Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 395/RC/2015

Deliberând asupra recursurilor de casaţie de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1426 din 28 noiembrie 2014 a Judecătoriei Oradea. în baza art. 5 C. pen. a reţinut că. în ceea ce o priveşte inculpata A. în mod global, sunt mai favorabile dispoziţiile legii vechi.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 în art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969. art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012). S-a încetat procesul penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. ea urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012) s-a încetat procesul penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 6 C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012). S-a încetat procesul penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2). art. 42 C. pen. din 1969 a fost condamnată inculpata A., pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 a fost condamnată inculpata A., pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. în regim de detenţie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 h din data de 19 februarie 2007 şi a arestului preventiv de la 20 februarie 2007 până la data de 28 februarie 2007.

În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut că. în ceea ce priveşte inculpatul B. în mod global, sunt mai favorabile dispoziţiile legii vechi.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B. din infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 246 C. pen. din 1969 cu art. 248¹ C. pen. din 1969 cu art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 şi 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a respins cererea inculpatului B. de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în sensul reţinerii infracţiunilor prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6), (8) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012), s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul B., pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut că. în ceea ce priveşte inculpatul C., în mod global, sunt mai favorabile dispoziţiile legii vechi.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. din infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 cu art. 248¹ C. pen. din 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 297 C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul C., pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 11. lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 11, lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost desfiinţate ca fiind false documentaţiile cadastrale înregistrate la OCP1 Bihor din 23 mai 2005, din 08 martie 2005 şi din 16 martie 2004 şi titlul de proprietate din 24 februarie 1994 cu privire la parcela x, iar în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 s-au confiscat aceste acte în favoarea statului.

În baza art. 25 alin. (3). art. 256, 397 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, măsură luată în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpatei A., respectiv: o casă cu o valoare de impozitare de 415.280,25 lei, situată în localitatea Haieu, înscrisă în CF Haieu, teren aferent în suprafaţă de 259 mp, 1676 mp, şi 335 mp; teren în suprafaţă de 5.236 mp extratabular situat în localitatea Cordău; teren în suprafaţă de 11.065 mp înscris în CF Haieu, 14; autoturism marca x.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, măsură luată în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpatului C. respectiv teren în suprafaţă de 2.400 mp situat în Oradea.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, măsură luată în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpatului B., respectiv o casă de locuit situată în Oradea, în suprafaţă construită de 48,22 mp cu o valoare impozabilă de 77.344.88 lei.

S-a dispus radierea notării prezentului litigiu (Dosar nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea) din CF Oradea.

Au fost respinse ca inadmisibile pretenţiile civile formulate de partea civilă D. în nume propriu şi ca mandatar al părţilor civile E. F. G. H. I. J. K. L. M. N. O. P. Q. R. S. Ș. T., Ț. U., V. W. X. Y., Z. A.A. B.B. C.C. D.D. E.E. F.F. G.G. H.H. I.I. J.J. K.K. L.L.

S-au respins ca inadmisibile pretenţiile civile formulate de către părţile civile M.M. şi N.N.

În baza art. 25. art. 397 C. proc. pen., rap. la art. 998. 1003 C. civ. vechi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale în favoarea părţii civile O.O. şi s-au respins restul pretenţiilor civile formulate.

S-a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de P.P. şi însuşită de R.R. ca fiind tardiv formulată.

S-au respins pretenţiile civile formulate de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Municipiul Oradea prin Primarul Municipiului Oradea.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 15.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a constatat că. prin rechizitoriul nr. x/P/2008 din 17 februarie 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. înregistrat la Judecătoria Oradea la data de 19 februarie 2010 sub nr. de Dosar x din 271/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu referire la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. prin raportare la faptele inculpatului B.), participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen., participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 248 cu referire la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen. (prin raportare la acţiunile topografului S.S.) şi uz de fals. prevăzute de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (prin raportare la toate faptele) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. cu referire la art. 248¹ C. pen. şi 258 C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. în formă calificată. prevăzută de art. 246 C. pen. cu referire la art. 248¹ C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esenţă, prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului B. că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals cinci documentaţii cadastrale, prin care terenul din titlul de proprietate din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX, XXX şi XXXX, iar terenul din titlul de proprietate din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX şi XXXX. în vederea producerii unei consecinţe juridice, constând în intabularea ilegală a inculpatei A. în acele parcele, astfel în calitatea sa de topograf autorizat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind efectuarea măsurătorilor şi întocmirea documentaţiilor cadastrale, faptă ce a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii vătămate O.O.

În sarcina inculpatei A. s-a reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a determinat pe inculpatul B. să întocmească în fals cinci documentaţii cadastrale, prin care terenul din titlul de proprietate din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX, XXX şi XXXX, iar terenul din titlul de proprietate din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX şi XXXX, în vederea producerii unei consecinţe juridice, constând în intabularea ilegală a inculpatei în acele parcele, astfel, l-a determinat pe inculpatul B., de profesie topograf autorizat, să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind efectuarea măsurătorilor şi întocmirea documentaţiilor cadastrale, faptă ce a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii vătămate O.O. De asemenea s-a reţinut în sarcina inculpatei că, l-a determinat pe numitul S.S., de profesie topograf autorizat, să întocmească în fals o documentaţie cadastrală, prin care terenul din titlul de proprietate din 24 februarie 1994 (situat în parcela Y) a fost amplasat ilegal în parcela YY, acesta săvârşind fapta tară vinovăţie, astfel determinându-l pe numitul S.S., de profesie topograf autorizat, să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind efectuarea măsurătorilor şi întocmirea documentaţiilor cadastrale, cauzându-se o pagubă importantă patrimoniului unei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. Totodată, s-a mai reţinut în sarcina inculpatei că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit la O.C.P.I. Bihor cele cinci documentaţii cadastrale false întocmite de inculpatul B. şi a folosit o copie legalizată falsă a titlului de proprietate din 24 februarie 1994 la BNP - Ș.Ș. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 01 martie 2004, a înmânat topografului S.S. aceeaşi copie falsificată de pe titlul de proprietate nr. x/1994 în vederea întocmirii documentaţiei cadastrale şi apoi a folosit această documentaţie la O.C.P.I. Bihor, în vederea producerii unei consecinţe juridice, respectiv avizarea şi intabularea ilegală a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri.

În sarcina inculpatului C. s-a reţinut că. în calitatea sa de inginer în cadrul O.C.P.I. Bihor, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind avizarea celor cinci documentaţii cadastrale, având ca urmare faptul că terenul din titlul de proprietate din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost intabulat ilegal în parcelele XX. XXX şi XXXX, iar terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost intabulat ilegal în parcelele XX şi XXXX, faptă ce a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii vătămate O.O.

Inculpatul B. audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, a declarat că a întocmit documentaţiile cadastrale la solicitarea inculpatei A., iar scopul acestei lucrări a fost corectarea titlurilor de proprietate şi apoi intabularea lor. Astfel, arată inculpatul B., că inculpata A. cumpărase 2 terenuri corespunzătoare titlurilor de proprietate x din 1995 de la T.T., respectiv nr. x/1994 de la Ț.Ț. Astfel, a arătat că la acea vreme era uzual ca în baza declaraţiei proprietarului care îşi asumă întreaga răspundere pentru identificarea şi delimitarea imobilului, declaraţie dată în temeiul Ordinului nr. 946/2001 a Agenţiei Naţionale Cadastru. Geodezie, Cartografie. în vigoare în 2005, putea întocmi schiţe corespunzătoare terenului respectiv, lucrarea urma să fie predată la beneficiar, astfel cum a şi procedat de altfel şi a aliat ulterior că aceasta s-a intabulat direct tară a mai corecta titlul de proprietate. Inculpatul a mai arătat că similar s-a întâmplat şi cu terenul înscris în celălalt titlu de proprietate nr. x/1994 doar că aici întreaga suprafaţă din titlu a fost stabilită pe alte două parcele situate la o distanţă de aproximativ 2 km. A susţinut că aceste lucrări trebuiau depuse la O.C.P.I. şi dacă se constatau nereguli în sensul că se suprapuneau peste alte documentaţii cadastrale digitale, urmau să fie respinse. Nu i-a spus nimeni că acele parcele aparţineau numitului O.O. şi nici nu avea obligaţia să verifice. A considerat că eroarea s-a comis la CF unde intabularea ar fi trebuit să se respingă întrucât existau diferenţe între parcela notată în titlu şi parcelele indicate în memoriu la documentaţie. A mai declarat că declaraţiile cu privire la localizarea terenurilor din cele două titluri de proprietate nu au fost date de inculpata A. ci erau semnate de proprietarii anteriori şi au fost aduse de inculpata A., erau semnate în original, însoţite de copie după buletin. A recunoscut că a fost sunat de inculpatul C. şi a fost întrebat ce este cu acele lucrări întrucât nu corespunde numărul parcelei din memoriu cu nr. parcelelor din titlu de proprietate, ocazie cu care a spus că este vorba de lucrări de corectare a titlului de proprietate. A considerat că documentaţia întocmită de el nu putea avea ca şi consecinţă directă intabularea decât după corectarea titlului de proprietate.

Audiat fiind inculpatul C., în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a declarat că în anul 2005 una dintre procedurile de corectare a titlului de proprietate era următoarea: se întocmea documentaţia cadastrală de către un inginer topograf, se depunea la oficiul de cadastru fie de proprietar, fie de către inginer, aici se înregistrau la registratură unde primeau număr, după care un referent o ducea la secretariat de unde i se dădea un alt număr de registru unic, după care ajungeau la conducere şi se repartiza între cei 6, 7 inspectori. A arătat că documentaţia din prezenta cauză a fost depusă în 2-3 tranşe şi toate au ajuns la el. La prima documentaţie depusă a constatat că nu corespunde nr. parcelei notată în memoriul tehnic şi nr. de parcelă din titlul de proprietate, în plus suprafaţa din documentaţiile depuse nu acopereau suprafaţa din titlul de proprietate, fiind astfel mai mici. Astfel, l-a sunat pe inginerul B. să îi ceară explicaţii şi i-a spus că documentaţia este pentru corectarea titlurilor de proprietate, motiv pentru care a avizat-o fiind o practică în acea vreme cu privire la astfel de corectări ale titlurilor. A mai primit şi alte documentaţii de acelaşi gen, însă atunci nu l-a mai sunat pe inginerul B., explicaţia lui anterioară fiind una acceptabilă fiindcă s-au mai avizat documentaţii de acest gen. Inculpatul mai arată că în a treia etapă a primit ultima documentaţie şi şi-a amintit numele proprietarului T.T., documentaţia i-a părut suspectă căci deja era aprobată de director, or ştampila directorului se punea doar după avizarea de către inspector, astfel a verificat documentaţia anterioară pentru T.T. şi a constatat că suprafaţa notată în ultima documentaţie însumată cu suprafeţele cuprinse în documentaţiile deja avizate de el anterior echivalau cu suprafaţa integrală din nr. de parcelă trecut în titlu. Dacă ar fi avizat această ultimă documentaţie, beneficiarul s-ar fi putut intabula în cartea funciară depunând toată documentaţia, însă el nu a avizat deoarece i s-a părut ceva în neregulă şi a împiedicat acest beneficiar să ocolească comisia de corectare a titlului de proprietate. A mai arătat că, cu toate acestea la CF a ajuns o documentaţie asemănătoare însă nu identică cu cea care a trecut pe la el, documentaţie care avea semnătura şi ştampila directorului şi în plus avea ştampila sa, însă nu ştie cine a semnat. In ceea ce priveşte ultima documentaţie pe care nu a avizat-o au fost tăcute menţiunile în coala CP şi corespund cu respectiva documentaţie. A arătat că el nu a cunoscut-o pe inculpata A. în momentul avizării documentaţiilor, iar inculpatul B. nu i-a sugerat avizarea. A considerat că la CP trebuia să se refuze intabularea.

Inculpata A., în baza art. 70 alin. (2) C. proc. pen. din 1968 a arătat că nu doreşte să dea declaraţie, arătând că este dreptul său (fila 282 vol. I instanţă).

Examinând actele şi lucrările dosarelor de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut în fapt că, în data de 31 martie 2006. numitul O.O., cetăţean româno-grec, a depus la Parchetul de lângă Judecătoria Oradea o plângere penală (vol. I, filele 41-46 dos. u.p.) faţă de inculpata A. şi alte persoane necunoscute sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 323, 288, 289, 291, 292, 246 şi 220 alin. (2) C. pen. din 1969.

Plângerea a fost înregistrată iniţial sub nr. x/P/2006, în urma cercetărilor efectuate, prin rezoluţia din 05 decembrie 2006 (vol. 1 filele 1-4 dos. u.p.) dispunându-se începerea urmăririi penale faţă de A., iar prin ordonanţa din 20 februarie 2007 (vol. I, filele 5-6 dos. u.p.) s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 246 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969. instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 25 rap. la art. 246 cu referire la art. 248¹ şi 258 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Prin aceeaşi rezoluţie, din 05 decembrie 2006, s-a început urmărirea penală şi faţă de numiţii B., (topograf de profesie), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 cu referire la art. 248¹ şi 258 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi C. (consilier superior în cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 cu referire la art. 248¹ şi 258 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv U.U. (notar public) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969, prezenta cauză privind doar pe inculpaţii A., B. şi C.

Din probele administrate în cauză, a rezultat faptul că inculpata A., cu ajutorul inculpaţilor B. de profesie topograf, C. consilier superior 1 A în cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor şi U.U., notar public, prin întocmirea unor documentaţii cadastrale false şi înregistrarea lor la O.C.P.I. Bihor, a obţinut ilegal dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate pe raza administrativă a municipiului Oradea.

Având în vedere faptul că prin Legea nr. 79/2007 publicată în M. Of. al României nr. 225 din 02 aprilie 2007, s-a schimbat competenţa după calitatea persoanei pentru infracţiunile săvârşite de notarii publici, prin ordonanţa din 11 aprilie 2007 (vol. I, fn.14-19 dos. u.p.) s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Ulterior, prin ordonanţa din 05 iunie 2007 (vol. I, filele 20-26 dos. u.p.) a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina învinuitului U.U. din abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată în infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. din 1969 şi scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru comiterea infracţiunii mai sus-menţionate. apreciindu-se faptul că a existat o cauză care înlătură caracterul penal al faptei sale. prevăzută de art. 51 C. pen. din 1969. Totodată, s-a dispus şi disjungerea cauzei faţă de inculpata A. şi inculpaţii B. și C. şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea pentru a continua cercetările faţă de aceştia.

Faţă de soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului U.U. ca urmare a plângerilor formulate în temeiul art. 278¹ din C. proc. pen. din 1968. Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin încheierea din 3 iulie 2008 pronunţată în Dosarul nr. x/35/2007 (vol. 9 filele 188-191), a dispus desfiinţarea ordonanţei din data de 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în ceea ce priveşte soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi a reţinut cauza spre judecare în ceea ce-l priveşte pe inculpatul U.U. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969, ulterior prin Sentinţa penală nr. 52/2009 a Curţii de Apel Suceava rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4260 din 18 decembrie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţându-se soluţia de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d C. proc. pen. din 1968 cu referire la art. 51 alin. (1) C. pen. din 1969.

După disjungere, cauza privind pe inculpata A. şi inculpaţii B. şi C. a fost reînregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea sub nr. x/P/2007.

În urma administrării de noi probe în cauză şi efectuarea unei expertize de evaluare imobiliară (vol. 6, filele 17-185 dos. u.p.) a rezultat faptul că valoarea terenurilor obţinute ilegal de inculpata A. prin întocmirea celor cinci documentaţii cadastrale false, era de 4.184.374,0 RON, echivalentul a 1.282,520 euro, fapt pentru care prin ordonanţa din 07 septembrie 2007 (vol. 4. filele 15-23 dos. u.p.), cauza a fost declinată în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, competentă din punct de vedere material potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002.

Prin dispunerea unei noi expertize de evaluare de către Direcţia Naţională Anticorupţie, având ca obiectiv stabilirea prejudiciului penal la data comiterii faptei, expertiză finalizată la 16 ianuarie 2008 (voi. 4, filele 284-374 dos. u.p.). a rezultat faptul că prejudiciul era de 1.671.699 RON, echivalentul a 512.340 euro, motiv pentru care DNA şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

Cauza a fost înaintată ca atare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin ordonanţa din 07 martie 2008 (vol. 1. filele 8-13 dos. u.p.) a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, unde cauza a fost înregistrată sub nr. actual - x/P/2008.

În urma continuării cercetărilor în cauză, prin ordonanţa din 11 iunie 2008 (vol. 2. filele 1-5) a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, faţă de inculpata A. a fost extinsă urmărirea penală sub aspectul comiterii infracţiunilor de participaţie improprie la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 246 cu referire la art. 248¹ din C. pen. din 1969. participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 290 din C. pen. din 1969 şi uz de fals. prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.

În fapt. s-a constatat că inculpata A., în cursul anului 2004 folosind titlul de proprietate nr. x/1994 falsificat, care a stat la baza întocmirii unei documentaţii cadastrale. a dobândit ilegal dreptul de proprietate pentru un teren în suprafaţă de 18.400 mp situat în cadastralul Oradea, teren aflat la dispoziţia Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar.

1. Terenul dobândit în baza titlului de proprietate din 28 februarie 1995 de către T.T., înstrăinat către A.

În ceea ce priveşte terenul aparţinând părţii vătămate O.O. ocupat de inculpata A., din înscrisurile şi probele administrate în cauză (vol. 1, filele 145-174 dos. u.p.). rezultă faptul că, în cursul anului 1996, V.V. şi W.W. au dobândit un teren în suprafaţă de 12.400 mp în baza titlurilor de proprietate din 02 octombrie 1995 şi din 28 iunie 1995. Ulterior, având la bază documentaţia cadastrală întocmită pentru suprafaţa de 12.400 mp la scara de 1:2880, întocmită de către ing. X.X. şi înregistrată la D.G.A.A. Bihor (O.C.P.I Bihor) din 13 martie 1996. sus-numiţii şi-au intabulat dreptul de proprietate în CF - 5.700 mp - Seleuş şi CF - 6.7000 mp - Seleuş.

Apoi, în luna aprilie 1996, W.W. şi V.V. au vândut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 12.400 mp părţii vătămate O.O., cetăţean romano-grec, care la data de 16 respectiv 18 aprilie 1996 şi-a intabulat dreptul de proprietate în CF Seleuş - parcela XX.

Această suprafaţă de 12.400 mp cumpărată de către partea vătămată O.O. este amplasată paralel cu canalul colector situat în vecinătatea terenului, în partea dreaptă de mers pe şoseaua Oradea - Sânmarin, cum de altfel s-a făcut punerea în posesie şi folosinţă de către mandatara sa, martora Y.Y., amplasament cunoscut de cumpărător la data achiziţionării, suprafaţă peste care s-a amplasat atât scriptic cât şi faptic inculpata A. prin întocmirea unor documentaţii cadastrale false.

Terenul achiziţionat de către partea vătămată O.O., cu un front stradal de cea. 23,5 m, se învecinează cu proprietatea lui D. şi a altor persoane pe care acesta îi reprezintă în calitate de mandatar, proprietari care au fost puşi în posesie de către Primăria Oradea încă din anul 1991, tot paralel cu acel şanţ colector. Aceştia şi-au întocmit documentaţiile cadastrale pentru parcelare în baza unui PUD aprobat şi avizat de Primăria Municipiului Oradea, după ce s-a întocmit o schiţă de detaliu şi s-a făcut identificarea în teren prin ţăruşare paralel cu acel şanţ colector, amplasament pe care l-a avut şi terenul cumpărat de către partea vătămată O.O.

În declaraţiile date, D. (voi. 7. filele 1-7 dos u.p.) şi martora Y.Y. (vol. 5, filele 90-95 dos u.p.) au precizat că au folosit acele terenuri paralel cu şanţul colector şi perpendicular pe şoseaua Oradea – Sânmartin, după cum au fost puşi în posesie de Primăria Municipiului Oradea, iar după întocmirea documentaţiilor cadastrale în anul 2001, terenul lui O.O. (anterior proprietatea lui V.V. şi W.W.) a rămas cu un front de 23.5 mp.

De cealaltă parte, inculpata A. a dobândit prin cumpărare de la T.T. dreptul de proprietate asupra unei alte suprafeţe de teren, pe care. prin falsificarea documentaţiei cadastrale, a amplasat-o în altă locaţie decât cea reală, respectiv peste terenul părţii vătămate O.O.

Astfel, s-a constatat că. în baza titlului de proprietate din 28 februarie 1995 (vol. 3. filele 14 dos. u.p.). T.T. şi Z.Z. au dobândit dreptul de proprietate pentru un teren în suprafaţă de 25.800 mp situat în parcela Y. şi 37.300 mp situaţi în parcela X.

Prin adresele de corespondenţă din 14 februarie 2007, 04 aprilie 2007, 12 aprilie 2007, 22 martie 2007 şi 09 iunie 2007 şi înscrisurile anexate la acestea, respectiv acte doveditoare ale eliberării actului de proprietate, în speţă titlu de proprietate (vol. 3 filele 1-90 dos. u.p.). Primăria Municipiului Oradea - Comisia pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar certifică faptul că titlul de proprietate nr. x/1995 a fost emis pe seama lui T.T. şi Z.Z., pentru suprafaţa de 25.800 mp în parcela Y. şi 37.300 mp în parcela X.

Faptul că titlul respectiv de proprietate a fost emis pentru respectivele suprafeţe de teren în parcelele Y. şi X şi nu în altă locaţie rezultă şi din comunicarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor care prin adresa nr. 2744 din 08 mai 2008 (vol. 3 filele 91 dos. u.p.) a pus la dispoziţie. în conformitate cu originalul, respectivul act de proprietate.

În luna martie 2005, T.T. a fost contactat de inculpata A. in vederea cumpărării suprafeţelor de teren deţinute de acesta. In acest scop. inculpata A. i-a solicitat inculpatului B. topograf de profesie, întocmirea unor documentaţii cadastrale pentru suprafaţa de 37.000 mp situaţi în parcela X. acesta punându-i la dispoziţie o listă cu numere cadastrale de la X la X, X, X şi X. pe care ar fi urmat să le atribuie ulterior documentaţiilor cadastrale la data întocmirii acestora şi înregistrării lor la O.C.P.I. Bihor.

Cu aceste acte inculpata s-a deplasat la B.N.P. - U.U. din Oradea în vederea încheierii unui contract de vânzare-cumpărare autentificat. întrucât titlul de proprietate nr. X/1995 fusese eliberat şi pe numele lui Z.Z., la solicitarea părţilor, notarul public a întocmit un certificat de moştenitor suplimentar din 21 aprilie 2005 în favoarea lui T.T., în care însă, a înscris suprafaţa de 37.000 mp (care conform titlului de proprietate nr. X/1995 provine din parcela X) ca provenind din numerele cadastrale de la X la X, X, X şi X, care coincid cu terenurile aflate în proprietatea părţilor vătămate.

În baza titlului de proprietate X din 28 februarie 1995 şi a acestui certificat de moştenitor suplimentar nr. X din 21 aprilie 2005, s-a întocmit la BNP - U.U. din Oradea contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul X din 21 aprilie 2005 (vol. 1. fila 168), având ca vânzător pe T.T. şi cumpărătoare pe inculpata A., pentru suprafaţa de 37.300 mp menţionaţi mai sus. în acest contract la cererea inculpatei A., notatul public U.U. a inserat faptul că acele suprafeţe de teren fac parte din cadastralele X la X, X, X şi X, altele decât cadastralele menţionate pe verso la titlul de proprietate - Y şi X. Notarul public a făcut aceste înscrieri fără a avea la bază documentaţiile cadastrale, ci doar lista cu numerele cadastrale pusă la dispoziţia inculpatei A. de către inculpatul B. topograf autorizat de profesie.

Pentru terenul în suprafaţă de 37.300 mp, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic mai sus menţionat, teren care provine însă din parcela X. la solicitarea inculpatei A., inculpatul B. a întocmit patru documentaţii cadastrale, din care trei documentaţii în fals (vol. 3, filele 199-224, 235-246. 256-267 dos. u.p.) în care a menţionat în mod nereal că terenul face parte din cu totul alte parcele decât parcela X menţionată în titlul de proprietate nr. X/1995, respectiv după cum urmează: suprafaţa de 10.608 mp, căreia i s-au atribuit nr. cadastrale de la X la X, a fost amplasată în parcela XX Oradea; suprafaţa de 11.970 mp, căreia i s-a atribuit numărul cadastral X, a fost amplasată în parcela XXX Oradea; suprafaţa de 9.900 mp. căreia i s-a atribuit nr. cadastral X a fost amplasată în parcela XXXX Oradea.

S-a reţinut că în cursul urmăririi penale rezultă că o singură amplasare a fost tăcută în parcela X Oradea, respectiv suprafaţa de 4.822 mp, căreia i s-a atribuit nr. cadastral X şi totodată s-a menţionat în rechizitoriu că şi pentru această lucrare întocmită de către topograful B. se fac verificări pentru a se stabili dacă şi în acest caz s-a respectat procedura legală, sesizare care face obiectul unui alt dosar penal aliat în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti a rezultat că această suprafaţă se suprapune peste terenurile părţilor civile M.M. şi N.N., însă instanţa nu a fost sesizată cu privire această faptă penală, respectiv cu falsul privind această documentaţie cadastrală, astfel că instanţa nu a analizat aspecte penale ţinute de această documentaţie cadastrală. în ceea ce priveşte numiţii N.N. şi M.M. instanţa a constatat că aceştia s-au constituit părţi civile în cauză. însă având în vedere că instanţa nu a fost sesizată cu privire la această faptă, nu se va putea pronunţa cu privire la această faptă penală.

S-a menţionat faptul că documentaţiile cadastrale care au stat la baza emiterii numerelor cadastrale au fost întocmite de către inculpatul B. şi depuse la O.C.P.I. Bihor pentru a fi avizate după aproape două luni de la data de 21 aprilie 2005. dată la care aceste numere cadastrale au fost înscrise în certificatul de moştenitor suplimentar şi contractul de vânzare-cumpărare menţionat mai sus.

Mai mult. la data de 09 mai 2005, inculpatul B. a formulat o cerere către O.C.P.I. Bihor prin care a solicitat avizarea începerii elaborării unei documentaţii tehnice cadastrale, necesară înscrierii în cartea funciară a actelor juridice privind bunul imobil cu următoarele caracteristici : imobilul este situat în Oradea, beneficiar fiind T.T. Rezultă deci că inculpatul B. cunoştea cu certitudine că terenurile lui T.T. erau amplasate faptic în zona Apateului, lângă Aeroportul Oradea şi nu în zona Oradea - Sânmartin - Seleuş. Însă, cu toate acestea, în deplină cunoştinţă de cauză, în documentaţiile cadastrale întocmite a atestat în mod fals că respectivele terenuri ar fi amplasate în zona Seleuşului. Oradea - Sânmartin. mai exact în parcelele care corespund terenului proprietatea părţii vătămate.

S-a reţinut că aceleaşi aspecte rezultă şi din comunicările Primăriei Mun. Oradea (vol. 3, fila 40 dos. u.p.). cât şi din planurile de detaliu ridicate de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor (vol. 3. filele 123-134 dos. u.p.), care atestă faptul că amplasarea terenului din titlul de proprietate nr. x/1995 s-a făcut peste proprietatea altor persoane fizice sau peste terenuri aflate la dispoziţia Comisiei pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar.

Astfel din Comunicarea Primăriei Municipiului Oradea - Comisia pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, rezultă că terenul din titlul de proprietate nr. X din 28 februarie 1995, din parcela X, se afla în următoarea situaţie: nr. cadastrale de la X la X în suprafaţă de 10.608 mp au fost amplasate în parcela XX Oradea (scara 1:10.000). peste proprietatea lui O.O.: nr. cadastral X, în suprafaţă de 11.970 mp din XXX (scara 1:10.000) a fost amplasat peste o suprafaţă aflată la dispoziţia comisiei; nr. cadastral X. în suprafaţă de 9.900 mp din XXXX (scara 1:10.000) este amplasat tot peste o suprafaţă aflată la dispoziţia comisiei; în cursul cercetării judecătoreşti rezultând că suprafaţa de 4822 mp, căreia i s-a atribuit nr. cadastral X amplasată în parcela X se suprapune peste proprietatea lui M.M. şi N.N.

S-a apreciat că faptul că terenul achiziţionat de inculpata A. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 21 aprilie 2005 la BNP - U.U. este în cu totul altă zonă decât amplasamentul făcut de către inculpatul B. la solicitarea inculpatei A., rezultă, în afară de înscrisurile la care s-a tăcut referire şi care sunt fără echivoc, chiar din declaraţiile vânzătorului T.T. (în prezent decedat - vol. 5. filele 68-73 dos. u.p.) şi ale fiului acestuia, martorul A.A.A. (vol. 5. filele 53-67 dos. u.p.).

Astfel, martorul T.T. (în prezent decedat) a arătat faptul că. la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu inculpata A., el a intenţionat să înstrăineze terenul prevăzut în titlul de proprietate nr. x/1995. teren situat în zona Cheiului. A precizat martorul că nici nu avea cum să vândă un alt teren. întrucât familia sa nu a deţinut niciodată terenuri în zona Oradea - Sânmartin (unde au fost amplasate terenurile în urma documentaţiei întocmită în fals de inculpatul B.).

Terenurile familiei sale au fost situate în zona Salca între drumul Apateului şi drumul Nojoridului.

La rândul său, martorul A.A.A. a arătat că înţelegerea cu inculpata A. a fost de a-i vinde partea sa din moştenire, ce consta într-un teren situat pe raza localităţii Cihei, în apropierea pădurii cu acelaşi nume şi a Aeroportului Oradea, şi nicidecum într-o altă locaţie. Totodată, la întocmirea actelor la notar, convingerea lor a fost că vând terenul din localitatea Cihei, întrucât părinţii săi nu deţinuseră şi nici nu moşteniseră alte terenuri situate în zona Oradea - Sânmartin.

În cursul cercetării judecătoreşti acest martor a declarat că sunt două terenuri aproape de aeroport care nici acum nu sunt vândute, sunt lucrate de către asociaţia N.N.N.. Atunci când s-au înţeles cu doamna A. cu privire Ia vinderea terenului era vorba despre un teren de 2 ha situat în Cihei şi nu s-au înţeles cu privire la terenul de la aeroport. Aceste teren care este situat lângă aeroport aparţine de asociaţie şi în prezent, nu l-au vândut niciodată. Terenul din Cihei nu avea titlu de proprietate, avea titlu de proprietate doar pentru terenul situat lângă aeroport. In ceea ce priveşte terenul din comuna Cihei el nici nu ştia unde este comuna Cihei, iar terenul nici atât. In ceea ce priveşte terenul de lângă aeroport ştia unde este situat întrucât i-a cerut asociaţiei să cultive o parte din el. astfel ca a fost la sapă. Nu ştie dacă inculpata A. a întrebat daca intenţiona sau nu să vândă terenul de lângă aeroport, poate a întrebat dar tatăl său nici nu vroia să audă de vânzarea acestui teren. Atunci când a cunoscut-o pe doamna A. el era la asociaţia N.N.N.. Atunci când a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul din Cihei atunci au dus CF-ul pe care îl aveau mai demult acasă. In continuare a arătat că, nici acum nu deţin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu doamna A., nu l-au primit niciodată nici el, nici tatăl său. s-a pierdut, şi în prezent primeşte de la asociaţie bani şi produse cu privire la terenul situat la aeroport şi cultivat de asociaţie.

Ulterior a precizat că. acest titlu de proprietate se refera la doua terenuri care sunt situate lângă aeroport, sunt apropiate dar nu sunt unul lângă altul.

Potrivit adresei emise de SC B.B.B. SA din 11 mai 2012, T.T. şi Z.Z. figurează ca membrii ai societăţii cu suprafaţa de 24.800 mp în parcela 3420 şi 37.300 mp în parcela x conform titlului de proprietate nr. x din 28 februarie 1995. Aceştia au formulat cerere de ieşire din societate în anul 2007 cu suprafaţa de 24.800 mp în parcela Y conform procesului verbal al Adunării Generale din data de 30 martie 2007, înstrăinat către C.C.C. şi soţia D.D.D. rămânând în continuare membri în asociaţie cu suprafaţa de 37300 mp până la deces după care au rămas membrii moştenitori Z., T.T., E.E.E. care beneficiază de drepturi în natură în fiecare an după acest teren (adică terenul înstrăinat inculpatei A. - fila 1226 vol. IV instanţă).

De asemenea, la momentul când cauza se afla în instrumentarea D.N.A. s-a dispus şi efectuarea unei expertize topografice (vol. 4. filele 175-192 dos. u.p.). care a concluzionat că amplasamentele parcelelor X şi Y. sunt situate în vecinătatea pistei Aeroportului Oradea. în apropierea pădurii Cihei, iar amplasarea lor conform documentaţiilor cadastrale întocmite în fals de către inculpatul B. s-a făcut diferit, respectiv suprafaţa de 10.608 mp. căreia i s-au atribuit nr. cadastrale de la X la X, a fost amplasată în parcela XX Oradea-sola 315 Oradea, care este situată la ieşirea din mun. Oradea spre Băile Felix pe partea dreaptă, cu ieşire spre DN 76 Oradea-Deva, având frontul de aproximativ 21 m: suprafaţa de 11.970 mp. căreia i s-a atribuit numărul cadastral X, a fost amplasată în parcela XXX Oradea-sola 288 Oradea, care este situată la aproximativ 2.1 Km faţă de şoseaua de centură a oraşului, continuarea străzii Apateului. lângă pădurea Cihei (partea de SE), având frontul de 49.40 m şi lungimea de aproximativ 246 m cu ieşire la drum. suprafaţa de 9.900 mp. căreia i s-a atribuit nr. cadastral X. a fost amplasată în parcela XXXX Oradea-sola 290 Oradea, care este situat la aproximativ 1 Km faţă de şoseaua de centură a oraşului, continuarea străzii Apateului. lângă pădurea Cihei (partea de N).

Ulterior întocmirii lor documentaţiile cadastrale false au fost depuse la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor de către inculpata A., fiind înregistrate sub numerele 5942 din 23 mai 2005 (pt. suprafaţa de 10.608 mp cu nr. cadastral X-X), 5943 din 23 mai 2005 (pt. suprafaţa de 11.970 mp cu nr. cadastral X) şi 5945 din 23 mai 2005 (pt. suprafaţa de 9.900 mp cu nr. cadastral X). Acestea au fost ridicate de la O.C.P.I. Bihor şi se află depuse la dosarul cauzei (vol. 3. filele 334-490 dos. u.p.).

Documentaţiile au fost întocmite de către inculpatul B. în calitate de topograf şi avizate de către inculpatul C. în calitate de inginer în cadrul O.C.P.I. Bihor, aspect ce rezultă nu doar din declaraţiile lor în care au recunoscut acest fapt. cât şi din constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză de Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Bihor, care atestă faptul că semnăturile de verificare - recepţionare depuse pe documentaţiile cadastrale cu nr. mai sus-menţionate. au fost executate de inculpatul C. iar semnăturile de certificare de pe aceste documentaţii îi aparţin inculpatului B. (vol. 3, filele 225-233; 248-255; 269-276 dos. u.p.).

S-a reţinut că inculpatul C. în mod obligatoriu trebuia să respingă aceste documentaţii cadastrale în baza documentelor anexate la acestea (titlu de proprietate etc.), documente din care rezulta în mod cert şi indubitabil. Faptul că terenul respectiv era amplasat în parcela X, conform titlului de proprietate, şi nu în parcelele precizate în documentaţia cadastrală.

După avizarea celor trei documentaţii cadastrale false de către inculpatul C. acestea au fost înaintate de către inculpata A., prin intermediul martorului F.F.F. la Serviciul de Carte Funciară Oradea în vederea înscrierii în CF, rezultatul fiind după cum urmează: a) terenul în suprafaţă de 10.608 mp cu nr. cadastrale de la X la X, amplasat în parcela XX. a fost notificat în: CF NDF Oradea; b) terenul în suprafaţă de 11.970 mp cu nr. cadastral X, amplasat în parcela XXX, a fost notificat: CF NDF Oradea; c) terenul în suprafaţă de 9.900 mp cu nr. cadastral X, amplasat în parcela XXXX, a fost notificat în CF NDRF Oradea;

Audiat fiind, martorul G.G.G. (vol. 5, filele 38-41 dos u.p.) a declarat faptul că toate documentaţiile cadastrale care fac obiectul prezentului dosar penal au fost depuse de el la O.C.P.I. Bihor, pentru înscrierea terenurilor în Cartea Funciară, serviciu pe care i l-a cerut inculpata A. Martorul susţine faptul că, în perioada respectivă, desfăşurând activităţi la BNP - H.H.H. din Oradea în calitate de secretar delegat carte funciară şi cunoscând-o pe inculpată foarte bine, a acceptat, la cererea ei, să depună acele documentaţii pentru intabulare. semnând în acest sens şi cererea adresată O.C.P.I., tară a cunoaşte însă modul de întocmire şi consecinţele care s-au produs.

A mai precizat martorul că la câteva săptămâni distanţă a fost din nou căutat de inculpata A., care i-a înmânat trei dosare, ce conţineau actele întocmite de inginerul topograf, pentru a le depune la O.C.P.I. în completarea documentaţiilor depuse iniţial.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, martorul şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi a arătat că el a depus documentaţiile cadastrale, primite de la inculpata A., în vederea intabulării acestora.

În ceea ce priveşte aceste documentaţii cadastrale s-a constatat că, nu poate fi acceptată apărarea inculpaţilor în sensul că a fost întocmită în vederea corectării titlului de proprietate, cu atât mai mult cu cât nu aceasta era procedura de urmat în vederea corectării titlurilor de proprietate. De asemenea instanţa nu poate accepta că un singur teren de 37.300 mp ar fi fost greşit amplasat iar amplasarea corectă ar fi fost în patru locaţii diferite, dintre care o singură locaţie figura în parcela corectă, iar proprietarul răspunde pentru amplasamentul corect, în condiţiile în care acesta nu s-a prezentat la măsurătoare decât inculpata A. şi aceasta a arătat cele patru locaţii, deşi deţinea declaraţia dată de către proprietar. Mai mult de atât, s-a reţinut că inculpata A. cunoştea locaţia adevărată a terenurilor având în vedere că aceasta a cunoscut familia T.T. la sediul SC B.B.B. SA şi cunoştea şi aspectul că terenul de 37.300 mp face parte din această asociaţie, aceasta ne făcând demersuri nici un moment de a scoate acest teren din asociaţie, aspecte care rezultă din adresa nr. 53 din 13 februarie 2012 emisă de SC B.B.B. SA care atestă că efectuează lucrări agricole pe suprafaţa de teren de 3,73 ha a numitului T.T. posesor al titlului de proprietate nr. X în parcela nr. 3472 (fila 1070 vol. IV instanţă), aspecte care duc la concluzia că inculpata A., din momentul cumpărării acestui teren a intenţionat să transpună terenul în altă locaţie decât cea din care provenea.

2. Terenul dobândit în baza titlului de proprietate nr. X din 24 februarie 1994 de către Ț.Ț., înstrăinat către inculpata A. prin intermediul numitei I.I.I.

La data de 24 februarie 1994 a fost emis pe numele lui Ț.Ț. titlul de proprietate nr. X, pentru suprafaţa de 18.400 mp înscrisă în parcela Y (vol. 3. fila 153 dos. u.p.).

În baza acestui titlu de proprietate nr. X din 24 februarie 1994 şi a certificatului de moştenitor nr. X din 28 februarie 2005 (vol. 3, fila 154 dos. u.p.), martora J.J.J., soţia defunctului Ț.Ț., a dobândit dreptul de proprietate pentru respectivul teren în suprafaţă de 18.400 mp înscris în parcela Y.

La data de 01 martie 2005, martora J.J.J. a înstrăinat dreptul de proprietate avut pentru terenul în suprafaţă de 18.400 mp înscris în parcela Y lui I.I.I., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. - K.K.K. din Salonta din 01 martie 2005 (vol. 3, fila 155 dos u.p.), ulterior, terenul fiind revândut inculpatei A.

Numita I.I.I., este însă o persoană interpusă, folosită de inculpata A. în activitatea sa infracţională cu scopul de a ascunde şi a îngreuna descoperirea faptelor ilicite comise.

Astfel, după cum rezultă din declaraţiile martorei J.J.J. (vol. 5 filele 74-81, vol. 4, filele 24-26 dos. u.p.), în cursul anului 2004 soţul său - Ț.Ț. - a cunoscut-o pe inculpata A., prin intermediul unei familii care la rândul ei îi vânduse acesteia mai multe proprietăţi. Cei doi s-au înţeles atunci asupra vânzării suprafeţei de teren de 18.400 mp la care ne-am referit mai sus, teren situat pe raza comunei Cihei. lângă pădurea Cihei. Drept preţ al vânzării, inculpata le-a achitat soţilor Ţ.Ţ. şi J.J.J. suma de 80 milioane lei vechi.

După decesul lui Ț.Ț.. care a avut loc la 09 ianuarie 2005. prin luna februarie 2005 martora J.J.J. a fost căutată de către inculpata A. care i-a solicitat să perfecteze la notar vânzarea terenului respectiv. În aceste condiţii, martora susţine că în fapt terenul a fost vândut inculpatei A., dar contractul de vânzare — cumpărare l-a încheiat cu I.I.I., la solicitarea expresă a inculpatei. Obiectul contractului l-a constituit suprafaţa de 18.400 mp din titlul nr. x/1994 amplasat în parcela situată pe raza comunei Cihei, lângă pădurea localităţii Cihei.

A mai precizat totodată martora că, după încheierea contractului în formă autentică. toate demersurile pentru înscrierea contractului în Cartea Funciară au fost efectuate tot de către inculpata A., martora neavând cunoştinţă ce documentaţii s-au întocmit în acest scop.

Numita I.I.I. nu a putut fi audiată în cursul urmăririi penale, întrucât nu mai locuieşte la adresa de domiciliu din Mun. Oradea, str. Bumbacului şi nu se cunoaşte locaţia unde se află, ea fiind cercetată în lipsă şi în alte cauze penale instrumentate de I.P.J. Bihor, aspecte ce rezultă din procesele - verbale de căutare aflate la dosar (vol. 2, filele 416-422).

Prin adresele de corespondenţă din 14 februarie 2007, 04 aprilie 2007, 12 aprilie 2007, 22 martie 2007, 09 iunie 2007 şi înscrisurile înaintate în anexă la acestea, respectiv actele doveditoare eliberării titlului de proprietate (vol. 3, filele 1-90 dos. u.p.). Primăria Municipiului Oradea - Comisia pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar certifică faptul că titlul de proprietate nr. x/1994 a fost emis pe seama lui Ţ.Ţ., pentru suprafaţa de 18.400 mp în parcela Y.

Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor prin adresa nr. 2744 din 08 mai 2008 (vol. 3 fila 91 dos. u.p.) a pus la dispoziţie respectivul act de proprietate (vol. 3 fila 89 dos. u.p.) care, însă, pe verso are inserat cu totul o altă parcelă, respectiv 3415/1.

Având în vedere această neconcordanţă, s-a solicitat Primăriei Municipiului Oradea lămuriri suplimentare pentru a se stabili cu exactitate în ce parcelă este amplasat terenul din titlul nr. x/1994 în suprafaţă de 18.400 mp.

Primăria Municipiului Oradea - Comisia pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, prin adresa de corespondenţă din 09 iunie 2007 (vol. 3. f.n. 43-65), în urma verificărilor efectuate în arhiva comisiei locale, a comunicat şi stabilit cu certitudine faptul că titlul de proprietate nr. x/1994 eliberat pe seama lui Ț.Ț., a fost emis în parcela Y, pentru suprafaţa de 18.400 mp. şi nu în parcela Z., fapt ce rezultă din registrul cadastral al parcelelor din anul 1984. Se menţionează faptul că titlul respectiv nu putea fi eliberat în parcela Z., deoarece această parcelă este un teren neproductiv ce are o suprafaţă de doar 0,20 ha.

La fel ca şi în cazul celeilalte suprafeţe de teren ce face obiectul cauzei, după cumpărarea terenului, inculpata A. i-a solicitat inculpatului B., întocmirea a două documentaţii cadastrale pentru suprafaţa de 18.400 mp.

Şi în acest caz, inculpatul B. la întocmirea documentaţiilor a inserat în fals în memoriile cadastrale că terenul respectiv (care conform titlului de proprietate nr. x se găseşte în parcela Y.Y.) este amplasat în alte parcele, după cum urmează: suprafaţa de 4.996 mp din parcela Y (18.400 mp) a fost amplasată în parcela XX, fiindu-i atribuite numerele cadastrale de la X la X, iar suprafaţa de 13.404 mp din parcela Y (18.400 mp) a fost amplasată în parcela XXXX, fiindu-i atribuit numărul cadastral X.

În acest sens. prin adresa nr. 56471 din 04 mai 2007 a Primăriei Municipiului Oradea - Comisia pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar, la care s-a făcut referire şi în cazul primei suprafeţe de teren analizate, (vol. 3. filele 40-41 dos. u.p.) se comunică faptul că terenul din titlul de proprietate cu nr. x/1994 din parcela Y se află în situaţia următoare: nr. cadastral de la X la X. în suprafaţă totală de 4.996 mp sunt amplasate în parcela XX (scara 1:10.000) parţial peste proprietatea lui O.O. iar nr. cadastral X. în suprafaţă de 13.404 mp din parcela XXXX (scara 1:10.000) este amplasat peste o suprafaţă aliată la dispoziţia comisiei.

Faptul că terenul achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 01 martie 2005 la B.N.P. - K.K.K. este cu totul într-o altă zonă decât amplasamentul făcut de către inculpatul B. la solicitarea inculpatei A., rezultă. în afară de înscrisurile la care am făcut referire şi care sunt tară echivoc. chiar din declaraţiile vânzătoarei - martora J.J.J. - care a precizat că obiectul vânzării l-a reprezentat suprafaţa de teren de 18.400 mp situată în parcela Y. pe raza comunei Cihei. lângă pădurea Cihei şi nicidecum în zona Oradea - Sânmartin (unde au fost amplasate terenurile în urma documentaţiei întocmită în fals de inculpatul B.).

De asemenea, la momentul când cauza se afla în instrumentarea D.N.A. s-a dispus şi efectuarea unei expertize topografice (vol. 4. filele 175-192 dos. u.p.). care a concluzionat că amplasamentul parcelei Y este situat în apropierea Aeroportului Oradea, în apropierea pădurii Cihei, iar amplasarea lor conform documentaţiilor cadastrale întocmite în fals de către inculpatul B. s-a făcut diferit, respectiv în parcelele: suprafaţa de 4.996 mp. căreia i s-au atribuit numerele cadastrale de la X la X, a fost amplasată în parcela XX. care este situată în intravilanul localităţii Oradea, la ieşirea din Oradea spre Băile Felix pe partea dreaptă, la aproximativ 0,5 Km faţă de DN 76 Oradea-Deva, având frontul cuprins între 16 m şi 19 m; suprafaţa de 13.404 mp, căreia i s-a atribuit numărul cadastral X, a fost amplasată în parcela XX, care este situată în extravilanul localităţii Oradea, la aproximativ 1 km faţă de şoseaua de centură a oraşului, continuarea străzii Apateului, lângă pădurea Cihei (partea de N). cu ieşire la drum.

Ulterior întocmirii lor. cele două documentaţii false au fost depuse la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor. Fiind înregistrate din 08 martie 2005 (vol. 3. filele 152-171; 181-188 dos. u.p.). fiind avizate tot de către inculpatul C., care în mod obligatoriu trebuia să le respingă în baza documentelor anexate la acestea, documente din care rezultă în mod cert că terenul respectiv este amplasat în parcela Y.Y.

Faptul că documentaţiile cadastrale false au fost întocmite de către inculpatul B. în calitate de topograf, şi avizate de către inculpatul C. în calitate de inginer în cadrul O.C.P.I. Bihor, rezultă atât din declaraţiile celor doi, care recunosc acest fapt, cât şi din constatările tehnico-ştiinţifice din 08 septembrie 2008 şi din 04 septembrie 2008 ale Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor (vol. 3. filele 172-180; 189-197 dos. u.p.). care atestă faptul că semnăturile de verificare - recepţionare depuse pe documentaţiile cadastrale cu nr. mai sus-menţionate, au fost executate de inculpatul C. iar semnăturile de certificare de pe aceste documentaţii îi aparţin inculpatului B.

Numerele cadastrale nou formate (X la X şi X) au corespondent, pe planul cadastral la scara 1:2880 a localităţii Oradea, vechile numere topografice 493/l-a.463/4. 464/4.463/5 şi 461, care făceau parte în realitate din parcela Y (cea prevăzută în titlu), dar, conform memoriului întocmit de către inculpatul B. imobilele cadastrale cu numerele mai sus menţionate au fost trecute ca făcând parte din parcela XX Oradea (proprietatea părţii-vătămate O.O.).

După avizarea celor două documentaţii cadastrale false de către inculpatul C., acestea au fost înaintate de către inculpata A. la Serviciul de Carte Funciară Oradea prin intermediul aceleiaşi persoane - martorul G.G.G. - în vederea întabulării în CF, rezultatul fiind după cum urmează: a) terenul în suprafaţă de 4.996 mp; b) terenul în suprafaţă de 13.404 mp.

Rezumând această stare de fapt, s-a reţinut de instanţa de fond că inculpata A., cu concursul inculpaţilor B. şi C., prin întocmirea şi avizarea celor cinci documentaţii cadastrale false, a dobândit ilegal dreptul de proprietate asupra unor terenuri, aparţinând părţilor vătămate, cauzând o vătămare importantă a intereselor legale ale acestora, după cum urmează:

- Terenul din titlul de proprietate nr. X din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele: • XX Oradea, sola 315 Oradea (suprafaţa de 10.608 mp căreia i s-a atribuit nr. cadastrale de la X la X);

- XXX Oradea, sola 288 Oradea (suprafaţa de 11.970 mp căreia i s-a atribuit numărul cadastral X) şi;

- XXXX Oradea, sola 290 Oradea (suprafaţa de 9.900 mp căreia i s-a atribuit nr. cadastral X).

S-a reţinut în dosarul de urmărire penală că singura amplasare corectă a fost cea făcută în parcela X Oradea pentru suprafaţa de 4.822 mp, căreia i s-a atribuit nr. cadastral X. În cursul cercetării judecătoreşti rezultă că inculpata s-a suprapus peste terenurile aparţinând părţilor civile M.M. şi N.N., însă cu privire la întocmirea în fals a acestei documentaţii cadastrale nu a fost sesizată instanţa de judecată, nici nu s-a solicitat extinderea procesului penal, motiv pentru care instanţa nu poate constata întocmirea în fals a acestei documentaţii cadastrale. Mai mult de atât în rechizitoriu, la fila 7 se menţionează că se fac verificări pentru a se stabili dacă şi în acest caz s-a respectat procedura legală, sesizare care face obiectul unui alt dosar penal aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

- Terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele:

- XX Oradea (suprafaţa de 4.996 mp căreia i s-a atribuit numerele cadastrale de la X la X) şi - XXXX, sola 290 Oradea (suprafaţa de 13.404 mp căreia i s-a atribuit numărul cadastral X).

Din întreg materialul probator administrat în cauză şi dintr-o analiză atentă a întregii activităţi infracţionale desfăşurată de inculpata A. şi de inculpaţii B. şi C., se desprinde tară putinţă de tăgadă premeditarea de către aceştia a faptelor lor şi conştientizarea pe deplin a consecinţelor şi urmărilor acţiunilor întreprinse.

Transpare astfel modul absolut similar în care s-au săvârşit faptele, lucru ce probează organizarea şi premeditarea activităţii infracţionale - inculpata A. a apelat pentru întocmirea tuturor documentaţiilor cadastrale la acelaşi inginer topograf, inculpatul B., pe baza aceloraşi elemente (titluri de proprietate ce atestă existenţa unor terenuri în anumite parcele clar individualizate şi amplasarea lor ulterioară în alte parcele, cu încălcarea flagrantă a oricărei evidenţe), apoi documentaţiile astfel întocmite erau depuse la O.C.P.I. unde, din nou, în ciuda neconcordanţelor evidente dintre parcelele prevăzute în titlurile de proprietate şi cele din documentaţiile cadastrale, erau avizate favorabil de către acelaşi lucrător, inculpatul C. Numărul ridicat de documentaţii cadastrale ce au urmat acest circuit şi neconcordanţele frapante ce le cuprindeau înlătură orice posibilitate de existenţă a unei simple neglijenţe în serviciu. S-a menţionat aici şi modul concret în care s-a realizat amplasarea terenurilor în litigiu în cu totul alte parcele decât cele prevăzute în titlurile de proprietate. După cum a recunoscut însuşi inculpatul B. respectivele documentaţii cadastrale au fost întocmite la solicitarea directă a inculpatei A., care i-a prezentat în acest scop mai multe dischete ce conţineau referinţe digitale, ce reprezentau situaţia la zi a ocupării terenurilor, pe care aceasta le avea de la Oficiul de Cadastru. Aceste aspecte au fost confirmate şi de declaraţiile martorilor L.L.L. (vol. 1. filele 225-226 dos. u.p.) şi M.M.M. (vol. 1. filele 228-229 dos. u.p.). care au participat la efectuarea măsurătorilor, şi care au arătat că la aceste operaţiuni a fost prezentă şi inculpata A. care ., era foarte insistentă, pentru întocmirea fiecărei lucrări în parte a prezentat o bază de date în format digital a Oficiului de Cadastru Oradea. Aceasta a solicitat amplasarea terenurilor în anumite localii bine determinate, spunând că acolo sunt situate terenurile.

Atât martorul L.L.L.. cât şi martorul M.M.M., au declarat în cursul urmăririi penale (filele 225-229 voi. I dos. u.p.) că inculpata A. s-a deplasat la teren şi a arătat amplasamentul terenurilor în discuţie şi tot aceasta a şi dat declaraţie pe proprie răspundere pentru identificarea şi individualizarea fiecărui teren în parte.

S-a arătat că nu trebuie omis din vedere nici faptul că inculpaţii B. şi C. se cunosc bine, după cum a declarat chiar acesta din urmă, cei doi fiind colegi la I.M.M. în perioada 1985-1990, iar inculpatul C. făcând parte şi din comisia de autorizare a persoanelor fizice autorizate ca topografi (vol. 1. filele 190 dos. u.p.).

Inculpatul B. nu a recunoscut săvârşirea faptelor ce i se impută, nici în cursul urmăririi penale nici în cursul cercetării judecătoreşti, având însă o atitudine oscilantă în raport de apărările pe care şi le-a formulat cu privire la inserarea în documentaţia cadastrală întocmită a altor parcele, în care au fost amplasate terenurile, decât cele prevăzute în titlurile de proprietate. Astfel în primele declaraţii (vol. I. filele 262-265, partea finală dos. u.p.) inculpatul a arătat că nu mai reţine exact cum a obţinut numerele cadastrale inserate în memorii, amintindu-şi doar că cele pentru titlul de proprietate emis pe numele lui T.T. îi fuseseră indicate de inculpata A.

Ulterior, inculpatul şi-a nuanţat punctul de vedere (vol. 1, filele 218-220 dos. u.p.). invocând o pretinsă eroare de fapt în care s-ar fi aflat şi arătând că a întocmit acele documentaţii cadastrale la solicitarea directă a inculpatei A., care i-a prezentat mai multe dischete ce conţineau referinţe digitale, ce reprezentau situaţia la zi a ocupării terenurilor, pe care aceasta le avea de la Oficiul de Cadastru.

Faptul că inculpatul B. a avut reprezentarea exactă a faptei rezultă însă şi din aceea că, la data de 9 mai 2005, acesta a formulat o cerere către O.C.P.I. Bihor prin care solicita avizarea începerii elaborării unei documentaţii tehnice cadastrale, necesară înscrierii în cartea funciară a actelor juridice privind bunul imobil cu următoarele caracteristici: imobilul este situat în Oradea, beneficiar fiind T.T.. Rezultă deci că inculpatul B. cunoştea cu certitudine că terenurile lui T.T. erau amplasate faptic în zona Apateului. lângă Aeroportul Oradea şi nu în zona Oradea - Sânmartin - Seleuş. însă. cu toate acestea. în deplină cunoştinţă de cauză. în documentaţiile cadastrale întocmite a atestat în mod fals că respectivele terenuri ar fi amplasate în zona Seleuşului, Oradea - Sânmartin. mai exact în parcelele care corespund terenului proprietatea părţii vătămate.

S-a menţionat şi faptul că documentaţiile cadastrale care au stat la baza emiterii numerelor cadastrale au fost întocmite de către inculpatul B. şi depuse la O.C.P.I. Bihor pentru a fi avizate după aproape două luni de la data de 21 aprilie 2005. dată la care aceste numere cadastrale au fost înscrise în certificatul de moştenitor suplimentar şi contractul de vânzare-cumpărare menţionat mai sus.

La rândul ei, audiată fiind în cursul urmăririi penale ( în cursul cercetării judecătoreşti a uzat de dreptul la tăcere) inculpata A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor, principala sa apărare, cât şi a celorlalţi doi inculpaţi, (apărare oricum formulată în faza ulterioară a cercetărilor şi în cursul cercetării judecătoreşti) fiind susţinerea că respectivele documentaţii cadastrale au fost întocmite în vederea realizării unor corectări ale titlurilor de proprietate.

S-a arătat că nu trebuie omisă nici declaraţia dată de inculpata A. în data de 20 februarie 2007 (filele 314-318 vol. I dos. u.p.) în care inculpata A. recunoaşte că a efectuat amplasamentul pe un teren care de fapt nu era conform cu titlul de proprietate. respectiv a amplasat terenul în zona Oradea - Sânmartin pentru că acolo nu erau întocmite schiţe cadastrale, terenul fiind astfel libert, astfel că amplasarea terenului de 10608 mp s-a făcut pe acest teren liber. A recunoscut că numitul T.T. nu i-a indicat acest teren de lângă canalul colector, din zona Seleuş, mai precis între Oradea şi Sânmartin, ca fiind a lui, dar i-a spus că părinţii săi au lucrat terenuri în zona Seleuşului, dar nu avea CF-uri pe aceste terenuri, care au fost colectivizate din posesia lor. A mai arătat că ea a cumpărat o suprafaţă de 37.300 mp de la T.T. şi nu a interesat-o că în titlul de proprietate terenurile sunt amplasate pe parcela x. Nu şi-a amintit să îi fi spus lui B. că va corecta titlurile de proprietate nr. X/1995 al lui T.T. şi nici nu a făcut demersuri pentru corectare.

În acest sens, inculpatul B. a precizat că, după ce s-a deplasat în teren cu inculpata în zona Apateului şi Sânmartin, „am observat că terenurile erau amplasate pe alte numere de parcele faţă de cele din actele de proprietate, i-am comunicat doamnei A. acest lucru cât .şi necesitatea corectării titlurilor de proprietate. A. mi-a spus să Întocmesc documentaţiile cadastrale întrucât are aprobările de la Primăria Oradea şi N.N.N. pentru corectarea titlurilor. Am întocmit schiţele .şi memoriile indicând numerele de parcele conform locaţiilor din teren indicate de A., situaţie în care în memorii am menţionat alte numere de parcele decât cele din titlurile de proprietate. Eu am fost sigur că documentaţiile întocmite de mine nu pot fi avizate de O.C.P.I. Bihor şi intabulate în Cartea Funciară fără corectarea titlurilor de proprietate „. De menţionat este faptul că atât inculpatul C. cât şi inculpatul B. au recunoscut faptul că au vorbit la telefon după înregistrarea documentaţiei la O.C.P.I. Bihor cu privire la faptul că menţiunile efectuate în documentaţiile cadastrale nu corespund titlului de proprietate.

S-a apreciat că apărarea inculpaţilor nu este însă plauzibilă, neavând practic suport legal, întrucât procedura de corectare a titlurilor de proprietate era cu totul alta (adresa nr. 40778 din 22 aprilie 2009 (vol. 3, filele 1-2 dos. u.p.) a Primăriei Municipiului Oradea - Comisia pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar).

În acest sens, procedura legală de corectare pe cale administrativă a unei greşeli materiale sau de fond, impunea ca persoana fizică să se adreseze cu o cerere la comisia care a eliberat titlul de proprietate, la care se anexează în vederea susţinerii necesităţii de corectare toate actele, măsurătorile exacte din teren care atestă faptul că parcela înscrisă în titlu nu corespunde cu cea identificată, declaraţie pe proprie răspundere în faţa notarului că titlul nu a fost intabulat. în situaţia în care titlul de proprietate a fost înscris în evidenţa de carte funciară în baza documentaţiei avizate, a planului de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, nu se poate face corectarea pe cale administrativă decât dacă planul cadastral, respectiv înscrierile în cartea funciară, au fost radiate, restabilindu-se situaţia anterioară.

Dacă comisia constată că este cazul a se solicita O.C.P.I. Bihor corectarea erorii materiale sau de fond înaintează, cu o adresă, propunerea motivată de îndreptare a erorii. însoţită de un proces-verbal de punere în posesie şi plan parcelar privind suprafaţa corect identificată, precum şi copia cererii titularului adresată comisiei şi titlul de proprietate în original.

S-a arătat că din adresa de corespondenţă a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor (vol. 3. fila 137 dos. u.p.) rezultă clar că modalitatea de avizare a documentaţiilor cadastrale presupune un control detaliat, urmând mai multe etape: - verificarea corectitudinii de poziţionare a imobilului prin comparaţie cu planurile parcelare şi cu suportul cartografic corespunzătoare zonei de amplasament a imobilului; confirmarea poziţiei şi validarea corectitudinii documentaţiilor; verificarea corespondenţei dintre nr. cadastral şi nr. topografice din vechile cărţi funciare etc.

În aceeaşi ordine de idei, s-a arătat că Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor precizează şi faptul că: .inspectorul de cadastru are atribuţiuni clare privind avizarea documentaţiilor cadastrale şi are obligaţia să verifice dacă lucrarea întocmită de topograf în teren şi la cabinet se încadrează şi este în conformitate cu actele de proprietate (vol. 5. fila 11 dos. u.p.).

De asemenea în Regulamentul pentru verificarea lucrărilor de specialitate in domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, realizate de persoanele fizice şi juridice autorizate, aprobat prin Ordinul nr. 535 din 1 octombrie 2001. la art. 6 sunt prevăzute tară echivoc obligaţiile ce îi revin persoanei autorizate în cadrul verificărilor pe care le efectuează. Aceasta trebuie să urmărească:V modul de întocmire, conţinutul şi specificaţiile proiectului tehnic;V încadrarea în specificaţiile tehnice, în normele, metodologiile. reglementările, instrucţiunile şi standardele elaborate sau avizate de O.N.C.G.C.V. modul în care s-au utilizat, s-au recuperat şi s-au integrat datele şi documentele existente anterior execuţiei lucrărilor, modul de amplasare, materializare, marcare, conservare şi semnalizare a punctelor noi. cu verificarea prin sondaj a cel puţin 10% din numărul acestora;V modul de întocmire şi actualizare a descrierilor topografice şi a schiţelor de reperaj ale punctelor vechi sau. după caz. modul de reconstituire a poziţiei: ^modalităţile de efectuare a operaţiunilor de teren şi de birou şi de realizare a datelor şi documentelor grafice şi textuale, precum şi corectitudinea, completitudinea, exactitatea şi acurateţea acestora;V modul de întocmire a pieselor componente ale dosarului lucrării etc.

Persoana autorizată să verifice lucrări de specialitate solicită, dacă este cazul. remedierea şi completarea lucrării şi numai după realizarea acestora executantul o va supune unei noi verificări.

Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă însă niciun element care să susţină aserţiunea că respectivele documentaţii ar fi fost întocmite în acest scop declarat (corectarea titlurilor de proprietate), toate elementele probatorii indicând faptul că ele au fost întocmite în mod clar pentru intabularea terenului, care în acelaşi timp a fost împărţit în parcele a câte 500-600 mp. scopul fiind acela de a-l vinde şi a obţine profituri uriaşe într-un timp foarte scurt.

Martorul G.G.G.. persoana care a depus la Cartea Funciară respectivele documentaţii pentru inculpata A. după ce au fost avizate de către inculpatul C. certifică faptul că acestea au fost depuse pentru înscrierea terenurilor în C.F.N.D.F. nicidecum pentru corectarea lor. aspect care rezultă şi din cererile întocmite de către el şi înaintate la Cartea Funciară.

S-a arătat că este important de reţinut este că. deşi titlurile de proprietate au fost emise la scara 1:10.000 (ceea ce ar însemna că. neefectuându-se corespondenţa cu scara 1:2.880 cu ocazia întocmirii documentaţiilor cadastrale, nu s-ar fi putut realiza identificarea corectă şi constatarea suprafeţelor terenurilor), totuşi, din schiţa de dezmembrare a imobilului nr. X înscris în CF Seleuş (din care a cumpărat şi partea vătămată O.O.), rezultă că schiţa la scara 1:10.000 corespunde cu schiţa 1:2.880, aşa încât nu se poate susţine că nu se putea realiza identificarea amplasamentului terenurilor cumpărate faptic de către inculpata A. de la T.T.

În plus. chiar acceptând că titlul de proprietate emis pe numele lui T.T. ar fi fost eronat şi se impunea corectarea acestuia cu privire la numărul de parcelă, s-a constatat că nu a fost efectuată aceasta corectare a titlurilor de proprietate nr. X/1995 şi X/1994, mai mult, nici nu au fost efectuate demersuri în acest sens de către inculpata A., care după intabulare a procedat la înstrăinarea imediată a terenurilor, deşi cunoştea situaţia juridică a acestora.

Mai mult, în concret nici nu s-ar fi putut corecta titlul de proprietate nr. X/1995 prin înscrierea parcelei 3778 în loc de X, întrucât terenurile corespunzătoare primei parcele erau intabulate încă din anul 1996 în favoarea părţii vătămate O.O., dreptul său de proprietate neputând fi afectat printr-o astfel de operaţiune administrativă de corectare a titlului de proprietate în favoarea altei persoane.

La rândul său, inculpatul C. a avut mai multe declaraţii contradictorii, la început susţinând faptul că a avizat respectivele documentaţii din neglijenţă, pentru ca apoi să-şi formuleze aceeaşi apărare ea şi inculpata şi inculpatul B. respectiv că le-a avizat pentru eventuale corectări ale titlurilor de proprietate.

Modul concret în care a acţionat inculpatul cu prilejul avizării tuturor celor 5 documentaţii cadastrale false nu poate fi privit nici ca o simplă neglijenţă, cum a încercat iniţial inculpatul să sugereze.

Faptul că inculpatul, cu ştiinţă, nu şi-a îndeplinit atribuţiunile de serviciu rezultă cu certitudine din modul în care a acţionat în toate aceste cazuri, contrar îndatoririlor sale de serviciu şi dispoziţiilor legale în materie. In plus, modul absolut similar în care s-au săvârşit faptele şi o analiză atentă a întregii sale activităţi reliefează premeditarea de către acesta a faptelor săvârşite şi conştientizarea pe deplin a consecinţelor şi urmărilor acţiunilor întreprinse.

Faptul că inculpatul C. în mod obligatoriu trebuia să respingă cele cinci documentaţii cadastrale, lucru pe care nu l-a făcut, avizându-le cu încălcarea atribuţiunilor de serviciu, rezultă şi din declaraţiile martorilor O.O.O. şi P.P.P. (de profesie ingineri topografi, persoane care au coordonat activitatea Serviciului Avizări din cadrul O.C.P.I. Bihor în cadrul căruia inculpatul şi-a desfăşurat activitatea în perioada respectivă, vol. 5, f.n. 20-30 dos. u.p.) şi Q.Q.Q. (director al O.C.P.I. Bihor, vol. 5, f.n. 14-19 dos. u.p.).

Astfel, martorul Q.Q.Q. a precizat că procedura de avizare a documentaţiilor cadastrale era foarte riguroasă: lucrătorii de la Oficiul de Cadastru procedau la verificarea lucrării care trebuia să cuprindă toate documentele în conformitate cu reglementările în vigoare, respectiv acte/e de proprietate, memoriul tehnic şi schiţe/e întocmite de către topografi ele. Dacă toate ace le documente erau complete, datele digitale erau descărcate în baza electronică.

Sub planul cadastral digital se aduce ca referinţă un plan cadastral în conformitate cu titlul de proprietate, în acest caz planul la scara 1:10 000 fi se urmărea dacă planul digital întocmit de topografi se încadrează în tarlaua fi parcela aşa cum erau ele înscrise în titlul de proprietate. Dacă lucrarea nu se încadra conform titlului, era respinsă.

Nu îmi explic cum ing. C. a avizai documentaţiile cadastrale care fac obiectul acestui dosar penal, acesta trebuia să observe neregulile şi nepotrivirea dintre cele atestate în actul de proprietate şi schiţele întocmite de către topograf”.

Elocventă în acest sens este şi declaraţia martorului O.O.O. care a confirmat aceste aspecte, precizând următoarele:

„Literatorul care aviza documentaţiile cadastrale proceda la verificarea amplasamentului terenului conform schiţei şi memoriului, amplasament care era obligatoriu să fie în tarlaua şi parcela menţionată în actul de proprietate. Inginerul avea posibilitatea tehnică să verifice digital dacă amplasarea este corectă sau nu cât şi suprapunerea cu alte documentaţii.

Azi. cu ocazia audierii, mi-au fost prezentate documenta(iile cadastrale care fac obiectul prezentului dosar.

Vizualizând respectivele documentaţii ca şi specialist, observ nişte nereguli foarte mari. în sensul că inginerul topograf care a întocmit documentaţiile a menţionat în memorii că terenurile din titlurile de proprietate X/1995 şi x/1994 fac parte din alte parcele decât cele menţionate pe respectivele acte de proprietate. Nu pot explica de ce acele documentaţii au fost avizate de către inginerul de la O.C.P.I. Bihor. în mod normal şi legal acestea trebuiau respinse. Nu puteau fi avizate nici pentru corectare de titlu, deoarece procedura corectării implică alte etape.”

În cursul cercetării judecătoreşti, martorul Q.Q.Q. a declarat că oamenii veneau la O.C.P.I. pentru avizarea schiţelor cadastrale în vederea intabulării titlului de proprietate. Documentaţia se depunea de către cel care a realizat schiţa cadastrala în numele proprietarului, sau de către proprietar. în anul 2005 când s-au unificat instituţiile, la O.C.P.I. erau 5 calculatoare iar la CF era unul singur, nefuncţional. Persoana interesata ridica schiţa cadastrala avizata de la O.C.P.I. şi o ducea la cartea funciara pentru intabulare. La cartea funciara se verificau actele din punct de vedere juridic. Registratorul de la cartea funciara verifica daca titlul de proprietate este autentic daca numărul topografic are corespondent în cartea funciara, daca nu avea corespondent nu îl intabula. De asemenea verifica actul autentic care însoţea planul cadastral daca este concordanta intre planul cadastral, titlul de proprietate şi daca este corespondenta în cartea funciara. Dacă nu era corespondenţă nu se intabula.

Uneori se întocmea un cadastral din mai multe numere topografice şi persoanele de la cartea funciara pe buna dreptate erau revoltate că topografic nu treceau exact numărul topografic din care se forma numărul cadastral. După ce au reuşit să se mobilizeze, pe la sfârşitul anului 2005 începutul anului 2006, o persoana se ocupa de transportarea documentelor cadastrale la cartea funciara în vederea intabulării titlului de proprietate, astfel nimeni nu avea posibilitatea să ridice personal documentele cadastrale şi să le ducă la cartea funciară cei care îşi depuneau actele la O.C.P.I. ridicau titlul de proprietate de la O.C.P.I.. Pe cei de la Oficiul de cadastru nu îi interesa partea juridică a problemei, respectiv nu îi interesa scopul pentru care se solicita avizarea schiţelor cadastrale, îi interesa partea tehnică. S-a verificat dacă din punct de vedere tehnic s-au tăcut măsurătorile corect, dacă coordonatele au fost stabilite corect şi daca coincid cu numerele topografice pe care le au în componenţă.

Martorul a mai arătat că, toate schiţele cadastrale care trebuiau avizate, indiferent în ce scop. erau depuse la Oficiul de Cadastru. Dacă o anumită persoană solicita efectuarea unei documentaţii cadastrale se adresa unei persoane autorizate adică unui topograf. conducea topograful la terenul respectiv iar topograful verifica daca acel titlu de proprietate corespunde terenului măsurat şi arătat. Cu ocazia solicitării efectuării schiţei cadastrale proprietarul dădea o declaraţie pe proprie răspundere pentru indicarea corecta a terenului în discuţie, proprietarul răspundea din punct de vedere juridic pentru indicarea acestui teren. Ulterior schiţa cadastrala însoţită de declaraţia pe propria răspundere se depunea la O.C.P.I. pentru avizare.

Topograful întocmea schiţa cadastrală pe baza titlului de proprietate şi a terenului indicat de proprietar, acesta nu avea obligaţia să verifice dacă se suprapun terenurile. La Oficiul de cadastru, cu ocazia avizării schiţei cadastrale se verifica şi dacă terenul respectiv se suprapune cu un alt amplasament cadastral şi dacă corespunde cu topograficul din care s-au format. în situaţia în care se suprapunea amplasamentele cadastrale, ultima lucrare nu era avizată. în situaţia în care se suprapunea 10-15 cm şi se încadra în limitele de toleranţă prevăzute schiţa cadastrală se aviza. în caz contrar se respingea.

Martorul a mai arătat că. procedura de corectare a titlurilor de proprietate era destul de greoaie, iar 80-90 % dintre titlurile emise erau greşite. Erau uneori erori evidente adică câte o cifră care era greşită ori în procesul verbal de punere în posesie ori în titlul de proprietate astfel ca se corectau la nivelul oficiului de cadastru. în concluzie titlurile de proprietate erau corectate în baza proceselor verbale de punere în posesie. în situaţia în care aceste greşeli se datorau în mod evident erorilor de scriere efectuate cu ocazia scrierii titlurilor de proprietate. Erau situaţii în care erau greşite procesele verbale de punere în posesie astfel ca persoana interesata se adresa comisiilor locale, după ce se repara eroarea acestora, persoana interesata revenea la O.C.P.I. pentru corectarea titlului de proprietate. Daca titlul care urma să fie corectat se referea la număr topografic avea corespondent în CF astfel că nu era nevoie de schiţă cadastrală pentru că harta cadastrală de 1:2880 corespundea cu CF şi cu titlul de proprietate. Din cauză că cei de la primărie nu aveau o evidenţă exactă a titlurilor de proprietate emise la scara 1:10000 au fost situaţii în care s-au emis mai multe titluri de proprietate pentru o suprafaţă mult mai mare decât parcela astfel că în urma intabulării acestor terenuri s-au constatat aceste erori şi comisia locala a decis ca persoanele care nu s-au intabulat să fie chemate pentru corectarea titlurilor de proprietate, respectiv pentru anularea acestora şi emiterea unor titluri de proprietate noi în alte zone.

Corecturile la terenurile la scara 1:2880 se refereau la dezmembrări. în mare parte. întrucât aceste dezmembrări nu aveau corespondent la cartea funciara astfel că atunci când au dorit să se intabuleze mergând la CF oamenii au constatat că acele titluri nu au corespondent, şi se respingea cererea de intabulare. Astfel trebuiau să se reîntoarcă la primărie pentru emiterea unui nou proces verbal de punere în posesie. Ulterior oamenilor li s-a solicitat un extras CF şi după obţinerea acestuia se întocmea procesul verbal de punere în posesie şi se întocmea titlul de proprietate.

Astfel, dacă se constata o eroare în ceea ce priveşte emiterea titlului de proprietate, se referă la amplasarea terenului, tarla şi parcela, se proceda la corectarea titlului de proprietate pe baza planului cadastral întocmit de către topograf şi avizat de către O.C.P.I. Corectarea se realiza de către unitatea administrativ teritoriala care a întocmit procesul verbal de punere în posesie. în baza acestui proces-verbal primăria se ducea la O.C.P.I. pentru corectarea şi emiterea unui nou titlu de proprietate. Planul cadastral era avizat de către O.C.P.I. în vederea efectuării corecturilor în titlul de proprietate şi rămânea la latitudinea comisiei locale daca procedează sau nu la corectarea procesului verbal de punere în posesie. Pe cei de la Oficiul de cadastru nu i-a interesat niciodată scopul pentru care se solicita planul cadastral, respectiv daca se solicita intabularea sau corectarea titlului de proprietate. Pe inspectorul îl interesa doar din punct de vedere tehnic să fie corect planul cadastral.

Din punct de vedere juridic din anul 1880 nu exista teren liber. La început la O.C.P.I. era o evidenţă grafică şi una numerică. Avizările planurilor cadastrale se notau astfel că nu putea să vina o alta persoana sa solicite avizarea planului cadastral pentru acelaşi amplasament. Putea să solicite un alt plan cadastral eventual acelaşi proprietar.

În situaţia în care se realiza o schiţa cadastrală topograful avea posibilitatea să meargă la O.C.P.I. cu discheta care conţinea aceasta schiţa cadastrală pentru a verifica dacă se suprapune parţial peste o altă schiţă întocmită de un alt coleg şi în ce proporţie, ulterior urma să se refacă dacă se impune schiţa cadastrală. în ceea ce priveşte numerele cadastrale topografii aveau posibilitatea să solicite telefonic rezervarea unor numere cadastrale inspectorilor de la O.C.P.I. astfel ca atunci când se depuneau la O.C.P.I. schiţa cadastrală era acordat deja număr cadastral.

În continuare a arătat că. totdeauna le-a atras atenţia inspectorilor sa nu avizeze schiţele cadastrale care nu sunt conform titlului de proprietate referindu-se la numărul de parcela şi numerele cadastrale. A mai arătat că atunci când a dat declaraţie în cursul urmăririi penale nu cunoştea documentele întocmite în dosar după ce a dat declaraţia i-a cerut ofiţerului sa-i prezinte documentele cadastrale şi ulterior a ajuns la concluzia ca lucrarea întocmita de domnul B. era corecta din punct de vedere cadastral în sensul ca tăcea parte din tarlaua şi parcela pe care a măsurat-o în Nularu şi avizarea domnului C. era corectă. E posibil ca toate aceste documente sa fi fost întocmite în vederea corectării titlului de proprietate. Cenzura din punct de vedere juridic a documentelor juridice care însoţea schiţa cadastrala era tăcuta de către cei de la carte funciară.

Astfel, instanţa a constatat că martorul face referire strictă la faptul că documentaţia a fost întocmită cu privire la tarlaua şi parcela măsurată în N.N.N. şi face referire şi la faptul că avizarea inculpatului Sipoş este corectă. însă se observă că terenul care figurează în titlul de proprietate este altul decât cel măsurat şi martorul se contrazice în propria declaraţie. acesta afirmând să nu se avizeze schiţele cadastrale care nu sunt conform titlului de proprietate referindu-se la numărul de parcelă şi numerele cadastrale.

Este, ca atare, dincolo de orice îndoială faptul că cele cinci documentaţii cadastrale. în care titlurile de proprietate atestă că imobilele fac parte din parcelele Y şi X iar în memoriile şi planurile întocmite de topograf s-a menţionat că fac parte din cu totul alte parcele, trebuiau respinse în mod obligatoriu de către inginerul care le-a avizat. în speţă inculpatul C.

S-a reţinut că vinovăţia inculpatei şi a inculpaţilor rezultă ca atare din întreg materialul probator administrat în cauză.

S-a arătat că nu trebuie omis nici faptul că, cel de-al doilea teren la care am făcut referire în prezenta cauză (pct. 2), în suprafaţă de 18.400 mp, amplasat în parcela Y din titlul de proprietate 681/1994. emis pe numele lui Ţ.Ţ. (soţul martorei J.J.J., decedat la 10 ianuarie 2005), mai fusese tranzacţional legal în anul 2004, anterior comiterii faptelor ilicite.

Acest teren fusese vândut de către defunctul Ţ.Ţ. fără ca martora J.J.J. să cunoască acest lucru, martorei R.R.R. la 22 septembrie 2004. încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x la Biroul Notarului Public S.S.S.(vol. 5, fin. 127).

S-a menţionat că martora Ş.Ş.Ş. este o persoană apropiată inculpatei A. şi martorului T.T.T.. lucrând ca barmaniţă la SC Ţ.Ţ.Ţ. SRL Oradea, societate administrată de acesta din urmă.

Martora Ş.Ş.Ş. (vol. 5, fi 11-113 dos. u.p.) a declarat că a achiziţionat acel teren prin intermediul inculpatei A., care a negociat preţul de achiziţie cu Ţ.Ţ. pentru suma de 120.000.000 lei vechi, după încheierea contractului tot inculpata ocupându-se de parcelarea terenului şi de întocmirea documentaţiei cadastrale necesare înscrierii dreptului de proprietate. Ulterior, martora a primit de la inculpată suma de 120.000.000 lei şi a încheiat un contract de donaţie a respectivului teren (vol. 2, filele 230-231 dos. u.p. fila 1023 vol. III instanţă) cu SC U.U.U. SRL aparţinând inculpatei.

Documentaţia cadastrală a fost întocmită şi de această dată tot de către inculpatul B. fiind înregistrată la Oficiul de Cadastru sub nr. 12.927 din 21 decembrie 2004 (vol. 5, filele 114-140 dos. u.p.). La data respectivă însă inculpatul B. în memoriul întocmit, a menţionat în mod corect că terenul în suprafaţă de 18.400 mp din titlul de proprietate X/1994 face parte din parcela Y Oradea, situat în loc. Oradea (Nojorid). lucru pe care nu-1 va mai face însă după câteva luni când va întocmi noile documentaţii cadastrale, mutând acest teren în alte parcele.

Deci. în concluzie, s-a arătat că atât inculpata A., cât şi inculpatul B. Frânase au avut reprezentarea faptelor comise în anul 2005 prin întocmirea acelor documentaţii cadastrale false, tot ei fiind cei care în anul 2004 tranzacţionaseră legal acelaşi imobil din titlul de proprietate X/1994.

În plus. trebuie menţionat încă un element care dovedeşte dincolo de orice îndoială faptul că inculpata A. cunoştea foarte bine situaţia exactă a acestei suprafeţe de teren şi amplasarea ei în parcela Y.Y. Astfel, s-a constatat că. tot cu privire la acest teren din titlul X/1994. inculpata mai încheiase încă un contract de vânzare-cumpărare. în luna martie 2004. de care s-a folosit apoi la săvârşirea altor ilegalităţi. Aceasta i-a solicitat martorului S.S., de profesie topograf, întocmirea unei documentaţii cadastrale, punându-i în acest scop la dispoziţie. în copie legalizată, titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994, document ce fusese însă falsificat prin contrafacerea scrierii, atestându-se în mod nereal că suprafaţa respectivă de teren face parte din parcela yy.

După cum rezultă din extrasele de carte funciară (vol. 5. filele 255-345 dos. u.p.), toate aceste terenuri obţinute ilegal de către inculpata A., au ajuns direct în proprietatea acesteia sau a societăţii IOMAVI SRL Oradea pe care o administrează (adresa ORC. vol. 5. filele 141-142 dos. u.p.). La scurt timp. pentru a-şi ascunde faptele comise. inculpata a procedat la înstrăinarea acestor terenuri către diferite persoane, membri de familie sau prieteni, care. la rândul lor. le-au revândut ulterior altor persoane, cumpărători de bună-credinţă.

În cea mai mare parte. cea. 70% din terenuri, au fost înstrăinate prin schimb către martorul T.T.T. (vol. 5. filele 96-101: 144-147 dos. u.p.). Cu acesta, inculpata A. a încheiat trei contracte de schimb autentificate din 13 ianuarie 2006, şi din 14 ianuarie 2006 la BNP - S.S.S. din Oradea, contracte prin care inculpata a cedat suprafeţe mari de terenuri situate în zone unde valoarea lor era foarte mare în schimbul unor terenuri mult mai reduse ca suprafaţă şi amplasate în zone limitrofe mun. Oradea (ex.: conform contractului din 13 ianuarie 2006 s-a efectuat schimbul terenului în suprafaţă de 500 mp. situat în loc. Băile I Mai, proprietatea lui T.T.T., cu un teren în suprafaţă de 8608 mp situat între Oradea şi Sânmartin cu ieşire la DN 79. parcelat în parcele a câte 500-600 mp fiecare, rezultate în urma documentaţiilor cadastrale false şi intabulării în Cartea Funciară: vol. 5. file 14 dos. u.p.).

Martorul T.T.T. audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti (fila 1207-1209 voi. IV dosar instanţă) a declarat că. au fost situaţii în care i-a împrumutata bani inculpatei A. pentru ca aceasta sa cumpere terenuri, iar în situaţia în care aceasta nu putea să le vândă, aceasta îi dădea în schimbul banilor respectivi teren, uneori chiar terenul pe care îl cumpărase din banii împrumutaţi. De asemenea au fost situaţii în care el a cumpărat terenuri de la inculpată şi au fost şi situaţii în care au schimbat terenuri intre ei. A schimbat terenuri situate în localitatea 1 Mai cu terenuri din Oradea - Sânmartin. Cu privire la terenurile din urmă conform contractelor notariale valoarea acestor terenuri era similară. Nu mai reţine exact dacă în această situaţie a dat sau nu diferenţa de preţ, uneori se tăcea evaluarea terenurilor şi daca se impunea atunci plătea o diferenţa de preţ. O parte din terenurile la care a făcut referire au fost vândute de către el. o alta parte a rămas mai departe în proprietatea sa. Erau situaţii în care terenurile care au ajuns în posesia sa ca urmare a schimbului sau a cumpărării de la inculpata A., sau situaţii în care acesta i-a dat terenul în schimbul banilor, uneori aceste terenuri reintrau în proprietatea inculpatei A. în situaţii în care aceasta tăcea rost de bani.

Martorul a mai declarat că îl cunoaşte pe domnul T.T. cei de la composesorat vroiau să vândă mai multe terenuri astfel ca o căutau pe inculpata A.. s-a deplasat împreuna cu T.T. şi inculpata A. în zona Nufăru unde T.T. i-a arătat unde a avut înainte terenuri. Acele terenuri erau în composesorat şi T.T. urma sa primească acele terenuri şi le vindea pentru preţ de nimic.

Şi pe domnul Ț.Ț. îl cunoştea, acesta avea teren tot în composesorat. respectiv inculpata A. mergea la şedinţele care se ţineau în N.N.N. Terenul acestuia era situat în coltul pădurii de la aeroport. Domnul Ţ.Ţ. avea mai multe terenuri inclusiv Ş.Ş.Ş. a cumpărat teren de la acesta. Şi terenul pe care l-a cumpărat R.R.R. a fost în aceiaşi zonă. Ştia că inculpata A. mergea la toate şedinţele composesoratului care se ţinea în N.N.N. şi că aceasta renunţa să ridice produsele aferente terenului care aparţinea iniţial lui Ț.Ț. şi aceste produse Ie ceda acestora.

Aceste aspecte dovedesc din nou faptul că inculpata A. cunoştea locaţia corectă a terenurilor în discuţie, deci ştia că aceste terenuri fac parte din composesorat şi au rămas în composesorat deşi a creat impresia că le-a cumpărat de la proprietarii iniţiali. aceştia beneficiind în continuare de produsele aferente terenurilor.

Alte suprafeţe de teren au fost înstrăinate de către inculpată fiului său. R.R., care. prevalându-se de prevederile art. 80 din C. proc. pen. a refuzat să dea declaraţie cu privire la modalitatea în care a obţinut respectivele imobile (vol. 5 filele 252-254 dos. u.p.).

Ulterior numitul R.R. a cumpărat terenul de la numitul P.P.. subdobânditor al unuia dintre terenurile în discuţie şi s-a substituit în proces, respectiv şi-a menţinut pretenţiile formulate iniţial de P.P. aspecte despre care se face referire în motivarea laturii civile a cauzei.

Mai departe, o parte dintre aceste terenuri au fost valorificate prin vânzare mai multor cumpărători de bună-credinţă (vol. 5. filele 208-315 dos. u.p.), în speţă martorii: V.V.V., W.W.W., X.X.X.. Y.Y.Y., Z.Z.Z., A.A.A.A.. B.B.B.B.. C.C.C.C. şi D.D.D.D. (declaraţiile din vol. 5 dos. u.p.).

Faptul că inculpata A. a fost persoana care a vândut o parte din imobilele respective şi a încasat contravaloarea lor. cu toate că proprietari în acte erau I.I.I. sau R.R., rezultă şi din declaraţiile martorilor Y.Y.Y., E.E.E.E.. F.F.F.F.. B.B.B.B. şi Z.Z.Z. (vol. 5, filele 154-176, 152-153, 186-188, 189-191, 177-179 dos. u.p. declaraţiile martorului G.G.G.).

S-a arătat că deosebit de edificatoarea este. în această privinţă, declaraţia martorului Y.Y.Y.. care a arătat următoarele: Deplasându-mă în zona Oradea - Sânmartin cu un prieten de al meu E.E.E.E., am identificat un teren de vânzare în zona respectivă. Am sunat la numărul de telefon care era afişat la vedere pe terenul respectiv, şi ne-a răspuns o doamnă ce s-a prezentai pe numele de A.

Aceasta a venii la faţa locului în câteva minute, unde ne-a prezentat o documentaţie pentru mai multe terenuri situate în zona Oradea - Sânmartin, arătându-ne în teren parcelele respective.

Am negociat preţul, după care, în ziua următoare, pentru a verifica terenurile, împreună eu E.E.E.E. am mers la un prieten de-al său din Oradea îl cheamă G.G.G. (persoana care a depus la O.C.P.I. în numele inculpatei A. documentaţia cadastrală falsă pentru terenurile în litigiu), care se ocupa şi el cu vânzări de imobiliare.

În biroul lui G.G.G., situat într-un imobil din zona …, m-am întâlnit cu doamna A., de faţă fiind şi E.E.E.E., am discutat cu aceasta condiţiile pentru a se efectua vânzarea-cumpărarea celor trei parcele de teren.

Întrucât nu aveam toţi banii, cu A. am încheiat un contract de împrumut cu garanţie imobiliară pentru o locuinţă de a mea, situată în mun. Oradea pe strada Aluminei.

În ziua de 05 august 2005, la BNP - S.S.S. din Oradea, am încheiat cu A. contractul respectiv de garanţie, căi şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 05 august 2005 prin care am achiziţionat împreună cu soţia mea, parcele de teren identificate cu numerele cadastrale … .

„Fac precizarea faptului că pentru Încheierea contractului de vânzare-cumpărare. A. la BNP - S.S.S. s-a prezentat însoțită de o persoană, aflând mai târziu că se numeşte I.I.I. Aceasta a fost prezentată de către A. ca fiind nepoata ei şi pe care sunt trecute terenurile.

În acel moment am avut unele îndoieli cu privire la acele terenuri, întrucât respectiva persoană părea de etnie rromă.

Am vrut să renunţ, lucru pe care nu l-am făcut pentru că A. a insistat foarte mult să cumpăr acele terenuri”.

Prin expertiza tehnică de evaluare imobiliară dispusă prin ordonanţa organelor de cercetare penală din 22 august 2007 s-a stabilit că valoarea „la zi” (septembrie 2007) a terenurilor obţinute de inculpata A. prin întocmirea celor cinei documentaţii în fals, la data dispunerii expertizei, este de 4.184.374,0 RON (vol. 6, filele 1-185 dos. u.p.).

Prin raportul suplimentar de expertiză dispus prin ordonanţa din 31 octombrie 2007 a DNA - Serviciul Teritorial Oradea (vol. 4 filele 270-374 dos. u.p.) s-a stabilit valoarea terenurilor la data transmiterii dreptului de proprietate, dată la care s-a reţinut consumarea infracţiunilor prin înregistrarea pagubei în patrimoniul părţilor vătămate, aceasta fiind de 1.671.699 RON. Acesta a fost ca atare şi prejudiciul reţinut în rechizitoriu.

S-a constatat că în cursul cercetării judecătoreşti s-a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare a imobilelor atât la data comiterii infracţiunilor, cât şi la data efectuării evaluării, expertiza fiind întocmită de către d-ul expert G.G.G.G.

Toate aceste expertize au fost înlăturate pentru următoarele motive:

În România, la această dată se află mai multe Asociaţii profesionale de evaluare. precum Asociaţia evaluatorilor funciari (AEF), Asociaţia Naţională a evaluatorilor din România (A.N.E.V.A.R.), Uniunea Naţională a evaluatorilor din România (UNEVAR), Asociaţia corpului experţilor tehnici din România (CET-R), multe astfel de asociaţii, a căror membri pot efectua lucrări de evaluare în administraţiile centrale, locale sau în alte instituţii de stat sau private.

În cadrul Ministerului Justiţiei există în conformitate eu O.G. nr. 2/2000, cu completările ulterioare din 23 septembrie 2009 şi a Legislaţiei aferente, respectiv: Legea nr. 37/2009 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 2/2000, privind organizarea activităţii de expertiză tehnică şi extrajudiciară; Legea nr. 178/2009 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară; Legea nr. 208/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiza judiciară şi extrajudiciară prevede că exista numai expertul tehnic judiciar, calitate ce se dovedeşte cu legitimaţia de expert sau autorizaţia eliberata de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei.

Calitatea de expert tehnic judiciar se dobândeşte pe baza de examen, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 10 din O.G. nr. 2/2000. examenul de expert tehnic se organizează doar de Ministerul Justiţiei.

În conformitate cu O.G. nr. 2/2000 art. 1 alin. (2) „expert tehnic judiciar este orice persoana fizica care dobândeşte aceasta calitate în condiţiile prezentei ordonanţe şi este înscrisa în tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari. întocmit, pe specialităţi şi pe judeţe. respectiv pe municipiul Bucureşti”. Expertul tehnic judiciar este expert oficial şi poate fi numit de organele de urmărire penala, de instanţele judecătoreşti sau de alte organe cu atribuţii jurisdicţionale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare.

În condiţiile legilor în vigoare, singurul şi unicul specialist numit oficial de instanţele judecătoreşti pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare, este expertul tehnic judiciar în specialitatea sa.

În acest caz este indubitabil faptul că experţii topografi nu pot efectua expertiză de evaluare imobiliară, cu toate că aceştia sunt membri A.N.E.V.A.R., întrucât atestarea acestora de către Ministerul Justiţiei a fost de expert tehnic topograf şi nicidecum evaluator, de asemenea nu pot efectua expertiză de evaluare nici evaluatorii A.N.E.V.A.R., această calitate de evaluator este o calitate ce o poate profesa doar în instituţiile publice centrale, locale de stat sau private.

La termenul de judecată din 11 octombrie 2013, văzând că d-nul expert G.G.G.G. nu putea efectua expertiza de evaluare imobiliară, instanţa a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare imobiliară, care urma să răspundă la următoarele obiective: să se stabilească prejudiciul efectiv suferit de Comisia Locala Oradea având în vedere valoarea de circulaţie a terenurilor şi că toate cele 3 locaţii au fost la dispoziţia părţii vătămate Comisia Locala Oradea, stabilirea valorii iniţiale la data la care se reţine ca fiind data cumpărării cât şi la momentul actual; să se procedeze la stabilirea eventualului prejudiciu cauzat prin întocmirea documentelor cadastrale a lui O.O., stabilirea valorii iniţiale la data la care se reţine ca fiind data cumpărării cât şi la momentul actual; să se stabilească prejudiciul cauzat părţilor civile M.M. şi N.N., stabilirea valorii iniţiale la data la care se reţine ca fiind data cumpărării cât şi la momentul actual: evaluarea terenurilor care figurau în acele titluri de proprietate, stabilirea valorii iniţiale la data la care se reţine ca fiind data cumpărării cât şi la momentul actual; să se stabilească care este prejudiciul defalcat şi cu privire la fiecare teren în parte.

Instanţa de fond a apreciat că pentru motivele arătate anterior singura expertiză de evaluare imobiliară valabilă în cauză este cea întocmită de d-nul expert H.H.H.H., întrucât nici evaluatorii desemnaţi în cursul urmăririi penale, nici evaluatorul G.G.G.G. nu erau atestaţi de Ministerul Justiţiei.

Astfel, terenul cu suprafaţa de 4822, căruia i s-a atribuit nr. cadastral x şi care a fost amplasat în parcela X Oradea menţionată în titlul de proprietate nr. x/1995 a fost evaluat la data de 21 aprilie 2005 la suma de 52.500 lei, iar la dala efectuării evaluării la suma de 199.600 lei. Terenul cu suprafaţa de 10.608 mp, căruia i s-au atribuit numerele cadastrale de la x la x şi care a fost amplasat în parcela XX Oradea, a fost evaluat la data de 21 aprilie 2005 la suma de 576.100 lei, iar la data efectuării evaluării la suma de 731.000 lei. Terenul cu suprafaţa de 11.970 mp, căruia i s-a atribuit numărul cadastral x şi care a fost amplasat în parcela XXX Oradea, a fost evaluat la data de 21 aprilie 2005 la suma de 130.000 lei, iar la momentul efectuării evaluării la suma de 254.000 lei. Terenul cu suprafaţa de 9.900 mp, căruia i s-a atribuit numărul cadastral x şi care a fost amplasat în parcela XXXX Oradea, a fost evaluat la data de 21 aprilie 2005 la suma de 179.200 lei, iar la data efectuării evaluării la suma de 463.300 lei. Terenul cu suprafaţa de 4.996 mp, căruia i s-au atribuit numerele cadastrale de la x la x şi care a fost amplasat în parcela XX a fost evaluat la data de 01 martie 2005 la suma de 325.800 lei, iar la data efectuării evaluării la suma de 403.800 lei. Terenul cu suprafaţa de 13.404 mp căruia i s-a atribuit numărul cadastral x şi care a fost amplasat în parcela XXXX a fost evaluat la data de 01 martie 2005 la suma de 242.800 lei, iar în momentul efectuării evaluării la suma de 574.300 lei. Terenul cu suprafaţa de 18.400 mp, căruia i s-a atribuit numărul cadastral x şi care a fost amplasat în parcela YY a fost evaluat la data de 01 martie 2005 la suma de 2.000.000 lei, iar la data efectuării evaluării la suma de 2.633.200 lei.

De asemenea s-a stabilit că, contravaloarea terenurilor aparţinând Comisiei Locale este de 552.000 lei la data cumpărării terenurilor şi la 1.291.600 lei la data efectuării evaluării, iar contravaloarea terenurilor aparţinând părţii civile O.O. este de 693.000 lei la data cumpărării, iar la momentul efectuării evaluării este de 875.900 lei. În ceea ce priveşte contravaloarea terenurilor aparţinând numiţilor M.M. şi N.N. este de 52.500 lei la data cumpărării terenurilor, iar la data efectuării evaluării de 199.600 lei.

În ceea ce priveşte evaluarea efectuată de expertul I.I.I.I., expert parte desemnat de inculpata A., instanţa a constatat că valoarea acestora diferă faţă de valoarea stabilită de expertul desemnat de instanţă, însă a constatat că, în vederea soluţionării laturii penale a cauzei, valoarea terenurilor este de peste 200.000 lei. pentru a se putea reţine consecinţe deosebit de grave. Iar pentru a se putea reţine valoarea de peste 2.000.000 lei (condiţie pentru reţinerea legii penale noi), instanţa apreciază că, având în vedere şi contractele de vânzare cumpărare depuse la dosar, valoarea terenurilor este mai apropiată de cea stabilită de expertul desemnat de instanţă, decât expertul parte, astfel că expertiza efectuată de expertul parte va fi înlăturată necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Totodată s-a constatat că, terenul părţii vătămate O.O., peste care s-a suprapus inculpata A. prin activitatea infracţională detaliată mai sus, se învecinează cu proprietăţile mai multor persoane, reprezentate de numitul D. în baza procurilor autentificate, de la dosarul cauzei.

Astfel s-a constatat că, terenul de 12.400 mp aparţinând părţii-vătămate O.O. este amplasat paralel cu un canal colector situat în vecinătatea terenului, în partea dreaptă de mers pe şoseaua Oradea - Sânmarin, cum de altfel s-a făcut punerea în posesie şi folosinţă de către mandatara sa, martora Y.Y., suprafaţă peste care s-a amplasat atât scriptic cât şi faptic inculpata A. prin întocmirea documentaţiilor cadastrale false.

Proprietarii terenurilor învecinate lui O.O., reprezentaţi de către D., au fost puşi în posesie pe respectivele terenuri de către Primăria Mun. Oradea încă din anul 1991. în cursul anului 2001, prin unificarea mai multor proprietăţi, au fost întocmite documentaţiile cadastrale pentru parcelare, în baza unui PUD aprobat şi avizat de către Primăria Mun. Oradea, după ce, în prealabil, s-a întocmit o schiţă de detaliu şi s-a tăcut identificarea în teren, prin ţăruşare, paralel cu acel şanţ colector, amplasament pe care l-a avut şi terenul cumpărat de partea vătămată O.O. prin mandatara sa Y.Y.

Pentru a-şi ascunde activitatea infracţională şi a complica şi mai mult situaţia juridică a terenurilor, inculpata A. a folosit documentaţiile cadastrale false şi înscrierile în cartea funciară ce au fost efectuate pe baza acestora, în vederea declanşării mai multor procese civile împotriva acestor vecini. Prin intermediul acestora inculpata urmăreşte să-şi mascheze manoperele frauduloase, încercând să creeze imaginea falsă că peste terenul lui O.O. s-ar suprapune. în parte, terenurile acestor persoane.

Din înscrisurile existente la dosar şi din declaraţiile unanime ale persoanelor mai sus-menţionate rezultă că au folosit acele terenuri încă din anul 1990, paralel cu şanţul colector şi perpendicular pe şoseaua Oradea - Sânmartin, după cum au fost puşi în posesie de Primăria Oradea. La fel a fost folosit şi terenul lui O.O. de către martora Y.Y.

Documentaţiile cadastrale pentru parcelare au fost întocmite, în anul 2002, de către martorii J.J.J.J. (vol. 5, filele 88-89, 106-109 dos. u.p.), K.K.K.K. (vol. 5, filele 83-87 dos. u.p.) şi L.L.L.L. (vol. 5, filele 102-105 dos. u.p.), ocazie cu care s-a respectat punerea în posesie tăcută de Primăria mun. Oradea, paralel cu şanţul colector şi PUD-ul întocmit de firma de proiectare Atrium, aprobat de Primăria Mun. Oradea.

La întocmirea acelor documentaţii, nu s-a încălcat în niciun mod proprietatea lui O.O., terenul său fiind încadrat între proprietăţile sus-numiţilor şi şanţul colector, având un front stradal de 23.5 m la şosea.

Acest teren a fost ocupat de către inculpata A. prin intabularea frauduloasă a dreptului de proprietate. în baza documentaţiilor cadastrale false întocmite de inculpatul B. şi avizate de inculpatul C..

În cursul cercetării judecătoreşti s-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice. avându-se în vedere că în proces au intervenit noi părţi civile raportat la urmărirea penală. respectiv părţile civile M.M. şi N.N. Expertiza a fost efectuată de expertul G.G.G.G.. iar expertiza este în vol. VIII dosar instanţă, care a confirmat aspectele menţionate de expertiza întocmită în cursul urmăririi penale. în plus stabilindu-se că datorită documentaţiei cadastrale întocmite la cererea inculpatei A., aceasta se suprapune şi peste terenul părţilor civile N.N. şi M.M. documentaţie cadastrală cu privire la care instanţa însă nu a fost sesizată, astfel cum s-a arătat şi la pct. 1.

Astfel s-a reţinut că se confirmă faptul că: nr. cadastrale de la X. la X. în suprafaţă de 10.608 mp au fost amplasate în parcela XX Oradea (scara 1:10.000), peste proprietatea lui O.O.; nr. cadastral X. în suprafaţă de 11.970 mp din XXX (scara 1:10.000) a fost amplasat peste o suprafaţă aflată la dispoziţia comisiei; nr. cadastral X. în suprafaţă de 9.900 mp din XXXX (scara 1:10.000) este amplasat tot peste o suprafaţă aflată la dispoziţia comisiei; în cursul cercetării judecătoreşti rezultând că suprafaţa de 4822 mp, căreia i s-a atribuit nr. cadastral X. amplasată în parcela X se suprapune peste proprietatea lui M.M. şi N.N.; nr. cadastral de la X. la X. în suprafaţă totală de 4.996 mp sunt amplasate în parcela XX (scara 1:10.000) parţial peste proprietatea lui O.O., iar parţial peste suprafaţa aflată la dispoziţia comisiei, iar nr. cadastral X., în suprafaţă de 13.404 mp din parcela XXXX (scara 1:1 0.000) este amplasat peste o suprafaţă aflată la dispoziţia comisiei.

Instanţa a înlăturat expertiza de evaluare imobiliară efectuată de expertul parte desemnat de inculpata A., respectiv d-ul expert M.M.M.M. pentru aceleaşi motive ca şi celelalte expertize de evaluare efectuate în cauză, aspect arătat mai sus. In ceea ce priveşte expertiza topografică efectuată de acest expert instanţa de asemenea a înlăturat-o constatând că acesta nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanţă (vol. VIII. dos. instanţă).

3. Terenul de 18.400 mp dobândit de A. în baza titlului de proprietate falsificat nr. x/1994 emis pe numele lui Ț.Ț.

Prin ordonanţa din 11 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea (vol. 3. filele 1-4 dos. u.p.) s-a dispus extinderea cercetărilor. începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: participaţie improprie la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 246 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969. participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969, uz de fals. prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-au stabilit că. la data de 01 martie 2004. inculpata A. încheia la BNP - N.N.N.N. din Oradea un contract de vânzare-cumpărare cu numitul Ț.Ț., contract autentificat din 01 martie 2004 (vol. 2. f.n. 260 dos. u.p.). ce avea ca obiect suprafaţa de teren de 18.400 mp prevăzuţi în titlul de proprietate din 24 februarie 1994 emis pe numele vânzătorului Ț.Ț. În vederea autentificării acestui contract, inculpata a prezentat o copie legalizată falsă a titlului de proprietate din 24 februarie 1994. în care se atesta că suprafaţa de 18.400 mp. teren arabil era situat în extravilanul municipiului Oradea, în parcela nr. X. în loc de parcela Y. unde se află amplasamentul real.

S-a reţinut că. în realitate, titlul nr. x/1994 este acelaşi titlu de proprietate la s-a făcut deja referire la pct. 2, titlu de care inculpata A. s-a folosit în activitatea sa infracţională şi în anul 2005. în vederea întocmirii unor documentaţii cadastrale false, prin care suprafaţa de teren de 18.400 mp (situată în realitate în parcela Y din titlu) era amplasată în cu totul alte parcele, suprapunându-se astfel peste terenurile părţilor vătămate O.O. şi Primăria mim. Oradea.

În baza acestui titlu de proprietate din 24 februarie 1994 emis pe numele lui Ț.Ț. (vol. 3. filele 153 dos. u.p.) şi a certificatului de moştenitor nr. 43/28 februarie 2005 (vol. 3. filele 154 dos. u.p.). martora J.J.J.. soţia defunctului Ț.Ț.. a înstrăinat, la data de 01 martie 2005, dreptul de proprietate avut pentru terenul în suprafaţă de 18.400 mp înscris în parcela Y lui I.I.I., persoană interpusă, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. - K.K.K. din Salonta din 01 martie 2005 (vol. 3, fila 155 dos. u.p.). ulterior, terenul fiind revândut inculpatei A.

În luna martie 2004, inculpata A. i-a solicitat martorului S.S. (vol. 2. filele 46-50 dos. u.p.) de profesie topograf, întocmirea unei documentaţii cadastrale, punându-i în acest scop la dispoziţie, în copie legalizată, acelaşi titlu de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 emis pe numele lui Ț.Ț., falsificat prin contrafacerea scrierii. în care se atesta în mod nereal că suprafaţa respectivă de teren face parte din parcela yy.

În baza titlului nr. x/1994 falsificat, martorul S.S., fără vinovăţie, a întocmit documentaţia cadastrală înregistrată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor sub numărul 2300 din 16 martie 2004 (vol. 2, filele 26-45 dos. u.p.), în urma căreia terenului respectiv i s-a atribuit nr. cadastral x. Conform planului de amplasare în zonă. acest teren a fost amplasat ilegal în parcela yy situată în zona CET II Oradea.

După întocmire, documentaţia cadastrală din 16 martie 2004 a fost avizată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor de către martora O.O.O., având funcţia de inginer de specialitate în cadrul Serviciului Tehnic Avizări.

Atât S.S. cât şi O.O.O. au declarat faptul că au întocmit, respectiv avizat documentaţia, în baza acelui titlul de proprietate falsificat, depus în copie legalizată, motiv pentru care nu au avut nici cea mai mică bănuială că acesta nu ar corespunde realităţii.

Din adresele de corespondenţă ale Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor nr. din 03 aprilie 2007 (vol. 3, filele 11-12 dos. u.p.) şi din 17 februarie 2009 (vol. 5, filele 11-12 dos. u.p.). rezultă că în perioada 2003-2005, la documentaţiile cadastrale întocmite pentru înscrierea dreptului de proprietate a terenurilor din titlurile emise la scara 1:10000 în CFNDF. nu era obligatoriu a se depune în original titlul de proprietate, fiind suficientă o copie legalizată a respectivului act doveditor al proprietăţii.

În ceea ce priveşte copia legalizată falsă a titlului de proprietate din 24 februarie 1994 folosită de către inculpată, după cum rezultă şi din declaraţia notarului public U.U.. dată în calitate de martor după efectuarea extinderii urmăririi penale (vol. 2. filele 291-296 dos .u.p.), la începutul anului 2005, pentru legalizarea respectivului titlului de proprietate, la biroul său s-a prezentat inculpata A. împreună cu defunctul Ț.Ț.. Inculpata a fost cea care i-a prezentat titlul în original care atesta că terenul în suprafaţă de 18.400 mp este situat în parcela y şi nicidecum în parcela yy.

Pin adresa de corespondenţă nr. 188 din 30 iunie 2008 (vol. 2. fila 380 dos. u.p.), BNP - U.U. a comunicat faptul că respectiva copie legalizată sub nr. 1821/01 martie 2004 a fost clasată împreună cu alte documente, situaţie în care aceasta nu mai poate fi pusă la dispoziţie. în aceste condiţii, s-a pus la dispoziţie o copie a registrului de legalizări din care rezultă că legalizarea sub nr. 1821 a fost efectuată şi înregistrată la notarul public.

Copia titlului legalizată, astfel falsificată, a fost ridicată în original de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Bihor (vol. 2. fila 283 dos. u.p.) şi din analiza acesteia s-a remarcat cu uşurinţă falsul evident în ceea ce priveşte nr. parcelei (3937) faţă de nr. parcelei din titlul original (3425 - vol. 3. fila 153 dos. u.p.).

S-a reţinut că din analiza probatoriului administrat în cauză transpare aşadar modul evident în care inculpata A. a premeditat şi urmărit obţinerea prin mijloace frauduloase a respectivului teren, inculpata fiind cea care a efectuat toate demersurile pentru întocmirea documentaţiei cadastrale. l-a condus în teren pentru identificare pe topograf şi i-a indicat amplasamentul presupus al terenului.

În declaraţia sa. martorul Popoviciu Dumitru (vol. 4. filele 29-30 şi vol. 2 filele 46-50 dos. u.p.) a confirmat faptul că inculpata A. i-a solicitat întocmirea documentaţiei cadastrale, punându-i la dispoziţie copia legalizată falsă a titlului de proprietate nr. x/1994. tot ea fiind cea care l-a condus în teren unde i-a indicat amplasamentul terenului, respectiv în zona CET II Oradea. în spatele proprietăţii SC P.P.P.P. SRL Oradea, administrată la data respectivă de către soţul inculpatei – N.N.

Prin întocmirea documentaţiei cadastrale şi avizarea ei la O.C.P.I. Bihor, terenului i s-a atribuit nr. cadastral X. fiind înscris în coala CF X.. primul proprietar figurând Ț.Ț. iar apoi inculpata A. în baza contractului de vânzare-cumpărare mai sus-menţionat.

S-a reţinut că. prin raportul de expertiză topografică judiciară din 26 februarie 2009. întocmit de către ing. topograf Q.Q.Q.Q. (vol. 2 filele 71-80 dos. u.p.). s-a identificat amplasamentul respectivului teren constituit iniţial în cadastralul X. Oradea, teren cu suprafaţa totală de 18.400 mp amplasat pe teritoriul cadastral Oradea în spatele staţiei de betoane din strada Ogorului, constatându-se că pe acesta nu sunt construcţii supra-edificate.

Expertul a stabilit faptul că numărul cadastral X. Oradea nu mai există în baza de date. fiind constituite peste acesta alte numere cadastrale.

Prin urmare, sintetizând. în privinţa contractului de vânzare cumpărare autentificat din 1 martie 2004 la BNP - N.N.N.N. s-a stabilit cu certitudine că inculpatei A. nu i se putea oferi de către Ț.Ț. pentru vânzare decât un singur teren, şi asta pentru simplul motiv că familia R.R.R.R.. în anul 2004. nu mai avea decât Titlul de proprietate nr. x/1994, celelalte două terenuri pe care le fusese reconstituit dreptul de proprietate fiind vândute încă din anul 1996, respectiv în anul 2002; cu ocazia negocierilor dintre ea şi numitul J.J.J., la domiciliul acestuia, numita A. a primit titlul de proprietate nr. x/1994 de la J.J.J. şi l-a verificat, ştiind în consecinţă că este eliberat pentru parcela y; Ț.Ț.. împreună cu inculpata A., s-au deplasat la BNP - U.U. şi au solicitat legalizarea unei copii a Titlului de proprietate nr. x/1994 şi nu întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare. dovadă fiind faptul că solicitarea de legalizare a copiei s-a trecut ca atare în registrul general notarial la data de 01 martie 2004. Pe această copie legalizată sub nr. X DIN 2004 apare însă, în fals. parcela yy. în condiţiile în care titlul în discuţie a fost eliberat numai pentru parcela y, în suprafaţă de 18.400 mp. aşa cum s-a făcut punerea în posesie de către Comisia municipală Oradea de aplicare a Legii Fondului Funciar; cu această copie, fără titlul de proprietate, numitul J.J.J. şi inculpata A. s-au prezentat apoi la BNP - N.N.N.N., unde s-a autentificat din 1 martie 2004 contractul de vânzare-cumpărare dintre cei doi. având ca obiect terenul din parcela înscrisă în fals 3937. Dovadă în acest sens stau actele pe care notarul public N.N.N.N. le-a avut ca premisă a încheierii contractului; copia titlului de proprietate legalizată la BNP - U.U. cererea numiţilor J.J.J. şi A. de încheiere a contractului. declaraţia numitului Ț.Ț. că nu a cerut niciodată intabularea suprafeţei de 18.400 mp teren din titlul de proprietate nr. x/1994 parcela nr. x. fiind evidentă împrejurarea că nu a avut la dispoziţie titlul în original ci doar copia legalizată falsificată.

S-a reţinut că. în aceste condiţii, apare de neacceptat susţinerea inculpatei A. că nu ştia ce parcelă este înscrisă pe titlul de proprietate mai sus-menţionat şi că a aflat doar după extinderea cercetărilor penale faţă de ea. fiind vorba de o persoană deosebit de calificată în domeniu, care. după cum declară chiar dânsa, a intermediat foarte multe contracte pentru terenuri, inclusiv în stadiul întocmirii situaţiei cadastrale pentru poziţionarea terenurilor, şi care urmărea să obţină astfel proprietatea terenurilor de lângă şoseaua de centură a localităţii Oradea.

Având în vedere cele de mai sus. s-a arătat că se poate lesne deduce că rolul copiei legalizate care a stat la baza întocmirii contractului autentificat la BNP - N.N.N.N., a fost acela de a permite înscrierea în fals a parcelei X şi a induce în eroare notarul public N.N.N.N.

Ulterior obţinerii terenului, inculpata A., pentru a ascunde ilegalităţile comise, a înstrăinat succesiv terenul către T.T.T. şi S.S.S.S.. fiica sa (vol. 10. ex. filele 11-12. 20. 27, 41. 46. 99-108. 123-131 dos. u.p.). Aceasta din urmă a procedat la parcelarea terenului şi împărţirea lui în alte patru cadastrale prin întocmirea altor documentaţii de către acelaşi topograf B.

S-a constatat că numita S.S.S.S. a refuzat să dea declaraţie în cauză. prevalându-se de prevederile art. 80 C. proc. pen.

Mai departe, în baza unei procuri date de către proprietara S.S.S.S.. aceste imobile au fost vândute de către Ș.Ș.Ș.Ș., soţul inculpatei A., T.T.T.T. Oradea (în prezent denumită T.T.T.T.). fiind încheiat în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2117 din 21 decembrie 2007 la BNP - H.H.H. (vol. 2, filele 149-158 dos. u.p.).

Prin acest contract de vânzare-cumpărare, Ș.Ș.Ș.Ș., în calitate de mandatar al numitei S.S.S.S.. a vândut către T.T.T.T. Oradea, reprezentată de către martorul Ț.Ț.Ț.Ț. (vol. 2 f.n. 134-137 dos. u.p.). în calitate de administrator, mai multe suprafeţe de teren situate în parcela yy, în total suprafaţa de 51.468 mp la preţul de 4.632.120 euro (90 euro/mp). Printre acestea obiectul contractului l-a constituit şi suprafaţa de 18.400 mp obţinută ilegal prin falsificarea copiei legalizate a titlului de proprietate nr. x/1994. identificată în prezent în cadastralele … .

Rezumând situaţia juridică a terenului din titlul nr. x/1994 rezultată în urma manoperelor dolosive ale inculpatei, instanţa de fond a remarcat următoarele: într-o primă fază. între inculpata A. şi numitul Ț.Ț. s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 364 din 01 martie 2004 (vol. 2. fila 260 dos. u.p.), ce avea ca obiect suprafaţa de teren de 18.400 mp prevăzuţi în titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 emis pe numele vânzătorului Ț.Ț. În vederea autentificării acestui contract, inculpata a prezentat o copie legalizată falsă a titlului de proprietate din 24 februarie 1994. în care se atesta că suprafaţa de 18.400 mp. teren arabil era situat în extravilanul municipiului Oradea, în parcela nr. 3937. în loc de parcela Y unde se află amplasamentul real.

Pe baza acestor acte. inculpata A., i-a solicitat topografului S.S. întocmirea unei documentaţii cadastrale, pe care a folosit-o ulterior la intabularea terenului, teren ce a fost apoi înstrăinat. în mai multe rânduri, revenind ca ultim cumpărător T.T.T.T.; acelaşi teren a fost vândut apoi de către defunctul Ț.Ț. martorei R.R.R. la 22 septembrie 2004, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul X la Biroul Notarului Public - S.S.S.(vol. 5. fila 127 dos. u.p.). Martora Ş.Ş.Ş., este o persoană apropiată inculpatei A. şi martorului T.T.T.. lucrând ca barmaniţă la SC Ţ.Ţ.Ţ. SRL Oradea, societate administrată de acesta din urmă. Ulterior, martora a încheiat un contract de donaţie (vol. 2. filele 230-231 dos. u.p.) a respectivului teren cu U.U.U.U. aparţinând inculpatei.

Documentaţia cadastrală a fost întocmită de către inculpatul B. fiind înregistrată la Oficiul de Cadastru din 21 decembrie 2004 (vol. 5. filele 114-140 dos. u.p.). la data respectivă inculpatul B. în memoriul întocmit, menţionând în mod corect că terenul în suprafaţă de 1 8.400 mp din titlul de proprietate 681/1994 face parte din parcela Y Oradea, lucru pe care nu-1 va mai face însă după câteva luni când va întocmi noile documentaţii cadastrale, mutând acest teren în alte parcele, după cum am arătat mai sus: la data de 01 martie 2005. martora J.J.J.. soţia defunctului Ț.Ț. a înstrăinat dreptul de proprietate pentru acelaşi teren in suprafaţă de 1 8.400 mp înscris în parcela Y lui I.I.I., persoană interpusă de inculpată, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. - K.K.K. din Salonta din 01 martie 2005 (vol. 3. fila 155 dos. u.p.). ulterior, terenul fiind revândut inculpatei A.

La fel ca şi în cazul celeilalte suprafeţe de teren ce face obiectul cauzei, după cumpărarea terenului, inculpata A. i-a solicitat inculpatului B. întocmirea a două documentaţii cadastrale pentru suprafaţa de 18.400 mp. şi în acest caz. inculpatul B. la întocmirea documentaţiilor a inserat în fals în memoriile cadastrale că terenul respectiv (care conform titlului de proprietate nr. x se găseşte în parcela Y.Y.) este amplasat în alte parcele (XX. respectiv XXXX).

Prin urmare, s-a reţinut că apărarea inculpatei că nu ar fi cunoscut faptul că acel titlu de proprietate ar fi fost falsificat nu este fondată, fiind contrazisă de întreg materialul probator administrat în cauză. Pe lângă circuitul juridic al titlului nr. x/1994 la care s-au referit şi care a fost pe deplin cunoscut de către inculpată, prin implicarea în toate aceste operaţiuni, s-a remarcat. în plus, că după întocmirea contractului de vânzare-cumpărare dintre J.J.J. şi R.R.R. în anul 2004, inculpata în persoană era cea care s-a prezentat la notarul public S.S.S., cu titlul de proprietate în original, pe care era înscrisă parcela y, şi a solicitat legalizarea unei copii, iar apoi a înmânat notarului U.U. titlul de proprietate în vederea emiterii certificatului de moştenitor după defunctul Ț.Ț.

Toate acestea au fost confirmate de altfel chiar de către notarul public S.S.S. în declaraţia sa (vol. 2, filele 287-290 dos. u.p.) dată în calitate de martor. Acesta a precizat faptul că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare mai sus menţionat, în data de 10 ianuarie 2005 a şi legalizat la biroul său titlul de proprietate nr. x/1994 emis pentru Ț.Ț. pentru suprafaţa de 18.400 mp în parcela reală - x. Pentru această legalizare s-a prezentat inculpata A., fapt care se probează în mod cert deoarece numele său a fost menţionat în registrul general al BNP - S.S.S.(a se vedea copia din dosar vol. 2. fila 228 dos. u.p.).

Mai mult, s-a constatat că după momentul contractului de vânzare cumpărare încheiat la BNP N.N.N.N., inculpata A. era cea care a coordonat fiecare acţiune ulterioară în privinţa titlului de proprietate nr. x/1994. obţinând prin persoane interpuse încă de două ori aceeaşi suprafaţă de teren din acelaşi titlu de proprietate pe care era înscrisă o singură suprafaţă, iar prin întocmirea unor documentaţii cadastrale false, a situat suprafaţa de teren în cu totul alte numere cadastrale decât cele reale.

Pentru a îngreuna cercetările, după efectuarea extinderii penale, inculpata A. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea o plângere penală faţă de notarii N.N.N.N., K.K.K., U.U. şi S.S.S. Prin plângerea formulată, inculpata a încercat să arate că ar fi fost indusă în eroare chiar de către notarii publici cu ocazia efectuării respectivelor tranzacţii imobiliare, necunoscând că titlul de proprietate a fost falsificat, iar prin activitatea lor notarii publici au favorizat oarecum intabularea frauduloasă a dreptului de proprietate.

Prin rezoluţia din 30 ianuarie 2009 (vol.2 filele 199-211). Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/P/2008. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei patru notari publici.

Din cercetările efectuate a rezultat faptul că inculpata cu rea-credinţă a formulat respectiva sesizare penală, mai mult s-a demonstrat că aceasta nu a fost indusă în eroare, a premeditat şi pus la calea prin mijloace viclene toate acele operaţiuni, urmărind obţinerea respectivelor terenuri care fac obiectul prezentului dosar penal (a se vedea materialul probator administrat în dosarul x/P/2008 (vol. 2 filele 213-286 dos. u.p.).

Caracterul fals al celor cinci documentaţii cadastrale rezultă cu certitudine din probatoriul administrat în cauză. O simplă analiză a înscrisurilor existente la dosar dovedeşte dincolo de orice dubiu că terenul din titlul de proprietate nr. x din 28 februarie 1995 (emis pe numele lui T.T.) e situat în parcelele Y. şi X. iar terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (emis pe numele lui Ț.Ț.) e înscris în parcela Y. Cu toate acestea. în deplină cunoştinţă de cauză şi la indicaţiile inculpatei A., inculpatul B. a inserat în fals. în documentaţiile cadastrale pe care le-a întocmit, că primul teren s-ar afla amplasat în parcelele parcela XX - sola 315, XXX - sola 288 şi XXXX - sola 290, iar cel de-al doilea teren ar fi situat în parcelele XX şi XXXX - sola 292.

Inculpatul B. are calitatea de topograf autorizat, calitate pe care a dobândit-o după îndeplinirea formalităţilor prevăzute de legislaţia în materie. Prin instituirea acestor formalităţi, legiuitorul a urmărit să asigure respectarea strictă a legislaţiei în domeniu, prin întocmirea documentaţiilor cadastrale de către persoane cu o anumită pregătire profesională, tocmai datorită consecinţelor deosebit de importante pentru circuitul civil pe care o presupune intabularea dreptului de proprietate în baza acestor documentaţii.

După cum s-a arătat în Regulamentul privind autorizarea persoanelor fizice şi juridice care pot să realizeze şi să verifice lucrări de specialitate in domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei pe teritoriul României, aprobat prin Ordinul Ministrului Administraţiei Publice prin autorizare se recunoaşte capacitatea şi capabilitatea tehnico-profesională a persoanelor fizice şi juridice de a realiza şi verifica lucrări de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, destinate a fi preluate în bazele de date cadastrale organizate la nivelul O.J.C.G.C. şi în Fondul Naţional de Geodezie şi Cartografie.

Autorizarea persoanelor fizice şi juridice are drept scop asigurarea realizării şi verificării corespunzătoare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei. în condiţiile îndeplinirii cerinţelor tehnice şi calitative prevăzute în normativele elaborate sau avizate de O.N.C.G.C.

Realizarea lucrărilor (atribuţie ce îi revenea inculpatului B.) cuprinde executarea operaţiunilor de teren şi de birou, întocmirea documentelor tehnice care compun lucrarea, validarea datelor şi a documentelor grafice şi textuale prin semnătură şi ştampilă. precum şi prezentarea la recepţie a lucrărilor la O.N.C.G.C. sau la O.J.C.G.C., după caz.

Verificarea lucrărilor (atribuţie ce îi revenea inculpatului C.) cuprinde executarea operaţiunilor de verificare de teren şi de birou. întocmirea dosarului de verificare şi predarea acestuia la executant, conform Regulamentului pentru verificarea lucrărilor de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, realizate de persoanele fizice şi juridice autorizate, aprobat prin Ordinul nr. 535 din 1 octombrie 2001.

De altfel. în art. 5 alin. (3) din acest Regulament se prevede în mod expres că executantul documentaţiilor supuse avizării este răspunzător pentru supunerea spre verificare a lucrării în întregul ei. potrivit legii.

În vederea asigurării realizării corespunzătoare a lucrărilor de specialitate, art. 39 şi 40 din Regulamentul privind autorizarea prevăd că persoanelor autorizate le revine obligaţia de a respecta dispoziţiile legale în domeniu, metodologiile. normele tehnice, regulamentele şi instrucţiunile elaborate sau avizate de O.N.C.G.C.. În activitatea lor. persoanele autorizate răspund civil, disciplinar, penal, după caz. pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor ce le revin, conform prezentului regulament şi a legilor în vigoare.

Aceleaşi obligaţii profesionale sunt prevăzute în sarcina persoanelor autorizate şi în O.G. nr. 10 2000, modificată, privind desfăşurarea activităţii de realizare si de verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului. geodeziei si cartografici de către persoanele fizice şi juridice autorizate pe teritoriul României (art. 14). De asemenea, şi acest act normativ antrenează răspunderea civilă, disciplinară sau penală, după caz. a persoanelor autorizate pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor ce le revin (art. 16).

Aceste prevederi sunt în prezent preluate în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Geodezilor din România şi de exercitare a profesiei de geodez, publicat în M. Of. al României, Partea I nr. 601 din 31 august 2007. Termenul de .geodez, este un termen general ce desemnează un specialist pregătit în efectuarea lucrărilor de geodezie, topografie, fotogrammetrie, teledetecție, cadastru, cartografie şi sisteme informaţionale geografice, potrivit reglementărilor legale în materie. Practica geodeziei este o activitate care se realizează prin proiecte, studii, teme şi programe de cercetare. documentaţii, lucrări tehnice, relevee şi alte asemenea activităţi şi numai de către persoane cu drept de semnătură, obţinut în urma formalităţilor de avizare la care ne-am referit mai sus (art. 48). Această calitate oficială implică asumarea de către persoana care exercită profesia a întregii responsabilităţi profesionale faţă de beneficiar şi de autorităţile publice cu privire la realizarea proiectelor şi lucrărilor de specialitate şi cu respectarea legislaţiei în domeniu.

Printre categoriile de lucrări ce intră în competenţa acestei categorii profesionale figurează, ca exemplu, şi executarea măsurătorilor pentru realizarea planurilor de amplasament şi delimitare a imobilelor şi a documentaţiilor cadastrale în scopul înregistrării imobilelor în evidenţele cadastrale şi de publicitate imobiliară (pct. 30 din anexa 1 la Regulament).

În aceeaşi ordine de idei. s-a arătat că sunt de menţionat şi prevederile Codului deontologic al profesiei de geodez, publicat în M. Of. nr. 601 din 31 august 2007, în care se statuează faptul că geodezul este responsabil pentru fiecare dintre actele sale profesionale şi poartă întreaga răspundere tehnică a lucrărilor executate şi semnate în condiţiile legii şi a actelor normative în vigoare (art. 8, 9). De asemenea, geodezul va răspunde, potrivit legii, în cazurile în care prin faptele săvârşite cu încălcarea normelor de conduită profesională creează prejudicii persoanelor fizice şi juridice (art. 42).

Nu lipsită de interes este şi dispoziţia potrivit căreia, specialistul are obligaţia de a refuza executarea de activităţi profesionale care conduc la nerespectarea legalităţii sau care contravin prevederilor prezentului cod. El va lua măsurile de precauţie contractuale care să îi permită întreruperea, la nevoie, a relaţiilor contractuale cu acei beneficiari sau cu acei angajatori care. prin cerinţele sau atitudinea lor pe parcursul desfăşurării activităţilor contractate, generează situaţii incompatibile cu actele normative în vigoare (art. 24).

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, instanţa de fond a apreciat că în mod global pentru toţi cei trei inculpaţii legea penală mai favorabilă este legea veche, pentru următoarele motive:

Atât potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de către expertul desemnat de instanţă, cât şi potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat în cursul urmăririi penale, rezultă că, datorită documentaţiei cadastrale întocmite în fals. inculpata A. s-a înscris peste terenurile părţii civile O.O. peste terenul aflat la dispoziţia Comisiei de Fond Funciar Oradea şi peste terenurile părţilor civile M.M. şi N.N.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că prejudiciul care trebuie avut în vedere la încadrarea juridică îl reprezintă contravaloarea terenurilor peste care inculpata s-a suprapus. cu excluderea terenurilor aparţinând părţilor civile M.M. şi N.N. întrucât instanţa nu a fost sesizată cu privire la documentaţia falsă privind aceste terenuri. Astfel, din raportul ele evaluare imobiliară rezultă că terenul cu suprafaţă de 10.608 mp. căruia i s-au atribuit numerele cadastrale de la X la X şi care a fost amplasat în parcela XX Oradea, sola 315. teren care se suprapune peste cel al părţii civile O.O. valoarea terenului, cumpărat la data de 21 aprilie 2005. se estimează la data cumpărării la suma de 159.100 euro. adică 576.100 lei. iar la momentul actual la suma de 165.500 euro. adică 731.000 lei; terenul cu suprafaţă de 11.970 mp căruia i s-a atribuit numărul cadastral X şi care a fost amplasat în parcela XXX Oradea, sola 288 se suprapune peste terenul care este la dispoziţia Comisiei Locale, valoarea terenului, cumpărat la data de 21 aprilie 2005. se estimează la data cumpărării la suma de 35.900 euro. adică 130.000 lei. iar la momentul actual 57.500 euro. adică 254.000 lei; terenul cu suprafaţă de 9.900 mp. căruia i s-a atribuit numărul cadastral X şi care a fost amplasat în parcela XXXX Oradea, sola 290 peste terenul Comisiei Locale, valoarea terenului cumpărat la data de 21 aprilie 2005 se estimează la data cumpărării este de 49.500 euro. adică 179.200 lei. iar la momentul actual 104.900 euro. adică 463.300 lei; terenul cu suprafaţă de 4996 mp. căruia i s-au atribuit numerele cadastrale de la 8.095 la 8.104 şi care a fost amplasat în parcela XX. teren care se suprapune parţial peste terenul lui O.O. valoarea terenului cumpărat la data de 01 martie 2005 se estimează la data cumpărării la suma de 90.000 euro, adică 325.800 lei. iar la momentul actual la suma de 91.400 euro. adică 403.800 lei; terenul cu suprafaţă de 13404 mp. căruia i s-a a atribuit numărul cadastral X şi care a fost amplasat în parcela XXXX, teren ce se suprapune peste terenul Primăriei Oradea, valoarea terenului cumpărat la data de 01 martie 2005 se estimează la data cumpărării la suma de 67.000 euro. adică 242.800 lei, iar la momentul actual la suina de 130.000 euro. adică 574.300 lei; terenul cu suprafaţă de 18.400 mp căruia i s-a atribuit numărul cadastral X. şi care a fost amplasat în parcela YY. valoarea terenului la data de 01 martie 2005 este de 2.000.000 lei, iar la data efectuării evaluării la suma de 2.633.200 lei.

Astfel, s-a reţinut că se poate observa că însumate aceste terenuri (pct. 1-5). la data comiterii infracţiunilor au valorat 1.506.400 lei. iar terenul de la pct. 6 a valorat 2.000.000 lei (aceasta fiind infracţiune distinctă pe când cu privire la celelalte terenuri s-a reţinut forma continuată). Potrivit art. 248¹ C. pen. din 1969. dacă faptele prevăzute în art. 246. 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 146 C. pen. din 1969 prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145. ori altei persoane juridice sau fizice. Astfel, rezultă că potrivit vechiului C. pen. s-a impus reţinerea consecinţelor deosebit de grave, raportat la valoarea terenurilor din momentul comiterii faptei.

Pe de altă parte, analizând reţinerea prevederilor noului C. pen., instanţa a apreciat că valoarea terenurilor care ar putea fi reţinută este valoarea actuală, neputându-se reţine valoarea terenurilor din momentul comiterii faptei. Astfel, valoarea totală a terenurilor (pct. 1-5) în momentul actual însumează 2.626.000 lei. iar cel de la pct. 6 este de 2.633.000 lei. Potrivit art. 309 C. pen., dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297. art. 298. art. 300. art. 303. art. 304. art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate. Potrivit art. 183 C. pen., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.

În concluzie, instanţa de fond a constatat că sub aspectul consecinţelor deosebit de grave, ambele legislaţii, cu toate că s-a modificat valoarea, impun reţinerea consecinţelor deosebit de grave. Totodată instanţa a apreciat că s-a cauzat şi o perturbare deosebit de gravă a activităţii atât părţii civile O.O. cât şi Comisiei Locale, aceştia neputând dispune de propriile terenuri o perioadă îndelungată de timp, respectiv de la data comiterii faptelor, mai 2005 până la data soluţionării definitive a prezentei cauze, deci o perioadă mai mare de 9 ani.

În ceea ce priveşte punctul de vedere al expertului parte desemnat de inculpata A., cu toate că valoarea este mult redusă faţă de cea stabilită de către expertul desemnat de către instanţă, s-a constatat că valoarea totală a terenurilor (pct. 1-5) la data cumpărării este de 773.997,04 lei, iar valoarea la momentul actual este de 1.505.755.38 lei. iar în ceea ce priveşte terenul de la pct. 6 a valorat 336.720 lei la momentul cumpărării, iar la momentul actual 641.976 lei (aceasta fiind infracţiune distinctă pe când cu privire la celelalte terenuri s-a reţinut forma continuată), deci valoarea terenurilor la data cumpărării este peste 200.000 lei, deci de asemenea se impune reţinerea consecinţelor deosebit de grave, însă valoarea terenurilor la momentul actual nu ar impune reţinerea consecinţele deosebit de grave sub aspectul noului C. pen., dar s-a cauzat şi o perturbare deosebit de gravă a activităţii atât părţii civile O.O. cât şi Comisiei Locale, aceştia neputând dispune de propriile terenuri o perioadă îndelungată de timp, respectiv de la data comiterii faptelor, mai 2005 până la data rămânerii definitive a prezentei cauze, deci o perioadă mai mare de 9 ani. De asemenea, s-a apreciat că evaluarea efectuată de către expertul parte este mult diminuată faţă de valoarea stabilită de expertul desemnat de instanţă, motiv pentru care a fost înlăturată cu atât mai mult cu cât la dosar se regăsesc contracte de vânzare-cumpărare ocazie cu care preţul terenurilor era mult mai mare decât cel stabilit de expertul desemnat de instanţă, cât şi de expertul parte. Astfel, s-a constatat că mai multe terenuri au fost vândute de Ș.Ș.Ș.Ș.. în calitate de mandatar al numitei S.S.S.S.. către T.T.T.T. Oradea, reprezentată de către martorul Ț.Ț.Ț.Ț. (vol. 2. filele 134-137 dos. u.p.), în calitate de administrator, mai multe suprafeţe de teren situate în parcela yy. în total suprafaţa de 51.468 mp la preţul de 4.632.120 euro (90 euro/mp). Printre acestea obiectul contractului l-a constituit şi suprafaţa de 18.400 mp obţinută ilegal prin falsificarea copiei legalizate a titlului de proprietate nr. x/1994, identificată în prezent în cadastralele … (nr. cadastral X.).

Astfel, instanţa de fond a apreciat că legea penală veche este legea mai favorabilă. In ceea ce priveşte infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei A., infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pedeapsa fiind de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda) termenul de prescripţie socotit conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012) este de 7 ani 6 luni, faptele fiind comise în perioada 08 martie 2005-23 mai 2005, conform vechiului C. pen., această infracţiune ar fi prescrisă. Această infracţiune are corespondent în legea nouă art. 47 C. pen. rap. la art. 322 cu art. 35 C. pen. (pedeapsa fiind de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amenda), iar termenul de prescripţie este de 10 ani, nefiind împlinit încă termenul de prescripţie. Astfel, sub aspectul acestei infracţiuni s-a reţinut că legea penală mai favorabilă este legea veche.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată reţinută în sarcina inculpatei A., prevăzută de art. 25 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu art. 248¹, art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, fapta fiind comisă în perioada 08 martie 2005-23 mai 2005. iar termenul de prescripţie socotit conform art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. f pct. 3 din Legea nr. 63/2012) este de 12 ani. Această infracţiune are corespondent în legea nouă o infracţiune prevăzute de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 cu art. 308 şi art. 35 alin. (1) C. pen. cu privire la partea vătămata Primăria Oradea, art. 47 rap. la art. 297 C. pen. cu art. 308 şi art. 35 alin. (1) C. pen. cu privire la partea vătămata O.O. ambele cu aplicarea art. 38 C. pen. (pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte fiind de la 1 an 4 luni la 4 ani 8 luni închisoare) termenul de prescripţie fiind pentru fiecare faptă în parte de 10 ani, termenul de prescripţie nefiind împlinit, însă tratamentul sancţionator al concursului şi al formei continuate este mult mai grav decât pe vechiul C. pen. Având în vedere că instanţa nu a fost sesizată cu constatarea falsului privind documentaţia cadastrală care s-a suprapus peste terenurile numiţilor M.M. şi N.N., s-a apreciat că nu se pot reţine şi infracţiunile prevăzute de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 cu art. 308 cu privire la partea vătămata N.N. şi art. 47 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. cu art. 308 C. pen. cu privire la partea vătămată M.M., astfel cum a apreciat procurorul de şedinţă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 (pedeapsa de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă) termenul de prescripţie socotit conform art. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012) este de 7 ani 6 luni, fapta fiind comisă în data de 16 martie 2005. conform vechiului C. pen., această infracţiune ar fi prescrisă. Această infracţiune are corespondent în noul cod art. 52 C. pen. rap. la art. 322 C. pen. (pedeapsa fiind de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă) termenul de prescripţie fiind de 10 ani, termenul nu ar fi împlinit.

În ceea ce priveşte infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei A. de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 248 cu art. 248¹ şi art. 258 C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută este de la 3 ani 4 luni la 10 ani închisoare) termenul de prescripţie este de 12 ani, neîmplinit. Această infracţiune are corespondent în noul C. pen. art. 52 C. pen. rap. Ia art. 297 C. pen. şi art. 308 şi 309 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 2 ani la 7 ani închisoare) termenul de prescripţie fiind de 16 ani, termen neîmplinit încă.

În ceea ce priveşte această infracţiune s-a constatat că terenul în suprafaţă de 18.400 mp, căruia i s-a atribuit numărul cadastral X. şi care a fost amplasat în parcela YYY se suprapune peste terenul Primăriei Oradea, valoarea terenului cumpărat la data de 01 martie 2005 se estimează la data cumpărării la data de 01 martie 2005 la suma de 552.000 euro, adică 2.000.000 lei. iar la momentul actual 596.200 euro. adică 2.633.200 lei, adică se impune reţinerea consecinţelor deosebit de grave atât pe vechiul cod cât şi pe noul C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pedeapsa de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă) termenul de prescripţie socotit conform art. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012) este de 7 ani 6 luni. fapta fiind comisă în perioada 01 martie 2004-anul 2005, conform vechiului C. pen., această infracţiune ar fi prescrisă. Această infracţiune are corespondent în noul cod art. 323 C. pen. rap. la art. 35 C. pen. (pedeapsa fiind de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă) termenul de prescripţie fiind de 10 ani. termenul nu ar fi împlinit.

Astfel, în ceea ce priveşte inculpata A., instanţa de fond a apreciat că având în vedere că aceasta a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii a 5 infracţiuni, din care pentru 3 infracţiuni s-ar impune constatarea împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, legea penală mai favorabilă ar fi legea veche.

În ceea ce priveşte inculpatul B. infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969 rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege este de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda) termenul de prescripţie este de 7 ani 6 luni socotit conform art. art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012). astfel că termenul de prescripţie al răspunderii penale ar fi împlinit, faptele fiind comise în perioada 08 martie 2005-23 mai 2005. Această infracţiune are corespondent în codul nou art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege este de la 6 luni la 3 ani închisoare), iar termenul de prescripţie de 10 ani nu este încă împlinit.

În ceea ce priveşte infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului B. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă agravantă şi în formă continuată prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege este de la 3 ani 4 luni la 10 ani închisoare) termenul de prescripţie este de 12 ani. nefiind împlinit. S-a arătat că. dacă s-ar impune reţinerea noului C. pen., s-ar impune reţinerea a unei infracţiuni prevăzute de art. 297 cu art. 308 şi art. 35 alin. (1) C. pen. cu privire la partea vătămata Comisia Locală, art. 297 C. pen. cu art. 308 şi art. 35 alin. (1) C. pen. cu privire la partea vătămata O.O. (pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte fiind de la 1 an 4 luni la 4 ani 8 luni închisoare) termenul de prescripţie fiind pentru fiecare faptă în parte de 10 ani. termenul de prescripţie nefiind împlinit. însă tratamentul sancţionator ai concursului şi al formei continuate este mult mai grav decât pe vechiul C. pen. Având în vedere că instanţa nu a fost sesizată cu constatarea falsului privind documentaţia cadastrală care s-a suprapus peste terenurile numiţilor M.M. şi N.N., instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine şi infracţiunile prevăzute de art. 297 cu art. 308 cu privire la partea vătămata N.N. şi art. 297 C. pen. cu art. 308 C. pen. cu privire la partea vătămată M.M., astfel cum a apreciat procurorul de şedinţă.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă în ceea ce priveşte inculpatul B. este legea veche, având în vedere că pentru una din fapte s-a împlinit termenul de prescripţie, iar dacă s-ar reţine legea nouă. s-ar impune reţinerea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, două infracţiuni de abuz în serviciu în formă continuată, iar tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni este mult mai dur pe legea nouă.

În ceea ce priveşte infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului C. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă agravantă şi în formă continuată prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (pedeapsa prevăzută de lege este de la 5 ani la 15 ani închisoare) termenul de prescripţie este de 15 ani, nefiind împlinit. Dacă s-ar impune reţinerea noului C. pen., s-ar impune reţinerea a unei infracţiuni prevăzute de art. 297 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu privire la partea vătămata Comisia Locală, art. 297 C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen. cu privire la partea vătămata O.O. (pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte fiind de la 2 ani la 7 ani închisoare) termenul de prescripţie fiind pentru fiecare faptă în parte de 16 ani. termenul de prescripţie nefiind împlinit. însă tratamentul sancţionator al concursului şi al formei continuate este mult mai grav decât pe vechiul C. pen. Având în vedere că instanţa nu a fost sesizată cu constatarea falsului privind documentaţia cadastrală care s-a suprapus peste terenurile numiţilor M.M. şi N.N., instanţa a apreciat că nu se pot reţine şi infracţiunile prevăzute de art. 297 C. pen. cu privire la partea vătămata N.N. şi art. 297 C. pen. cu privire la partea vătămata M.M., astfel cum a apreciat procurorul de şedinţă.

În concluzie, instanţa a apreciat că legea penală mai favorabilă în ceea ce priveşte inculpatul C. este legea veche, având în vedere că dacă s-ar reţine legea nouă. s-ar impune reţinerea a două infracţiuni de abuz în serviciu în formă continuata, iar tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni şi al formei continuate este mult mai dur pe legea nouă.

Pentru aceste motive, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei A. din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969. art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 în art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969. art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

S-a reţinut că fapta inculpatei A. care. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. l-a determinat pe inculpatul B. să întocmească în fals cinci documentaţii cadastrale, prin care terenul din titlul de proprietate nr. x din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX, XXX şi XXXX, iar terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX şi XXXX, în vederea producerii unei consecinţe juridice, constând în intabularea ilegală a inculpatei în acele parcele. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpatei a fost pe deplin dovedită. însă a intervenit termenul de prescripţie, instanţa, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. eu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012). a încetat procesul penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a reţinut că fapta inculpatei A. care. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. l-a determinat pe inculpatul B., de profesie topograf autorizat, să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind efectuarea măsurătorilor şi întocmirea documentaţiilor cadastrale. prin care terenul din titlul de proprietate nr. x din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX. XXX şi XXXX. iar terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX şi XXXX, faptă ce a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii vătămate O.O., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. şi art. 258 C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Constatând vinovăţia inculpatei A., instanţa de fond. în baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2). art. 42 C. pen. din 1969 a condamnat-o pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

S-a reţinut că fapta inculpatei A. care l-a determinat pe numitul S.S., de profesie topograf autorizat, să întocmească în fals o documentaţie cadastrală. prin care terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela Y) a fost amplasat ilegal în parcela YY. acesta săvârşind fapta tară vinovăţie. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969.

Apreciind că din probele administrate în cauză rezultă vinovăţia inculpatei sub aspectul comiterii acestei infracţiuni şi având în vedere că a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale, instanţa de fond. în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012). a încetat procesul penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

S-a reţinut că fapta inculpatei A. care l-a determinat pe numitul S.S., de profesie topograf autorizat să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind efectuarea măsurătorilor şi întocmirea documentaţiilor cadastrale, prin care terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela Y) a fost amplasat ilegal în parcela YY. acesta săvârşind fapta tară vinovăţie, cauzându-se o pagubă importantă patrimoniului unei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice. în formă calificată. prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969.

Constatând vinovăţia inculpatei A., instanţa de fond. în baza art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 a condamnat-o pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

S-a reţinut că fapta inculpatei A. care. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a folosit la O.C.P.I. Bihor cele cinci documentaţii cadastrale false întocmite de inculpatul B. care a folosit o copie legalizată falsă a titlului de proprietate x din 24 februarie 1994 la BNP - N.N.N.N. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 01 martie 2004, care a înmânat topografului S.S. aceeaşi copie falsificată de pe titlul de proprietate nr. x/1994 în vederea întocmirii documentaţiei cadastrale şi apoi a folosit această documentaţie la OCP1 Bihor. în vederea producerii unei consecinţe juridice, respectiv avizarea şi intabularea ilegală a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Apreciind că vinovăţia inculpatei a fost pe deplin dovedită. însă a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale, instanţa de fond. în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012). a încetat procesul penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Având în vedere că cele două infracţiuni au fost săvârşite în concurs. în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. la care s-a mai adăugat un spor de 1 an închisoare, astfel că inculpata A. va executa pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. în regim de detenţie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. instanţa La interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 11 şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969. instanţa i-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

La individualizarea pedepselor aplicate în cauză inculpatei A. s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, activitatea amplă a inculpatei care cu premeditare a comis faptele şi a determinat şi pe ceilalţi doi inculpaţi la comiterea infracţiunilor, inculpata nerecunoscând în principal comiterea faptelor, deşi probele de vinovăţie sunt evidente, aceasta încercând să inducă în eroare organele judiciare prin depunerea nenumăratelor plângeri şi încercând să dovedească că de fapt nu ea se face vinovată de comiterea infracţiunilor, pericolul social concret al acestor infracţiuni, împrejurările în care au fost comise şi urinările produse, inculpata A. fiind practic coordonatorul întregii activităţi infracţionale, sumele foarte mari de care a beneficiat ca urmare a comiterii infracţiunilor şi ca urmare a vânzării terenurilor dobândite în mod ilegal, circumstanţele personale ale inculpatei, cunoscută tară antecedente penale, conduita procesuală a inculpatei după comiterea faptelor, fiind astfel aplicate pedepse într-un cuantum care reflectă pericolul social concret al infracţiunilor comise. In ceea ce priveşte modul de executare a pedepsei rezultante instanţa constată că, având în vedere atât limitele de pedeapsă cât şi activitatea infracţională foarte amplă a inculpatei singura modalitate este executare cu privare de libertate şi aplicarea pedepselor accesorii, respectiv complementare, acestea fiind obligatorii la asemenea infracţiuni.

În ceea ce priveşte inculpatul B., pentru motivele arătate cu ocazia analizării legii penale mai favorabile, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B. din infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 246 C. pen. din 1969 cu art. 248¹ C. pen. din 1969 cu art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 şi 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

De asemenea s-a respins cererea inculpatului B. de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în sensul reţinerii infracţiunilor prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen.

S-a reţinut că fapta inculpatului B. care. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals cinci documentaţii cadastrale, prin care terenul din titlul de proprietate nr. x din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX, XXX şi XXXX, iar terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX şi XXXX, în vederea producerii unei consecinţe juridice, constând în intabularea ilegală a inculpatei în acele parcele, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Apreciind că din probele administrate în cauză rezultă vinovăţia inculpatului. însă a intervenit termenul de prescripţie a răspunderii penale, instanţa de fond. în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012). a încetat procesul penal faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. ca urmare a intervenim prescripţiei răspunderii penale.

S-a reţinut că fapta inculpatului B. de profesie topograf autorizat, care. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu. prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind efectuarea măsurătorilor şi întocmirea documentaţiilor cadastrale, prin care terenul din titlul de proprietate nr. x din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX, XXX şi XXXX. iar terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost amplasat ilegal în parcelele XX şi XXXX, faptă ce a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii vătămate O.O. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. cu referire la art. 248¹ C. pen. şi art. 258 C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Constatând vinovăţia inculpatului B., instanţa. în baza art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 instanţa de fond l-a condamnat pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 6 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, instanţa i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, instanţa i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

La individualizarea pedepsei aplicate în cauză inculpatului B. s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, activitatea amplă a inculpatului care a întocmit în fals 5 documentaţii cadastrale astfel ajutând inculpata A. să dobândească pe nedrept terenuri de o valoare foarte mare şi care nu putea de altfel să beneficieze de aceste terenuri fără ajutorul său, inculpatul nerecunoscând comiterea faptelor, deşi probele de vinovăţie sunt evidente, aceasta încercând să inducă în eroare organele judiciare declarând că a întocmit documentaţiile cadastrale în vederea corectării titlurilor de proprietate, deşi procedura era alta în această situaţia, mai mult de atât avea cunoştinţă despre faptul că documentaţiile cadastrale au ajuns la O.C.P.I. în vederea avizării, acesta prin cererea depusă la O.C.P.I. recunoscând că ştie care este amplasamentul corect al terenului, chiar el întocmind cu câteva luni înainte o documentaţie cadastrală corectă cu privire la acelaşi teren, circumstanţele personale ale inculpatului, cunoscut tară antecedente penale, conduita procesuală a inculpatului după comiterea faptei, fiind astfel aplicată o pedeapsă într-un cuantum care reflectă pericolul social concret al infracţiunii comise. în ceea ce priveşte modul de executare a pedepsei instanţa constată că, având în vedere atât limitele de pedeapsă cât şi activitatea infracţională foarte amplă a inculpatului singura modalitate este executare cu privare de libertate şi aplicarea pedepselor accesorii, respectiv complementare, acestea fiind obligatorii la asemenea infracţiuni.

În ceea ce priveşte inculpatul C., având în vedere motivele expuse cu ocazia analizării legii penale mai favorabile, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. din infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969 cu art. 248¹ C. pen. din 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 297 noul C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) noul C. pen.

S-a reţinut că fapta inculpatului C. inginer în cadrul O.C.P.I. Bihor. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin nerespectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind avizarea celor cinci documentaţii cadastrale, având ca urmare faptul că terenul din titlul de proprietate nr. x din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost intabulat ilegal în parcelele XX, XXX şi XXXX. iar terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost intabulat ilegal în parcelele XX şi XXXX. faptă ce a cauzat o vătămare importantă a intereselor legale ale părţii vătămate O.O. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. cu referire la art. 248 C. pen. şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Constatând vinovăţia inculpatului C., instanţa. în baza art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 8 ani închisoare. în regim de detenţie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, instanţa a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969. instanţa i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 11, lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani. ca pedeapsă complementară.

La individualizarea pedepsei aplicate în cauză inculpatului C. s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, activitatea amplă a inculpatului care a avizat în mod greşit 5 documentaţii cadastrale astfel ajutând inculpata A. să dobândească pe nedrept terenuri de o valoare foarte mare şi care nu putea de altfel să beneficieze de aceste terenuri fără ajutorul său. inculpatul nerecunoscând comiterea faptelor, deşi probele de vinovăţie sunt evidente, aceasta încercând să inducă în eroare organele judiciare declarând că a avizat documentaţiile cadastrale în vederea corectării titlurilor de proprietate, deşi procedura era alta în această situaţie, circumstanţele personale ale inculpatului, cunoscut tară antecedente penale, conduita procesuală a inculpatului după comiterea faptei, fiind astfel aplicată o pedeapsă într-un cuantum care reflectă pericolul social concret al infracţiunii comise. în ceea ce priveşte modul de executare a pedepsei instanţa a constatat că, având în vedere atât limitele de pedeapsă cât şi activitatea infracţională foarte amplă a inculpatului, respectiv funcţia pe care o exercita şi de care s-a folosit la comiterea infracţiunii, singura modalitate este executare cu privare de libertate şi aplicarea pedepselor accesorii, respectiv complementare, acestea fiind obligatorii la asemenea infracţiuni.

S-a reţinut că inculpata A., cu ocazia depunerii concluziilor scrise, a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale şi s-au solicitat mai multe schimbări de încadrări juridice ale faptelor, reţinerea ca fiind legea penală mai favorabilă legea veche şi în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere prevăzută de art. 91 C. pen.

Instanţa a constatat că cererea privind restituirea cauzei la procuror a fost formulată şi anterior, ocazie cu care instanţa s-a pronunţat asupra acestui aspect, iar în ceea ce priveşte noile cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor, instanţa constată că au fost formulate în afara cadrului procesual prevăzut de lege. deci după rămânerea cauzei in pronunţare, astfel că instanţa nu va analiza aceste cereri. In ceea ce priveşte aplicarea art. 91 C. pen. instanţa de fond a constatat că situaţia inculpatei trebuie analizată în mod global cu privire la legea penală mai favorabilă, aspect care a fost analizat mai sus.

De asemenea s-a constatat că inculpatul C. în cadrul concluziilor scrise a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa. însă instanţa a constatat că a fost formulată în afara cadrului procesual prevăzut de lege. deci după rămânerea cauzei în pronunţare, astfel că instanţa nu a analizat această cerere.

Având în vedere că documentaţiile întocmite în cauză sunt false, instanţa de fond. în baza aii.25 alin. (3) C. proc. pen. a desfiinţat ca fiind false documentaţiile cadastrale înregistrate la O.C.P.I. Bihor din 23 mai 2005, din 08 martie 2005 şi din 16 martie 2004 şi a titlului de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 cu privire la parcela YY, iar în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 le-a confiscat pe acestea în favoarea statului.

În baza art. 25 alin. (3). art. 256, 397 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor.

Având în vedere că terenurile dobândite de inculpata A. au fost ulterior revândute, existând dosare pe rol pentru stabilirea cumpărătorilor de bună sau de rea-credinţă şi având în vedere că în prezenta cauză instanţa a dispus obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile în favoarea unei părţi civile. în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, măsură luată în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpatei A., respectiv: o casă cu o valoare de impozitare de 415.280.25 lei, situată în localitatea Haieu; teren în suprafaţă de 5.236 mp extratabular situat în localitatea Cordău; teren în suprafaţă de 11.065 mp înscris în CF Haieu; autoturism marca xxx.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurător, măsură luată în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpatului B. respectiv o casă de locuit situată în Oradea, în suprafaţă construită de 48,22 mp cu o valoare impozabilă de 77.344.88 lei.

S-a dispus radierea notării prezentului litigiu (dosar nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea) din CFNDF Oradea.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că, Comisia Focală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Municipiul Oradea prin Primarul Municipiului Oradea se constituie parte civilă în cauză prin adresa din 09 iunie 2008, pentru suma de 1.104.000 euro echivalent 4.728.763,2 lei, potrivit raportului de evaluare judiciară întocmit de către expertul evaluator ing. ec. V.V.V.V. la data de 24 februarie 2009, pentru suprafaţa de 18.400 mp. aferentă nr. cadastral X. Oradea, constituire menţinută şi în faţa instanţei (fila 11 vol. I instanţă).

Instanţa a respins cererea privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale, întrucât instanţa a dispus restabilirea situaţiei anterioare, deci Comisia Locală putând să beneficieze de aceste terenuri ca urmare a desfiinţării documentaţiilor cadastrale, neimpunându-se acordarea contravalorii terenurilor.

S-a reţinut că numitul O.O. a depus la dosar constituire de parte civilă şi a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 3.000.000 euro, din care 2.000.000 euro daune materiale şi 1.000.000. euro daune morale.

Partea civilă O.O. a arătat în cererea de constituire de parte civilă că şi-a întemeiat o familie destul de târziu, are doi copii şi şi-a investit economiile făcute în Grecia în terenurile din prezenta cauză cu intenţia de a le rămâne copiilor o amintire din ţara de unde provin părinţii lor. Datorită stării sale de sănătate e posibil ca să nu îşi realizeze visul de a construi o pensiune şi un restaurant cu specific grecesc. A mai arătat că are nenumărate dosare din cauza problemelor deduse judecăţii, soţia sa s-a îmbolnăvit. în motivarea cererii a solicitat audierea în calitate de martori a numiţilor Y.Y., W.W.W.W. şi X.X.X.X., însă cererea nu a fost formulată oral la momentul potrivit, respectiv după începerea cercetării judecătoreşti. A fost audiată doar martora Y.Y., care a declarat modalitatea în care a cumpărat terenurile pentru partea civilă O.O. şi a arătat momentul în care a aflat că acest teren a fost ocupat de inculpata A. De asemenea, a declarat că partea civilă a dorit să delimiteze terenul în momentul în care a aflat că în zona urmau să se facă construcţii, întrucât avea o cunoştinţă în jud. Constanţa şi împreună cu aceasta intenţionau să facă afaceri cu privire la terenul în discuţie.

În ceea ce priveşte această parte civilă instanţa de fond a constatat că potrivit codului civil, pentru ca prejudiciul să antreneze obligaţia de reparare, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: să fie consecinţa încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, să fie cert, direct şi personal şi să nu fi fost reparat. Condiţia ca prejudiciul trebuie să fie consecinţa încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim semnifică faptul că prejudiciul trebuie să fie urmarea directă a acţiunii ilicite prin care o persoană încalcă drepturile subiective ale altei persoane sau cel puţin interesele legitime ale altuia, ca să se nască dreptul la reparare. Atunci când prejudiciul nu este urmarea lezării. nesocotirii unui drept, obligaţia de reparare nu există. Certitudinea prejudiciului semnifică faptul că existenţa sa este neîndoielnică. întinderea este determinată sau determinabilă şi poate ii evaluat. Cerinţa ca prejudiciul să fie direct semnifică faptul că prejudiciul, ca să tic reparat, trebuie să fie consecinţa directă a faptei prejudiciabile. Altfel spus. între prejudiciul suferit de victimă şi fapta ilicită trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Condiţia că prejudiciul trebuie să fie personal se refer la faptul că poate cere repararea prejudiciului doar persoana care l-a suferit, victima însăşi. Ultima condiţie este ca prejudiciul să nu fi fost reparat şi se referă ca autorul faptei prejudiciabile sau persoana chemată să răspundă ori o terţă persoană să nu fi întreprins nimic pentru înlăturarea consecinţelor păgubitoare.

În aceste condiţii s-a constatat că partea civilă O.O. nu a putut să beneficieze de propriul său teren timp de 9 ani. respectiv din momentul comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi până la momentul actual. întrucât prezenta cauză a fost notată în CF-uri. motiv pentru care partea civilă nu putea obţine nici autorizaţie de construcţie, nici nu putea să înstrăineze terenurile, toate acestea fiind consecinţa directă a comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. Astfel a apreciat că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul produs şi infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, motiv pentru care s-a apreciat că se impune obligarea inculpaţilor la plata sumei de 50.000 euro. cu titlu de daune morale. S-a respins cererea privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale, având în vedere împrejurarea că s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, deci părţile civile putând să beneficieze de aceste terenuri ca urmare a desfiinţării documentaţiilor cadastrale, neimpunându-se acordarea contravalorii terenurilor.

S-a reţinut că numiţii M.M. şi N.N. au formulat de asemenea cereri de constituire de parte civilă solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de despăgubiri. În motivare s-a arătat că inculpata A. s-a suprapus peste terenul său înscris în titlu de proprietate din 28 octombrie 1994 cu nr. cadastral X în suprafaţă de 4,2 ha formând un nou număr cadastral, anume X. în suprafaţă de 4822 mp. S-a arătat că prin această suprapunere frauduloasă părţilor civile li s-au adus importante prejudicii materiale şi totodată şi morale. întrucât nu puteau dispune în condiţiile legii de proprietatea care în mod legal îi aparţine. Intabularea acestora, ca urmare a ieşirii din N.N.N. a fost refuzată întrucât pe această suprafaţă de teren erau deja intabulate alte persoane, fiind deja înscrise şi operaţiuni de dezmembrare şi vânzare succesivă a acestor imobile nou create.

Cu privire la aceste părţi civile instanţa de fond a constatat că. se reţine în dosarul de urmărire penală că singura amplasare corectă a fost cea făcută în parcela X Oradea pentru suprafaţa de 4822 mp. căreia i s-a atribuit nr. cadastral X. S-a reţinut că în cursul cercetării judecătoreşti a rezultat că inculpata s-a suprapus peste terenurile aparţinând părţilor civile M.M. şi N.N. însă cu privire la întocmirea în fals a acestei documentaţii cadastrale nu a fost sesizată instanţa de judecată, nici nu s-a solicitat extinderea procesului penal, motiv pentru care s-a reţinut că nu se poate constata întocmirea în fals a acestei documentaţii cadastrale. Mai mult de atât, s-a arătat că în rechizitoriu, la fila 7 se menţionează că se fac verificări pentru a se stabili dacă şi în acest caz s-a respectat procedura legală, sesizare care face obiectul unui alt dosar penal aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Astfel, neexistând legătură de cauzalitate între infracţiunile cu care instanţa a fost sesizată şi părţile civile M.M. şi N.N., instanţa a respins pretenţiile civile formulate în cauză ca fiind inadmisibile.

S-a reţinut că numitul D. atât în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant al numiţilor E. F. G. H. I. O.O. J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., E.E.E., Z., A.A., B.B. C.C., D.D., E.E., F.F. Primăria Municipiului Oradea. G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L. a formulat în cursul urmăririi penale o cerere de constituire de parte civilă, solicitând suma de 2.000.000 euro reprezentând daune materiale şi morale. A arătat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei că au fost atraşi într-un proces civil de fond funciar sub nr. x/271/2006 datorită faptului că inculpata A. cu ajutorul celorlalţi inculpaţi a ocupat în mod fraudulos terenul numitului O.O. şi inculpata încearcă să îl strămute pe O.O. peste terenurile lor”, motiv pentru care au fost introduşi ca şi pârâţi în dosarele civile, insinuându-se că nu A. ocupă terenurile lui O.O. ci ei. În anul 2006 li s-au blocat în totalitate CF-urile prin notarea acţiunii în CF-uri lucru care în mod implicit a dus pe cale de consecinţă la blocarea autorizaţiilor de construcţie, la blocarea şi sistarea lucrărilor de construcţie, motiv pentru care nu pot dispune de proprietăţile lor (filele 39-45 vol. I instanţă). S-a mai arătat că datorită acţiunilor formulate de inculpata A. care cere anularea actelor sale de proprietate, a actelor de „rănit şi Reţinut” în Revoluţia din 1989. anularea pensiei de boală, a suferit un infarct miocardic şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale. S-au depus la dosar copii CF pentru a demonstra că dosarul civil a fost înscris.

S-a reţinut că pentru termenul din data de 07 octombrie 2011 şi pentru termenul din 11 noiembrie 2011 numitul D. a depus la dosar o precizare la cererea de constituire de parte civilă, prin care arată defalcat pentru fiecare parte, suma solicitată reprezentând daune morale.

În ceea ce priveşte aceste părţi civile instanţa de fond a constatat că potrivit Codului civil, pentru ca prejudiciul să antreneze obligaţia de reparare, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: să fie consecinţa încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, să fie cert, direct şi personal şi să nu fi fost reparat. Condiţia ca prejudiciul trebuie să fie consecinţa încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim semnifică faptul că prejudiciul trebuie să fie urmarea directă a acţiunii ilicite prin care o persoană încalcă drepturile subiective ale altei persoane sau cel puţin interesele legitime ale altuia, ca să se nască dreptul la reparare. Atunci când prejudiciul nu este urmarea lezării. nesocotirii unui drept, obligaţia de reparare nu există. Certitudinea prejudiciului semnifică faptul că existenţa sa este neîndoielnică, întinderea este determinată sau determinabilă şi poate fi evaluat. Cerinţa ca prejudiciul să fie direct semnifică faptul că prejudiciul, ca să fie reparat, trebuie să fie consecinţa directă a faptei prejudiciabile. Altfel spus, între prejudiciul suferit de victimă şi fapta ilicită trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Condiţia că prejudiciul trebuie să fie personal se refer la faptul că poate cere repararea prejudiciului doar persoana care l-a suferit, victima însăşi. Ultima condiţie este ca prejudiciul să nu fi fost reparat şi se referă ca autorul faptei prejudiciabile sau persoana chemată să răspundă ori o terţă persoană să nu fi întreprins nimic pentru înlăturarea consecinţelor păgubitoare.

Astfel, s-a constatat că prin activitatea infracţională a inculpaţilor s-a adus atingere directă drepturilor de proprietate deţinute de proprietarii adevăraţi ai terenurilor peste care s-a suprapus inculpata A. prin întocmirea documentaţiilor cadastrale false şi activitatea infracţională nu produce o consecinţă directă pentru partea civilă D. şi a persoanelor reprezentate de acesta. De asemenea, s-a constatat că prezenta cauză nici nu a fost notificată în CF-urile deţinute de către aceste părţi civile. S-a reţinut că între activitatea infracţională a inculpaţilor şi terenurile acestor părţi civile nu există nicio legătură de cauzalitate, motiv pentru care s-au respins pretenţiile civile formulate de către aceste părţi civile ca fiind inadmisibile.

S-a reţinut că. la termenul de judecată din data de 20 iulie 2010 s-a dat citire actului de sesizare al instanţei şi că, în data de 29 noiembrie 2010 numitul P.P. a formulat cerere de constituire de parte civilă (deci după citirea actului de sesizare a instanţei) prin care solicită obligarea inculpatei A. la plata sumei de 7.000 euro reprezentând despăgubiri civile actualizate la valoarea de piaţă a imobilului, constituind preţul pe care l-a achitat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 26 iulie 2010 la BNP - Y.Y.Y.Y., având ca obiect imobilul situat în Oradea, înscris în CF NDF 6881 Oradea, cu nr. cadastral 8402, în natură reprezentând teren extravilan în suprafaţă de 500 mp. Mai arată că suma se compune din lipsirea proprietăţii, a posesiei şi a folosinţei imobilului în speţă de la data când a încheiat contractul de vânzare-cumpărare. fiind cumpărător de bună credinţă. Ulterior acest teren a fost vândut numitului R.R. care şi-a menţinut pretenţiile formulate de P.P. Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen. din 1969 (în vigoare la data formulării cererii de constituire de parte civilă, constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. Potrivit art. 20 C. proc. pen. nou constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. In concluzie, având în vedere că s-a dat citire actului de sesizare, respectiv s-a început cercetarea judecătorească la data de 20 iulie 2010, deci înainte de a se formula cererea e constituire de parte civilă, instanţa a respins pretenţiile civile formulate de P.P., menţinute de R.R., ca fiind tardiv formulate.

În consecinţă, s-au respins ca inadmisibile pretenţiile civile formulate de partea civilă D. în nume propriu şi ca mandatar al părţilor civile E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L.

S-au respins ca inadmisibile pretenţiile civile formulate de către părţile civile M.M. şi N.N.

În baza art. 25, art. 397 C. proc. pen., rap. la art. 998, 1003 C. civ. vechi au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale, în favoarea părţii civile O.O. şi s-au respins restul pretenţiilor civile formulate.

S-a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de P.P. şi însuşită de R.R. ca fiind tardiv formulată.

S-au respins pretenţiile civile formulate de Comisia Locala pentru aplicarea Legii nr. 1 8/1991 şi Municipiul Oradea prin Primarul Municipiului Oradea.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel părţile civile Comisia Locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar Oradea, O.O., N.N. şi M.M., D., H.H., E., G., H., J., K., L., M., P., Q., S., Ș., T., Ț., U., V., C.C., D.D., E.E., F.F., L.L., K.K., Z., W. şi X. şi R.R. şi inculpaţii A., B. şi C.

Partea civilă Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor fondului funciar a solicitat să se dispună obligarea inculpaţilor în solidar la repararea pagubei materiale, potrivit legii civile, respectiv a sumei de 1.104.000 euro. echivalentul a 4.728.763.2 lei. potrivit raportului de evaluare judiciară întocmit de către expertul evaluator V.V.V.V. în data de 24 februarie 2009.

În motivare s-a arătat că inculpata A., prin documentaţiile cadastrale întocmite în complicitate cu cei doi coinculpaţi. a constituit mai multe numere cadastrale ce se suprapun peste terenurile aflate Ia dispoziţia Comisiei locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar şi deşi instanţa de fond a dispus desfiinţarea acestor documentaţii cadastrale, se impune acordarea despăgubirilor având în vedere faptul că nu s-a putut dispune de terenuri o perioadă îndelungată de timp. respectiv 9 ani. S-a arătat că instanţa de fond a dispus doar anularea documentaţiilor cadastrale şi că se impune şi anularea încheierilor de carte funciară, radierea înscrierilor şi restabilirea situaţiei anterioare.

Părţile civile O.O. N.N. şi M.M. au solicit să se desfiinţeze sentinţa în sensul acordării daunelor materiale şi morale astfel cum au fost solicitate în faţa instanţei de fond şi care li se cuvin ca urmare a nefolosirii terenurilor.

Astfel. în ceea ce o priveşte pe partea civilă O.O. s-a cerut să se dispună obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 2.000.000 euro daune materiale şi 1.000.000 euro daune morale. în raport de faptul că mai mult de 9 ani de zile nu a putut fructifica terenul pe care l-a cumpărat legal în România. În subsidiar a solicitat să i se admită cererea pentru suma de 500.000 lei cu titlul de daune materiale, reprezentând folosul de tras de pe terenul complet neutilizat, costul deplasărilor din Grecia în România şi onorariile avocaţiale precum şi cheltuielile de cazare şi suma de 25.000 euro cu titlul de daune morale.

Părţile civile N.N. şi M.M. au solicitat să li se acorde câte 50.000 lei cu titlul de daune materiale, reprezentând folosul de tras de pe terenurile pe care nu le-au putut vinde sau folosi în interes propriu şi suma de câte 100.000 lei. cu titlul de daune morale.

Partea civilă D. a solicitat să se admită atât apelul pe care l-a declarat. cât şi apelurile părţilor civile H.H., E., G., H., J., K., L., M., P., Q., S., Ș., T., Ț., U., V., C.C., D.D., E.E., F.F., L.L., K.K., Z., W. şi X. şi să se desfiinţeze sentinţa în sensul de a se admite cererile de constituire de parte civilă, astfel cum au fost formulate şi să se dispună obligarea inculpaţilor în solidar la plata următoarelor sume: 300.000 euro în favoarea părţii civile D. 190.000 euro în favoarea părţii civile H.H., suma de 100.000 euro în favoarea părţii civile T. suma de câte 87.500 euro în favoarea părţilor civile K.K. L.L. R. G.G., suma de 70.000 euro în favoarea părţilor civile W. şi X. (fii defunctei E.E.E.), suma de 60.000 euro în favoarea părţilor civile V. câte 50.000 euro în favoarea părţilor civile N. şi O. câte 35.000 euro în favoarea părţilor civile J., K., G., H., M., L., F.F., E.E. câte 30.000 euro în favoarea părţilor civile Q., P., Ș., S., U., Ț., C.C., D.D., Y., I. câte 20.000 euro în favoarea părţilor civile F., E., J.J., I.I., A.A. şi B.B.

S-a arătat că ulterior comiterii de către inculpata A. a infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată părţile civile au avut mai multe procese, atât civile cât şi penale, iar începând cu anul 2006 le-au fost blocate proprietăţile, care urmare a notării litigiului în cartea funciară, condiţii în care nu a putut beneficia de dreptul lor de proprietate.

Partea civilă R.R. a apreciat hotărârea atacată ca fiind tendenţioasă. incorectă şi abuzivă, instanţa de judecată penală substituindu-se unei instanţe civile. într-o cauză eminamente civilă şi a făcut o analiză şi o interpretare proprie a probatoriului administrat în cauză. De asemenea, a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută şi ped. de art. 246 cu referire la art. 248¹ şi art. 258 C. pen. 1969 în cea prevăzută şi ped. de art. 297 cu aplicarea art. 308 C. pen.

Inculpata A. a solicitat ca. în temeiul dispoziţiilor art. 365 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., să se dispună achitarea sa de sub învinuirea comiterii faptelor pentru care a fost trimisă în judecată.

În ceea ce priveşte fapta de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-a susţinut că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar să se stabilească mai întâi dacă fapta inculpatului B. este o faptă tipică de abuz în serviciu. Astfel, s-a arătat că, pentru a fi în prezenţa infracţiunii de abuz în serviciu este necesar ca persoana instigată să fie un funcţionar în sensul legii penale, persoana instigată să-şi în încălcat atribuţiile de serviciu, prin încălcarea acestora să se fi produs o pagubă, iar încălcarea atribuţiilor de serviciu să se fi realizat cu intenţie.

S-a susţinut că. în cauză, nu este îndeplinită condiţia subiectului activ calificat deoarece topograful nu are calitatea de funcţionar privat în sensul art. 147 alin. (2) C. pen. 1969 şi. mai mult de atât. în anul 2004 inculpatul B. era persoană fizică autorizată. împrejurare ce rezultă atât din probele administrate, cât şi din cadrul legislativ. sub acest din urmă aspect arătându-se că Legea nr. 16/2007 la care a făcut referire instanţa de fond a fost declarată neconstituţională. S-a arătat că în anul 2005 erau incidente O.G. nr. 10/2000 şi Regulamentul M.A.P. din 1 octombrie 2001, aprobat prin Ordinul M.A.P. nr. 81/2001. precizându-se totodată că în prezent această legislaţie a fost abrogată integral. O.G. nr. 10/2000 prin Legea nr. 16/2007, iar Ordinul nr. 538/2001 prin Ordinul M.A.P. nr. 81/2010 şi că, la rândul ei, Legea nr. 16/2007 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 150/2008 a Curţii Constituţionale.

Astfel, s-a arătat că la data comiterii faptelor era incident Regulamentul M.A.P. din 1 octombrie 2001. aprobat prin Ordinul M.A.P. nr. 538/2001 potrivit căruia profesia de topograf se putea exercita ca persoană fizică autorizată independentă sau asociat/administrator/angajat pe perioadă nedeterminată al unei persoane juridice autorizate în domeniu şi că. din actele de la dosar rezultă că inculpatul B. a exercitat această profesie în calitate de persoană fizică autorizată, deci la liber profesionist, condiţii în care putea fi funcţionar doar în condiţiile în care era salariat al unei persoane juridice.

S-a apreciat, ţinând seama de cele arătate, că soluţia de condamnare a inculpatei A. pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-a făcut prin extinderea nelegală a noţiunii de funcţionar privat şi la persoanele fizice autorizate ce-şi desfăşoară activitatea în baza unui contract civil încheiat cu o terţă persoană, sens în care s-a făcut referire şi la cauza CEDO Dragotinoiu și Militaru - Pidhorni contra României, precum şi la Decizia nr. x/2002 a I.C.C.J.

S-a arătat apoi că. dincolo de faptul că lipseşte calitatea de funcţionar a inculpatului B. nu s-a arătat nici de către parchet şi nici de către prima instanţă care sunt atribuţiile de serviciu care au fost încălcate de către acest inculpat şi s-a susţinut că este evident că acesta nu şi-a încălcat nicio atribuţie de serviciu în sensul legii penale ci a prestat un serviciu topografic pe care acuzarea l-a apreciat ca fiind incorect.

S-a susţinut că în cauză nu s-a produs un prejudiciu deoarece terenul în materialitatea lui există, iar instanţa civilă a stabilit, anterior pronunţării sentinţei atacate, că îi aparţine părţii civile O.O. în proprietatea căruia a revenit ca urmare a anulării documentaţiei cadastrale şi că. în cazul în care s-ar accepta că topograful putea să încalce atribuţii de serviciu inexistente, lezarea intereselor legitime ale persoanei putea avea loc doar în momentul intabulării dreptului de proprietate în favoarea inculpatul A., iar nu în momentul întocmirii documentaţiei cadastrale.

S-a arătat că abuzul în serviciu este o infracţiune intenţionată - condiţiei de tipicitate şi că. din probele administrate în cauză rezultă lipsa intenţiei câtă vreme inculpata A. nu ştia că terenul indicat de T.T. se suprapunere peste cel al părţii civile O.O. care. de altfel, la rândul lui, nu a respectat amplasamentul din vechiul CF. ci a primit o suprafaţă echivalentă, plasată în aproximativ aceeaşi zonă ea şi terenul din CF-ul vechi. Tot sub acest aspect s-a făcut referire la faptul că la O.C.P.I. nu apăreau parcelele lui O.O. pe planul în care erau evidenţiate suprapunerile, că nu a existat nicio punere în posesie a lui T.T. şi a lui J.J.J. și Ț.Ț. că inculpata A. a presupus că terenurile erau cele din CF-urile vechi câtă vreme T.T. a cerut restituirea pe vechile amplasamente în raport de împrejurarea că exista o procedură privind întabularea pe vechile amplasamente, aplicată de mulţi proprietari care au primit în mod eronat teren pe alte amplasamente decât cel corect din CF-ul vechi, deşi au solicitat Comisiei retrocedarea pe vechile amplasamente. De asemenea, s-a arătat că. în cazul în care în situaţii identice, inculpatei A. i s-a respins intabularea pe vechile amplasamente din cauza unui titlu de proprietate greşit eliberat, inculpata A. a câştigat procesele cu Primăria Oradea şi Comisia locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar şi că inculpata A. nu a realizat că procedura prin care se intabula pe terenul cumpărat de ea pe vechiul amplasament este o procedură c doar în cazul ei poate fi considerată o procedură incorectă.

S-a mai susţinut că în mod greşit s-a reţinut forma continuată a infracţiunii, câtă vreme este vorba despre documentaţii întocmite ca urmare a două ace diferite translative de proprietate, unul în favoarea inculpatei A., iar celălalt în favoarea numitei I.I.I.

Referitor la reţinerea consecinţelor deosebit de grave s-a susţinut că s-a făcut o greşeală însumându-se contravaloarea tuturor terenurile pentru care s-au efectuat documentaţii cadastrale, prin includerea şi a terenurilor aflate la dispoziţia Comisiei locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar şi că valoarea terenului în suprafaţă de 10.608 mp este de 576.100 lei, iar a celui de 4.996 mp este de 325.800 lei iar. din cel de-al doilea teren doar 1.400 mp aparţineau lui O.O. condiţii în care suma pentru această parcelă este de 91.224 lei. Or. însumând cele două sume se ajunge la o valoare de 667.324 lei, sumă ce este inferioară pragului stabilit de actualul C. pen. pentru reţinerea consecinţelor deosebit de grave.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată s-a susţinut că deşi cele 5 documentaţii cadastrale întocmite de inculpatul B. sunt înscrisuri sub semnătură privată, ele nu sunt false în accepţiunea legii penale, făcându-se referire la teoria intelectuală a falsului, potrivit căreia un înscris nu este falsificat dacă acel înscris, chiar dacă nu a existat, respectă manifestarea de voinţă a autorului prezumat al înscrisului.

S-a arătat că potrivit Codului penal anterior falsificarea unui înscris sub semnătură privată se putea face prin contrafacerea scrierii, a subscrierii, prin alterarea lui în orice mod or, în speţă nu avem de-a face cu o contrafacere a scrierii, a subscrierii sau alterarea în orice mod a înscrisului sub semnătură privată.

În ceea ce priveşte cele cinci documentaţii cadastrale întocmite de inculpatul B. s-a arătat că acesta a inserat in mod corect locaţia terenurilor, conform indicaţiilor proprietarilor, pe vechile amplasamente, arătând în mod clar că acestea nu sunt situate în parcelele din titlurile de proprietate, condiţii în care acestea nu puteau produce nici un efect juridic sub această formă. S-a arătat că s-a greşit pretinzându-se că ele au produs un efect juridic prin aplicarea unei vize din partea inculpatului C. efectul juridic producându-l doar intabularea. viza fiind doar o condiţie premergătoare intabulării. iar cu ocazia acesteia, registratorul CF având datoria să verifice corespondenţa între titlul de proprietate, actul de dobândire a terenului şi schiţa cadastrală.

Referitor la acuzaţia de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată comisă fără vinovăţie de S.S. s-a susţinut că nici acesta nu era funcţionar public şi nu există atribuţii de serviciu încălcate cu ocazia întocmirii documentaţiei cadastrale, fapte nefiind comisă cu intenţie de inculpata A. În ceea ce priveşte forma calificată s-a susţinut că în raport de valoarea reţinută prin expertiza efectuată în cauză, respectiv cea de 2.000.000 lei. În cauză este mai favorabilă legea penală nouă. S-a arătat că aceasta este mai favorabilă şi din punct de vedere al prescripţiei răspunderii penale, sens în care s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că această faptă a fost comisă în 16 martie 2005. iar nu în 16 martie 2004.

Cu privire la acuzaţia de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă tară vinovăţie de S.S. s-a susţinut că s-a pornit de la premisa că titlul de proprietate nr. x/1994 ar avea suprafaţa de 18.400 mp în parcela Y. dar acest lucru nu a fost verificat. Astfel, s-a arătat că la cotorul titlurilor de proprietate suprafaţa figurează în parcela Z. şi că Primăria mun. Oradea vine şi spune, peste acest înscris că, de fapt, suprafaţa de teren din titlul de proprietate este corect a fi amplasată în parcela Y şi s-a precizat totodată că nu s-a cerut niciodată corectarea acestui titlu de proprietate.

Referitor la acuzaţia de uz de fals s-a susţinut că ar fi necesar să fim în prezenţa unui înscris sub semnătură privată despre cel care-l foloseşte să ştie că este fals şi că. în fapt. documentaţiile cadastrale întocmite de B. şi S.S. nu erau false.

S-a susţinut şi că latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată şi că se impune respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile formulate de O.O., având în vedere faptul că este nelegală acordarea de despăgubiri în cazul infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi, mai mult de atât, prin decizia civilă nr. 375 din 15 iulie 2010 a Tribunalului Iaşi s-a soluţionat latura civilă a prezentei cauze cu privire la O.O.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii ce i-a fost aplicată inculpatei de către instanţa de fond s-a arătat că inculpatei i s-a reproşat faptul că s-a apărat, conduită ce a fost interpretată în defavoarea sa.

Inculpatul B. a solicitat să se dispună achitarea sa. în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu s-a arătat că inculpatul nu avea la data comiterii faptei calitatea de salariat şi nici nu exercita o însărcinare în serviciul unei persoane juridice, respectiv că a întocmit documentaţiile cadastrale ce fac obiectul judecăţii în calitate ele persoană fizică autorizată la cererea coinculpatei A.

Pe de altă parte, s-a susţinut că abuzul în serviciu este o infracţiune cadru şi se aplică doar în cazul în care abuzul comis de un funcţionar nu are o altă incriminare distinctă în Codul penal sau în legi speciale. S-a susţinut că abuzul în serviciu nu se poate comite prin fals intelectual sau prin fals material şi că în cazul în care se constate existenţa unor clemente ce realizează conţinutul obiectiv al acestor infracţiuni speciale, tragerea la răspundere penală va opera pentru acestea şi se va aprecia că abuzul în serviciu este absorbit în conţinutul lor. Astfel, s-a susţinut că infracţiunea de abuz în serviciu are un caracter subsidiar faţă de cea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În subsidiar s-a cerut să se constate că legea penală mai favorabilă este legea nouă s-a arătat că prejudiciul nu poate fi decât cel de la momentul comiterii faptei, respectiv cel de 1.506.400 lei. condiţii în care nu suntem sub incidenţa dispoziţiilor art. 309 C. pen. care face trimitere la art. 183 C. pen., conform căruia consecinţele deosebit de grave se apreciază de la 2.000.000 lei în sus.

Astfel, s-a arătat că. în sarcina inculpatului ar putea fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) cu referire la art. 308 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni şi că. în raport de aceste limite de pedeapsă a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară s-a cerut să se reţină în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, sens în care s-a tăcut referire la buna credinţă a inculpatului în ce priveşte activitatea sa profesională, sens în care s-a făcut referire la faptul că inculpatul i-a atras atenţia inculpatei A. că trebuie să urmeze procedura specifică corectării titlurilor de proprietate, precum şi la faptul că. în cazul în care ar fi dorit să falsifice documentaţiile cadastrale, ar fi procedat la înscrierea în memoriu a numărului de parcele din titlul de proprietate adică X. dar ar fi ataşat schiţa digitală (poziţionare în planul coordonatelor x şi y; (p şi .\). amplasând în XX, XXX sau XXXX. în această modalitate putându-se eluda verificarea făcută de serviciul de CF. S-a mai făcut referire la poziţia procesuală, constantă şi neechivocă, la faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este integrat social, a dus o viaţă decentă şi şi-a susţinut familia exclusiv din muncă.

Inculpatul C. a solicitat prin apelul declarat să se dispună achitarea sa. în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de abuz în serviciu, pe considerentul că fapta nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege.

S-a arătat că lucrările întocmite de inculpatul B. i-au fost repartizate inculpatului de către conducătorul O.C.P.I. Bihor şi că, deoarece a sesizat existenţa unor neconcordanţe între documentaţia cadastrală întocmită de topograf şi cea care rezulta din titlurile de proprietate. l-a contactat pe inculpatul B. acesta comunicându-i ca documentaţia a fost întocmită în vederea corectării titlurilor de proprietate. Cum. în acea perioadă exista o practică de modificare a titlurilor de proprietate în baza unei documentaţii cadastrale întocmite pentru parcelele de teren care nu figurau în respectivele titluri. inculpatul a avizat documentaţiile având convingerea fermă că acestea vor fi într-adevăr utilizate pentru corectarea titlurilor de proprietate, cu atât mai mult cu cât documentaţia tehnică, astfel cum fusese avizată de inculpat, nu putea fi utilizată pentru intabularea dreptului de proprietate. Aşa fiind, s-a susţinut că în cauză nu este îndeplinită latura subiectivă a infracţiunii, deoarece inculpatul nu a acţionat cu intenţie pentru ca inculpata A. să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor în discuţie.

S-a făcut referire şi la modul de lucru în anul 2005 pentru înscrierea unui titlu de proprietate eliberat în baza planelor topografice scara 1/10.000 în cartea funciară, arătându-se că topograful autorizat efectua, la cererea proprietarului, măsurători asupra folosinţei faptice, iar în urma prelucrării datelor de pe teren îi comunica acestuia dacă se poate sau nu întocmi documentaţia cadastrală. S-a arătat că în speţă inculpatul B. i-a comunicat inculpatei A. să este necesară întocmirea unei documentaţii pentru corectarea titlurilor de proprietate, documentaţie care era înaintată pentru avizare la O.C.P.I. Bihor, aceasta însemnând din punct de vedere tehnică că se prelua lucrarea de pe CD. iar partea grafică se introducerea în baza de date a Oficiului de Cadastru, pentru a se reţine locul până se finaliza şi partea juridică. După ce se primea avizul pentru partea tehnică. documentaţia era predată proprietarului sau topografului. pentru a fi utilizate unde era necesar, la urbanism, la intabulare, la notar sau pentru corectarea titlului de proprietate.

În speţă, ar fi fost necesar să se ataşeze actele de proprietate, iar documentaţia să fie depusă la Comisia locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar însă inculpata A. în loc să ataşeze actele pentru corectarea titlurilor. Ie-a folosit şi depus, tară ca inculpatul să aibă cunoştinţă, la Serviciul de carte funciară. în vederea intabulării. S-a arătat că registratorul de carte funciară a dat completare pentru identificarea cu planele de carte funciară scara 1:2.880 şi apoi a refuzat intabularea conform identificării pe motiv că sunt alte intabulări şi realizează intabularea cu toate că în memoriu se specificaseră alte parcele măsurate decât cele din titluri şi. mai mult. a tăcut o intabulare greşită, adică prelua parţial date din documentaţia avizată în sensul că preia parţial date din documentaţia avizată. respectiv preia planul de amplasament cu numerele cadastrale, parcelarea făcută în memoriul tehnic pe suprafeţe, dar nu preia numărul parcelelor măsurate pentru că nu corespund cu cele din titlurile de proprietate, notând în CF parcele din două titluri. S-a arătat că. în acest mod parcelele avizate prin documentaţiile cadastrale nu au produs un efect juridic pentru că nu acestea au fost intabulate.

S-a precizat că partea tehnică nu avea de-a face cu parte juridică, sens în care s-a arătat că planele cadastrale scara 1:2.880 sunt cele întocmite în perioada austro-ungară şi completate până în anul 2001 cu dezmembrări, plane ce nu sunt în evidenţele electronice, nu au coordonate şi dimensiuni şi. în marea majoritate a cazurilor nu corespund cu realitatea din teren, dar au cărţi funciare. Planele cadastrale scara 1:10.000 sunt cele realizate în perioada comunistă, nu sunt în evidenţele electronice, nu au dimensiuni şi coordonate, au limite mai aproape de realitatea din teren, dar nu au cărţi funciare. Or, titlurile de proprietate s-au eliberat în baza acestor două sisteme de evidenţă, iar titlurile de proprietate eliberate în baza planelor cadastrale din perioada austro-ungară se puteau intabula în topografice şi în cărţile funciare vechi dar acesta intabulări nu le puteau şti decât cei care lucrau la cartea funciară pentru că nu apăreau în baza de date tehnice în format electronic. S-a arătat că, în aceste condiţii, inspectorii de la partea tehnică nu puteau şti ce este notat în cărţile funciare. Cât priveşte titlurile de proprietate eliberate pe scara 1:10.000 lei. pentru că nu aveau cărţi funciare, se puteau intabula doar pe baza unei documentaţii cadastrale cu identificare, prin suprapunerea celor două sisteme: planele cadastrale din perioada comunistă care au număr de parcele cu cele din perioada austro-ungară. care au număr topografic, identificare care era obligatorie pentru terenurile din intravilan, iar nu şi pentru cele din extravilan.

S-a susţinut că în acest mod s-a produs intabularea greşită a lui O.O. Comisia locală susţinând că terenul este paralel cu canalul. însă topograful care a efectuat documentaţia cadastrală, suprapunând cele două plane a identificat terenul ca fiind situat în topograficul 459 Seleuș or, acest topografic nu este paralel cu canalul şi a fost intabulat în CF fără să apară în baza de date tehnice, fără dimensiuni, tară coordonate, fără o poziţie cu precizie, iar inspectorii de cadastru din partea tehnică nu aveau cum să ştie că s-a efectuat această intabulare. S-a mai arătat că partea tehnică din Oficiul de Cadastru se ocupa cu preluarea măsurătorilor de la topografii autorizaţi şi ţinea o evidenţă grafică electronică. născându-se astfel planele cadastrale electronice prelucrate într-un sistem unic de referinţă european, denumit Sistem Stereo.

În aceste condiţii, cum inculpatul nu avea atribuţii de verificare a situaţiei juridice a terenului, este evident că nu acţionat cu vinovăţie şi s-a mai arătat că inculpatul nu a avut nicio legătură de prietenie cu inculpatul B. iar pe inculpata A. nici nu o cunoştea.

În subsidiar s-a cerut să se schimbe încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în cea de neglijenţă în serviciu, prevăzuta de art. 298 din actualul C. pen., să se aplice o pedeapsă în limitele prevăzute de acest text de lege de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă - şi să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară s-a cerut să se reţină ca lege penală mai favorabilă legea nouă, să se aplice o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 297 C. pen. şi să se dispună suspendarea sub supravegherea executării pedepsei.

S-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca lege penală mai favorabilă legea veche pe considerentul că fapta inculpatului a adus atingere atât intereselor legitime ale părţii civile O.O., cât şi a persoanei vătămate Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar, context în care aplicarea regulilor concursului de infracţiuni potrivit legii noi ar duce la un tratament mai dur. Or. s-a arătat că, în considerentele hotărârii atacate. la pagina 35, s-a reţinut că prin fapta inculpatului s-a adus o vătămare importantă doar a intereselor legale ale părţi civile O.O. şi, mai mult de atât, inculpatul nu a fost cercetat sau trimis în judecată pentru comiterea vreunui fapte penale privind terenul aparţinând Comisiei locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar, acest teren făcând obiectului punctului 3 din rechizitoriu (pagina 25), iar documentaţia cadastrală în cazul acestuia a fost întocmită de topograful S.S. şi avizată de O.O.O.

S-a susţinut că se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere faptul că inculpatul are 55 de ani, este integrat în societate şi este cunoscut cu afecţiuni medicale şi că îşi dă acceptul pentru a presta o muncă în folosul comunităţii.

În cazul în care instanţa de control judiciar va aprecia ca lege penală mai favorabilă legea veche, s-a cerut să se reţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. 1969, să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată şi să se dispună suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării acesteia.

Prin decizia penală nr. 317/A din 23 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2010 s-au respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de apelanţii inculpaţi B. şi C. şi respectiv apelantul parte civilă R.R.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de apelantul parte civilă O.O. şi de apelanţii inculpaţi A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 1426 din 28 noiembrie 2014 a Judecătoriei Oradea, pe care a desfiinţat-o în parte şi în consecinţă:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, respectiv:

- 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969:

- 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969;

- sporul de 1 an închisoare, pe care l-a înlăturat.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969 de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 8 luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 11-a şi lit. b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani. având în vedere dispoziţiile art. 418 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a). art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta deciziei şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. în regim privativ de libertate.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatul C. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. 1969 de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

S-a reformat dispoziţia privind obligarea inculpaţilor. în solidar, la plata daunelor morale în favoarea părţii civile O.O. în sensul că s-a dispus obligarea acestora la plata sumei de 50.000 euro. sau a echivalentului în lei la cursul B.N.R. la data plăţii. S-au menţinut dispoziţiile sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de apelanţii părţi civile Comisia Locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar Oradea, N.N., M.M., R.R.. D. şi de apelanţii părţi civile H.H., E., G., H., J., K., L., M., P., Q., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., C.C., D.D., E.E., F.F., L.L., K.K. prin D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii părţi civile la plata sumei de câte 100 lei. cheltuieli judiciare în apel.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate şi a actelor şi materialului din dosarul cauzei, curtea a constatat următoarele:

În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt conformă cu realitatea şi a stabilit în mod corect vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Fără a relua aspectele expuse în mod detaliat de instanţa de fond. Curtea a reţinut următoarele:

În perioada 2004-2005. inculpata A. a efectuat mai multe demersuri pentru cumpărarea unor suprafeţe de teren situate în circumscripţia teritorială a num. Oradea şi intabularea dreptului de proprietate asupra acestora.

I. Astfel, prin titlul de proprietate nr. x din 28 februarie 1995. numiţilor T.T. şi Z.Z., le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 25.800 mp. situat în parcela Y şi respectiv 37.300 mp situaţi în parcela X. încadrarea acestor suprafeţe de teren în parcelele menţionate a fost confirmată de documentaţia anexată cererilor de reconstituire a drepturilor de proprietate şi adresele emise de Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Oradea.

De asemenea, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor, prin adresa din 8 mai 2008, a confirmat că suprafeţele de teren menţionate erau amplasate în parcele Y. şi X.

Din probele administrate în cauză a rezultat că în luna martie 2005, inculpata A. l-a contactat pe T.T. în vederea cumpărării suprafeţelor de teren deţinute de acesta, convenind înstrăinarea unui teren în suprafaţă de 37.000 mp. situat în parcela X.

În vederea achiziţionării acestui teren, inculpata A. i-a solicitat inculpatului B. topograf autorizat în cadrul SC Z.Z.Z.Z. SRL, întocmirea unei documentaţii cadastrale pentru acest teren, care urma să stea la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică şi respectiv intabulării dreptului de proprietate.

Din declaraţia inculpatului B. coroborată cu cea a inculpatei A., a rezultat că anterior întocmirii documentaţiei cadastrale, aceştia s-au deplasat în zona în care se aflau parcelele Y. şi X, ocazie cu care au constatat că terenurile indicate de vânzătorul T.T. nu erau aceleaşi cu cele care figurau în titlul de proprietate, motiv pentru care, potrivit susţinerilor inculpatului B., acesta i-a comunicat inculpatei că va fi necesară .corectarea titlului de proprietate”.

Cu toate acestea, inculpatul B. a procedat la întocmirea a patru documentaţii cadastrale cu privire la terenul de 37.300 mp. prin care a consemnat că un teren de 10.608 mp este amplasat în parcela XX Oradea, sola 315 Oradea şi i-a atribuit numerele cadastrale de la X la X, un teren de 11.970 mp este amplasat în parcela xxx Oradea, sola 288 Oradea şi i-a atribuit numărul cadastral X şi un teren de 9900 mp a fost amplasat în parcela xxxx Oradea, sola 290 Oradea şi i-a atribuit numărul cadastral X.

În cazul celei de-a patra documentaţii cadastrale, inculpatul B. a consemnat în mod corect că terenul în suprafaţă de 4822 mp este amplasat în parcela x Oradea şi i-a atribuit numărul cadastral X.

În cazul celor trei documentaţii cadastrale enumerate mai sus, din declaraţia inculpatului B. a rezultat că amplasarea în alte parcele decât cele înscrise în titlul de proprietate nr. x/1995 emis pe seama lui T.T. şi Z.Z. s-a realizat la indicaţia expresă a inculpatei A., iar acesta s-a conformat, deşi tot conform propriilor sale susţineri, a verificat în baza de date a O.C.P.I. Bihor amplasarea imobilelor şi a constatat că acestea nu se suprapuneau.

Întrucât titlul de proprietate nr. x/1995 a fost eliberat şi pe numele numitei Z.Z.. inculpata A. s-a deplasat la BNP - U.U. din Oradea, unde a solicitat şi a obţinut întocmirea unui certificat de moştenitor suplimentar din 21 aprilie 2005. în favoarea lui T.T.. în care în baza documentaţiilor cadastrale a fost înscrisă suprafaţa de teren de 37.000 mp. ca provenind din nr. cadastrale X-8504. X, X şi X deşi, în mod evident, la acel moment cunoştea faptul că nu aceasta era amplasarea reală a terenurilor ce figurau în titlul de proprietate.

În baza documentaţiilor cadastrale menţionate, a titlul de proprietate nr. x/1995 şi a certificatului de moştenitor suplimentar nr. X/2005 s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2025/21 aprilie 2005, între vânzătorul T.T. şi cumpărătoarea A., având ca obiect terenul de 37.300 mp identificat prin nr. cadastrale cuprinse în documentaţia întocmită în fals de inculpatul B.

Deşi inculpatul B. a susţinut în faţa instanţei de apel că a avut convingerea că documentaţiile cadastrale întocmite serveau la corectarea titlului de proprietate. în sensul amplasării în alt loc a terenurilor cuprinse în titlul de proprietate menţionat, aceste afirmaţii sunt contrazise de cererea depusă de acelaşi inculpat la OCF1 Bihor, la data de 9 mai 2005. prin care a solicitat avizarea începerii elaborării unei documentaţii tehnice cadastrale necesară înscrierii în cartea funciară a actelor juridice privind imobilul situat în Oradea beneficiar fiind T.T.

Rezultă astfel că inculpatul cunoştea cu certitudine amplasamentul real al terenului şi că. în deplină cunoştinţă de cauză, la indicaţiile inculpatei A., a modificat amplasamentul în vederea întabulării dreptului de proprietate, iar nu a corectării acestuia.

Din datele comunicate de Comisia Locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar Oradea, a declaraţiei martorului T.T. şi a menţiunilor expertizei topografice întocmite în cursul urmăririi penale, a rezultat cu certitudine că amplasarea terenurilor cumpărate de inculpata A. a fost modificată astfel încât suprafaţa de 10.608 mp situată în mod real în parcela X a fost amplasată în parcela XX Oradea, sola 315 Oradea, peste un teren proprietatea lui O.O. suprafaţa de 11.970 mp amplasată real în parcela x Oradea a fost modificată în parcela xxx Oradea, sola 288 şi suprafaţa de 9900 mp amplasată real în parcela x a fost modificată în parcela XXXX sola 290, peste alte terenuri, aflate la dispoziţia Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar Oradea.

Ulterior, documentaţiile cadastrale întocmite în fals au fost depuse de inculpata A. la O.C.P.I. Bihor, fiind înregistrate sub nr. x/2005, z/2005 şi y/2005. toate fiind supuse avizării de către inculpatul C. inginer în cadrul O.C.P.I. Bihor.

Din probele administrate în cauză, inclusiv cu caracter tehnico-ştiinţific a rezultat că inculpatul C. a avizat documentaţiile menţionate, semnăturile de verificare-recepţionare fiind executate de către acesta, iar cele de certificare aparţinând inculpatului B.

Din declaraţia inculpatului C. coroborată cu cea a inculpatului B. a rezultat că primul a observat că nu exista concordanţă între amplasamentul înscris în titlul de proprietate şi cel menţionat în documentaţiile cadastrale şi că l-a întrebat pe cel de-al doilea care este explicaţia, acesta spunându-i că documentaţiile urmează să fie folosite în vederea corectării titlului de proprietate.

Susţinerile inculpaţilor sunt însă infirmate de probele administrate în cauză. respectiv, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul B. cunoştea în mod cert că intenţia inculpatei A. a fost aceea de a-şi intabula dreptul de proprietate asupra terenurilor amplasate nereal, iar, pe de altă parte, inculpatul C. avea obligaţia de a respinge cererea de avizare şi de a solicita în prealabil corectarea titlului de proprietate, cu atât mai mult cu cât semnătura de verificare-recepţionare depusă pe documentaţia cadastrală servea în mod direct la intabularea dreptului de proprietate.

După avizarea celor trei documentaţii cadastrale, inculpata A., prin intermediul martorului G.G.G. le-a înaintat la Serviciul de CF din Oradea. în vederea înscrierii în cartea funciară, solicitare admisă, astfel încât terenul în suprafaţă de 10.608 mp cu nr. cadastrale de la X la X. amplasat în parcela XX, a fost notificat în: CF Oradea.

II. Prin titlul de proprietate nr. x din 24 martie 1994 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru un teren în suprafaţă de 18.400 mp. înscris în parcela Y.Y.. în favoarea numitului Ț.Ț.

Ulterior în baza certificatului de moştenitor din 28 februarie 2005, dreptul de proprietate asupra terenului a fost dobândit de martora J.J.J., soţia defunctului Ț.Ț.

Din probele administrate în cauză a rezultat că între inculpata A. şi numita I.I.I. a existat o relaţie. în sensul că acestea au fost implicate în achiziţii de terenuri, iar cea de-a doua i-a împrumutat inculpatei diverse sume de bani.

În acest context, în data de 1 martie 2005. numita J.J.J. i-a vândut numitei I.I.I. terenul în suprafaţă de 18.400 mp menţionat anterior, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică din 1 martie 2005.

Din declaraţia martorei J.J.J. a rezultat însă că toate demersurile pentru cumpărarea acestui teren au fost efectuate de către inculpata A. în cursul lunii februarie 2005 şi că la solicitarea expresă a acesteia a încheiat contractul de vânzare cu numita I.I.I.

Din menţiunile înscrise în titlul de proprietate nr. x/1994 şi respectiv din adresele emise de Comisia pentru aplicarea Legilor fondului funciar, a rezultat că terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate era situat în parcela y.

Cu toate acestea, în evidenţele O.C.P.I. Bihor, pe cotorul titlului de proprietate nr. x/1994 este menţionat că terenul de 18.400 mp este amplasat într-o altă parcelă, respectiv Y.

În urma verificărilor efectuate în arhiva Comisiei locale s-a stabilit cu certitudine că amplasarea reală a terenului pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. x/1994 pe seama lui Ț.Ț. este în parcela Y şi nu în parcela Z.

Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, numita I.I.I. a înstrăinat la rândul ei terenul de 18.400 mp către inculpata A.

În acest context, inculpata i-a solicitat inculpatului B. întocmirea documentaţiilor cadastrale în vederea intabulării dreptului de proprietate, efectuând o deplasare în teren, ocazie cu care aceasta i-a indicat două terenuri situate în alt amplasament decât înscris în titlul de proprietate.

Deşi inculpatul B. a efectuat verificările necesare şi a constatat neconcordanţa dintre amplasamentul faptic şi cel înscris în titlul de proprietate, acesta a procedat la întocmirea a două documentaţii cadastrale, consemnând că suprafaţa de 4996 mp, amplasată real în parcela Y.Y. se află în parcela XX şi i-a atribuit nr. cadastrale de la X la X, iar suprafaţa de 13.404 mp amplasată real în parcela Y a fost mutată în parcela XXXX şi i-a atribuit nr. cadastral X.

Ca urmare a acestei modificări a amplasamentului, primul teren a fost amplasat peste proprietate părţi civile O.O.. iar cel de-al doilea peste un teren aflat la dispoziţia Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar.

Ulterior întocmirii, cele două documentaţii cadastrale au fost depuse inculpată la O.C.P.I. Bihor şi înregistrate sub nr. X/2005 şi nr. Y/2005, acestea fiind avizate tot de către inculpatul C.

Procedând în mod similar ca şi în cazul anterior, inculpata A. a depus documentaţiile cadastrale avizate la Serviciul de CF Oradea, obţinând intabularea dreptului de proprietate după cum urmează: terenul în suprafaţă de 4.996 mp cu nr. cadastrale X la X. amplasat în parcela XX. a fost notificat în: CFNDF Oradea.

III. Anterior comiterii faptei descrise la punctul II. respectiv în data de 1 martie 2005. inculpata A. a cumpărat de la numitul Ț.Ț. aceeaşi suprafaţă de teren de 18.400 mp. înscrisă în titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994.

Din probele administrate în cauză a rezultat însă. că la momentul prezentării părţilor la BNP - N.N.N.N. din Oradea, a fost prezentat o copie legalizată falsă a titlului de proprietate nr. x din 24 februarie 1004, în cuprinsul căruia terenul în suprafaţă de 18.400 mp era amplasat în parcela nr. YY, iar nu Y, cum este menţionat în originalul acestui titlu. Aşa cum s-a arătat anterior, în urma verificărilor arhivei Comisiei locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar, s-a stabilit cu certitudine că suprafaţa de teren menţionată era amplasată în parcela Y.

În luna martie 2004, inculpata A. i-a solicitat martorului S.S., la rândul său inginer topograf, întocmirea unei documentaţii cadastrale în vederea cumpărării terenului în suprafaţă de 18.400 mp, punându-i la dispoziţie copia falsă a titlului de proprietate nr. x/1994, în care era consemnat în mod nereal că terenul este amplasat în parcela YY. În acest context, martorul S.S., fără vinovăţie, a întocmit documentaţia cadastrală înregistrată al O.C.P.I. Bihor din 16 martie 2004 şi i-a atribuit nr. cadastral X., documentaţia fiind avizată de către O.C.P.I. Bihor prin inginerul de specialitate O.O.O.

Caracterul fals al copiei legalizate a titlului de proprietate a rezultat cu certitudine din compararea acestui înscris cu titlul original, fiind evidentă neconcordanţa dintre numărul parcelelor menţionate. De asemenea, din declaraţiile martorilor S.S. şi respectiv U.U. a rezultat că inculpata A. i-a pus la dispoziţie primului copia falsă a titlului de proprietate şi respectiv i-a prezentat-o celui de-al doilea la momentul solicitării de legalizare a unei copii a acestui titlu, această copie fiind prezentată şi notarului public N.N.N.N. la momentul încheierii contractului autentificat din 1 martie 2004.

Prin raportul de expertiză topografică judiciară din 26 februarie 2009. întocmit de către expertul Q.Q.Q.Q. s-a constatat că terenul a fost amplasat pe teritoriul cadastral Oradea. în spatele staţiei de betoane din str. Ogorului, iar nr. cadastral X. Oradea, atribuit de S.S. nu mai există în baza de date. fiind constituite peste acesta alte numere cadastrale.

Ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului şi intabulării dreptului de proprietate în CF, inculpata A. a procedat la înstrăinarea acestuia către rude de-ale sale şi ulterior către alte persoane.

Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o analiză detaliată a întregului material probator administrat în cauză şi a reţinut în mod corect situaţia de fapt. astfel încât au fost analizate apărările formulate de inculpaţi sub aceste aspecte.

Atât în faţa instanţei de fond. cât şi prin declaraţia dată în faţa instanţei de apel. inculpata A. a susţinut că. începând cu anul 1998 s-a ocupat cu dobândirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri situate în circumscripţia teritorială a mun. Oradea şi că neconcordanţele dintre terenurile înscrise în titlurile de proprietate şi amplasamentul faptic al acestora pot fi explicate prin aceea că identificarea terenurilor s-a făcut în modalităţi diferite, prin raportarea la o scară de 1:10.000 şi respectiv 1:2880.

Inculpata a susţinut că au fost numeroase cazurile în care reconstituirea drepturilor de proprietate în favoarea foştilor proprietari nu s-a tăcut pe vechiul amplasament ci în alte parcele şi că în ipoteza în care vechiul amplasament s-ar fi suprapus peste terenurile altor persoane, cererea de intabulare a dreptului de proprietate putea fi respinsă de serviciul de carte funciară din cadrul O.C.P.I. Bihor.

Inculpata a susţinut că amplasamentul faptic al terenurilor i-a fost indicat de către vânzători şi că în ipoteza în care serviciul de carte funciară i-ar fi respins cererea de intabulare. ar fi formulat o acţiune injustiţie în acest sens.

Susţinerile inculpatei sunt însă contrazise de ansamblul probator administrat în cauză. din care au rezultat următoarele:

Sub un prim aspect, apare ca fiind certă împrejurarea că inculpata a avut în fiecare dintre cele trei situaţii reprezentarea faptului că terenurile înscrise în titlul de proprietate erau amplasate în alte zone decât cele pe care le-a indicat topografilor pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale.

De asemenea, apare ca fiind certă împrejurarea că inculpata A. i-a determinat pe inculpatul B. şi respectiv pe martorul S.S. să procedeze la întocmirea unor documentaţii cadastrale în care se consemna un alt amplasament al terenurilor decât cel înscris în titlul de proprietate.

Chiar dacă susţinerile inculpatei în sensul că a avut în vedere vechile amplasamente indicate de proprietari pot părea veridice, Curtea a reţinut că în ipoteza în care se constata neconcordanţa dintre amplasamentele imobilelor, aceasta avea obligaţia de a iniţia demersurile necesare pentru corectarea titlurilor de proprietate şi numai ulterior de a formula cereri de intabulare a titlurilor de proprietate. Or, din chiar propriile susţineri ale inculpatei a rezultat că aceasta nu a iniţiat asemenea demersuri şi nu le-a comunicat vânzătorilor că au posibilitatea de formula o asemenea cerere, profitând de împrejurarea că aceştia erau persoane în vârstă şi nu erau dispuse să se angreneze în aceste proceduri.

Pe de altă parte, din probele administrate, a rezultat că inculpatul B. i-a comunicat inculpatei A. faptul că este necesară corectarea titlurilor de proprietate. însă aceasta, cu rea-credinţă, a depus documentaţiile cadastrale la O.C.P.I. Bihor şi l-a determinat pe inculpatul C. să avizeze aceste documentaţii deşi constatase neconcordanţa dintre amplasamentul imobilelor.

Inculpaţii B. şi C. nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzaţi, susţinând, la rândul lor, că au avut reprezentarea că documentaţiile cadastrale întocmite la cererea inculpatei A. aveau ca destinaţie corectarea titlurilor de proprietate, iar nu întabularea drepturilor de proprietate asupra imobilelor.

Susţinerile inculpaţilor sunt însă combătute de probatoriul administrat în cauză, din care a rezultat că inculpatul B. cunoştea la momentul când a solicitat avizarea începerii elaborării documentaţiei cadastrala amplasamentul real al imobilelor şi faptul că acestea erau necesare înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate.

La rândul său. inculpatul C., deşi a susţinut că a avizat documentaţiile cadastrale în vederea corectării titlurilor de proprietate, a recunoscut că certificarea acestora servea la intabularea dreptului de proprietate. în egală măsură, neexistând nicio diferenţă sau vreo precizare în cuprinsul avizului dat.

S-a constatat astfel că, deşi toţi cei trei inculpaţi au avut reprezentarea clară a amplasării suprafeţelor de teren în alte locuri decât cele înscrise în cuprinsul titlurilor de proprietate, cu intenţie, în cazul inculpatei A. i-a determinat pe ceilalţi doi inculpaţi să îndeplinească formalităţile prealabile înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, atestând în mod nereal corectitudinea documentelor întocmite, iar în cazul inculpatului B. şi inculpatului C., cu intenţie, şi-au îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu, consemnând în mod nereal împrejurările legate de amplasamentul imobilelor şi respectiv certificând pentru corectitudine documentaţiile întocmite.

În cazul inculpatei A. rezoluţia infracţională este subliniată de maniera similară în care aceasta a acţionat. în cazul tuturor celor trei terenuri menţionate anterior, astfel încât aceasta în loc să depună diligentele necesare pentru identificarea corectă a terenurilor a „ocolit” procedurile legale, determinând inculpaţii să întocmească în fals documentaţii cadastrale şi respectiv să le avizeze, după care a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren amplasate nelegal.

În cazul inculpaţilor B. şi C. intenţia sub aspectul îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu este relevată de ignorarea dispoziţiilor legale care le guvernau activităţile.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 97/1996, cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar, iar entităţile de bază ale acestui sistem sunt parcela, construcţia şi proprietatea.

Totodată, potrivit art. 11 din acelaşi act normativ, lucrările tehnice de cadastru constă, între altele, în identificarea bunurilor imobile pe baza actelor de proprietate sau, în lipsa acestora, pe baza posesiei exercitate sub nume de proprietar, respectiv măsurarea parcelelor de teren.

Din cuprinsul dispoziţiilor legale invocate, s-a desprins concluzia că identificarea bunurilor imobile reprezintă o operaţiune distinctă de cea a măsurării parcelor de teren, prima presupunând raportarea la actele de proprietate sau în lipsa acestora la posesia exercitată sub nume de proprietar.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Ordinul Ministerului Administraţiei Publice - Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie nr. 538/2001, pentru aprobarea Regulamentului privind autorizarea persoanelor fizice şi juridice care pot să realizeze şi să verifice lucrări de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei pe teritoriul României, autorizarea are drept scop asigurarea realizării şi verificării corespunzătoare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei în condiţiile îndeplinirii cerinţelor tehnice şi calitative prevăzute în normativele elaborate sau avizate de O.N.C.G.C.

Raportând aceste dispoziţii la cele ale art. 11 din Legea nr. 7/1996, se desprinde concluzia că Oficiile de Cadastru pot autoriza persoane fizice sau juridice să realizeze lucrări de cadastru, respectiv să procedeze, printre altele, la identificarea unor imobile pe baza actelor de proprietate sau în lipsa acestora a posesiei exercitată sub nume de proprietar şi respectiv să măsoare parcele de teren.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 538/2001 realizarea lucrărilor de cadastru cuprinde executarea operațiunilor de teren şi de birou, întocmirea documentelor tehnice care compun lucrarea, validarea datelor şi a documentelor grafice şi textuale prin semnătură şi ştampilă. precum şi prezentarea la recepţie a lucrărilor la oficiile de cadastru.

Conform art. 4 din acelaşi act normativ, prin autorizare se recunoaşte capacitatea şi capabilitatea tehnico-profesională a persoanelor fizice şi juridice de a realiza şi verifica lucrări de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei, destinate a fi preluate în bazele de date cadastrale organizate la nivelul oficiilor de cadastru.

Potrivit Ordinului nr. 535/2001 al Ministerului Administraţiei Publice, lucrările de specialitate în domeniul cadastrului, geodeziei şi cartografiei realizate de persoane fizice şi juridice autorizate sunt supuse verificării de persoane autorizate de oficiile de cadastru.

În raport de dispoziţiile legale invocate, curtea a reţinut că în cazul realizării unor operaţiuni juridice având ca obiect dreptului de proprietate asupra unor terenuri, pentru înscrierea acestui drept în cartea funciară este necesară întocmirea unor lucrări de cadastru. în sensul art. 11 din Legea nr. 7/1996, lucrări ce pot fi realizate de către persoane fizice sau juridice autorizate de către oficiile de cadastru.

În cauza de faţă, la data comiterii faptelor, respectiv în anul 2005, inculpatul B. deţinea calitatea de topograf autorizat de O.C.P.I. Bihor şi îşi desfăşura activitatea în cadrul SC Z.Z.Z.Z. SRL. calitate în care i s-a solicitat de către inculpata A. întocmirea unor documentaţii cadastrale cu privire la terenurile asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

De vreme ce dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 şi nu a fost întocmit în niciunul dintre cazuri un proces-verbal de punere în posesie de către comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar, lucrările de cadastru ce urmau a fi întocmite de către inculpatul B. presupuneau în mod evident de identificarea terenurilor, iar nu simpla măsurare a unor parcele.

Corespunzător. în conformitate cu dispoziţiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 7/1996. inculpatului B. îi revenea obligaţia legală de a proceda la identificarea terenurilor înscrise în titlurile de proprietate nr. x/1995 şi nr. x/1994 în baza actelor de proprietate sau. în lipsa acestora, a posesiei exercitate sub nume de proprietar.

Cu toate acestea, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul B., instigat de inculpata A., a consemnat în fals în cuprinsul lucrărilor de cadastru întocmite alte date de identificare a terenurilor decât cele reale, ignorând menţiunile înscrise în actele de proprietate ce i-au fost prezentate.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată de inculpatul C. Curtea a reţinut că potrivit art. 6 din Ordinul nr. 535/2001, acesta avea obligaţia de a verifica modalităţile de efectuare a operaţiunilor de teren şi de birou şi de realizare a datelor şi documentelor grafice şi textuale, precum şi corectitudinea, completitudinea, exactitatea şi acurateţea acestora, iar în cazul în care constata că lucrarea nu corespunde actului normativ evocat să respingă documentaţia.

În consecinţă. Curtea a constatat că apărările inculpaţilor sunt nefondate, inculpatul B. având obligaţia ca. în ipoteza în care constata neconcordanţe între situaţia de fapt şi actele de proprietate prezentate, la cererea persoanelor îndreptăţite, respectiv proprietarii ternului să procedeze la întocmirea unor documentaţii cadastrale necesare pentru rectificare sau corectare a titlurilor de proprietate, iar inculpatul C. de a respinge cererea de avizare a documentaţii cadastrale care nu corespundeau documentelor de proprietate asupra terenului.

În ceea ce priveşte calitatea de funcţionar a inculpatului B. la data comiterii faptelor. Curtea a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 147 alin. (2) C. pen. 1969, potrivit cărora prin funcţionar se înţelege persoana care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură retribuită sau nu. în serviciul altei persoane juridice decât unităţile la care se referă art. 145 C. pen. 1969.

Din înscrisurile depuse la dosar, precum şi din declaraţiile date de inculpatul B. a rezultat că în perioada 2001-2008. acesta şi-a desfăşurat activitatea specifică profesiei de topograf autorizat în calitate de angajat al SC Z.Z.Z.Z. SRL, administrată de soţia sa. aceasta fiind de altfel şi societatea comercială cu care inculpata A. a contractat executarea lucrărilor cadastrale.

În consecinţă, apare ca fiind evidentă împrejurarea că inculpatul B. şi-a exercitat atribuţiile specifice profesiei de topograf autorizat în calitate de „salariat” al societăţii comerciale menţionate şi prin prisma regimului juridic al acestei calităţi, face parte din categoria „funcţionarilor” la care se referă art. 147 alin. (2) C. pen. din 1969.

Nu au putut fi primite din acest punct de vedere susţinerile inculpatului în sensul extinderii sferei noţiunii de funcţionar într-o manieră similară celei constatate de CEDO prin hotărârea pronunţată în cauză Dragotinoiu şi Militaru - Pidhorni ca României, jurisprudenţa naţională în materie fiind consecventă în a recunoaşte calitatea de funcţionai” atât a funcţionarului public, cât şi a salariatului, aşa cum este definit acesta în dreptul muncii, adică persoana încadrată în muncă, în baza unui contract individual de muncă, la un angajator persoană juridică ce desfăşoară o activitate cu scop patrimonial sau nepatrimonial.

În cauza de faţă. Curtea a reţinut că stabilirea calităţii de .funcţionar” a inculpatului B., în sensul art. 147 alin. (2) C. pen. 1969 este determinată în primul rând de calitatea sa de angajat al SC Z.Z.Z.Z. SRL în funcţia de inginer topograf şi, în al doilea rând, de specificul activităţii pe care o desfăşura în baza autorizării sale ca inginer topograf, calitate în raport de care îi reveneau anumite obligaţii legale pe care acesta nu le-a respectat.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 10/2000 privind desfăşurarea activităţii de realizare şi verificare a lucrărilor de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, persoanele fizice şi juridice autorizate pe teritoriul României, aceste activităţi sunt supuse prevederilor Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, dispoziţiilor legale care reglementează exercitarea profesiilor liberale, precum şi altor dispoziţii legale în materie. regulamentelor, normelor şi instrucţiunilor tehnice elaborate de Oficiul Naţional de Cadastru Geodezie şi Cartografie.

Totodată, actul normativ menţionat stabileşte în mod expres că dreptul de a desfăşura activităţi de specialitate pe teritoriul României se dobândeşte prin autorizare, care are ca scop asigurarea premiselor pentru desfăşurarea activităţilor de specialitate în condiţiile îndeplinirii cerinţelor tehnice şi calitative prevăzute în instrucţiunile şi normativele tehnice elaborate sau avizate de O.N.C.G.C.

Potrivit art. 9 din O.G. nr. 10/2000. încetarea calităţii de persoană autorizată are loc prin retragerea sau încetarea valabilităţii certificatului de autorizare care poate fi dispusă de către reprezentanţii O.N.C.G.C. sau, după caz, ai oficiilor de cadastru judeţene.

De asemenea, potrivit art. 15 din O.G. nr. 10/2000. controlul activităţii de specialitate desfăşurată de persoanele autorizate se exercită de O.N.C.G.C. şi de oficiile de cadastru, geodezie şi cartografie judeţene.

În raport de aceste dispoziţii legale, Curtea a constatat că deşi activitatea de specialitate realizată de inculpatul B. se desfăşura în baza unei convenţii încheiate între inculpata A. şi SC Z.Z.Z.Z. SRL unitatea angajatoare a topografului, aceeaşi activitate era supusă autorizării şi controlului exercitat de către O.N.C.G.C., respectiv Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bihor.

În ceea ce priveşte obligaţiile legale ce îi reveneau inculpatului B. şi pe care acesta nu le-a respectat. Curtea a reţinut că, potrivit art. l din O.G. nr. 10/2000. acesta avea obligaţia de a-şi desfăşura activitatea de realizare a lucrărilor de cadastru cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 7/1996. inclusiv cele prevăzute de art. 11 lit. c) privind modul de identificare a terenurilor. în baza actelor de proprietate, obligaţie pe care acesta nu a respectat-o, consemnând în fals că imobilele se situează în alte amplasamente.

În consecinţă. în raport de situaţia de fapt expusă. Curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat că fapta inculpatei A. constând în aceea că în cursul lunii martie 2005. l-a determinat pe inculpatul B. în baza unei rezoluţii infracţionale unice să întocmească cinci documentaţii cadastrale false, prin care s-a consemnat un amplasamente nereale a terenurilor în suprafeţe 10.608 mp, 11.970 mp şi 9900 mp, în parcelele XX. XXX şi XXXX, în loc de parcela reală X şi respectiv a terenurilor de 4496 mp în parcela XX şi de 13.404 mp în parcela XXXX, cu consecinţa suprapunerii peste terenurile aflate în proprietatea părţii civile O.O. şi a unor terenuri aflate la dispoziţia Comisiei locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar Oradea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 2548/1 C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

De asemenea, fapta inculpatei A., care în cursul lunii martie 2004 l-a determinat pe numitul S.S., de profesie topograf autorizat să întocmească, tară vinovăţie, o documentaţie cadastrală în care se consemna în mod nereal că terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 este amplasat în parcela YY, în loc d Y, cu consecinţa suprapunerii peste un teren aflat la dispoziţia Comisiei locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar întruneşte elementele constitutive ale participaţiei improprii la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969.

În ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, respectiv de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969. de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 290 C. pen. 1969 şi respectiv de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969. constatând că faptele au fost comise în luna martie 2005 şi respectiv martie 2004, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi a dispus încetarea procesului penal în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Referitor la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, în considerarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi a deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, Curtea a constatat următoarele:

Cu referire la infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, faptă comisă în luna martie 2005, ca urmare a întocmirii documentaţiilor cadastrale false a fost adusă atingere intereselor părţii civile O.O. şi respectiv Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar, împrejurare în raport de care. dată fiind pluralitatea de subiecţi pasivi, potrivit dispoziţiilor art. 35 din noul C. pen., s-ar impune reţinerea a două infracţiuni distincte, prevăzute de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. cu referire la art. 308 C. pen., termenul de prescripţie al răspunderii penale calculat conform art. 154 lit. d) C. pen. ne fiind încă împlinit.

Pe de altă parte. Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor noului C. pen. în cazul infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi respectiv de participaţie proprie la abuz în serviciu contra intereselor publice nu ar mai fi posibilă reţinerea dispoziţiilor art. 309 C. pen., respectiv producerea unor consecinţe deosebit de grave.

Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul H.H.H.H. terenurile de 10.608 mp. 11.970 mp. 9.990 mp cumpărate de inculpatul de la numitul T.T. şi terenurile de 4.996 mp şi 13.404 mp cumpărate de la numita J.J.J. aveau la data comiterii faptelor (martie 2005) o valoare însumată, reţinută ca atare ca efect al formei continuate a infracţiunii de 1.506.400 lei. iar terenul în suprafaţă de 18.400 mp cu privire la care s-a reţinut comiterea participaţiei improprii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice avea la data comiterii faptei (martie 2004) valoarea de 2.000.000 lei.

Contrar celor susţinute de instanţa de fond, Curtea a reţinut că examinarea producerii unor consecinţe deosebit de grave prin faptele reţinute în sarcina inculpatei trebuie raportată exclusiv la valoarea terenurilor de la data comiterii faptelor, iar nu şi la cea din prezent.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 146 C. pen. 1969. ca urmare a faptului că în ambele situaţii valoarea prejudiciului este mai mare de 200.000 lei. în mod corect instanţa de fiind a reţinut la încadrarea juridică a faptelor forma calificată prevăzută de art. 248¹ C. pen. 1969. Având însă în vedere că prin dispoziţiile art. 193 din noul C. pen. a fost majorat plafonul consecinţelor deosebit de grave la o valoare de 2.000.000 lei. Curtea a constatat că nu ar mai fi posibilă reţinerea formei calificate prevăzută de art. 309 C. pen. In consecinţă. în raport de încadrarea juridică dată de dispoziţiile art. 47 C. pen. rap. la art. 297 C. pen. cu ref. la art. 308 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu 1/3 fiind situate între 1 an şi 4 luni închisoare la 4 ani şi 8 luni închisoare. în mod similar, ca urmare a imposibilităţii reţinerii dispoziţiilor art. 309 C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de participaţie improprie la abuz în serviciu prevăzută de art. 52 C. pen. rap. la art. 297 şi art. 308 C. pen. ar fi de la 1 an şi 4 luni închisoare la 4 ani şi 8 luni închisoare.

De asemenea. în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei şi cu privire la care instanţa de fond a constatat ca fiind împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, potrivit dispoziţiilor art. 323 din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este de la 3 luni la 2 ani. însă termenul de prescripţie a răspunderii penale, calculat conform art. 154 lit. d) C. pen. cu referire la art. 155 alin. (4) C. pen. s-ar împlini în luna mai 2015. situaţie care ar presupune atragerea răspunderii penale şi cu privire la această faptă.

În raport de aspectele expuse. Curtea a constatat că deşi potrivit vechiului C. pen. limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt mai mari. acesta constituie legea penală mai favorabilă inculpatei întrucât în cazul a trei dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată este împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, este posibilă reţinerea formei continuate în cazul infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar regimul juridic aplicabil concursului de infracţiuni este cel al cumulului juridic cu spor facultativ, pe când în cazul aplicării dispoziţiilor noului C. pen. numai în cazul a două dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată este împlinită prescripţia răspunderea penală, nu este posibilă reţinerea formei continuate din cauza pluralităţii subiecţilor pasivi, iar regimul sancţionator al concursului de infracţiuni ar fi defavorabil inculpatei.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei. Curtea a apreciat că se impune reducerea cuantumului acestora, având în vedere, pe de o parte. faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, ceea ce relevă o conduită anterioară corespunzătoare a acesteia în societate, vârsta inculpatei (59 de ani), dar şi conduita procesuală a acesteia, care s-a prezentat în faţa autorităţilor judiciare iar. pe de altă parte, caracterul complex al activităţilor infracţionale desfăşurate şi gradul de pericol social concret al faptelor comise circumstanţiat prin prisma urmărilor produse.

În raport de aceste aspecte. Curtea a apreciat că se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei pentru comiterea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare şi pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969 de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 8 luni închisoare şi apreciind că scopul acestora nu poate fi realizat decât prin privarea de liberate a inculpatei, a dispus executarea lor în regim de detenţie.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare. Curtea a constatat că. în mod greşit instanţa de fond a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani pe lângă pedeapsa rezultantă, tară a aplica aceeaşi pedeapsă pe lângă pedepsele componente, astfel încât, având în vedere limitele impuse de dispoziţiile art. 418 C. proc. pen., privind neagravarea situaţiei în propria calea de atac, a dispus înlăturarea acestei pedepse complementare.

În consecinţă. în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea a admis apelul şi a desfiinţat sentinţa în sensul că se va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, respectiv 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969. 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969 şi sporul de 1 an închisoare. pe care l-a înlăturat.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

De asemenea, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969 de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 8 luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani. având în vedere dispoziţiile art. 418 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta decizie şi i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. în regim privativ de libertate.

Referitor la situaţia inculpatului B. în raport de situaţia de fapt expusă. Curtea a reţinut că fapta acestuia care. în cursul lunii martie 2005. la instigarea inculpatei A. şi cu încălcarea obligaţiilor legale ce-i reveneau în baza Legii nr. 7/1996, a procedat la întocmirea a 5 documentaţii cadastrale în cuprinsul cărora a atestat în mod nereal că terenul în suprafaţă de 10.608 mp se află amplasat în parcela XX Oradea, cel în suprafaţa de 11.970 mp în parcela xxx Oradea, terenul în suprafaţă de 9900 mp în parcela xxxx Oradea, terenul în suprafaţă de 4996 mp în parcela XX, iar terenul în suprafaţă de 13.404 este amplasat în parcela XXXX. în loc de cele reale. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, calculat conform art. 122 lit. d) C. pen. 1969, şi art. 124 C. pen. 1969 (înainte de modificare adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012) şi a dispus încetarea procesului penal în art. 16 lit. f) C. proc. pen.

Şi în acest caz, legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză o constituie vechiul C. pen., având în vedere faptul că pluralitatea de subiecţi pasivi a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ar împiedica reţinerea unei singure infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 35 C. pen. Totodată, în ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, potrivit dispoziţiilor art. 322 din noul C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 3 ani, astfel încât termenul de prescripţie a răspunderii penale calculat conform art. 154 lit. d) C. pen. nu s-ar fi împlinit. în consecinţă, chiar dacă, aşa cum s-a arătat anterior, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. nu ar mai fi incidente în cauză dispoziţiile art. 309 C. pen. prind unor consecinţe deosebit de grave, dispoziţiile vechiului C. pen. constituie legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului prin prisma împlinirii termenului de prescripţia cu privire la una dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi regimului juridic aplicabil pluralităţii de infracţiuni.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. din 1969. pentru motivele expuse anterior privind comiterea infracţiunii în forma de vinovăţie a intenţiei. Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a prevăzut şi a acceptat producerea urmăririi socialmente periculoase a faptei comise.

Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, lipsa antecedentelor penale, dar şi conduita procesuală adoptată de inculpat. Curtea a apreciat că în cauză se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, apreciind că aceasta este de natură să corespundă scopului şi funcţiilor sancţiunii.

În ceea ce priveşte situaţia inculpatului C., Curtea a reţinut că acesta, în calitate de inginer în cadrul O.C.P.I. Bihor, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu şi, prin încălcarea dispoziţiilor legale şi regulamentare incidente în materie a avizat cele 5 documentaţii cadastrale întocmite de inculpatul B., având drept urmare faptul că terenul din titlul de proprietate nr. x din 28 februarie 2005 (situat în parcela X) a fost intabulat ilegal în parcelele XX, XXX şi XXXX, iar terenul din titlul de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 (situat în parcela X) a fost intabulat ilegal în parcelele XX şi XXXX.

În raport de situaţia de fapt expusă, Curtea a constatat că fapta comisă de acesta, constând în aceea că, în calitate de inginer în cadrul O.C.P.I. Bihor, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu şi prin nerespectarea dispoziţiilor legale a avizat documentaţiile cadastrale depuse de inculpata A. şi în care se atesta în mod nereal că terenurile erau situate în alte parcele decât cele înscrise în titlul de proprietate, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale părţii civile O.O., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. 1969 rap. la art. 248¹ C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

Cu toate acestea. Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de către instanţa de fond este excesivă şi se impune reducerea ei de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Curtea a reţinut în favoarea inculpatul C. circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. 1969. reţinând că acesta a avut o conduită corespunzătoare în societate anterior comiterii faptei ce formează obiectul prezentei cauze. deţinând calitatea de funcţionar public în cadrul O.C.P.I. Bihor şi rară a li semnalate deficienţe sau abateri cu privire la modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, aspect la care,s-a adăugat şi faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, activitatea infracţională realizată în concret de către inculpat şi care a cunoscut o pondere mai redusă decât în cazul celorlalţi doi inculpaţi, dar totodată şi conduita procesuală adoptată de acesta şi reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. 1969. Curtea a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare. apreciind că aceasta este de natură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor sancţiunii.

Având în vedere dispoziţia art. 12 din Legea nr. 187/2012. Curtea a constatat că pedepsele complementare aplicate inculpaţilor B. şi C. sunt legale şi au fost individualizate în mod judicios, motiv pentru care urmează să fie menţinute. De asemenea. în raport de aceleaşi considerente şi având în vedere că scopul pedepselor aplicate inculpaţilor nu ar putea fi atins decât prin executarea lor în regim privativ de liberate, curtea a menţinut şi pedepsele accesorii aplicate acestora.

Sub aspectul laturii civile a cauzei. Curtea a constatat că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente şi a dispus în baza art. 25 alin. 3, art. 256 şi art. 397 alin. 3 C. proc. pen. restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor şi respectiv a desfiinţat ca fiind false documentaţiile cadastrale înregistrate la O.C.P.I. Bihor, precum şi titlul de proprietate nr. x/1994 cu privire la parcela YY.

În cauză au fost formulate acţiuni civile de către partea civilă O.O., care a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 3.000.000 euro. din care 2.000.000 euro daune materiale şi 1.000.000 euro despăgubiri pentru daune morale şi de către Comisia locală pentru aplicare Legilor fondului funciar Oradea, care a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 1.104.000 euro, despăgubirile pentru daunele materiale solicitate constând în imposibilitatea folosirii terenurilor.

În mod corect instanţa de fond a respins solicitările părţilor civile privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale ca urmare a repunerii în situaţia anterioară comiterii infracţiunilor întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (5) C. proc. pen., repararea prejudiciului material se face potrivit dispoziţiilor legii civile, iar obligarea la plata unor despăgubiri băneşti are un caracter subsidiar faţă de cea a repunerii în situaţia anterioară ori restituirii bunului în natură.

Pe de altă parte. în cazul părţii civile O.O. Curtea a reţinut că aceasta s-a rezumat la a invoca producerea unui prejudiciu material constând în imposibilitatea folosirii terenului asupra căruia a dobândit dreptul de proprietate, fără a dovedi în vreun fel cuantumul sumelor solicitate cu titlul de despăgubiri. Partea civilă a susţinut doar că. urmare a manoperelor dolosive efectuate de inculpata A. nu a avut posibilitatea de a construi un restaurant cu specific grecesc şi o pensiune, fără însă a face dovada sumelor pe care le-ar fi putut realiza prin exploatarea terenului menţionat.

În raport de aceste aspecte. în mod corect instanţa de fond a reţinut că pretenţiile formulate de partea civilă O.O. nu au un caracter cert şi nici determinabil şi a respins cererea de acordare a daunelor pentru prejudiciul material invocat.

Cu toate acestea, având în vedere că prin infracţiunile comise părţii civile O.O. i-a fost cauzat un prejudiciul moral, constând în cauzarea unor suferinţe morale determinate de imposibilitatea de a folosi terenul cumpărat şi obligarea .sa la parcurgerea unor proceduri judiciare împovărătoare. în mod corect instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi a dispus în baza art. 998 C. civ. 1864 rap. la art. 1003 C. civ. 1864 obligarea inculpaţilor in solidar la plata sumei de 50.000 euro. reprezentând despăgubiri pentru daune morale, suma stabilită reprezentând o compensare echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul cauzat.

În ceea ce priveşte pretenţiile formulate de partea civilă Comisia Locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar Oradea. în mod corect instanţa de fond a respins pretenţiile de acordare a unor daune pentru prejudiciul material cauzat, constatând că s-a dispus repunerea în situaţia anterioară. Pretenţiile formulate de partea civilă apar ca fiind nefondate şi din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 care conferă comisiilor locale pentru aplicarea Legilor fondului funciar prerogative legale strict în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestora, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţişi şi eliberării titlurilor de proprietate, iar nu şi de folosire sau exploatare a acestor terenuri, astfel încât lipsa de folosinţă invocată nu poate constitui un fundament legal pentru obligarea la plata unor despăgubiri.

Referitor la acţiunea civilă formulată de numiţii M.M. şi N.N. în mod corect instanţa de fond a reţinut că faptele care privesc situaţia juridică a terenului aparţinând acestora şi înscris în titlul de proprietate nr. x/1994 nu a format obiectul judecăţii în prezenta cauză, astfel încât soluţionarea acţiunii civile nu poate fi realizată în acest proces.

Cât priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă D. în nume propriu şi în calitate de reprezentant al numiţilor H.H., E., G., H., J., K., L., M., P., Q., S., Ș., T., Ț., U., V., C.C., D.D., E.E., F.F., L.L., K.K., Z., W. şi X. şi R.R. şi inculpaţii A., B. şi C. în mod corect instanţa de fond a reţinut că solicitarea de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 2.000.000 euro reprezentând daune materiale şi morale ca urmare a atragerii lor într-un proces civil nu este întemeiată.

Astfel, Curtea a reţinut că eventualele prejudicii produse părţilor civile nu au fost cauzate de infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze şi de introducerea de către inculpata A. a unor acţiuni injustiţie. în contradictoriu cu O.O. sau chiar cu acestea, acţiuni care însă se circumscriu principiului accesului liber la justiţie şi nu pot constitui fundament pentru obligarea inculpaţilor la plata unor despăgubiri.

În consecinţă. în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ. 1864 sub aspectul existenţei unei legături de cauzalitate între infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi eventualele prejudicii produse părţilor civile.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de numitul P.P. şi .însuşită” de partea civilă R.R.. în mod corect instanţa de fond a reţinut că această cererea de constituire in calitate de parte civilă a fost formulată în data de 29 noiembrie 2010. ulterior termenului de judecată la care s-a dat citire actului de sesizare a instanţei (20 iulie 2010). eu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. 1968.

Prin decizia nr 317/A/2015. pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-au respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de apelanţii inculpaţi B. şi C. şi respectiv apelantul parte civilă R.R..

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, respectiv:

- 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969:

- 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969;

- sporul de 1 an închisoare, pe care îl înlătură.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969 de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 8 luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani, având în vedere dispoziţiile art. 418 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. 1969, s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta deciziei şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatul C. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. 1969 de la 8 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

S-a reformat dispoziţia privind obligarea inculpaţilor. în solidar, la plata daunelor morale în favoarea părţii civile O.O., în sensul că s-a dispus obligarea acestora la plata sumei de 50.000 euro, sau a echivalentului în lei la cursul BNR la data plăţii.

S-au menţinut dispoziţiile sentinţei atacate care nu au contravenit deciziei atacate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de apelanţii părţi civile Comisia Locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar Oradea, N.N., M.M., R.R., D. şi de apelanţii părţi civile H.H., E., G., H., J., K., L., M., P., Q., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., C.C., D.D., E.E., F.F., L.L., K.K. prin D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casaţie: Ministerul Public. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la data de 03 iunie 2015; inculpatul B., la data de 16 iunie 2015: inculpatul C. la data de 17 iunie 2015; inculpata A., la data de 15 iunie 2015; partea civilă R.R., la data de 15 iunie 2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 august 2015.

Prin rezoluţia din 17 august 2015 a preşedintelui de complet s-a dispus verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare, prevăzute de art. 439 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. şi întocmirea raportului până 1 data de 14 septembrie 2015.

Prin raportul întocmit în cauză s-au constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa penală nr. 1426/2014 din 28 noiembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. x /2010 s-a dispus:

I. În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut că. în ceea ce priveşte inculpata A., în mod global, sunt mai favorabile dispoziţiile legii vechi.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunile prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 în art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969, art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 248 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 şi art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012), s-a încetat procesul penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012) s-a încetat procesul penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 290 C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012). s-a încetat procesul penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2). art. 42 C. pen. din 1969 a fost condamnată inculpata A. pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a mai adăugat un spor de 1 an închisoare, astfel că inculpata a fost obligată la executarea pedepsei rezultante de: 8 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsă durata reţinerii de 24 h din data de 19 februarie 2007 şi a arestului preventiv de la 20 februarie 2007 până la data de 28 februarie 2007.

II. În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut că, în ceea ce priveşte inculpatul B., în mod global, sunt mai favorabile dispoziţiile legii vechi.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B. din infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 246 C. pen. din 1969 cu art. 248¹ C. pen. din 1969 cu art. 258 C. pen. din 1969 si art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 in infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 258 C. pen. din 1969 și art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a respins cererea inculpatului B. de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu în sensul reţinerii infracţiunilor prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 308 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6), (8) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 124 C. pen. din 1969 (înainte de modificarea adusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012). a încetat procesul penal faţă de inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 şi art. 258 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul B., pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 6 ani închisoare. în regim de detenţie

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969,a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II. lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf). C. pen. din 1969. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani. ca pedeapsă complementară.

III. În baza art. 5 C. pen. s-a reţinut că. în ceea ce priveşte inculpatul C. în mod global, sunt mai favorabile dispoziţiile legii vechi.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. din infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. din 1969 cu art. 248¹ C. pen. din 1969 cu art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 in infracţiunea prevăzută de art. 297 N.C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) N. C. pen.

În baza art. 246 C. pen. din 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul C., pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în regim de detenţie

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II. lit. b) şi lit. c) (respectiv exercitarea profesiei de inginer topograf) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a desfiinţat ca fiind false documentaţiile cadastrale înregistrate la O.C.P.I. Bihor din 23 mai 2005, 08 martie 2005, şi 16 martie 2004 şi a titlului de proprietate nr. x din 24 februarie 1994 cu privire la parcela YY. iar în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 confiscă aceste acte în favoarea statului.

În baza art. 25 alin. (3), art. 256, art. 397 alin. (3) C. proc. pen. a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător, măsură luată în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpatei A., respectiv:

1. o casă cu o valoare de impozitare de 415.280.25 lei, situată în localitatea x;

2. teren în suprafaţă de 5.236 mp extratabular situat în localitatea x;

3. teren în suprafaţă de 11.065 mp înscris în CF Haieu;

4. autoturism marca x.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menţine măsura sechestrului asigurător, măsură luată în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpatului C. respectiv teren în suprafaţă de 2.400 mp situat în Oradea.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător, măsură luată în cursul urmăririi penale cu privire la bunurile inculpatului B., respectiv o casă de locuit situată în Oradea, în suprafaţă construită de 48,22 mp cu o valoare impozabilă de 77.344.88 lei.

A respins ca inadmisibile pretenţiile civile formulate de partea civilă D. în nume propriu şi ca mandatar al părţilor civile E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L.

A respins ca inadmisibile pretenţiile civile formulate de către părţile civile M.M. şi N.N.

În baza art. 25. art. 397 C. proc. pen., rap. la art. 998-1003 C. civ. vechi a obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale, in favoarea părţii civile O.O. A respins restul pretenţiilor civile formulate.

A respins cererea de constituire de parte civilă formulată de P.P. şi însuşită de R.R. ca fiind tardiv formulată.

A respins pretenţiile civile formulate de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Municipiul Oradea prin Primarul Municipiului Oradea.

1.2. Hotărârea pronunţată în apel Prin decizia nr. 317/A/2015 din 23 aprilie 2015 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus;

A respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de apelanţii inculpaţi B. şi C. şi respectiv apelantul parte civilă R.R.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de apelantul parte civilă O.O. şi de apelanţii inculpaţi A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 1426 din 28 noiembrie 2014 a Judecătoriei Oradea, pe care a desfiinţat-o în parte şi în consecinţă:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei A. în pedepsele componente, respectiv:

- 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969;

- 5 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969;

- sporul de 1 an închisoare, pe care îl înlătură.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 25 C. pen. 1969 rap. la art. 246 C. pen. 1969 cu ref. la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 de la 7 ani închisoare la 4 ani închisoare.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 248 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. 1969 de la 5 ani închisoare la 3 ani şi 8 luni închisoare.

A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 5 ani, având în vedere dispoziţiile art. 418 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. 1969 a contopit pedepsele stabilite prin prezenta deciziei şi aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de:

- 4 ani închisoare. în regim privativ de libertate.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 şi art. 258 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 de la 6 ani închisoare la:

- 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

A redus pedeapsa aplicată inculpatul C. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. 1969 cu referire la art. 248¹ C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. 1969 de la 8 ani închisoare la:

- 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

A reformat dispoziţia privind obligarea inculpaţilor. în solidar, la plata daunelor morale în favoarea părţii civile O.O., în sensul că a dispus obligarea acestora la plata sumei de 50.000 euro. sau a echivalentului în lei la cursul BNR la data plăţii.

A menţinut dispoziţiile sentinţei atacate care nu au contravenit deciziei atacate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de apelanţii părţi civile Comisia Locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar Oradea, N.N., M.M., R.R., D. şi de apelanţii părţi civile H.H., E., G., H., J., K., L., M., P., Q., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., C.C., D.D., E.E., F.F., L.L., K.K. prin D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

1.3. Data comunicării hotărârii din apel:

- la data de 18 mai 2015 către inculpatul B.;

- la data de 18 mai 215 către apelantul C.;

- la data de 18 mai 2015 către apelantul D.:

- la data de 1 8 mai 2015 către apelanta M.M.:

- la data de 18 mai 2015 către apelantul O.O.;

- la data de 1 8 mai 201 5 către apelantul N.N.;

- la data de 15 mai 2015 către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea:

- la data de 1 8 mai 2015 către Primăria Municipiului Oradea:

- la data de 18 mai 2015 către partea civilă R.R.:

- la data de 18 mai 2015 către apelanta A.;

1.4. Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit:

- la data de 18 iunie 2015 pentru inculpatul B.:

- la data de 1 8 iunie 2015 pentru apelantul C.;

- la data de 18 iunie 2015 pentru apelantul D.;

- la data de 18 iunie 2015 pentru apelanta M.M.;

- la data de 18 iunie 2015 pentru apelantul O.O.;

- la data de 18 iunie 2015 pentru apelantul N.N.;

- la data de 15 iunie 2015 pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea;

- la data de 18 iunie 2015 pentru Primăria Municipiului Oradea;

- la data de 18 iunie 2015 pentru partea civilă R.R.:

- la data de 18 iunie 2015 pentru apelanta A.;

1.5. Cererea de recurs

Împotriva deciziei penale pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs în casaţie: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 03 iunie 2015; Inculpatul B. la data de 16 iunie 2015; Inculpatul C. la data de 17 iunie 2015; Inculpata A. la data de 15 iunie 2015; Partea civilă R.R. la data de 15 iunie 2015.

2. Procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie

2.1. Cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi partea civilă R.R. au fost comunicate:

- către A. la data de 05 iunie 2015;

- către C. la data de 24 iunie 2015;

- către B. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă O.O. la data de 23 iunie 2015;

- către partea civilă N.N. la data de 23 iunie 2015;

- către partea civilă M.M. la data de 23 iunie 2015;

- către partea civilă Primăria Municipiului Oradea la data de 23 iunie 2015;

- către partea civilă F.F. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă E.E. la data de 24 iunie 2015;

- către intimatul A.A. la data de 24 iunie 2015;

- către intimata B.B. la data de 24 iunie 2015;

- către intimata E.E.E. la data de 24 iunie 2015;

- către intimata I. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă E. la data de 24 iunie 2015;

- către apelantul R.R. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă C.C. la data de 29 iunie 2015;

- către partea civilă D.D. la data de 29 iunie 2015;

- către apelanta X. la data de 30 iunie 2015;

- către apelantul W. la data de 30 iunie 2015;

- către partea civilă Ț. la data de 24 iunie 2015;

- către intimatul G.G. la data de 24 iunie 2015:

- către intimata R. la data de 24 iunie 2015:

- către intimatul F. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă U. la data de 24 iunie 2015;

- către intimata O. la data de 24 iunie 2015;

- către intimatul N. la data de 24 iunie 2015;

- către intimatul J.J. la data de 24 iunie 2015;

- către intimata I.I. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă L. la data de 24 iunie 2015:

- către intimatul P.P. la data de 24 iunie 2015:

- către partea civilă Ș. la data de 24 iunie 2015:

- către partea civilă S. la data de 24 iunie 2015:

- către partea civilă M. la data de 24 iunie 2015:

- către apelanta D. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă H.H. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă J. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă H. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă L.L. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă K.K. la data de 24 iunie 2015;

- către apelantul Z. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă Q. la data de 24 iunie 2015;

- către intimatul P.P. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă P. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă T. la data de 24 iunie 2015;

- către partea civilă V. la data de 24 iunie 2015

2.2. Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 23 iunie 2015. iar cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea la data de 23 iunie 2015.

3. Pregătirea dosarului de recurs

3.1. Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză. în vederea discutării admisibilităţii cererii. în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 16 septembrie 2015.

3.2. În cauză a fost acordat un nou termen pentru a efectua adresă către Curtea de Apel Oradea şi a transmite întreg dosarul cauzei.

3.3. Texte de lege aplicabile:

Art. 434. Hotărârile supuse recursului in casaţie

(1) Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel. ca instanţe de apel. cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:

a) hotărârile pronunţate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor şi a reabilitării;

d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;

e) soluţiile pronunţate cu privire la infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

f) soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii:

g) hotărârile pronunţate ea urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

(3) Recursul în casaţie exercitat de procuror împotriva hotărârilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului nu poate avea ca scop obţinerea condamnării acestuia de către instanţa de recurs în casaţie.

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casaţie

Recursul în casaţie poate ii introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casaţie

(1) Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau. după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora:

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casaţie

(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. În cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;

2.-6 abrogat

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal; 9.-10 abrogat

II. Nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;

12. S-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13-14 abrogat

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă. deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

(4) Cererea de recurs

Prin raportul întocmit în cauză s-a mai constatat că cererile de recurs în casaţie sunt formulate în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., iar decizia 317/A din 23 aprilie 2015 a Curţii de Apel Oradea face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie conform art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea s-a mai constatat că cererile de recurs în casaţie formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, inculpaţii B. C. A. şi R.R. îndeplinesc în mod cumulativ cererile de formă prevăzute la art. 43 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) C. proc. pen.

5. Concluzie:

Cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea se întemeiază pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Ministerul Public apreciind că pedepsele aplicate inculpaţilor B. şi A. sunt situate în afara limitelor prevăzute de lege.

Din examinarea actelor dosarului se constată că analiza legalităţii pedepselor aplicate inculpaţilor B. şi A. se poate realiza în contextul cazului de casare menţionat (pct. 12).

Cu privire la recursul în casaţie formulat de către inculpatul B. se constată că acesta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 438 pct. 7: „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” şi pct. 12: „s-au aplicat pedepse în alte limite prevăzute de lege”.

În ceea ce priveşte pct. 7. inculpatul a invocat faptul că fapta pentru care a fost condamnat nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi în ceea ce priveşte calitatea specială cerută autorului de textul de incriminare. Se constată că analiza aspectelor antamate de inculpat se circumscrie cazului de casare invocat.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea caz de casaţie invocat de inculpatul B. se reţine că acesta a apreciat că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege întrucât s-a aplicat acestuia legea penală veche ca lege penală mai favorabilă, deşi inculpatul a susţinut atât prin motivele de apel. cât şi prin concluziile depuse. că legea penală mai favorabilă este legea nouă.

Cu privire la recursul în casaţie formulat de inculpatul C. se constată că acesta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 438 pct. 7: „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” şi pct. 12: „s-au aplicat pedepse în alte limite prevăzute de lege”.

În susţinerea pct. 7 inculpatul a arătat că lipseşte atât latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat, cât şi latura subiectivă a acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. se reţine că inculpatul a apreciat că nu se impunea aplicarea legii penale mai favorabile ca fiind legea nouă. ci vechiul C. pen. în considerarea faptului că nu se afla în prezenţa infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, drept pentru care limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

S-a constatat în raportul întocmit că aspectele invocate de inculpatul C. se pot analiza prin intermediul cazurilor de casare mai sus evocate.

Cu privire la recursul în casaţie formulat de inculpatul R.R. s-a constatat că acesta a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea inculpatei A. In susţinerea recursului a invocat dispoziţiile art. 438 pct. 1 C. proc. pen. apreciind că nici Judecătoria Oradea şi nici Curtea de Apel Oradea nu sunt instanţe independente, imparţiale conform cerinţelor consacrate de art. 6 CEDO. iar neavând personalitate juridică nu pot pronunţa o hotărâre legală. In susţinerea acestui caz de casaţie a mai arătat că rechizitoriul este nul şi astfel sesizarea organului competent este nulă.

De asemenea, a mai invocat dispoziţiile art. 438 pct. 7 apreciind că procedura nu este legală întrucât nu există un rechizitoriu care să investească în mod legal instanţa, iar astfel condamnarea s-a tăcut pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la recursul în casaţie formulat de inculpata A. se constată că aceasta a invocat dispoziţiile art. 438 pct. 1 C. proc. pen. apreciind, ca şi inculpatul Laica Ionuţ. că instanţele ce au judecat cauza nu au personalitate juridică

Totodată s-au invocat şi dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. apreciindu-se că. în mod eronat, s-a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice solicitate de partea civilă R.R. dar nu s-a discutat esenţa cererii de schimbare de încadrare juridică având în vedere caracterul subsidiar al pretinsului abuz în serviciu.

De asemenea. în considerare aceluiaşi caz de casaţie s-a arătat că inculpata a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice prin raportare la activitatea topografului S.S. tară a se motiva în nici un fel calitatea de funcţionar şi atribuţiile pretins a fi încălcate ori elementele constitutive ale infracţiunii.

Văzând Decizia pronunţată de Curtea Constituţională a României la data de 1 octombrie 2015 s-a constatat că sintagma .dacă cererea este vădit nefondată” din cuprinsul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen. este neconstituţională în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie. Curtea a reţinut că soluţia de respingere a cererii de recurs în casaţie pentru motivul că aceasta este vădit nefondată obligă instanţa supremă la examinarea fondului cauzei. Or, această soluţie nu poată fi pronunţată în cadrul procedurii admiterii în principiu a recursului în casaţie, ci doar în faza judecării căii extraordinare de atac. reglementate de dispoziţiile art. 445-451 C. proc. pen.

Examinând pe fond recursurile în casaţie formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, partea civilă R.R. şi de inculpaţii A., B. şi C., Înalta Curte, în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în considerarea temeiului sau cazului unic invocat (pct. 12) constată următoarele:

Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile. înlăturându-se efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile cazurilor enumerate în art. 438 C. proc. pen. Recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci permite numai un control de legalitate în limita strictă a cazurilor de casare, context în care se verifică existenţa concordanţei soluţiei atacate cu dispoziţiile legii materiale ori procesuale aplicabile.

I. În ceea ce priveşte recursul în casaţie formulat de Ministerul Public se constată că a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., vizând pedepse nelegale aplicate inculpaţilor A. şi B., coborâte sub minimul special, fără reţinerea circumstanţelor atenuante, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată.

Instanţa va constata recursul declarat de Ministerul Public subsumat cazului de casare prevăzut de punctul 12, ca fiind întemeiat, drept pentru care va admite calea de atac pentru următoarele motive:

În cadrul recursului în casaţie. în contextul cazului de casare de la pct. 12, instanţa analizează plasarea cuantumului pedepsei în intervalul prevăzut de norma de incriminare sau în cel dictat de cauzele sau stările de agravare ori de reducere a pedepsei, modalitatea de executare şi efectele principiului nori reformaţii) in pejus asupra pedepsei ori modalităţii de executare.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a dispus condamnarea la pedepse sub minimul special fără a reţine incidenţa unor circumstanţe atenuante sau a unei cauze legale de reducere a pedepsei. Instanţa de apel a reţinut în încadrarea juridică a faptelor art. 258 C. pen. anterior potrivit căruia pentru faptele de abuz în serviciu săvârşite de alţi funcţionari, iar nu de funcţionarii publici, maximul pedepsei se reduce cu o treime. Instanţa de apel a aplicat însă pedepse orientate sub minimul special. In aceste condiţii nu se poate cunoaşte care a fost intervalul în care instanţa de apel a realizat individualizarea şi. implicit modalitatea orientării spre minim, mediu sau maxim. Cunoaşterea orientării spre minim. mediu sau maxim ar fi permis instanţei supreme reformarea pedepsei şi plasarea acesteia. în intervalul legal. în modalitatea determinată de către instanţa de apel.

Ca urmare, în cadrul recursul în casaţie instanţa nu poate proceda la sporirea pedepsei pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată la nivelul cuantumul minimului special şi, implicit, a pedepsei rezultante. Pentru a obţine aplicarea unei pedepse legale este necesară individualizarea judiciară, acest mecanism fiind inaplicabil în recursul în casaţie. Ca urmare, individualizarea judiciară se va realiza de către instanţa de apel care va evalua textele incidente, cu efect asupra limitelor de pedeapsă şi criteriile enumerate de art. 72 C. pen. anterior ori 74 C. pen.

Limita rejudecării va viza exclusiv latura penală cu privire la inculpaţii A. şi B., sub aspectul repunerii pedepselor principale aplicate pentru infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, în limite legale, cu consecinţa determinării şi a unei pedepse rezultante noi pentru inculpata A.

Având în vedere durata procedurii şi necesitatea reducerii perioadei de incertitudine cu efecte negative asupra intereselor legitime ale părţilor se impune soluţionarea cu celeritate a cauzei în urma trimiterii spre rejudecare cu observarea jurisprudenţei utile aspectului analizat (CEDO cauza Vişan şi alţii împotriva României, 16 dec. 2012/I.C.C.J., s.p., d.p. 2348 din 3 iulie 2012, ş.a.).

Faţă de cele ce preced. înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 317/A din 23 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x din 271/2010.

Va casa, în parte, decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Oradea, în limitele menţionate. Aceeaşi soluţie a casării cu trimitere este valorificată şi prin deciziile anterioare ale I.C.C.J., secţia penală, nr. 115/RC din 1 aprilie 2015, nr. 218/RC din 23 iunie 2015 şi nr. 325/RC din 6 octombrie 2015.

Înalta Curte va menţine restul dispoziţiilor din decizie care nu contravin prezentei, precum şi toate actele îndeplinite până la data de 23 aprilie 2015, respectiv cele ce vizează soluţionarea acţiunii penale, iar nu a unor aspecte incidentale, cum sunt cele privitoare la amenzile judiciare.

Înalta Curte va dispune anularea mandatelor de executare a pedepselor cu închisoarea nr. x din 2014 din 23 aprilie 2015 pentru A. şi nr. y/2014 din 23 aprilie 2015 pentru B. şi punerea, de îndată, în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză. Pentru a dispune astfel se va avea în vedere jurisprudenţa în dosarul nr. x/1/2015. în care. deşi înalta Curte nu este instanţă de executare, pentru punerea în libertate a inculpatului. în urma admiterii recursului în casaţie, a fost necesară pronunţarea unei încheieri ulterioare.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat inculpatul Ministerul Public vor rămâne în sarcina statului.

II. În ceea ce priveşte recursul în casaţie promovat de partea civilă R.R. şi de inculpaţii A., B. şi C.

Înalta Curte constată că cererile de recurs în casaţie vizează neîndeplinirea conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu. Astfel s-a susţinut stabilirea eronată a calităţii de funcţionar a inculpatului B. şi lipsa raportului de cauzalitate în cadrul infracţiunii de abuz în serviciu; aplicarea unor pedepse nelegale în cazul inculpatului C.. rezultat al evaluării greşite a legii penale mai favorabile în privinţa unităţii legale de infracţiune; existenţa unei erori judiciare, nulitatea actului de sesizare, lipsa competenţei materiale, lipsa dezbaterii pe aspectul încadrării juridice şi a schimbării acesteia schimbării pentru R.R.

Toate aceste susţineri se subsumează sintagmei cerere vădit nefondată criticată de Curtea Constituţională.

Inculpatul B. a săvârşit faptele în calitate de expert cadastral. inculpatul C. a săvârşit faptele în calitate de funcţionar al O.C.P.I., deci evaluarea calităţii de funcţionar a fost corectă, aspect de altfel motivat de instanţe şi reţinut şi în actul de sesizare.

Nulitatea actului de sesizare şi lipsa dezbaterii pe aspectul încadrării juridice şi a schimbării acesteia invocate de inculpatul R.R., nu se subsumează niciunuia din cazurile de casare expres prevăzute de lege. iar existenţa unei erori judiciare este explicitată prin raportare la nulităţile invocate. Aceeaşi parte a invocat numai formal lipsa competenţei materiale a instanţelor întemeiată însă pe art. 6 din CEDO, recursul acestei părţi venind de fapt în susţinerea situaţiei juridice a inculpatei A., mama sa.

În urma judecăţii s-a reţinut, în fapt, că inculpata A., cu concursul coinculpaţilor B. şi C. care au întocmit şi avizat, în fals, cinci documentaţii cadastrale, a obţinut ilegal dreptul de proprietate asupra unor terenuri ce aparţineau persoanelor vătămate, cauzând o vătămare importantă acestora din urmă. în ceea ce priveşte existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, indiferent de forma de participaţie reţinută, instanţa de apel a evaluat întrunirea elementelor constitutive, iar legătura de cauzalitate dintre acţiunile inculpaţilor şi urmarea socialmente periculoasă rezidă din cele evocate de instanţă.

În ceea ce priveşte evaluarea legii penale mai favorabile pluralitatea de persoane vătămate distincte în cazul unităţii legale a generat reţinerea ca lege mai favorabilă, alături de consideraţiile privind incidenţa prescripţiei şi de necesitatea aplicării globale a legii ca urmare a Deciziei C.C.R. nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014. a legii de la data săvârşirii faptelor. Astfel prima instanţă a evaluat ca lege mai favorabilă codul vechi aplicând textele incidente, evaluare menţinută de instanţa de apel. De altfel determinarea legii penale mai favorabile în mod global sau pe instituţii autonome nu poate fi obiect al cenzurii în cadrul recursului în casaţie, aspect stabilit în jurisprudenţa anterioară (Dosarul nr. x/3/2009*, încheierea 131/ RC din 25 iulie 2014, p. 70). dacă acea cale aleasă a dus obiectiv la pedepsele principale şi rezultante aplicate şi nu este incidenţă o eroare de determinare a cuantumului pedepsei în raport cu norma de incriminare şi cauzele ori stările de atenuare sau agravare reţinute).

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen. privind cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară,

I. Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Deciziei penale nr. 317/A din 23 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x din 271/2010.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la inculpaţii A. şi B. şi numai cu privire la greşita stabilire a pedepselor aplicate acestora în alte limite decât cele prevăzute de lege sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu în formă calificată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Menţine restul dispoziţiilor din decizie care nu contravin prezentei, precum şi toate actele îndeplinite până la data de 23 aprilie 2015.

Anulează mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea nr. x din 2014 din 23 aprilie 2015, pentru A. şi nr. y/2014 din 23 aprilie 2015 pentru B. şi dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă R.R. şi de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei sus-menţionate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul parte civilă R.R. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi A., B. şi C. la plata sumei de câte 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 70 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 decembrie 2015.

Cu opinie separată,

În sensul admiterii recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 317/A din 23 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x din 271/2010 pentru înlăturarea greşitei aplicări a legii în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi B.

Contrar opiniei majoritare, apreciez că în cauză trebuia admis recursul în casaţie formulat de către Ministerul Public şi pe cale de consecinţă trebuia înlăturată greşita aplicare a legii, în sensul aplicării pedepselor minime prevăzute de lege, de 5 ani închisoare, în situaţia condamnaţilor A. şi B., nefiind necesară trimiterea spre rejudecare.

Trimiterea spre rejudecare se impune într-adevăr dacă instanţa supremă, în judecarea recursului în casaţie - cale extraordinară de verificare a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile - trebuia să realizeze o individualizare judiciară a pedepselor or să schimbe modalitatea de executare a acestora.

Or, în speţă, consider că nu era necesară o individualizare a pedepselor, întrucât neconformitatea cu legea a pedepselor aplicate condamnaţilor A. şi B. este generată de nereţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unor pedepse nelegale, sub minimul general prevăzut de lege.

Astfel în motivarea Deciziei nr. 317/A/2015, Curtea de Apel arată că instanţa de fond a realizat o analiză detaliată a întregului material probator administrat în cauză şi a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi apoi analizează motivele de apel formulate de către condamnaţi (fii.60, penultimul paragraf).

Ca urmare analizei cauzei, în raport de aceste critici, a apreciat că se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi B. având în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita procesuală (fila 66 paragraful 3, respectiv fila 68 primul paragraf).

În schimb, atunci când analizează situaţia condamnatului C. precizează expresis verbis că va reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. anterior (fila 68 paragraful 5) - ceea ce nu a menţionat în situaţia primilor doi condamnaţi - având în vedere buna sa conduită şi lipsa antecedentelor penale, pentru ca apoi să reţină că „ .activitatea infracţională realizată în concret de către inculpat şi care a cunoscut o pondere mai redusă decât în cazul celorlalţi doi inculpaţi. „(fila 68 paragraful 6).

Aşadar, în opinia noastră, la nivelul Curţii de Apel a avut loc o individualizare judiciară diferenţiată în ceea ce priveşte situaţia fiecăruia dintre inculpaţi, împrejurare ce nu impunea ca înalta Curte să depăşească limitele investirii sale - conformitatea la regulile de drept - şi trebuia să readucă decizia definitivă în limitele legii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj