Decizia nr. 384/2016
Asupra cererii de faţă, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 441 din data de 15 ianuarie 2015. pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.221 lei, reprezentând pensia alerenta lunii decembrie 2012, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii, la plata dobânzii legale calculată de la data de 11 decembrie 2012 până la data plăţii efective şi la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale; a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind constatarea discriminării; a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată, sub celelalte aspecte.
Prin Decizia civilă nr. 1308 din data de 29 aprilie 2015 pronunţată de Cartea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012* a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr, 441 din data 15 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012*, ea nefondat; a fost admis recursul pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti formulat împotriva sentinţei civile nr. 441 din data 15 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. x/3/2012*; a fost modificată, în iot, sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2/2015, reclamantul A. a formulat revizuire împotriva Deciziei civile nr. 1308 din data de 29 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivarea căii de atac revizuentui a invocat prevederile art. 322 pct. 1, 2, 4 teza a II-a, V şi VII C. proc. civ., arătând că hotărârea atacbtă este nefegnîă. netemeinică, abuzivă, nemotivată, necornunicată, dată cu încălcarea legii, (prin cenzurarea intenţionată a susţinerii recursului, prin neanalizarea motivelor de recurs și cu încălcarea prevederilor art. 305 C. proc. civ.), dar şi a regulamentului privind comunicarea transcrierilor şedinţei de judecată din caietul grefierului de şedinţă coroborată cu transcrierea audio a şedinţei de judecată.
Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ. s-a susţinut că hotărârea pronunţată nu poate fi adusă la îndeplinire, iar potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ. instanţa nu a dat ceea ce s-a cerut şi nici nu s-a pronunţat pe cererea de constatare a discriminării, procedura de citare cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nefiind efectuată.
Conform art. 322 pct. 4 C. proc. civ., instanţa s-a pronunţat asupra unor înscrisuri şi dovezi ale Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti asupra cărora revizuientul s-a înscris în fals.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în marfie 2015 Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a emis Decizia de pensie nr. 167096 din 03 martie 2015, comunicată în aprilie 2015, în care a recunoscut neplata pensiei pe decembrie 2012, obligându-se să facă plata drepturilor recunoscute prin sentinţa nr. 441/2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În ceea ce priveşte art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arată că instanţa de casare a anulat o hotărâre In rejudecare, hotărâre care a fost pronunţată cu respectarea parţială a hotărârii de casare cu trimitere spre rejudecare. j
Prin motivele de revizuire depuse ulterior comunicării deciziei civile contestate, la data de 2 septembrie 2015, revizuentui a arătat că până Ia data de 27 martie 2015 pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti nu îi plat se efectiv drepturile de pensie pe luna decembrie 2012.
Prin Decizia nr. 1941 din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşt, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de revizuire.
Pentru a se pronunţa astfel această instanţă a reţinut că, faţă de caracterul revizuirii de a fi o cale de atac de retractare, motivele pentru care poate fi formulată o astfel de cerere sunt de strictă interpretare, aplicarea lor neputând fi extinsă prin analogie şi la alte cazuri.
Revizuenlul a invocat, sub un prim aspect, prevederile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., susţinând ca instanţa a pronunţat o hotărâre ce nu se poate aduce Ia îndeplinire, deoarece ia data de 23 aprilie 2015 Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti nu îi plătise pensia aferentă lunii decembrie 2012. nefnnd probată plata efectivă a drepturilor de pensie din luna decembrie 2012, până în prezent.
Susţinerile revizuentului nu pot fi reţinute, raportat la prevederile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanţa de recurs, atunci când evocă fondul, dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice, care nu pol fi aduse îa îndeplinire.
Prin decizia civilă contestată în prezenta cauză instanţa de recurs a respins, ca nefondat, recursul reclamantului, admiţând totodată recursul declarat de pârâtă şi respingând cererea de chemare in judecată formulată împotriva acesteia, ca neîntemeiată.
Prin urmare, nu se poate susţine că dispoziţiile instanţei de recurs, concretizate in dispozitiv, nu pot fi aduse la îndeplinire, în accepţiunea avută în vedere de prevederile iegale invocate de revizuent.
Nu poate fi reţinut nici motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În susţinerea acestui motiv revizuentul a arătat ca instanţa nu a dat ceea ce s-a cerut şi nici nu s-a pronunţat pe cererea de constatare a discriminării, procedura de citare cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nefiind efectuată, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării era parte în dosar, iar la strigarea cauzei la ordine, în fals, s-a afirmat îndeplinirea procedurii de citare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nefigurânti în cilativul de Ia recurs precum a figurat ia judecata în fond.
Cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. vizează situaţia în care instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Textul reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii, vizând inadvertenţele dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce s-a pronunţat. Cazul de minus petita la care revizuentul face referire poate fi invocat atunci când, din eroare, instanţa nu a soluţionat o cerere cu care a fost legal învestită.
Or, examinând decizia contestata în cauză, instanţa a constatat că instanţa de recurs s~a pronunţat asupra tuturor motivelor de recurs formulate, în limitele învestirii astfel că în mod legal şi temeinic s-a dispus de către prima instanţă respingerea capătuiul de cerere privind constatarea discriminării şi a celorlalte pretenţii reprezentând daunele morale.
Pe de alfa parte, cu privire îa susţinerile referitoare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a reţinut că acesta a fost citat în faţa primei instanţe în calitate de expert şi nu de parte, exprimându-şi punctul de vedere în speţă potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 137/2000.
Lipsa citării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării m recurs nu poale fundamenta cererea de revizuire întemeiată pe prevedenle art. 322 pct. 2 C. proc. civ., faţă de obiectul recursurilor declasate în cauză şi de decizia pronunţata de instanţa de recurs.
Inadmisibilă este si cererea de revizuire întemeiată pe prevederile ari.522 pct. 4 C. proc. civ., prevederi potrivit cărora se poate formula revizuire dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnai definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credință sau gravă neglijenţă în acea cauză. Or, aspectele invocate de revizuent in prezenta cauză, referitoare la înscrisurile administrate prin care si contestă în esenţă piaţa pensiei aferente lunii decembrie 2012, nu se încadrează în textul de lege invocat, respectivele înscrisuri fiind doar apreciate drept false de câi-e revizuent, acestea nefiind şi declarate false în cursul sau în urma unei judecaţii. condiţie impusă de către legiuitor.
Referitor ia prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuientul a arătând tă în luna martie 2015 Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a emis Decizia de pensie nr. 167096 din 3 martie 2015, comunicată în aprilie 2015- în care se recunoaşte neplata pensiei pe luna decembrie 2012, casa de pensii obligându-se să facă plata drepturilor recunoscute prin sentinţa nr. 441/2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Instanţa a reţinut că aceste aspecte invocate de către revizuient nu se circumscriu textului de lege invocat, care se referă la revizuirea unei hotărâţi m ipoteza în care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori s~a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Nu a fost reţinui, nici motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., text de lege conform căruia revizuirea poate fi cerută dacă exzistă hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grad o deosebite, în una şi aceeaşi pricină. În speţă, nu s-a putut reţine existenţa unor hotărâri definim e contradictorii, pronunţate în aceeaşi pricină, în dosare diferite, revizuentul făcând de altfel referire la hotărârile judecătoreşti pronunţate în această cauză în diferite etape procesuale, hotărâri ce nu sunt apte a fundamenta o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Cu privire la celelalte aspecte invocate de către revizuent s-a reţinut că prin acestea se fac aprecieri asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiei pronunţate cu privire la fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
Împotriva acestei decizii revizuientul A. a formulai recurs.
În drept a invocat dispoziţiile art. 328 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
În motivare a susţinut, în esenţă, că argumentele instanţei exced cererii de rcuzuire. fsind o copie a considerentelor hotărârii pronunţate de instanţa de recurs.
Instanţa de revizuire şl cea de recurs nu s-au pronunţat cu privire la incompatibilita ea judecătorului de Ia instanţa de fond şi cu privire la discriminare.
Hotărârile nu sunt motivate în fapt şi în drept cu privire la ceea ce s-a etrui.
De asemenea, s-a susţinut că exista hotărâri potrivnice, chiar şi ulterioare.
Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru neincudrarca motivelor în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele;
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalîtate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, cu raportare strictă şi limitativă de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contraria, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu Îndeplineşte cerinţele legale prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În speţă recurentul a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 328 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care reglementează căile de atac ce pot fi esercitale împotriva hotărârilor date în revizuire.
În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise Ia adresa deciziei recurate. ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.
Aşa fiind, se constată că, faţă de susţinerile formulate de recurent, nu este posibila încadrarea acestora în vreuna din ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care atrag modificarea ori casarea hotărârii.
Cum, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate cu privire la hotărârea recurută ori critici care ar putea fi încadrate de instanţă în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., neexistând motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, este incidenţă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, astfei că, în temeiul ari. 3021 alin. (1) lit. c) şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1941 din 8 octombrie 2035, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2016.