Decizia nr. 1919/2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, sub nr. x/45/2013 reclamanta A., în calitate de moştenitor legal al mamei sale B., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Guvernul României, a solicitat instanţei obligarea pârâtei la comunicarea unui răspuns la adresa prin care a solicitat emiterea unei decizii privind acordarea unui titlu de conversie completator aferent deciziilor nr. 1544/2010, respectiv 1038/2010.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că prin Deciziile nr. 1544 din 26 februarie 2010 respectiv, nr. 1038 din 16 august 2010 s-au emis titluri de conversie în cuantum de 167.935,46 lei reprezentând 167.935 acţiuni, respectiv 500.000 lei reprezentând 500.000 acţiuni la valoarea nominală de 1 leu/acţiune, dar ulterior valoarea acţiunilor a fost stabilit la 0,5 bani/acţiune, fapt ce a determinat emiterea unor titluri de conversie pentru un număr mai mare de acţiuni, creându-se o stare de discriminare între beneficiarii Legii nr. 247/2005, având în vedere că pentru aceleaşi drepturi s-a primit un număr dublu de acţiuni.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 151 din 7 octombrie 2013, Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că la data de 26 februarie 2010 respectiv, 16 august 2010 au fost întocmite deciziile nr. 1544 din 26 februarie 2010 respectiv, nr. 1038 din 16 august 2010 prin care s-au emis titluri de conversie în cuantum de 167.935,46 lei reprezentând 167.935 acţiuni, respectiv 500.000 lei reprezentând 500.000 acţiuni la valoarea nominal de 1 leu/acţiune.
Ulterior, valoarea nominală a acţiunilor a fost stabilită la 0,5 bani/acţiune prin tranzacţionare, fapt ce a determinat emiterea unor titluri de conversie pentru un număr mai mare de acţiuni, respectiv dublul celor acordate iniţial pentru ceilalţi beneficiari aflaţi în situaţii similare.
În acest context, considerându-se discriminată, reclamanta A. a investit instanţa cu o cerere constând în obligare pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la comunicarea unui răspuns la adresa înaintată prin care a solicitat emiterea unei decizii privind acordarea unui titlu de conversie completator aferent deciziilor nr. 1544/2010, respectiv 1038/2010.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, având în vedere că în cursul procesului pârâta a motivat refuzul său de a emite o decizie în sensul solicitat de reclamantă, comunicând practic răspunsul la adresa prin care s-a solicitat emiterea unei decizii privind acordarea unui titlu de conversie completator aferent deciziilor nr. 1544/2010, respectiv 1038/2010, ţinând cont de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia legală şi în consecinţă a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 151/2013 a Curţii de Apel Iaşi a formulat recurs reclamanta A., prin care a solicitat instanţei admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin soluţia pronunţată îngrădind accesul liber la justiţie.
În opinia recurentei, instanţa de judecată a depăşit limitele investirii, pronunţându-se pe fondul cauzei fără a fi investită în acest sens şi fără a analiza cererea principală.
Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele expuse prin întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual.
Procedura filtru
În procedura filtru, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. s-a verificat îndeplinirea condiţiilor de formă ale cererii de recurs, fiind întocmit raportul, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2015 a fost admis în principiu recursul, în condiţiile art. 493 pct. 7 C. proc. civ.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată în limitele criticilor formulate şi dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este fondat.
Recurenta-reclamantă, prin acţiunea formulată a solicitat instanţei să dispună obligarea intimatei la comunicarea unui răspuns la adresa prin care a solicitat emiterea unei decizii privind acordarea unui titlu de conversie completator.
Şi prin răspunsul la întâmpinare (dosar fond) reclamanta a precizat că a învestit instanţa cu o cerere prin care se solicită să dispună obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns, apreciind existenţa unui refuz nejustificat în emiterea unui răspuns (act administrativ), care ulterior să poată fi contestat.
Faţă de situaţia factuală expusă, se constată că instanţa de fond, prin încălcarea principiului disponibilităţii prevăzut la art. 9 pct. 2 C. proc. civ., conform căruia "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor" şi a rolului activ în aflarea adevărului, cu referire la dispoziţiile art. 22 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.", s-a pronunţat cu depăşirea limitelor prevăzute de art. 9 pct. 2 şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ., situaţie ce impune, în raport de dispoziţiile art. 496 - 497, admiterea recursului şi casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va stabili obiectul acţiunii şi în raport de obiectul acţiunii, stabilit cu respectarea dispoziţiilor art. 9 şi art. 22 pct. 6 C. proc. civ. va analiza şi competenţa de soluţionare a acţiunii, competenţa materială fiind diferită, în cazul acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 sau a Legii nr. 247/2005 şi Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ. va admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 151 din 7 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 151 din 7 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2016.
Procesat de GGC - CL