Decizia nr. 63/RC/2016
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59 din 24 februarie 2015, Judecătoria Cornetu, în baza art. 5 C. pen. cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în M. Of. al României nr. 371 din 20 mai 2014, a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1969.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969 a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1969.
În baza art. 259 alin. (1) C. pen. de la 1969 a condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1969.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 861 C. pen. de la 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. de la 1969.
În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. de la 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. de la 1969:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov;
b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În temeiul art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen. de la 1969, a impus inculpatului obligaţia de a nu lua legătura cu partea civilă şi familia acestuia.
S-a dispus ca datele prevăzute la art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen. de la 1969 să se comunice Serviciului de Probaţiune Ilfov, iar măsurile de supraveghere dispuse să se comunice inculpatului.
În baza art. 864 C. pen. de la 1969 cu referire la art. 83 C. pen. de la 1969 a fost atrasă atenţia inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 şi urm. C. civ.:
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a obligat inculpatul la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 2.800 lei cu titlu de daune materiale şi în cuantum de 5.000 de euro cu titlu de daune morale, fiind plătit în echivalentul în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua plăţii.
În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. a dispus avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Ilfov.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.300 lei către partea civilă B. cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de parte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 25 noiembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr. x/1748/2013, plângerea formulată de petentul B. împotriva Ordonanţei nr. 3714/P/2012 din 26 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, menţinută prin Rezoluţia nr. 1181/II-2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitului A. Petentul a solicitat admiterea plângerii, considerând că este o soluţie netemeinică şi nu sunt incidente disp. art. 181 C. pen.
Prin Ordonanţa nr. 3714/P/2012 din 26 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. şi denunţare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. şi art. 181 C. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul, neînsuşindu-şi referatul cu propunere de terminare a urmăririi penale prin care organele de poliţie au propus trimiterea în judecată a intimatului, a reţinut că la data de 18 iunie 2012, partea vătămată B. a sesizat organele judiciare şi a solicitat efectuarea de cercetări faţă de învinuitul A.
În urma cercetărilor efectuate în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că la data de 03 iunie 2012, A. i-a adresat mai multe injurii şi a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate, trăgându-l în interiorul unui garaj, rupându-i tricoul şi aplicându-i două lovituri cu pumnii în zona capului. Anterior, la data de 05 iunie 2012, la aceeaşi unitate de poliţie a fost înregistrată plângerea formulată de către A. în care acesta a solicitat efectuarea de cercetări faţă de B., susţinând că acesta a pătruns, fără drept, în incinta garajului său situat în sat Căldăraru, judeţ Ilfov şi l-a ameninţat, aducându-i injurii.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că, la data de 03 iunie 2012, în jurul orelor 10.00, partea vătămată B. a ieşit cu autoturismul din curtea locuinţei sale din comuna Cernica, sat Căldăraru, judeţ Ilfov, moment în care vecinul său, învinuitul A. care se afla în faţa propriului garaj, a început să-i aducă injurii şi să facă semne obscene atât la adresa părţii vătămate cât şi a soţiei acesteia, numita C. Din cauza atitudinii reprobabile, partea vătămată i-a cerut acestuia explicaţii, însă A. a încercat să imobilizeze cu braţele victima şi a lovit-o cu pumnii în zona capului. S-a mai stabilit că partea vătămată nu a pătruns nici un moment în garajul învinuitului, aşa cum acesta a susţinut în mod nereal, ba mai mult, chiar A. a încercat să o tragă în interior.
În referire la faptele comise de A., procurorul a reţinut în ordonanţa de scoatere că acestea au adus o atingere minimă relaţiilor sociale şi valorilor ocrotite de legea penală, astfel încât nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni. Ca urmare a fost aplicată acestuia o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei, dispunându-se scoaterea acestuia de sub urmărire penală.
Prin încheierea din şedinţa publică de la 23 ianuarie 2014, instanţa a desfiinţat Ordonanţa nr. 3714/P/2012 din 26 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, menţinută prin Ordonanţa nr. 1181/II-2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu şi a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. şi denunţare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., stabilind că faptele inculpatului A. nu sunt susceptibile de a fi încadrate în dispoziţiile art. 181 C. pen. şi în mod greşit a apreciat procurorul acest fapt, fără a motiva aprecierile sale, şi a reţinut cauza spre judecare. în ceea ce priveşte amenda administrativă, în cuantum de 1.000 lei, aplicată învinuitului A. de către procuror la pronunţarea Ordonanţei nr. 3714/P/2012 din 26 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, instanţa a dispus anularea acesteia.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie A. (filele 17-18), declaraţie învinuit (fila 42), declaraţie parte vătămată (filele 23, 35-36), declaraţiile martorilor D. (filele 26, 39-40), C. (filele 27, 37-38), E. (fila 29), F. (fila 28), certificat medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" (fila 25), proces-verbal de vizionare înregistrare (filele 33-34), fişă de intervenţie (fila 43), planşe foto (filele 85-93.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 16 aprilie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului (filele 79-81), în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. pen. şi a părţii vătămate B. (filele 72-73). Totodată, au fost audiaţi martorii D. (filele 115-116), C. (filele 117-118), F. (fila 119), G. (filele 120-121), H. (fila 122), I. (filele 182-183) şi J. (filele 184-185), declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei şi s-a încuviinţat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanţiere, fiind depuse la dosarul cauzei (filele 123-141).
A fost ataşată copie de pe cazierul judiciar la inculpatului (fila 106).
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 03 iunie 2012, în jurul orelor 10.00, partea civilă B. a ieşit cu autoturismul din curtea locuinţei sale din comuna Cernica, sat Căldăraru, judeţ Ilfov, moment în care vecinul său, inculpatul A. care se afla în faţa propriului garaj, a început să-i aducă injurii şi să facă semne obscene atât la adresa părţii vătămate cât şi a soţiei acesteia, numita C., aspecte consemnate în procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuinţa părţii vătămate.
Din cauza atitudinii reprobabile a inculpatului A., partea civilă B. i-a cerut acestuia explicaţii, însă primul a încercat să imobilizeze cu braţele victima şi a lovit-o cu pumnii în zona capului. Declaraţiile părţii civile B. se coroborează cu procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuinţa părţii vătămate, cu planşele fotografice existente la dosarul cauzei, cu declaraţiile martorilor D., C., F. şi cu concluziile certificatului medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" în care se arată că victima prezenta leziuni traumatice (latero-cervical dreapta, proximal 2 echimoze palid roşiatice) care au putut fi produse prin lovire cu corp dur la data de 03 iunie 2012.
Ulterior, la data de 05 iunie 2012, la poliţie a fost înregistrată plângerea formulată de către A. în care acesta a solicitat efectuarea de cercetări faţă de B., susţinând că acesta a pătruns, fără drept, în incinta garajului său situat în sat Căldăraru, judeţ Ilfov şi l-a ameninţat, aducându-i injurii.
Însă din coroborarea probatoriului administrat, în speţă procesul-verbal întocmit de către organele de poliţie cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate la locuinţa părţii civile şi declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că partea civilă nu a pătruns nici un moment în garajul inculpatului, aşa cum acesta a susţinut în mod nereal, ba mai mult, chiar A. a încercat să o tragă în interior. Chiar martorul propus de inculpat - I., fiul acestuia, declară că „i-am văzut chiar în dreptul uşii că se îmbrânceau", iar martorul J. a declarat în faţa instanţei că evenimentul s-a întâmplat la „intrarea în garaj". în ce priveşte declaraţia martorei G., instanţa reţine că aceasta este nesinceră având în vedere că nu se coroborează cu celelalte declaraţii din care rezultă că partea civilă nu a intrat în garajul inculpatului, ci doar s-a apropriat de uşa acestuia.
În drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că a lovit de două ori partea civilă cu pumnii în dreptul capului, provocându-i leziuni traumatice (latero-cervical dreapta, proximal 2 echimoze palid roşiatice) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri şi alte violenţe, prevăzute şi pedepsite de art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969 .
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu şi inculpatul A.
Prin apelul său, Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei condamnări pentru denunţare calomnioasă, întrucât a avut loc o violare de domiciliu, iar pe latură civilă a criticat greşita acordare a daunelor morale.
Prin decizia penală nr. 891 din data de 23 iunie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 24 februarie 2015, pronunţată de judecătoria Cornetu.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi în rejudecare a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepse componente.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 2 ani si 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a dispune astfel instanţa de apel a apreciat că apelul Parchetului şi al inculpatului sunt întemeiate în privinţa infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969, arătând că lovirea sau alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau amendă, iar judecătorul fondului a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă ce în mod evident este nelegală.
Împotriva Deciziei penale nr. 891 din data de 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs în casaţie la data de 18 septembrie 2015, cu privire la inculpatul A.
După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi depus la dosar Raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul Dosarului nr. x/1748/2013, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a acesteia.
Prin cererea de recurs în casaţie s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 43 8 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „ s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".
În consecinţă, s-a susţinut că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţa de apel inculpatului A. depăşeşte limita legală prevăzută de art. 34 alin. (2) C. pen. de la 1969, maximul posibil fiind de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Examinându-se cauza, în raport cu prevederile art. 440 C. proc. pen. Înalta Curte a reţinut că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, îndeplineşte condiţiilor de admisibilitate, că Decizia penală nr. 891 din data de 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, iar calea de atac a fost formulată de către procuror în termenul prevăzut de lege, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434-436 C. proc. pen.
Din examinarea cererii de recurs în casaţie a rezultat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen. fiind menţionate: numele şi prenumele procurorului care a exercitat recursul în casaţie, organul judiciar din care face parte, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.
Prin Încheierea nr. 14/RC din data de 20 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/1748/2013, a fost admis în principiu recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 891 din data de 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul A.
S-a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 2 martie 2016, cu citarea inculpatului A. şi a părţii civile B.
S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul Bucureşti în vederea desemnării unui apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Analizând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casaţie invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că acesta este întemeiat.
Din analiza dosarului rezultă caprin sentinţa penală nr. 59 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Cornetu inculpatul A. a fost condamnat după cum urmează:
- la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 1969 .
- la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. (1) C. pen. de la 1969.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. de la 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la 1969 .
În baza art. 33 alin. (1). lit a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 86 C. pen. de la 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. de la 1969 .
Prin Decizia penală nr. 891 din data de 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cometu şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 24 februarie 2015, pronunţată de judecătoria Cornetu.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi în rejudecare a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepse componente.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen. de la 1969 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 2 ani și 6 luni închisoare.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel instanţă de apel, a menţinut pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) C. pen. de la 1969 şi a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alicul C. pen. de la 1969, a contopit cele două pedepse, iar pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 34 alin. (2) C. pen. de la 1969, pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracţiuni nu poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
În consecinţă, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţa de apel inculpatului A. depăşeşte limita legală prevăzută de art. 34 alin. (2) C. pen. de la 1969, maximul posibil fiind de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen. va fi admis recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul A.
Se va casa, în parte, decizia penală recurată şi, în rejudecare:
Se va înlătura aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, precum şi aplicarea sporului de 6 luni închisoare şi se vor repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare şi, respectiv, 3 luni închisoare aplicate inculpatului A.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care va fi sporită cu 3 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul A.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, precum şi aplicarea sporului de 6 luni închisoare şi repune în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare şi, respectiv, 3 luni închisoare aplicate inculpatului A.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969 contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 3 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Anulează mandatul de executare şi dispune emiterea unui nou mandat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 260 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica, azi, 2 martie 2016.