Decizia nr. 930/2016
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă - sub nr. x/121/2014 la data de 30 decembrie 2014, revizuenta A., în contradictoriu cu intimatul B., a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 348 din 24 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul cu nr. x/233/2012 şi menţinută prin Decizia civilă nr. 489 din 26 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, arătând în motivarea cererii formulate că soluţia pronunţată este în contradicţie cu hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/233/2012, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 8664 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Galaţi, irevocabilă prin Decizia nr. 442 din 3 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Prin Decizia civilă nr. 244 din 27 martie 2015 a Tribunalului Galaţi, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire referitoare la hotărâri definitive potrivnice se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Cum în speţă, hotărârile despre care se apreciază că sunt potrivnice au fost pronunţate de Judecătoria Galaţi şi respectiv de Tribunalul Galaţi, solicitându-se revizuirea Deciziei nr. 348 din 24 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a constatat că soluţionarea cererii de revizuire este de competenţa instanţei mai mare în grad, respectiv Curtea de Apel Galaţi.
Prin Decizia civilă nr. nr. 182/R din 10 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A.
În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că revizuenta a invocat contradictorialitatea dintre soluţiile pronunţate în Dosarul nr. x/233/2012 şi Dosarul nr. x/233/2012, susţinând că prin Sentinţa civilă nr. 8664 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia civilă nr. 442 din 3 iunie 2014 a Tribunalului Galaţi s-a statuat irevocabil că amenda contravenţională aplicată pârâtului este legală, în lipsa unei autorizaţii de construcţii iar în Dosarul nr. x/233/2012 al Judecătoriei Galaţi, după ce prin Sentinţa civilă nr. 965 din 4 februarie 2014 este obligat pârâtul să desfiinţeze fosa septică, prin Decizia civilă nr. 348 din 24 iunie 2014 a Tribunalului Galaţi, s-a admis apelul pârâtului şi s-a respins acţiunea în obligaţie de a face, reţinându-se că ar exista o autorizaţie de construcţie pentru fosa septică în discuţie.
S-a mai reţinut că în cauză nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi: părţi, obiect, cauză, având în vedere că Dosarul nr. x/233/2012 a avut ca obiect "demolare construcţie" (fosă septică), în timp ce al doilea Dosar nr. x/233/2012 a avut ca obiect "plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie" încheiat de Poliţia Locală.
Totodată, instanţa a reţinut că hotărârile nu sunt contradictorii, în cel de-al doilea proces respingându-se cererea de desfiinţare fosă septică şi pe considerentul că reclamanta nu avea calitatea de proprietar la momentul construirii, astfel că nu era necesar acordul său iar amplasarea fosei pe aleea de acces aflată în indiviziune nu încalcă prerogativele pârâtei conferite de dreptul de proprietate, aceasta putând să facă racordarea la utilităţi şi prin partea nordică a proprietăţii.
În concluzie, s-a constatat nu numai că nu este întrunită condiţia triplei identităţi, ci nici cea a caracterului contradictoriu al hotărârilor, motiv pentru care nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva Deciziei civile nr. 182/R din 10 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a formulate recurs revizuenta A., prin care a solicitat casarea deciziei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi in rejudecare, admiterea cererii de revizuire şi anularea Deciziei civile nr. 384 din 24 iunie 2014 şi implicit a Deciziei civile nr. 489/R din 26 noiembrie 2014, pronunţate de Tribunalul Galaţi, respectiv Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/233/2012.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituţia României, având în vedere că deşi la dosarul cauzei exista împuternicirea avocaţială a apărătorului său, cauza a fost luată cu prioritate, peste ordine, în lipsa avocatului.
O altă critică formulată de recurentă vizează faptul că decizia recurată poartă menţiunea "irevocabilă", aspect pe care îl consideră a fi tot o încălcare a dreptului la apărare deoarece a fost expusă riscului decăderii din termenul de a mai formula calea legală de atac, respectiv recurs.
Cu privire la motivarea deciziei recurate, a arătat recurenta că deşi nu sunt îndeplinite condiţiile triplei identităţi, totuşi, Decizia nr. 348 din 24 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi în apel, este in contradicţie cu Sentinţa civilă nr. 8664 din 27 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul civil nr. x/233/2012, întrucât aceste două hotărâri stabilesc regimuri civile diferite pentru aceeaşi situaţie de fapt.
Astfel, a arătat recurenta că instanţa de apel, în Dosarul civil x/233/2012 deşi a constatat că haznaua/fosa septică este edificată fără autorizaţie, totuşi a decis că a-l obliga pe pârât să o mute i-ar provoca acestuia un prejudiciu injust, în condiţiile în care recurenta ar avea posibilitatea racordării la utilităţile necesare şi prin altă latură a proprietăţii iar în Dosarul nr. x/233/2012, Judecătoria Galaţi a respins contestaţia intimatului B., constatând că fosa este construită fără autorizaţie.
Contradictorialitatea celor doua hotărâri constă, în opinia recurentei, în faptul că prima hotărâre, respectiv Sentinţa civilă nr. 8664 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Galaţi a constatat ca fiind nelegală, fără autorizaţia necesară unei astfel de lucrări, construirea fosei septice, iar a doua hotărâre, respectiv Decizia nr. 348 din 24 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi menţionează că deşi fosa a fost construită nelegal, totuşi aceasta nu stânjeneşte accesul pietonal, legalizând în acest mod o situaţie de fapt constatată ca nelegală de o altă instanţă.
În continuare, a susţinut recurenta că prin decizia atacată instanţa a reţinut o situaţie de fapt nereală invocată de pârât, anume aceea că nu ar fi avut calitatea de de coproprietar al căii de acces, deci nu era necesar acordul său la data construirii fosei, în condiţiile în care din înscrisurile de puse la dosar rezultă că autorul lor, B. a devenit coproprietar al aleii ocupate de fosa intimatului B. încă din anul 1996 iar autorizaţia de construire a casei, în care nu este inclusă şi fosa septică a fost emisă în anul 1999.
A mai arătat recurenta că prin păstrarea amplasamentului fosei septice, i s-a încălcat dreptul de a se putea racorda la reţeaua publică de apă potabilă prin singurul punct posibil, respectiv prin conducta amplasată în subsolul drumului de centură la care are acces direct, o altă variantă însemnând cheltuieli mult mai mari.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, în baza dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304, Înalta Curte, apreciind că criticile dezvoltate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate reglementate de punctele 5 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., le va cenzura din perspectiva acestor motive de nelegalitate.
Astfel, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, care prevăd că: "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie."
În speţă, subsumat acestui motiv de nelegalitate, recurenta a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare pe de o parte, pentru că dosarul a fost luat în lipsa avocatului său, iar pe de altă parte, că decizia recurată poartă menţiunea "irevocabilă", astfel că ar fi existat riscul de a nu fi declarat calea de atac a recursului, în termenul legal.
Criticile astfel formulate se dovedesc a fi nefondate, nefiind dovedită vătămarea produsă, mai mult, prin declararea prezentei căi de atac, în termenul legal, eventuala vătămare ce i-ar fi fost produsă recurentei a fost acoperită. În egală măsură, este de reţinut că nu poate fi imputată instanţei atitudinea procesuală a recurentei care nu a înţeles să facă demersurile necesare în vederea asigurării prezenţei avocatului său la termenul stabilit, astfel încât nu se confirmă criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. Faptul că revizuenta sau avocatul său au fost lipsă la dezbateri nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, instanţa asigurând pârghiile participării părţii la proces.
Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta a susţinut, în esenţă, greşita evaluare de către instanţă a dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că cele două hotărâri pronunţate în litigiile dintre părţi sunt contradictorii.
Din această perspectivă, examinând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia recurată este la adăpost de orice critică, constatarea potrivit căreia nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate, respectiv identitatea de obiect dintre cele două cauze, fiind temeinică şi legală şi făcând practic imposibil demersul examinării pretinsei contradictorialităţi a celor două hotărâri.
În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte subliniază că situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de recurentă nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluţiei adoptate, fiind chestiuni ce ţin de administrarea şi interpretarea probatoriilor, aspecte ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de recurs.
Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 182/R din 10 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., ca parte căzută în pretenţii, recurenta A. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit dovezii aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 182/R din 10 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Obligă recurenta să-i achite intimatului B. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2016.
Procesat de GGC - CL