Decizia nr. 411/2016
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 22 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Covasna, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL şi SC C. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 636 din 17 iunie 2010, pronunţate în Dosarul nr. x/119/2010.
În motivarea hotărârii se arată următoarele:
Art. 322 pct. 6 C. proc. civ., invocai în cererea de revizuire, stipulează drept motiv de revizuire situaţia în care „statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere".
Instanţa a reţinut că nu are relevanţă, în speţă, faptul că acţionarii au fost lipsiţi de capacitate de exerciţiu, în condiţiile în care în litigiul respectiv reclamanta a fost reprezentată tocmai de administratorul special - SC A. SA, petenta din prezentul litigiu. în cazul în care apărarea a fost tăcută în mod defectuos, vina îi aparţine în totalitate petentei care nu îşi poate invoca propria culpă.
Din lecturarea sentinţei a cărei revizuire se solicită se poate constata că în litigiul respectiv părţile au fost SC D. SA, SC B. SRL şi SC C. SRL, niciuna dintre părţi nefiind persoană juridică de drept public sau de utilitate publică, prin urmare acest motiv de revizuire invocat nu îşi găseşte aplicabilitate prin raportare la sentinţa respectivă.
Petenta a invocat, de asemenea, şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitor la existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricina, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Analizând acest motiv, instanţa a constatat că prin sentinţa penală nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina s-a dispus anularea unor înscrisuri falsificate şi s-a dispus reîntoarcerea în patrimoniul SC D. SA a tuturor activelor înstrăinate fraudulos, în timp ce prin sentinţa civilă nr. 636 din 17 iunie 2010 a fost anulată, ca netimbrată, acţiunea în constatarea nulităţii unui contract de vânzare-cum parare (aci ce nu a fost anulat prin sentinţa penală sus-menţionată). Prin urmare, nu se poate reţine că sentinţa atacată cu revizuire încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale, obiectul acestora fiind complet diferit.
Prin Decizia nr. 387/AP din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secția civilă, a fost respins apelul declarat de revizuienta SC A. SA împotriva sentinţei civile nr. 33 din 22 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Covasna.
În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:
Criticile apelantei vizează aplicarea greşită a prevederilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., pe motivul lipsei capacităţii de exerciţiu a acţionarilor, tară a combate considerentele hotărârii instanţei de fond care a reţinut că SC D. SA a fost reprezentată de administratorul special SC A. SA potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006 şi că niciuna din societăţile comerciale din litigiu nu era persoană juridică de drept public.
Susţinerile apelantei cu privire la reprezentarea SC D. SA de către administratorul şi lichidatorul judiciar nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate ale prevederilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., cum corect a reţinut instanţa de judecată, textul de lege vizând situaţia persoanelor juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă care nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere, ceea ce nu este cazul SC D. SA Târgu Secuiesc care nu a fost o persoană juridică de drept public sau de utilitate publică.
Acţiunea înregistrată la data de 2 iunie 2010, sub nr. x/119/2010, la Tribunalul Covasna a fost formulată de reclamanta SC D. SA Târgu Secuiesc prin administratorul special SC A. SA, desemnat prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 11 august 2006. Prin urmare, acţionarii societăţii au hotărât să fie reprezentaţi de revizuentă, astfel că lipsa capacităţii lor de exerciţiu nu poate fi invocată atâta timp cât această hotărâre Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nu a fost anulată. Pe de altă parte lipsa capacităţii de exerciţiu a unei persoane fizice reprezintă acea aptitudine a persoanei de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile, dar şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile, iar în speţă nu a fost depusă nici o dovadă cu privire la lipsa de capacitate civilă de exerciţiu a acţionarilor care au votat hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 11 august 2006.
Potrivit procedurii insolvenţei reglementate de Legea nr. 85/2006, o debitoare este reprezentată de administratorul special până la ridicarea dreptului de administrare, în condiţiile art. 3 pct. 26 şi art. 18 alin. (1), apoi de administratorul şi lichidatorul judiciar conform art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006. După ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, mandatul administratorului special este redus la a reprezenta interesele acţionarilor, astfel cum rezultă din teza ultimă a prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Apelanta invocă lipsa de reprezentare a acţionarilor, deşi parte în proces era societatea debitoare SC D. SA Târgu Secuiesc, prin administratorul special, şi nu acţionarii, astfel că nici sub acest aspect susţinerile sale nu sunt întemeiate potrivit art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
Referitor la calitatea procesuală a SC E. SRL (fosta SC B. SRL Braşov), instanţa a constatat că aceasta a fost parte în acţiunea ce formează obiectul sentinţei civile nr. 636 din 17 iunie 2010, a cărei revizuire se cere, astfel că are calitate procesuală în cauza.
Prin motivele de apel invocate, revizuenta nu a contestat, modul de soluţionare a motivului de revizuire prevăzut de art 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel că faţă de aceste limite de investire, instanţa a apreciat că nu se impune analizarea acestui aspect.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs revizuenta SC A. SA,solicitând casarea deciziei recurate şi a sentinţei apelate, cu reţinerea cauzei spre rejudecare pe fond.
În motivarea recursului nu se invocă vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., recurenta limitându-se la a-şi exprima nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cauzei.
În esenţă, recurenta arată faptul că instanţele anterioare au dat hotărâri lipsite de temei legai şi cu încălcarea grosolană a interesului legitim ai societăţii, respectiv ai acţionarilor.
Înalta Curte, fiind investită cu soluţionarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.
Art. 3021 alin. (1) pct. c C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea lor.
În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ."
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În cererea de recurs formulată de SC A. SA se constată că aceasta îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei, tară însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Recurentul solicită casarea deciziei recurate şi a sentinţei apelate, cu reţinerea cauzei spre rejudecare pe fond, însă nu invocă critici referitoare la hotărârea instanţei de apel.
Or, simpla nemulţumire a unei părţi faţă de hotărârea atacată pe calea recursului, Iară nicio trimitere ia considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.
Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de revizuenta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 387/AP din 18 martie 2015 a Curţii de Apei Braşov, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuenta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 387/AP din 18 martie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2016.