu considerentele care preced, a constatat netemeinicia criticilor vizând aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse prin încheierea de şedinţă dinl5 septembrie 2014 prin contestaţiile intervenientilor: intervenienta SC A.A.A.A.A. SA prin lichidator SC G.G.G.G.G. SPRL, care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care Curtea a făcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii si harta relaţionala parte integranta a prezentei decizii.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale Curtea a respins ca nefondate contestaţiile formulate de intervenienţii Z.Z.Z.Z. şi P. care au formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere dobândirea bunurilor supuse sechestrului cu fondurile obţinute din comiterea infracţiunilor deduse judecaţii de către inculpatul B., conform celor detaliate de instanţa la secţiunea din decizie destinata Recuperării produsului infracţiunii.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale Curtea a respins ca nefondate contestaţia formulată de intervenienta SC D.D.D.D.D. SRL care a formulat contestaţie împotriva luării, şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care Curtea a tăcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii si harta relaţionala parte integranta a prezentei decizii.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale Curtea a respins ca nefondate contestaţia formulată de intervenienta J., care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care a făcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii si harta relaţionala parte integranta a prezentei decizii. Bunurile indisponibilizate servesc in egala măsura garantării plaţii despăgubirilor la cae a fost obligat soţul acesteia in prezenta cauza.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omulţi, şi a îndatoririlor fundamentale Curtea a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta SC E. SA, reprezentată de inculpatul A., care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care Curtea a făcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii si harta relaţionala parte integranta a prezentei decizii.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi 3 îndatoririlor fundamentale Curtea a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenientul T.T. care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care Curtea a făcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii, harta relaţionala de unde rezulta contribuţia semnificativa a tatălui inculpaţilor A. la procesul de albire a produsului infracţiunii din prezenta cauza.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale Curtea a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenientul T. care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care Curtea a făcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii, măsura fiind in continuare apta sa servească garantării plaţii despăgubirilor prin prezenta cauza. în temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale Curtea a respins ca nefondate contestaţia formulată de intervenienta SC C.C.C.C.C. SA prin lichidator judiciar SC H.H.H.H.H. SRL, cu sediul ales la SCA I.I.I.I.I. SRL şi Asociaţii care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care Curtea a făcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii si a harţii relaţionale întocmite in cauza.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoriirlor fundamentale. Curtea a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta J.J.J.J.J. Timişoara care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014 având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care Curtea a făcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii si harta relaţionala din care rezulta finanţarea acestei societăţi fonduri ce reprezintă produsul infracţiunii din prezenta cauza.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale. Curtea a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta SC H. SRL care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere coroborarea mijloacelor de proba la care Curtea a făcut referire la secţiunea din decizie dedicata recuperării produsului infracţiunii si harta relaţionala din care rezulta înfiinţarea acestei societăţi cu aportarea fondurilor ce reprezintă produsul infracţiunii din prezenta cauza.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale Curtea a respins ca nefondată contestaţia formulată de intervenienta E.E.E.E.E., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al SC K.K.K.K.K. SRL, care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, având in vedere ca bunurile asupra cărora s-a extins obiectul sechestrului in prezenta cauza au fost dobândite in timpul căsătoriei cu inculpatul V., iar sub imperiul art 32 lit d) din fostul C. fam. aplicabil conform dis part 6 din Legea nr 71/2011 de punere în aplicare a fostului C. civ. obligaţia de reparare a prejudiciului provenit din săvârşirea unei infracţiuni este o datorie comuna a soţilor, care răspund cu toate bunurile prezente si viitoare, inclusiv cu cele trecute in mod formal in patrimoniul unei societăţi comerciale, conform art. 2324 C. civ.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul S., care a formulat contestaţie împotriva luării şi împotriva modalităţii de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de instanţă prin încheierea din 15 septembrie 2014, deoarece masurile asigurătorii sunt de natura a garanta plata despăgubirilor civile lagăre a fost obligat inculpatul in prezenta cauza.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale Curtea a admis în parte contestaţia formulată de intervenientul K. și va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra unei cote de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 2, în suprafaţă de 29,13 mp, măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, deoarece in privinţa cotei de 1/2 a fost făcuta dovada obţinerii licite a acestei parti de la naşii sai din imobil prin depunerea contractului de donaţie autentificat in timpul vieţii donatorului.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale, Curtea a admis contestaţia formulată de intervenientul T. şi de către intervenienta L.L.L.L.L. A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament numărul 72, situat în Bucureşti, sector 3, cu număr cadastral provizoriu â, înscris în C.F., măsură dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, deoarece, coroborând menţiunile cuprinse in procesele verbale de aducere la indeplinire a masurilor asigurătorii cu materialul probator administrat in cauza, apreciind ca nu subzista elementele care au justificat presupunerea rezonabila ca in posesia acestor persoane ar fi disimulat produsul infracţiunilor deduse judecaţii, standard probator in lumina căruia a fost posibila luarea acelor masuri, neexistand probe care să facă legătura între activitatea infracţională şi achiziţionarea acestui imobil, acest apartament fiind dobândit anterior participării tatălui Inculpatului lancu la SC H.H. SA, nereiesind nici ca l-ar fi dobândit cu banii obţinuţi cu justificarea creditare firma, ci înainte de a debuta activitatea infracţionala a fiilor sai.

În temeiul art. 250 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale a admis contestaţia formulată de intervenienţii M.M.M.M.M. şi N.N.N.N.N., Curtea a dispus, totodată, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului teren împreună cu construcţii situat în sector 3, Bucureşti, conform contract vânzare cumpărare încheiere de autentificare din 06 iulie 1977 aflat în posesia intervenienţilor M.M.M.M.M. şi N.N.N.N.N., indisponibilizat prin procesul-verbal de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător pentru bunuri imobile penal întocmit de X. din 24 septembrie 2014, deoarece, coroborând menţiunile cuprinse in procesele verbale de aducere la îndeplinire a masurilor asigurătorii cu materialul probator administrat in cauza, apreciind ca nu subzista elementele care au justificat presupunerea rezonabila ca in posesia acestor persoane ar fi disimulat produsul infracţiunilor deduse judecaţii, standard probator in lumina căruia a fost posibila luarea acelor masuri, deoarece nu exista probe care să facă legătura între activitatea infracţională şi achiziţionarea acestui imobil acest apartament fiind dobândit înainte de a debuta activitatea infracţionala a fiului lor.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul formulat de apelantul O.O.O.O.O. împotriva sentinţei penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, deoarece amenda aplicata acestuia de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală s-a justificat fata de nerespectarea de către acesta a dispoziţiilor care ii impun soluţionarea cu buna-credinta si cu celeritate a lucrărilor care i-au fost încredinţate.

Decizia din apel a fost comunicată către : Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism la 2 februarie 2015, SC D.D.D.D.D. SRL la 2 februarie 2015, SC A.A. SRL la 3 februarie 2015, SC Y. SRL la 03 februarie 2015, SC E.E. SRL la 3 februarie 2015, SC B.B. SRL la 3 februarie 2015, E.E.E.E.E. la 4 februarie 2015 la 13 februarie 2015, F. la 3 februarie 2015, T.T. la 03 februarie 2015, F. la 3 februarie 2015, I. la 3 februarie 2015, S. la 3 februarie 2015, N. la 3 februarie 2015, SC B.B.B.B.B. SA la 04 februarie 2015, H.H.H.H.H.H. - lichidator judiciar la 03 februarie 2015, SC S.S.S.S. SRL prin lichidator judiciar la 3 februarie 2015, SC I.I.I.I.I.I. SRL la 3 februarie 2015, SC SC A.A.A.A.A. SA la 3 februarie 2015, U., R. la 6 februarie 2015, Y.Y.Y.Y. la 6 februarie 2015, J.J.J.J.J.J. - lichidator judiciar la 3 februarie 2015, F.F.F.F.F. la 3 februarie 2015, SC C.C.C.C.C. SA prin lichidator SC H.H.H.H.H. SRL la 4 februarie 2015, SC K.K.K.K.K.K. SPRL la 4 februarie 2015, SC D.D. SRL la 4 februarie 2015, SC G. SA la 3 februarie 2015, SC SC E. SRL SA 6 februarie 2015, SC M. SA la 3 februarie 2015, K. la 3 februarie 2015, SC O.O.O.O. SRL la 3 februarie 2015, O.O.O.O.O. la 3 februarie 2015, SC L.L.L.L.L.L. SA la 4 februarie 2015, Ministerul Finanţelor Publice-X. la 3 februarie 2015, SC J.J.J.J.J. SA la 4 februarie 2015, B. la 5 februarie 2015, A. la 3 februarie 2015, L.L.L.L.L. la 9 februarie 2015, L. la 4 februarie 2015, SC O. SRL la 2 martie 2015, SC Z. SRL la 3 februarie 2015, se SC E.E. SRL la 3 februarie 2015, V. la 3 februarie 2015, T. la 3 februarie 2015, SC C.C. SRL la 3 februarie 2015, Z.Z.Z.Z. la 3 februarie 2015, S.S. la 4 februarie 2015, SC M.M.M.M.M.M. SRL la 4 februarie 2015, SC N.N.N.N.N.N. SRL la 3 februarie 2015, P. la 3 februarie 2015, SC K.K. SA la 3 februarie 2015, J. la 3 februarie 2015, V. la 3 februarie 2015, SC O.O.O.O.O.O. SPRL la 4 februarie 2015, SC P.P.P.P.P.P. SPRL la 4 februarie 2015, SC D.D.D.D. SRL la 3 februarie 2015, SC K.K.K.K.K. SRL la 3 februarie 2015.

Împotriva Deciziei definitive a instanţei de apel au formulat cereri de recurs în casaţie inculpatul A. la data de 3 martie 2015 şi inculpatul B. la 3 martie 2015, cereri de „recurs efectiv" inculpaţii T.T. la data de 02 martie 2015, SC C. SRL la 4 martie 2015, F. la 2 martie 2015, SC D.D.D.D.D. SRL la 6 martie 2015, SC G. SA la 6 martie 2015, SC SC E. SRL la 06 martie 2015, SC H. SRL la 6 martie 2015, J. la 11 martie 2015, K. la 11 martie 2015, SC M. SA la 6 martie 2015, I. la 20 octombrie 2014, SC O. SRL la data de 25 martie 2015, N. la 25 martie 2015 şi ulterior la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 25 martie 2015 SC O. SRL, P.

Prin adresa Curţii de Apel Bucureşti din 10 martie 2015, cererile de recurs în casaţie formulate de A., B., SC M. SA, F., SC C. SRL, SC H. SRL, T.T., SC D.D.D.D.D. SRL, SC G. SA, SC SC E. SRL au fost transmise la data de 10 martie 2015 numitului T., nefiind transmise cererile de recurs în casaţie formulate de J. şi K.

Prin adresa Curţii de Apel Bucureşti din 10 martie 2015, cererile de recurs în casaţie formulate de A., B., SC M. SA, F., SC C. SRL, SC H. SRL, T.T., SC D.D.D.D.D. SRL, SC G. SA, SC SC E. SRL au fost transmise la data de 10 martie 2015 numitului F., nefiind transmise cererile de recurs în casaţie formulate de J. şi K.

Prin adresa Curţii de Apel Bucureşti din 10 martie 2015, cererile de recurs în casaţie formulate de A., B., SC M. SA, F., SC C. SRL, SC H. SRL, T.T., SC D.D.D.D.D. SRL, SC G. SA, SC SC E. SRL au fost transmise la data de 10 martie 2015 numitului V., nefiind transmise cererile de recurs în casaţie formulate de J. şi K.

Prin adresa Curţii de Apel Bucureşti din 10 martie 2015, cererile de recurs în casaţie formulate de A., B., SC M. SA, F., SC C. SRL, SC H. SRL, T.T., SC D.D.D.D.D. SRL, SC G. SA, SC SC E. SRL au fost transmise la data de 10 martie 2015 numitului S., nefiind transmise cererile de recurs în casaţie formulate de J. şi K.

Prin adresa Curţii de Apel Bucureşti din 10 martie 2015, cererile de recurs în casaţie formulate de A., B., SC M. SA, F., SC C. SRL, SC H. SRL, T.T., SC D.D.D.D.D. SRL, SC G. SA, SC SC E. SRL au fost transmise la data de 10 martie 2015 numitului R., nefiind transmise cererile de recurs în casaţie formulate de J. şi K.

Prin adresa Curţii de Apel Bucureşti din 10 martie 2015, cererile de recurs în casaţie formulate de A., B., SC M. SA, F., SC C. SRL, SC H. SRL, T.T., SC D.D.D.D.D. SRL, SC G. SA, SC SC E. SRL au fost transmise la data de 10 martie 2015 Ministerul Finanţelor Publice - X., nefiind transmise cererile de recurs în casaţie formulate ele J. şi K.

Prin adresa Curţii de Apel Bucureşti din 10 martie 2015, cererile de recurs în casaţie formulate de A., B., SC M. SA, F., SC C. SRL, SC H. SRL, T.T., SC D.D.D.D.D. SRL, SC G. SA, SC SC E. SRL şi au fost transmise la data de 10 martie 2015 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism.

Ulterior au fost transmise către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, la data de 13 martie 2015 cererile de recurs în casaţie formulate de J. şi K.

La dosar se află dovada primirii recursurilor în casaţie formulate astfel: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism la 10 martie 2015, J. la 10 martie 2015, F. la 11 martie 2015, R. la 11 martie 2015, S. la 10 martie 2015, Ministerul Finanţelor Publice - X. la 11 martie 2015, T. la 11 martie 2015, V. la 11 martie 2015 şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism la 16 martie 2015.

I. Prin cererile de recurs în casaţie formulate, inculpaţii A. şi B. au invocat cazurile de recurs în casaţie prev de disp.art. 438 alin. (1) pct. 1 şi pct. 7 C. proc. pen.

În esenţă, aceştia au susţinut - cu privire la cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. - că în cursul judecăţii apelului nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie,: judecata fiind efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente întrucât, în cursul judecăţii, instanţa de apel a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea disp.art. 250 alin. (6) C. proc. pen., iar în conformitate cu art. l alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România. Referitor la cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., au susţinut că sancţiunea dispusă în temeiul art. 32-33 din Legea nr. 656/2002 şi art. 112 alin. (6) C. proc. pen., nu era prevăzută de codul penal la data comiterii faptei, respectiv 2000-2003, articolele indicate fiind introduse urmarea republicării Legii nr. 656/2002 în M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012. Au mai arătat că au fost condamnaţi în mod greşit pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 lit. c) din Legea nr. 87/1994, în condiţiile în care fapta nu a mai fost preluată în dispoziţiile Legii nr. 241/2005, în cauză fiind incidente prevederile art. 4 C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012. Totodată, au mai susţinut că în mod greşit au fost condamnaţi pentru infracţiunea prev de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, întrucât săvârşirea infracţiunii nu mai este prevăzută de legea penală la care se face referire, această faptă regăsindu-se în art. 367 alin. (1) C. pen., iar asocierea în vederea săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor nu era prevăzută în art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. anterior ci în art. 23 alin. (3) din Legea nr. 21/1999 și art. 23 din Legea nr. 656/2002, în varianta existenta în perioada de referinţă, până în anul 2012, când a fost modificată si republicată. De asemenea, au mai arătat că în mod greşit au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 29 alin. (1) lit a) Legea nr. 656/2002 întrucât infracţiunea de spălarea banilor fără existenţa infracţiunii predicat (premisa) nu este prevăzută de legea penală.

Pe cale de consecinţă, au solicitat cu privire la cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 1 C. proc. pen., admiterea recursului, să se constate nulitatea Deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014 şi să se trimită cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, iar cu privire la cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., să se constate că au fost condamnaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală şi în temeiul art 448 pct. 2 lit a) C. proc. pen. să se dispună soluţia de achitare.

Prin cererile de recurs „efectiv" formulate s-au susţinut următoarele:

- T.T., SC C. SRL, F. au solicitat, în esenţă, să se constate admisibilitatea căii de atac, admiterea recursului efectiv, desfiinţarea Deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014 numai cu privire la pct. Ill referitor la menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile (bunurile indisponibilizate fiind destinate garantării executării măsurii confiscării de la inculpatul A. şi ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii dispuse de Curtea de Apel Bucureşti.

- SC D.D.D.D. SRL, SC G. SA, SC E. SRL, SC M. SA, SC H. SRL, J., K. au solicitat, în esenţă, să se constate admisibilitatea căii de atac, admiterea recursului efectiv, desfiinţarea Deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014 ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii dispuse de Curtea de Apel Bucureşti, invocându-se art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 13, Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 din Decizia cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului Europei.

I. a solicitat admiterea recursului efectiv şi să se constatate că nu există motiv de inadmisibilitate în principiu a excepţiei de neconstituţionalitate şi să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de sesizare formulată. în esenţă, a susţinut că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 249 alin. (4) și art. 250 alin. (6), a fost invocată de o persoană cu calitate procesuală, prevederile invocate nu au fost declarate neconstituţionale de Curte anterior sesizării şi pe cale de consecinţă a solicitat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale.

La data de 25 martie 2015 au fost primite la dosarul Înaltei Curţi cererile formulate de SC O. SRL, N., P. intitulate „recurs efectiv" prin care au solicitat să se constate admisibilitatea căii de atac, admiterea recursului efectiv, desfiinţarea Deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014, ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii dispuse de Curtea de Apel Bucureşti, invocându-se art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 13, Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art, 4 din Decizia cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului Europei.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., la data de 18 martie 2015 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism a formulat concluzii scrise.

Cu privire la cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. și B. s-a solicitat să se constate că acestea sunt inadmisibile în principiu, apreciind că motivele invocate nu se încadrează in cazurile prevăzute de lege. Referitor la cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., motivat în sensul că în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea disp. art. 249 alin. (4) si art. 250 alin. (6) C. proc. pen., s-a susţinut că este inadmisibil întrucât instanţa competentă să soluţioneze cererea este instanţa de apel, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, modificată, în sensul că dacă excepţia este inadmisibilă, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizarea Curţii Constituţionale. în ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., motivat în sensul că vizează ipoteza în care fapta săvârşită nu este prevăzută de legea penală, nu este infracţiune şi nu atrage răspunderea penală, urmărindu-se soluţia de achitare, s-a susţinut că se solicită, de fapt, o reevaluare a probelor administrate în cadrul cărora să se constate că faptelor le lipseşte o trăsătură esenţială a infracţiunii şi anume vinovăţia; având în vedere disp. art. 438 alin. (1) C. proc. pen. s-a apreciat că un astfel de motiv de recurs în casaţie nu se regăseşte în textul de lege mai sus menţionat, o astfel de analiză implicând o cercetare de fapt, o reevaluare a probelor şi nu o verificare de drept, de legalitate a hotărârii. Referitor la măsura de siguranţă a confiscării, s-a susţinut că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că în legea română confiscarea reprezintă o consecinţă a faptului că un infractor sau alte persoane au obţinut bunuri ce provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală şi din imperativul evitării îmbogăţirii acestuia printr-un fapt ilicit.

În ceea ce priveşte cererile de recurs „efectiv" formulate de K., SC C. SRL, SC SC E. SRL, SC M. SA, SC H. SRL, SC G. SA, T.T., F., SC D.D.D.D.D. SRL s-a solicitat respingerea ca inadmisibile, arătând că o astfel de cale de atac nu este prevăzută în C. proc. pen..

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., la data de 23 martie 2015 Ministerul Finanţelor Publice - X. a formulat concluzii scrise. S-a solicitat respingerea recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. în principal ca inadmisibile, iar în subsidiar ca nefondate şi respingerea ca inadmisibile a „recursurilor efective" formulate de F., T.T. şi SC C. SRL ca nefondate.

La data de 17 martie 2015 inculpaţii S. şi T., prin avocat R.R.R.R.R.R., au solicitat extinderea efectelor recursului în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi F., menţionând că nu au declarat recurs în casaţie însă înţeleg să adere la recursurile în casaţie declarate de către ceilalţi coinculpaţi.

La data de 24 martie 2015, inculpatul F. a depus concluzii scrise susţinând că este de acord cu recursul în casaţie formulat de A. şi B., iar referitor la recursurile formulate de F., T.T. şi SC C. SRL a susţinut ca acestea sunt „recursuri efective" întemeiate pe disp. art. 13, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 47, art. 52 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 148 Constituţia RomânieiA menţionând că în mod eronat Curtea de Apel Bucureşti a clasificat aceste recursuri ca fiind recursuri în casaţie.

La data de 31 martie 2015 SC D.D.D.D.D. SRL a depus o precizare menţionând că a declarat „calea de atac efectivă denumită generic recurs efectiv" prevăzută de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 13, Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 din Decizia cadru nr. 2005/212/JAI, susţinând că nu a formulat recurs în casaţie conform dreptului intern, ci a formulat o cale de atac efectivă în temeiul dreptului comunitar, considerând că este necesar ca acţiunea să fie înregistrată separat în concordanţă cu calea de atac pe care a promovat-o (cale de atac efectivă în temeiul dreptului comunitar).

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., instanţa dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare a recursului în casaţie, părţile ce pot formula recurs în casaţie, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate face recurs în casaţie. Potrivit alin. (2) art. 438 C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen. ori dacă cererea este vădit nefondată, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

S-a reţinut că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. îndeplinesc parţial cerinţa de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, numele şi prenumele avocatului, însă nu a fost indicat domiciliul profesional al acestuia. Condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este îndeplinită, apărătorul indicând în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie - Decizia atacată - nr. 1207 din 14 octombrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti. în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie s-au indicat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi pct 7 C. proc. pen., aspectele menţionate de către apărător încadrându-se „formal" în cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. In cuprinsul cererilor formulate de inculpaţii A. şi B. au fost indicate în principal temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. - în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente şi art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. -inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Referitor la cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., motivat în sensul că în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea disp. art. 249 alin. (4) si art. 250 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că instanţa competentă să examineze cererea de sesizare formulată, dispunând - după caz - respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare ori, dimpotrivă, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, este însăşi instanţa de apel, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată. Ceea ce se susţine de fapt în motivarea recursului este nemulţumirea inculpaţilor referitoare la respingerea excepţiei ca inadmisibilă şi netrimiterea cererii de sesizare Curţii Constituţionale. Referitor la cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., motivat în sensul că faptele săvârşite nu sunt prevăzute de legea penală, nu sunt infracţiuni şi nu atrag răspunderea penală,urmărindu-se soluţia de achitare, Înalta Curte a constatat că, în realitate, se solicită instanţei de recurs în casaţie o reevaluare a probelor administrate, o reexaminare a situaţiei de fapt şi, corelativ, reexaminare a vinovăţiei inculpaţilor. Analiza probelor şi stabilirea existenţei elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a laturii subiective, implică o cercetare în fapt, o analiză a probelor, adică o activitate specifică judecării cauzei în fond şi judecării cauzei în apel.

S-a reţinut că recursul în casaţie, cale extraordinară de atac, nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, acesta îşi menţine caracteristica de jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu se poartă asupra fondului ci exclusiv a legalităţii hotărârilor anterior pronunţate. Cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă de către inculpat - persoană fizică sau juridică - pe care prima instanţă sau instanţa de apel a considerat-o infracţiune când, în realitate, fapta nu se găseşte în niciuna din prevederile legii penale ca infracţiune.

În consecinţă, Înalta Curte a respins cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat recurenţii inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu referire la „cererile de extindere" a cererilor de recurs în casaţie, Înalta Curte a constatat, pe de o parte, că principalele „cereri de recurs în casaţie" au fost respinse ca inadmisibile, iar pe de altă parte, că se poate proceda la „extinderea recursului în casaţie" numai în măsura în care principalele cereri de recurs în casaţie ar fi fost admise în principiu şi, apoi, admise pe fond, şi numai în măsura în care s-ar fi constatat identitatea de motive referitoare la nelegalitatea Deciziei atacate.

în ceea ce priveşte cererile de „recurs efectiv" formulate de recurenţii SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL, F., SC G. SA, SC H. SRL, I., J., K. şi L., SC M. SA, N., SC O. SRL, P., Înalta Curte a constatat că aceştia şi-au întemeiat recursurile pe dispoziţiile art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 13, Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art. 4 din Decizia cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului Europei.

Prin urmare, s-a constatat că nu pot fi analizate cererile formulate de recurenţii SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL, F., SC G. SA, SC H. SRL, I., J., K., L., SC M. SA, N., SC O. SRL şi P. prin intermediul procedurii unui recurs în casaţie potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 433-451 C. proc. pen..

Prin urmare, Înalta Curte a disjuns cererile de „recurs efectiv" formulate de recurenţii SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL, F., SC G. SA, SC H. SRL, I., J., K., L., SC M. SA, N., SC O. SRL şi P. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a dispus formarea unui nou dosar care va intra la repartizare aleatorie.

Prin Încheierea nr. x/RC din 02 iulie 2015, pronunţată în Dosar nr. x/3/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

A obligat recurenţii inculpaţii A. şi B. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A disjuns cererile de „recurs efectiv" formulate de recurenţii SC C. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL, F., SC G. SA, SC H. SRL, I., J., K., L., SC M. SA, N., SC O. SRL şi P. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi formarea unui nou dosar care va intra la repartizare aleatorie.

Împotriva Încheierii penale nr. x/RC din 02 iulie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2005 a formulat cerere de revizuire inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 14 martie 2016, sub nr. x/1/2016.

În cadrul dezbaterilor, la data de 01 iunie 2016, inculpatul prin apărător ales a solicitat recalificarea cererii de revizuire ca fiind contestaţie, după care, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac a contestaţiei.

Inculpatul A., prin apărător ales, a învederat că prezenta contestaţie este admisibilă, raportându-se la dispoziţiile art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţia României prin raportare la dispoziţiile Deciziei nr. 19 din data de 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea Constituţională.

Prin cererea formulată în scris inculpatul, prin apărător ales, avocat Ciprian Nastasiu, a solicitat recalificarea cererii din revizuire în contestaţie, invocând disp. art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţia României, art. 425¹ C. proc. pen., art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, raportat la încheierea din 05 ianuarie 2016, Dosar nr. x/1/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia penală şi la Decizia nr. 591 din 01 octombrie 2015 pronunţată de Curtea Constituţională.

A mai solicitat ca, raportat la considerentele Deciziei nr. 19 din 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea Constituţională, să se dispună admiterea contestaţiei formulată împotriva Încheierii penale nr. 240/RC din 02 iulie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2005 şi să se dispună pronunţarea pe fondul cauzei, admisibilitatea în principiu a recursului în casaţie împotriva Deciziei nr. 1207/A din data de 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (ca instanţă de apel conform legii), şi în baza art. 126 din Constituţia României, să se dispună revenirea la legalitate, urmând să se recalifice prezenta cale de atac.

Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 255/2013, depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2016, Înalta Curte constată că aceasta nu mai poate fi analizată în prezenta cauză, preliminar analizării acestei cereri fiind excepţia privind admisibilitatea prezentei contestaţii formulate, contestaţie pe care Înalta Curte o apreciază inamisibilă având în vedere următoarele considerente:

Examinând hotărârea atacată prin prisma contestaţiei formulate, raportat la excepţia inadmisibilităţii invocată de reprezentantul Parchetului, Înalta Curte constată că excepţia este dirimantă, admiterea ei făcând de prisos analizarea fondului cauzei, astfel încât va examina contestaţia prin prisma excepţiei inadmisibilităţii.

Potrivit disp. art. 425¹ alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen.: „calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Contestaţia se soluţionează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanţa superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, cu participarea procurorului."

Dispoziţiile art. 440 C. proc. pen. prevăd următoarele:" (1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.„

Dispoziţiile art. 440 C. proc. pen. reglementează procedura admiterii în principiu a cererilor privind recursurile în casaţie, dispoziţii care nu instituie nicio cale de atac împotriva încheierilor prin care a fost respinsă, în această procedură, cererea de recurs în casaţie, precizându-se însă expres la alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., că încheierea este definitivă.

În cauza de faţă, calea de atac formulată de inculpatul A. vizează o hotărâre definitivă pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., cale de atac, care potrivit dispoziţiilor art. 425¹ alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen. nu este prevăzută de lege.

Cu atât mai mult contestaţia de faţă nu este admisibilă, cu cât, în cuprinsul disp. alin. (2) la art. 440 C. proc. pen. este prevăzut expres faptul că: „Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Or, prin încheierea penală nr. 240/RC din 02 iulie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2005, instanţa de recurs în analizarea admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, printre altele, a reţinut următoarele: ,,cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. îndeplinesc parţial cerinţa de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, numele şi prenumele avocatului, însă nu a fost indicat domiciliul profesional al acestuia. Condiţia de formă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este îndeplinită, apărătorul indicând în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie - Decizia atacată - nr. 1207 din 14 octombrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti. în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat că în cuprinsul cererii de recurs în casaţie s-au indicat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi pct 7 C. proc. pen., aspectele menţionate de către apărător încadrându-se „formal" în cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. Referitor la cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., motivat în sensul că în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea disp. art. 249 alin. (4) și art. 250 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că instanţa competentă să examineze cererea de sesizare formulată, dispunând - după caz - respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare ori, dimpotrivă, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, este însăşi instanţa de apel, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată. Ceea ce se susţine de fapt în motivarea recursului este nemulţumirea inculpaţilor referitoare la respingerea excepţiei ca inadmisibilă şi netrimiterea cererii de sesizare Curţii Constituţionale."

Prin urmare, reţinându-se neîndeplinirea disp. art. 437 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.(îndeplinirea parţială), art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (invocarea formală a disp. art. 438 alin. (1) pct. 1 şi pct. 7 C. proc. pen.), în mod judicios s-a dispus pronunţarea hotărârii în discuţie, hotărâre care este definitivă şi nu poate face obiectul unei căi de atac.

Prin respingerea, ca inadmisibilă, a prezentei căi de atac promovată împotriva unei hotărâri neprevăzută cu exercitarea unei contestaţii nu se aduce atingere disp. art. 21 alin. (3)din Constituţia României(accesul liber la justiţie), art. 24 din Constituţia României (dreptul la apărare) sau art. 6 (privind dreptul la un proces echitabil) sau art. 13 (privind dreptul la un remediu efectiv) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Căile de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.

Raportat la aceste împrejurări, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie a fost promovată în afara cadrului procesual care implementează această formă de manifestare procedural penală a părţilor în cauzele deduse judecăţii, astfel încât acest demers procedural va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.

Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 240/RC din 02 iulie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2005.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 240/RC din 02 iulie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/3/2005.

Obligă pe contestatorul A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 65 lei rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 iunie 2016.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj