Decizia nr. 248/2016
Asupra recursului constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin Decizia nr. 825 din 15 iulie 2015, pronunţată urmare rejudecării dispuse prin Decizia civilă nr. 2389 din 14 noiembrie 2013 a aceluiaşi tribunal, prin care s-a admis recursul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 14732 din 11 septembrie 2012 a Judecătoriei laşi, a admis în parte acţiunea formulată de A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul C., pe care l-a obligat sa plătească reclamantelor următoarele sume:
- pentru reclamanta A.: 3.955,44 lei reprezentând daune şi 1.116 lei cheltuieli de judecată,
- pentru reclamanta B.: 3.767 lei daune şi 541 lei cheltuieli de judecată,
A stabilit onorariul definitiv cuvenit expertului D. suma de 1.500 lei. L-a obligat pe pârât să plătească în contul expertului suma de 850 lei reprezentând diferenţă de onorariu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.
În prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acesta mi este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Or, în speţă, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 825 din 15 iulie 2015 pronunţată de Tribunalul laşi urmare rejudecării recursului, conform celor dispuse prin Decizia civilă nr. 2389 din 14 noiembrie 2013 pronunţată de acelaşi tribunal.
Prin urmare, hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide caiea „recursului ia recurs", ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
Astfel, pârâtul nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încăicare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional a! egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 825 din 15 iuiie 2015 a Tribunalului laşi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2016.