Decizia nr. 351/2016
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionatitate formulată de petentul A., ca inadmisibilă. A respins cererile de repunere pe rol şi de revenire asupra suspendării judecăţii, ca nefondate.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apei a reţinut următoarele:
Privitor la excepţia de neconstituţionatitate a dispoziţiilor art. 13, 83, 223 şi 411 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată de către reclamantul A., aceasta nu a fost motivată în niciun fel, petentul rezumându-se doar în a enumera textele legale în legătură cu care doreşte verificarea conformităţii cu prevederile constituţionale.
În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol, aceasta este nefondată, întrucât suspendarea dispusă la termenul de judecată din 19 mai 2015, operează potrivit art. 413 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. până Ia soluţionarea recursului declarat de petent împotriva încheierii pronunţate în această cauză la data de 21 aprilie 2015, termen neîmplinit.
În privinţa cererii de revenire asupra suspendării, întemeiate pe comportamentul nediligent al instanţei ce judecă dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea, în cauză, nu a fost învederat niciun element de fapt în acest sens.
Astfel, deşi motivul legal de revenire asupra suspendării vizează comportamentul părţii, motivul indicat de contestator se pliază pe comportamentul instanţei, nu al său.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs A.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 01 iulie 2015 şi repartizat Completului filtru nr. 10 (C.F. 10), primind termen de recomandare la data de 01 septembrie 2015.
În exercitarea căii de atac, recurentul a invocat nelegalîtatea încheierii dîn data de 16 iunie 2015 din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurentul a criticat încheierea din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel din perspectiva în care în mod greşit a fost respinsă cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional întrucât judecata în Dosarul cu nr. x/2/2015 a fost suspendată prin încheierea din data de 26 mai 2015, instanţa refuzând în mod nelegal repunerea acestuia pe rol.
A invocat în continuare, nelegala compunere a completului de judecată în sensul în care la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a curţii constituţionale a participat judecătoarea B.B., deşi cauza a fost repartizată completului din care făcea parte judecător C. şi care nu a participat la dezbateri, critică pe care a încadrat-o motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
A mai susţinut că respingerea cererii de sesizare a instanţei de control constituţional îi îngrădeşte dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt garantate şi reglementate de dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
În susţinerea căii de atac, petentul a invocat prevederile art 488 alin. (1) pct. 2, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
La data de 16 septembrie 2015, recurentul a formulat cerere de renunţare la judecata recursului exercitat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a curţii constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13, 83, 223 şi 411 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precizată la data de 09 februarie 2016, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
La termenul din 27 ianuarie 20J6, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra cererii de renunţare la judecata recursului împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a curţii constituţionale, precizată la data de 09 februarie 2016, formulată de recurentul A.
Potrivit dispoziţiilor art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi. anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză, (6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioara celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Recunoaşterea de către legiuitor în favoarea părţilor, a dreptului de a renunţa la cererea de chemare în judecată, respectiv la soluţionarea căilor de atac exercitate, dă expresie principiului disponibilităţii care guvernează desfăşurarea procesului civil.
Din interpretarea literală a dispoziţiilor legale enunţate, reiese că renunţarea la judecată poate fi fâcută oricând în cursul judecăţii, inclusiv în căile ordinare şi extraordinare de atac, şi trebuie să fie expresă şi neechivocă.
Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2015, precizată ia data de 09 februarie 2016, recurentul a învederat că înţelege să renunţare la judecata recursului exercitat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii constituţionale, pronunţate prin încheierea din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin urmare, constatând îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile legale redate, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare ia judecata recursului exercitat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Asupra recursului exercitat de A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol şi de revenire asupra suspendării judecăţii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că invocarea nelegalităţîî Încheierii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 este una pur formală întrucât petentul nu a argumentat, în concret, la situaţia din speţă, incidenţa acestor dispoziţii. Or, în lipsa unor susţineri, simpla invocare a unor motive de nelegalitate, doar prin trimitere la textul legal nu obligă instanţa de control judiciar la analiza acestora.
Motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. reglementează situaţia depăşirii de către instanţe a atribuţiilor puterii judecătoreşti prin aceasta înţelegându-se incursiunea autorităţii judecătoreşti în sferele celorlalte puteri ale Statului, cum este cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituţionale sau de către legile organice, instanţa săvârşind acte care intră în atribuţiile unor altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.
Respingerea cererii de repunere pe rol a Dosarului cu nr. x/2/2015 prin menţinerea măsurii suspendării dispuse prin încheierea din data de 26 mai 2015 nu poate constitui o încălcare a atribuţiilor puterii judecătoreşti, aşa cum susţine petentul. Aceasta întrucât asupra menţinerii sau repunerii pe rol a unei cauze nu se poate pronunţa decât instanţa de judecată, legiuitorul acordându-i acesteia puteri depline în acest sens, aşa cum reiese şi din prevederile art. 411 - 415 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În ce priveşte art. 488 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. invocat de recurent, se susţine că a fost pronunţată o hotărâre cât timp Dosarul nr. x/2/2015 este suspendat încă din data de 26 mai 2015, instanţa refuzând repunerea acestuia pe rol, cum era legal.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs este necesar ea instanţa să fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Recurentul nu indică însă norma de proceduri încălcată care are drept consecinţă sancţiunea nulităţii.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul exercitat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Ill-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol şî de revenire asupra suspendării judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de cererea de renunţare la judecata recursului exercitat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Ill-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.
Respinge, ca nefondat, recursul exercitat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de repunere pe rol şi de revenire asupra suspendării judecăţii.
Definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, decizia se comunică părţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2016.