Decizia nr. 347/2016
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. x/121/2009 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta A. a chemat în judecata pe pârâţii Municipiul Galaţi şi Consiliul Local Galaţi, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi aceştia să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul situat în Galaţi, compus din teren în suprafaţa de 1.761,28 mp şi construcţia aflată pe acesta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare, în calitate de nepoată de fiică predecedată, a lui B., decedat.
Imobilul în litigiu a fost dobândit de către B., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat din 28 noiembrie 1946 şi transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui, secţia I.
Reclamanta a mai arătat că, prin sentinţa civila nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galaţi, a fost reconstituită Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului Judeţului Covurlui, secţia I, prin care s-a încuviinţat adopţia mamei reclamantei (C.), de către D. şi B. (soţi).
În ce priveşte situaţia juridică a bunului revendicat, reclamanta a precizat că acesta apare ca fiind preluat de stat ca urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950 privind naţionalizarea unor imobile şi transmis în administrarea pârâtei care, de peste 19 ani, nu a efectuat nici un act de conservare, imobilul construcţie fiind într-o stare avansată de degradare.
A menţionat, totodată, că dreptul de proprietate deţinut de autorul său nu a ieşit niciodată din sfera lui de dispoziţie ca urmare a manifestării de voinţă a acestuia concretizată în acte juridice valabile, şi, astfel, acest drept este valabil şi în prezent.
A depus la dosar înscrisuri şi a invocat, în drept, dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curții Europene a Dreptului Omului, precum şi dispoziţiile art. 480 C. civ.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Galaţi a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galaţi, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia netimbrării acţiunii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii.
La termenul de judecată din 13 octombrie 2009, instanţa a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza întrucât valoarea imobilului este de 510.000 lei.
Totodată, instanţa a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a Consiliului Local Galaţi şi a pus în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat.
Prin încheierea din 16 octombrie 2009, această excepţie a fost respinsă.
Ulterior, la termenul de judecata din 30 noiembrie 2009, a fost pusă în discuţie excepţia inadmisibilităţii acţiunii, aceasta fiind respinsă prin încheierea din 7 decembrie 2009 cu motivarea că acţiunea în revendicare de faţă este supusă prevederilor C. civ.
La termenul de judecata din 11 ianuarie 2010, reprezentantul pârâtei a depus la dosar Protocolul încheiat la 27 mai 2001 prin care imobilul a intrat în patrimoniul Municipiului Galaţi, precum şi O.U. nr. 30 din 14 aprilie 2000.
La acelaşi termen, la solicitarea reclamantei, a fost admisă proba cu expertiza topometrică pentru a se identifica prin dimensiuni şi vecinătăţi imobilul situat în Galaţi, compus din teren în suprafaţa de 1.761,28 mp şi construcţiile existente pe acesta.
S-a mai solicitat ca, în situaţia existenţei unor construcţii noi amplasate pe terenul respectiv, să se facă descrierea acestora şi să se stabilească proprietarul.
La termenul de judecata din 27 mai 2011, apărătorul pârâtului Consiliul Local Galaţi a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului local Galaţi, invocând în drept dispoziţiile art. 20, 21 şi 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Prin sentinţa civilă nr. 1642 din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi a fost respinsă ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galaţi. A fost admisă acţiunea formulată de reclamantă şi au fost obligaţi pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul situat în Galaţi, compus din suprafaţa de teren de 377 mp şi construcţia de 227 mp situată pe acest teren, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză şi anexa nr. 1 la acesta, întocmite de expert tehnic judiciar E.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galaţi, că, prin Protocolul încheiat la 27 mai 2001, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 30/2000 şi a adresei din 26 aprilie 2000, Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” Galaţi a predat pârâtului Consiliul Local Galaţi terenurile şi clădirile în care acest liceu îşi desfăşoară activitatea.
În atare situaţie, Tribunalul a apreciat că pârâtul Consiliul Local Galaţi, ca posesor neproprietar al imobilului din litigiu, are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.
În acţiunea în revendicare are calitate procesuala pasivă nu numai pârâtul care deţine posesia bunului revendicat, ci şi persoana (fizica sau juridica) care administrează din punct de vedere juridic bunul respectiv tulburându-l, astfel, pe proprietar în exercitarea prerogativelor dreptului său de proprietate.
Pe cale de consecinţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Galaţi a fost respinsă ca nefondată.
Pe fondul litigiului, Tribunalul a reţinut că, potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub din 28 noiembrie 1946, transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui , secţia I, (fila 5), imobilul situat în Galaţi, compus din teren şi construcţie, a fost dobândit prin cumpărare de B., decedat, a cărui unică moştenitoare, în calitate de nepoată de fiică-predecedata, este reclamanta, aşa cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor din 16 decembrie 2008 eliberat de B.N.P., F. şi Asociaţii (fila 4).
În atare situaţie, întrucât reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate pentru imobilul revendicat, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în cauza dispoziţiile art. 480-481 C. civ. şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului (cu privire la garantarea dreptului de proprietate), astfel că a admis acţiunea, obligând pe cele două pârâte să lase reclamantei în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul situat în municipiul Galaţi, compus din suprafaţa de 377 mp şi construcţia de 227 mp situata pe acest teren, aşa cum au fost identificate în raportul de expertiza şi anexa nr. 1, întocmit de expert E. (filele 168-171).
Împotriva sentinţei civile nr. 1642 din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi a declarat apel pârâtul Municipiul Galaţi prin primar, criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esenţă, apelantul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat în condiţiile în care, prin sentinţa civilă nr. 245 din 06 martie 2006 a Tribunalului Galaţi au fost respinse definitiv şi irevocabil pretenţiile reclamantei, instanţa analizând cauza, în respectivul dosar, atât prin prisma prevederilor art. 480 C. civ. cât şi prin prisma prevederilor Legii nr. 10/2001.
Sub un alt aspect, apelantul a susţinut că în mod greşit a fost respinsă şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii. În opinia apelantului pârât, acţiunea în revendicare promovată de reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, este inadmisibilă în condiţiile în care imobilul în litigiu, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 iar reclamanta nu a înţeles să urmeze procedura specială de revendicare a imobilului instituită prin acest act normativ.
Pe fond, apelantul a susţinut că, în operaţiunea de comparare a titlurilor, instanţa de fond a ignorat faptul că, prin O.U.G. nr. 30/2000 şi în baza Protocolului nr. 27682 din 29 mai 2001, bunul revendicat a intrat de drept din patrimoniul statului în patrimoniul Municipiului Galaţi, titlul pârâtului fiind mai caracterizat decât cel al reclamantei.
În schimb, reclamanta a prezentat, în dovedirea dreptului său de proprietate, un act de vânzare-cumpărare incomplet, mai precis o copie de pe Registrul de transcripţiuni din anul 1946 al Tribunalului Covurlui, fără schiţa anexă, act care, în opinia apelantului nu poate constitui o probă pe baza căreia să se poată stabili calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită.
A solicitat admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, dar, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 05 martie 2012 a solicitat respingerea apelului declarat de pârât şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
A susţinut, în esenţă, că în cauză nu există autoritate de lucru judecat întrucât, în litigiul anterior, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 245/2006 a Tribunalului Galaţi, temeiul de drept al acţiunii deduse judecăţii l-a constituit prevederile Legii nr. 10/2001, acţiunea fiind respinsă ca tardiv formulată.
Prin urmare, nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză cerută de dispoziţiile art. 1201 C. civ., astfel că nu poate opera autoritatea de lucru judecat.
Sub un alt aspect, intimata reclamantă a susţinut că nici excepţia inadmisibilităţii acţiunii reiterată de către pârât nu poate fi primită, dispoziţiile Deciziei nr. 33/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii negăsindu-şi aplicabilitatea în cauză în condiţiile în care acţiunea anterioară, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, nu a fost soluţionată pe fond ci pe excepţia tardivităţii. Motivele care au împiedicat-o pe reclamantă să promoveze în termen acţiunea în revendicare potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10/2001 au fost prezentate pe larg în cadrul litigiului anterior, au fost de natură obiectivă şi au fost primite ca atare, ca şi argument juridic explicativ, în hotărârea fondului. În opinia reclamantei, faptul că în considerentele hotărârii nu se face referire expresă la acest aspect trebuie privit ca o acceptare tacită a lui prin preluare din acţiunea introductivă şi nu constituie un motiv de desfiinţare a hotărârii atacate cu atât mai mult cu cât instanţa de control judiciar poate substitui propria sa motivare celei a instanţei de fond.
Pe de altă parte, reclamanta consideră că, atât timp cât imobilul nu a ieşit din sfera de dispoziţie juridică a pârâtelor pe temeiul prevederilor altei legi adoptate anterior Legii nr. 10/2001, acţiunea dedusă judecăţii este principial admisibilă întrucât formularea ei nu aduce atingere securităţii altor raporturi juridice şi nici drepturilor altor persoane, prezentarea situaţiei care a împiedicat-o pe reclamantă să acţioneze până în prezent fiind făcută exclusiv pentru justificarea întârzierii şi nicidecum a pasivităţii sale.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că preluarea imobilului în litigiu de către stat s-a făcut în baza unui act normativ care încălca prevederile Constituţiei şi ale acordurilor internaţionale semnate de România, fiind, astfel, un act abuziv, că a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului ei şi că dreptul de proprietate al acestuia nu a ieşit niciodată din patrimoniul său, împrejurări faţă de care, reclamanta consideră că susţinerile apelantului pârât referitoare la faptul că titlul său de proprietate ar fi mai caracterizat nu pot fi primite.
Judecarea prezentului apel a fost suspendată în conformitate cu dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/121/2008 al Tribunalului Galaţi, dosar având ca obiect refacerea sentinţei nr. 21/1948 a Tribunalului Covurlui, secţia I, privind adopţia numitei C., mama reclamantei, de către familia B. şi D.
Prin sentinţa civilă nr. 15 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Galaţi, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 420 din 09 septembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, cererea reclamantei de refacere a sentinţei de adopţie a fost respinsă ca nefondată, instanţele reţinând, în esenţă, că, în realitate, sentinţa de adopţie nr. 21/1948, în realitate, nu a existat niciodată.
Ulterior soluţionării acestui litigiu, prezenta cauză a fost repusă pe rol la solicitarea apelantului pârât.
Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea calităţii sale de moştenitor al fostului proprietar al imobilului revendicat, B., certificatul de moştenitor eliberat de Tribunalul de Primă Instanţă Atena, din care rezultă că aceasta este moştenitoare „în proporţie de ¾ în indiviziune din averea mobilă şi imobilă a acestuia”.
Faţă de înscrisul nou depus la dosar, apelantul pârât a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active exclusive a reclamantei precum şi nulitatea certificatului de moştenitor, apreciind că, atât timp cât s-a stabilit că mama reclamantei nu a fost niciodată adoptată de familia Constantinidis, certificatul de moştenitor întocmit de pe urma defunctului, în care apare ca moştenitor reclamanta, este nul, fiind act subsecvent adopţiei.
Prin notele de concluzii depuse la dosar la data de 20 aprilie 2015, reclamanta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Galaţi prin primar, susţinând, în esenţă, că, aşa cum rezultă din Protocolul nr. 27682 din 29 mai 2001, imobilul în litigiu a fost transferat în domeniul public al Municipiului Galaţi, către Consiliul Local Galaţi, acesta din urmă având în administrare bunul revendicat, astfel că doar Consiliul Local are calitatea de pârât în cauză.
A solicitat, pe cale de consecinţă, admiterea apelului declarat de Municipiul Galaţi prin primar şi schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
Referitor la excepţiile invocate de apelantul pârât, Municipiul Galaţi, respectiv excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi cea a autorităţii de lucru judecat (invocate la fond şi reiterate prin motivele de apel), precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active exclusive a reclamantei şi cea a nulităţii certificatului de moştenitor eliberat de Tribunalul de Primă Instanţă Atena, depus de reclamantă la dosar în apel, (excepţii invocate în calea de atac, urmare depunerii la dosar, de către reclamantă a certificatului de moştenitor), Curtea a apreciat că, într-o ierarhie a acestora, făcută în funcţie de prioritatea pe care o au în operaţiunea de soluţionare, primează excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie a cărei analizare şi soluţionare face de prisos luarea în discuţie a celorlalte excepţii precum şi cercetarea în fond a cererii.
Prin Decizia civilă nr. 127/A din 21 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galați, secţia I civilă, a fost respinsă ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi invocată de intimata reclamantă.
A admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin primar împotriva sentinţei civile nr. 1692 din 15 septembrie 201 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.
A schimbat în tot sentinţa civilă nr. 1642 din 15 septembrie 2011 a Tribunalului Galaţi în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta A. ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat, cu referire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, că, în drept, concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Totodată, s-a precizat că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.
Reclamanta se află în situaţia de a solicita direct în instanţă, prin formularea unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, să fie obligaţi pârâţii să îi lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă, imobilul situat în Galaţi, compus din teren în suprafaţă de 1.761,28 mp şi construcţia aflată pe acesta, invocând preluarea abuzivă, fără titlu valabil.
Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată indicat, vizează dispoziţiile art. 480 C. civ., cu referire şi la dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea a apreciat că, în acord cu principiul specialia generalibus derogant, aşa cum a fost interpretat acesta de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul Deciziei nr. 33/2008, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 se aplică în mod prioritar în concurs cu normele dreptului comun, astfel că, după adoptarea legii de reparaţie, nu mai există posibilitatea unei opţiuni între a urma procedura Legii nr. 10/2001 şi a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv, promovarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile C. civ.
Legea nr. 10/2001 instituie atât o procedură administrativă prealabilă, cât şi anumite termene şi sancţiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat, astfel că, în prezent, Legea nr. 10/2001, în limitele date de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării imobilelor preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În fapt, reclamanta a formulat o notificare, în procedura Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, dar aceasta a fost făcută cu mult după expirarea termenului legal instituit de legea specială în acest sens, respectiv abia la data de 16 septembrie 2005, în condiţiile în care, termenul limită a fost 14 februarie 2002.
Notificarea nu a fost soluţionată, Municipiul Galaţi, prin primar, comunicându-i petentei, cu adresa din 07 octombrie 2005, că aceasta a fost făcută peste termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată, solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, să îi fie retrocedat imobilul.
Prin sentinţa civilă nr. 245 din 06 martie 2006 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin Decizia civilă nr. 77 din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7844 din 09 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că reclamanta nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, reclamanta nu a urmat procedura de revendicare a imobilului instituită prin Legea nr. 10/2001 din motive care îi sunt imputabile exclusiv, depăşirea termenului de formulare a notificării nefiind justificată de nicio împrejurare mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat să acţioneze în termen.
Împrejurarea invocată de reclamantă, în sensul că nu a putut formula notificarea în termen întrucât nu a fost în posesia tuturor actelor doveditoare ale dreptului său de proprietate, a fost analizată de către instanţele învestite cu soluţionarea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi apreciată ca fiind lipsită de relevanţă, în condiţiile în care actele doveditoare puteau fi depuse şi ulterior formulării notificării.
Prin urmare, nimic nu o împiedica pe reclamantă să formuleze în termen notificarea şi abia apoi să depună actele doveditoare ale dreptului său de proprietate. Sunt aspecte intrate în puterea lucrului judecat, care nu mai pot fi repuse în discuţie.
Perioada de timp scursă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (februarie 2001) şi până la expirarea termenului de depunere a notificărilor, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001, ar fi permis reclamantei să facă demersurile necesare obţinerii tuturor probelor pe care le aprecia ca fiind necesare soluţionării pretenţiilor sale. Pe de altă parte, chiar în situaţia în care această perioadă ar fi fost insuficientă, trebuie avut în vedere faptul că, potrivit art. 24 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, o eventuală dispoziţie de respingere a notificării formulate de reclamantă, pe considerentul că lipsesc acte doveditoare, ar fi putut fi atacată în instanţă, iar, în acest cadru procesual, reclamanta ar fi dispus de mai multe mijloace pentru valorificarea drepturilor recunoscute de Legea nr. 10/2001.
Or, reclamanta nu a înţeles să procedeze în acest mod, ci, dimpotrivă, a manifestat lipsă de diligenţă, a pierdut termenele instituite prin dispoziţiile imperative ale Legii nr. 10/2001 şi, după o încercare eşuată de a obţine, totuşi, în procedura specială instituită de acest act normativ, o soluţionare a pretenţiilor sale, dincolo de termenele legale, a promovat prezenta acţiune, prevalându-se, de această dată, de dispoziţiile dreptului comun.
Împotriva acestei din urmă decizii şi a încheierii de şedinţă din 9 septembrie 2015 pronunţată în camera de consiliu reclamanta A. a formulat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Prin încheierea din 9 septembrie 2015, a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare a judecătorilor G. şi H. formulată în temeiul art. 44 în referire la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe motiv că acestea pronunţându-se la termenul din 22 aprilie 2015 în şedinţă publică în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului pârât Municipiul Galaţi prin primar deveniseră incompatibili să soluţioneze din nou, la termenul din 20 mai 2015, aceeaşi excepţie.
Din motivarea acestei încheieri rezultă că, „după examinarea menţiunilor caietului de şedinţă al grefierului şi înregistrării audio a dezbaterilor la termenul din 22 aprilie 2015, completul recuzat a constatat că nu se pronunţase asupra calităţii procesuale pasive a apelantului Municipiul Galaţi prin primar aşa cum din eroare reiese din încheierea de şedinţă din 4 martie 2015, motiv pentru care a dispus refacerea acestei încheieri”.
Practic, în modalitatea prezentată completul care a soluţionat cererea de recuzare nu a realizat chiar el, aşa cum era obligatoriu şi procedural verificarea înregistrării audio a dezbaterilor de la termenul din 4 martie 2015, ci şi-a însuşit constatările făcute chiar de completul care fusese recuzat.
În aceste împrejurări, şi cum din considerentele Deciziei civile nr. 127/A din 21 septembrie 2015 rezultă că aspectul calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi constituie un element esenţial al analizei care a condus la pronunţarea soluţiei recurate, este evident că această soluţie finală a fost pronunţată de magistraţi care deveniseră incompatibili, să continue soluţionarea pe fond a cauzei.
Recurenta-reclamantă a mai criticat hotărârea atacată şi pentru nelegala rezolvare a acţiunii în revendicare ca inadmisibilă cu motivarea că acesta nu a făcut dovada unei împrejurări care să o împiedice să formuleze în termenul prevăzut de legea specială notificare către deţinătorul terenului.
În acest sens, reclamanta a susţinut că este unica moştenitoare în calitate de nepoată de fiică predecedată a numitului B., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor din 16 decembrie 2008 eliberat de B.N.P., F. şi Asociaţii.
Imobilul în litigiu a fost dobândit prin cumpărare de către B., conform actului de vânzare autentificat din 28 noiembrie 1946 şi transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui.
Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului Judeţului Covurlui, secţia I, prin care s-a încuviinţat adopţia mamei reclamantei, C., de către D. şi B. (soţi) a fost reconstituită prin sentinţa civilă nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galaţi, întrucât originalul nu se mai găsea în posesia Direcţiei Naţionale a Arhivelor Statului, împrejurare care a împiedicat-o în mod obiectiv pe reclamantă să formuleze notificare pentru restituirea imobilului în litigiu.
În aceste condiţii, instanţa de apel a ignorat analizarea acestui aspect justificator al nerealizării în termenul legal a notificării prevăzută de legea specială, situaţie care trebuia privită ca şi o împrejurare obiectivă de natură a-i permite să îşi apere dreptul său pe temeiul dispoziţiilor din dreptul comun şi nu ca expresie a propriei culpe constând în neobservarea cerinţelor legii speciale.
Recurenta-reclamantă a mai criticat decizia atacată ca nelegală şi pentru analiza pe baza căreia instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu aparţine domeniului public al unităţii administrativ teritoriale a Municipiului Galaţi prin raportare la conţinutul Protocolului nr. 27682 din 29 mai 2011 şi prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 30/2000.
Potrivit acestui protocol regimul acestui bun este dat de Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică, caz în care în mod corect administrarea sa este realizată de Consiliul Local Galaţi, calitate în raport de care trebuia corect dezbătută şi excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului apelant Municipiul Galaţi.
În raport cu cele expuse recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Recurenta - reclamantă şi-a încadrat dezvoltarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub două aspecte: nelegala soluţionare a cererii de recuzare a completului de judecată compus din judecătorii G. şi H. şi rezolvarea greşită a acţiunii în revendicare imobiliară formulată de reclamantă.
În speţă, cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 44 în referire la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text potrivit căruia judecătorul poate fi recuzat „când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnat să o judece”.
S-a invocat în cererea de recuzare faptul că la termenul de judecată din data de 22 aprilie 2015, când s-a solicitat cuvântul pentru susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului-pârât Municipiul Galaţi prin primar, instanţa a constatat că excepţia fusese rezolvată prin respingere conform încheierii de şedinţă din data de 22 aprilie 2015.
La acest din urmă termen, instanţa, în aceeaşi compunere, a dispus verificarea caietului de şedinţă al grefierului şi înregistrarea şedinţei de judecată din data de 4 martie 2015, în sensul de a se constata dacă instanţa s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului Municipiul Galaţi prin primar.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului - pârât, aşa cum din eroare s-a consemnat în încheierea de şedinţă din data de 4 martie 2015, motiv pentru care s-a dispus rectificarea acestei încheieri.
Faptul că membrii completului de judecată care au soluţionat cererea de recuzare nu au realizat chiar ei, procedura verificării înregistrării audio a dezbaterilor de la termenul din 4 martie 2015, nu poate constitui motiv de a crede că judecătorii nu au făcut o analiză obiectivă a încheierii de şedinţă din data de 4 martie 2015 din care rezultă fără putinţă de tăgadă eroarea strecurată în conţinutul considerentelor acestei încheieri cu privire la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului - pârât.
De altfel, pentru acest motiv s-a dispus rectificarea încheierii de şedinţă.
Nefondată este şi critica referitoare la motivul de soluţionare a acţiunii în revendicare formulată de reclamanta A..
Prin cererea introductivă de instanţă formulată la data de 18 mai 2009 reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Galaţi prin primar şi Consiliul Local Galaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniștită posesie imobilul situat în Galaţi, compus din teren în suprafaţă de 1.761,28 mp şi construcţia aflată pe acesta.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit prin cumpărare de către B. conform actului de vânzare autentificat din 28 noiembrie 1946 şi transcris din 11 decembrie 1946 la Tribunalul Covurlui, secţia I-a.
Hotărârea nr. 21/1948 a Tribunalului Judeţului Covurlui prin care s-a încuviinţat adopţia mamei reclamantei, C., de către D. şi B. (soţi), a fost reconstituită prin sentinţa civilă nr. 113 din 13 octombrie 2008 a Tribunalului Galaţi întrucât originalul nu se mai regăsea în posesia Direcţiei Naţionale a Arhivelor Statului. Lipsa acestei hotărâri a împiedicat-o în mod obiectiv pe reclamantă să formuleze notificarea pentru restituirea imobilului în litigiu în temeiul Legii nr. 10/2001.
Referitor la situaţia juridică a imobilului reclamanta a arătat că a fost preluat de stat ca urmare a aplicării Decretului nr. 92/1950 privind naţionalizarea unor imobile.
Fiind vorba de un imobil trecut în patrimoniul statului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, instanţa de apel în mod corect a apreciat că sunt incidente dispoziţiile legii speciale de reparaţie, dispoziţii ce se aplică prioritar în raport cu dreptul comun, respectiv art. 480 C. civ. invocat de reclamantă prin acţiune.
În speţă, prin notificările formulate la data de 16 septembrie 2005 reclamanta a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor situate în Galaţi, a fabricii de textile şi a suprafeţei de 5 ha teren situat în Galaţi, dar şi a imobilelor situate în Galaţi, foste proprietatea unchiului său I.
Municipiul Galaţi prin primar a comunicat reclamantei cu adresa din 7 octombrie 2015 că notificările au fost făcute peste termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare, reclamanta a contestat dispoziţia emisă de Municipiul Galaţi prin primar, astfel că prin sentinţa civilă nr. 245 din 6 martie 2006 a Tribunaluluui Galaţi, definitivă prin Decizia civilă nr. 27 din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 7844 din 9 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acţiunea a fost respinsă cu motivarea că notificarea nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, hotărârea instanţei de apel este legală şi prin raportare la dispoziţiile Deciziei nr. 33/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, într-un recurs în interesul legii, care tranşând raportul dintre legea specială şi dreptul comun, a statuat în sensul că nu există posibilitatea de a se opta între aplicarea Legii nr. 10/2001, şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, decât cu riscul încălcării principiului specialia generalibus derogant.
Critica reclamantei referitoare la faptul că, nefiind în posesia Hotărârii nr. 21/1948 a Tribunalului Judeţului Covurlui, a fost împiedicată în mod obiectiv să formuleze notificarea pentru restituirea imobilului în litigiu, împrejurare pe care instanţa de apel a ignorat-o este, de asemenea, nefondată.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de apel a analizat această împrejurare obiectivă, stabilind, în raport de perioada scursă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (februarie 2001) şi până la expirarea termenului de depunere a notificărilor, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 107/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001, că această perioadă ar fi permis reclamantei să facă demersurile necesare pentru soluţionarea pretenţiilor sale.
În acelaşi sens, art. 21 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 priveşte exclusiv perioada de timp în care partea interesată este obligată a comunica notificarea, iar termenul de depunere a actelor doveditoare, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nefiind unul de decădere, reclamanta ar fi avut posibilitatea să continue procedura administrativă de restituire a imobilului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 septembrie 2015 şi a Deciziei nr. 127/A din 21 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2016.