Decizia nr. 435/2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22 octombrie 2015 in Dosarul nr. x/3/2014 intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y. şi A.A., au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1, art. 44 alin, (2) şi art. 47 alin. (1) C. proc. civ., recuzarea doamnelor judecător B.B. şi C. de la judecata apelului declarai de apelanta-pârâtă D.D. împotriva sentinţei civile nr. 3156 din dala de 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
În motivare, petenţii au arătat că membrii completului de judecată şi-au exprimat părerea cu privire la soluţia în cauza pe care au fost desemnaţi sa o judece, respectiv, ia termenul de judecată din 23 septembrie 2015, completul format di i judecătorii recuzaţi a admis cererea apelantei D.D. şi a dispus suspendarea executării provizorii a sentinţei nr. 3156 din 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. Motivarea măsurii dispuse relevă antepronunţarea magistraţilor în cauză întrucât s-a reţinut: „în ceea ee priveşte motivele de fond pentru care apelanta solicită suspendarea executării provizorii, acestea sunt, în esenţă, motive care vizează situaţia de dificultate financiară în care s-ar găsi instituţia angajatoare în ipoteza plăţii drepturilor băneşti cuprinse în sentinţa apelată (...)", „iar plata acesteia prin executare voluntară a titlului executoriu, anterior soluţionării definitive a litigiului, poate genera dificultăţi financiare, dovedit fiind cu situaţiile financiare depuse ia dosar că societatea a înregistrai pierderi în exerciţiile financiare anterioare".
Or, motivul pentru care s-a admis suspendarea executării provizorii este şi motivul principal al cererii de apel formulată de D.D. în atare situaţie, reţinerea acestui argument - considerat cardinal de către D.D. în cererea sa ele apei - pentru adm horea cererii de suspendare a executării provizorii lasă de înţeles soluţia ce se va da de aceiaşi complet la judecata apelului. Singura raţiune a suspendării executării hotărârii date de instanţa de fond este, în mod logic, aceea de admitere a apelului.
Petenţii au mai arătat că cererea de recuzare este cu alai mai întemeiată cu cât există o situaţie recentă în care admiterea cererii de suspendare a executării provizorii, cu aceeaşi motivare, a fost urmată de admiterea apelului declarat de D.D. (Dosarul nr. x/3/2014).
Prin încheierea de şedinţă din 28 octombrie 2015 Curtea de Apel Bucweşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurări sociale, a respins cererea de recuzare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut că soluţiile date unor cereri prealabile judecării cauzei nu pot fi considerate ca exprimând părerea judecătorului cu privire la soluţia ce se va da în cauză, în măsura în care respectă limitele legale de analiză ale respectivelor cereri procedural.
Cei doi magistraţi recuzaţi formează completul de judecată învestii cu judecarea apelului declarat de pârâta D.D. împotriva sentinţei civile nr. 3156 din 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. x/3/2014, apel ce are stabilit termenul de judecată la data de 27 ianuarie 2016. Acelaşi complet, în considerarea dispoziţiilor art. 450 din C. proc. civ., a soluţionat la data de 23 septembrie 2015 cererea formulată de apelanta-pârâtă D.D. de suspendare provizorie a executării sentinţei date de instanţa de fond, în sensul admiterii acestei cereri.
Or, argumentele arătate în încheierea menţionată anterior, pentru care s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 3156 din 31 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, nu pot fi consider; ie ca exprimând părerea celor doi magistraţi cu privire la soluţia ce se \a da apelului eu care sunt învestiţi. Aceasta pentru că analiza motivelor invocate de debitorul obligaţiei de plată a unor drepturi salariale în favoarea reclama iţilor salariaţi, obligaţie dispusă prin hotărârea apelată, pentru suspendarea executării obligaţiei până la soluţionarea definitivă a cauzei nu presupune afirmarea soluţiei ce se va da asupra căii de atac. Invocarea de către apelantă a unei situaţii de dificultate financiară drept temei pentru suspendarea provizorie a executării sentinţei apelante, argument considerat perimem pentru finalitatea urmărită prin cererea respectivă de către completul format de cei doi judecători, este doar un aspect care va fi analizai alături de celelalte motive de apel, dar şi alături de apărările formulate prin întâmpinare de către intimaţii-reclamanţi pentru a se pronunţa soluţia asupra apelului.
Referitor la susţinerea intimaţilor-reclamanţi că cererea de recuzare a celor doi judecători este întemeiată şi pentru faptul că, într-un alt dosar, și alt complet a admis cererea de suspendare provizorie a executări: sentinţei şi apoi a admis apelul, această apărare a fost înlăturată considerandu-se că excede situaţiei de antepronunţare a celor doi magistraţi dedusă judecății în cauza pendinte.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y. şi A.A.
În susţinerea recursului, reclamanţii au arătat că cererea de recuzare s-a întemeiat pe faptul că motivul pentru care s-a admis suspendarea executării provizorii este şi motivul principal al cererii de apel formulate de D.D.
Recurenţii-reclamanţi apreciază in acest sens ca fiind relevante considerentele altor complete ale aceleiaşi instanţe, care au respins cereri identice de suspendare a executării provizorii în cauze similare, cu motivarea că aspectele legate de fondul dedus judecăţii nu pot fi examinate într-o atare cerere.
Recurenţii-reclamanţi mai arată că singura raţiune a suspendării executării este aceea de admitere a apelului formulat de D.D., aşa cum rezultă din economia altor dosare în care, urmare a admiterii cererii de suspendare a executării formulată de societate, a fost admisă şi calea de atac promovată de aceasta,
Cererea de recuzare formulată în dosarul de faţă a fost judecată chiar de completul care s-a pronunţat într-o cauză similară favorabil D.D., fiind explicabil de ce a înlăturat susţinerea reclamanţilor cu argumentul că „excede situaţiei de antepronunţare".
Argumentul principal al respingerii cererii de recuzare constă în aceea că motivul pe baza căruia a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării „este doar un aspect care va fi analizat alături de celelalte motive de apel". Cu alte cuvinte, se recunoaşte că prin motivarea admiterii cereri: de suspendare provizorie a executării s-a săvârşit o antepronunţare, dar se consideră că aceasta nu ar atrage incidenţa cazului de incompatibilitate invocat de către reclamanţi, deoarece ar fi vorba doar de o „antepronunţare parţiala".
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 25 ianuarie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3 constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
În cauză nu au fost formulate puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 53 alin. (1) N.C.P.C. „încheierea prin care s-a respins recuzarea poaie fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacaul cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Textul legal anterior citat instituie condiţii speciale privind calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, şi armme, că aceasta poate fi atacată numai de către părţi şi doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.
Dispoziţiile art. 53 alin. (1) N.C.P.C. mai stabilesc că, atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.
Recurenţii supun căii extraordinare de atac o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect un conflict de muncă aflat pe rolul instanţei de apel, fiind incidenţă teza a doua a art. 53 alin. (1) N.C.P.C. mai sus citat, respectiv calea de atac împotriva unei astfel de încheieri este recursul la instanţa ierarhic superioară, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată de către reclamanţii din dosar, în condiţiile în care, la data declarării căii extraordinare de atac, 27 noiembrie 2015, pricina nu era soluţionată prntr-o hotărâre definitivă, ci avea termen de judecată la data de 27 ianuarie 2010, iar în prezent are termen de judecată la data de 23 martie 2016.
În acest context, în absenţa unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astiei cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi admisibilă, nu e deschisă petenţilor pe durata cercetării judecătoreşti în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecăţii .odată eu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza.
Spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluţiei de respingere a recuzării. odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, are drept scop garar tarea desfăşurării normale şi imparţiale a judecăţii, urmărind, însă, eviarea tergiversării soluţionării cauzelor prin exercitarea a unor atare căi de atac în cursul judecăţii.
Cum, în cauză, calea de atac a fost declarată anterior soluţionării pe fond a cauzei, faţă de dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza ultimă, aceasta apare ca prematură.
În această situaţie nu pot fi analizate critici le recurenţilor eu privire la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, în conformîiaie cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) N.C.P.C. „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă. în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (5) N.C.P.C., Înalta Curte va respinge ca prematur recursul reclamanţilor împotriva încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca prematur, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., O., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z.. Y. şi A.A., cu domiciliu procesual ales la Cabinet de Avocat C.C., sector 2, Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâta D.D., cu sediul în sector 1, Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 24 februarie 2016.