Decizia nr. 468/2016
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 6 iulie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C., în mod exclusiv de către reclamantă şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de acordul pârâtului pentru întocmirea oricăror acte care privesc persoana minorului, inclusiv pentru eliberarea unui paşaport necesar la ieşirea din ţară a minorului, având în vedere că există neînţelegeri.
Prin sentinţa civilă nr. 9457 din 29 octombrie 2015, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Oradea a reţinut că în pricinile privitoare la persoane se aplică dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa competentă este cea de la domiciliul pârâtului.
În raport de dispoziţiile art. 126 C. proc. civ. raportat la cele ale art. 129 pct. 3 din acelaşi cod, în litigiile care nu sunt referitoare la bunuri, competenţa teritorială este exclusivă.
Faţă de împrejurarea că domiciliul actual al pârâtului se află în localitatea Simeria, arondată teritorial Judecătoriei Deva, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
Astfel învestită, Judecătoria Deva, prin sentinţa civilă nr. 148 din 26 ianuarie 2016, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea şi, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din N.C.P.C., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Deva a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Această normă reglementează o competenţă teritorială exclusivă, criteriul de determinare a sferei sale de aplicare reprezentându-l obiectul cererilor, potrivit voinţei exprese a legiuitorului.
Având în vedere dispoziţiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului, şi exercitarea drepturilor părinteşti constituie o formă de ocrotire, ce atrage aplicabilitatea art. 114 C. proc. civ., având caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ.
Prin urmare, având în vedere că minorul, persoană ocrotită, locuieşte în localitatea Rontau, judeţul Bihor, împreună cu reclamanta, competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei Oradea.
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 decembrie 2014, fiind fixat termen pentru soluţionare la 29 ianuarie 2015.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru considerentele care succed.
Art. 106 alin. (1) C. civ. prevede că; „Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…) iar potrivit art. 107 C. proc. civ., „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii”.
Conform art. 76 C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare”.
Art. 114 C. proc. civ. prevede că „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită”.
Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „ În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc” iar la alin. (2) că” Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ”.
Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1)), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1)) sau stabilirea contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)).
În raport de textele legale menţionate, având în vedere obiectul acţiunii dedusă judecăţii, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (alin. (1))”.
Pentru aceste considerente, având în vedere că minorul C. locuieşte cu mama sa, în localitatea Rontau, jud. Bihor, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2016.