Decizia nr. 971/2016
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele:
Prin acţiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat obligarea pârâtelor E., F., SC G. SA, SC H. SA la desfiinţarea cablului electric ce traversează terenul proprietatea lor, iar în caz de refuz aceştia să fie autorizaţi să desfiinţeze acest cablu pe cheltuiala pârâţilor; obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.000 RON/zi pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii până la îndeplinirea obligaţiei.
În motivare reclamanţii au arătat că deţin în proprietate o suprafaţă de teren de 1.000 mp situat în com. Drăganu, sat Dumbrăveşti, judeţ Argeş, dobândită prin moştenire conform Titlului de proprietate din 22 august 1995, ce se învecinează cu un teren proprietatea pârâtei E., pe care aceasta a edificat o casă ce nu avea legătură la reţeaua electrică.
Reclamanţii au mai arătat că în anul 2006, pârâta a solicitat racordarea la energia electrică, procedură care s-a realizat prin instalarea unui cablu ce traversează terenul proprietatea lor, fără a solicita acordul lor ca proprietari conform legii.
1. Tribunalul Specializat Argeş prin Sentinţa nr. 587 din 30 aprilie 2013, a admis în parte acţiunea reclamanţilor A., B., C. şi D. şi a obligat pârâtele E. şi F. şi SC H. SA Craiova, să desfiinţeze cu respectarea Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, cablul de energie electrică montat în baza Contractului de furnizare nr. x, prin care a fost racordat la reţeaua electrică imobilul primei pârâte la solicitarea celei de-a doua, cablu ce traversează proprietatea reclamanţilor, sub sancţiunea plăţii în solidar a unor daune cominatorii în sumă de 1.000 RON/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la aducerea la îndeplinire a obligaţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii unui teren în suprafaţă de 992 mp, situat în com. Drăganu, sat Dumbrăveşti, aşa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 15/R/2000 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în contradictoriu cu pârâta E., care deţine în proprietate un teren învecinat şi care a fost obligată să le respecte dreptul de proprietate asupra acestuia.
Instanţa a constatat că în noiembrie 2006, între pârâtele E. şi SC H. SA s-a încheiat Contractul de furnizare energie electrică nr. x, prin care s-a aprobat amplasarea branşamentului la reţeaua electrică printr-un cablu ce traversează în diagonală proprietatea reclamanţilor în baza adeverinţei de rol fiscal emisă de Primăria com. Drăganu, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 867/2003, care instituia acordul proprietarilor terenurilor.
S-a reţinut în cauză, lipsa avizului tehnic de racordare a pârâtei la reţeaua electrică de interes public, astfel că, în absenţa îndeplinirii procedurii prevăzută de Legea nr. 13/2007, prin art. 19 alin. (4), instanţa a apreciat că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003, care statuează încetarea valabilităţii avizului tehnic de racordare, impunând pe cale de consecinţă pârâtelor să desfiinţeze cablul de energie electrică prin care imobilul proprietatea pârâtei E. a fost racordat la reţeaua electrică la solicitarea pârâtei F.
În privinţa pârâtei SC G. SA, prima instanţă a apreciat că se impune respingerea acţiunii, deoarece instalaţiile de alimentare cu energie electrică ce constituie obiectul obligaţiei de a face se află în patrimoniul pârâtei SC H. SA Craiova, căreia îi incumbă obligaţia de desfiinţare, care se realizează strict după o procedură reglementată de lege.
2. Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 43/A-C din 27 noiembrie 2013, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele F., E. şi SC H. SA împotriva Sentinţei nr. 587 din 30 aprilie 2013 a Tribunalului Specializat Argeş, păstrând în esenţă aceeaşi motivare cu a instanţei de fond.
3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Decizia nr. 3.472 din 7 noiembrie 2014, a admis recursurile declarate de pârâtele E., F. şi SC H. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 43/A-C din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În adoptarea acestei decizii, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel nu a analizat, în mod real şi efectiv, probele de la dosar pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt.
În această ordine de idei, s-a referit la schiţa ataşată raportului topo şi la raportul de expertiză tehnică-judiciară, întocmit de expertul I., din care rezultă că pe terenul în suprafaţă de 992 mp este edificată numai construcţia aparţinând pârâtei F., racordarea la reţeaua electrică, emiterea avizului de racordare şi costul lucrărilor pentru racordare fiind suportate şi realizate de aceasta din urmă, titular al Contractului de furnizare al energiei electrice nr. x din 24 aprilie 2007.
În legătură cu pârâta E., a motivat că pentru imobilul edificat de ea în anul 1980 s-a încheiat Contractul de furnizare nr. x de către fiul acesteia C., trecut pe numele pârâtei la data de 16 noiembrie 2006, în cuprinsul căruia s-a menţionat "aviz de racordare şi dosar tehnic existent", considerând că se impune şi administrarea probei cu expertiza de specialitate energo-electrică, care să lămurească modul de racordare a celor două proprietăţi la reţeaua electrică în raport de documentaţia prezentată.
Deosebit, instanţa de apel trebuia să sesizeze modul neclar de redactare a dispozitivului sentinţei, prin sintagma "să desfiinţeze (...) cablul de energie electrică în temeiul Contractului de furnizare nr. x/2006 prin care a fost racordat la reţeaua electrică imobilul ce a aparţinut pârâtei E., la solicitarea pârâtei F.", avându-se în vedere faptul că racordarea imobilului acesteia din urmă s-a realizat după racordarea imobilului pârâtei E.
În ce priveşte recursul declarat de pârâta SC H. SA, Înalta Curte a reţinut pe de o parte că, chestiunea competenţei materiale în raport de obiectul cauzei a fost tranşată irevocabil prin Sentinţa civilă nr. 2.357 din 11 martie 2011 pronunţată de Judecătoria Piteşti, iar pe de altă parte, aplicarea greşită a dispoziţiilor H.G. nr. 867/2003, întrucât nu a fost stabilită pe deplin situaţia de fapt prin raportare la existenţa a doi utilizatori, cu contracte de furnizare de energie electrică separate, pentru două imobile situate pe amplasamente diferite.
4. Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în rejudecare, prin Decizia nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâtele F. şi E. şi de pârâta SC H. SA Craiova, împotriva Sentinţei nr. 587 din 30 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, intimaţi fiind reclamanţii A., B., C., D. şi pârâta SC G. SA Craiova.
A obligat pârâtele să plătească intimaţilor-reclamanţi suma de 7.000 RON cheltuieli de judecată.
Analizând apelurile faţă de considerentele deciziei de casare, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea a reţinut următoarele:
Reclamanţii sunt proprietarii terenului în litigiu cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legii fondului funciar în calitate de moştenitori ai autoarei lor J. şi că prin Decizia civilă nr. 15/R din 11 ianuarie 2000, Curtea de Apel Piteşti a statuat irevocabil asupra dreptului de proprietate al acestora asupra terenului respectiv, obligând-o pe pârâta E. care deţine un teren învecinat, să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 992 mp, pe care o acaparase abuziv, cu menţiunea că a edificat întreaga gospodărie fără autorizaţie de construcţie.
La data de 16 noiembrie 2006, între pârâta SC H. SA şi pârâta E. s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici, amplasarea branşamentului electric realizându-se pe terenul proprietatea reclamanţilor, cărora nu li s-a cerut acordul, pe baza unei adeverinţe de rol agricol care atestă evidenţierea ei cu o casă construită în anul 1984, anexă 40 mp şi teren agricol de 0,59 ha.
Din actele şi lucrările dosarului a mai rezultat că în baza unei autorizaţii de construire eliberată în anul 1996, pârâta F. şi-a edificat de asemenea casă de locuit pe terenul de mai sus, iar în februarie 2007 s-a branşat la energia electrică, încheind Contractul de furnizare în aprilie 2007, în temeiul contractului anterior deţinut de cealaltă pârâtă, mama sa.
Prin urmare, în spiritul îndrumărilor date prin decizia de casare cu trimitere, prin administrarea probei cu expertiză de specialitate energo-electrică, s-au identificat două proprietăţi ce aparţin pârâtelor, aflate pe amplasamente diferite, învecinate, delimitate cu un gard şi că racordul realizat pentru conectarea pârâtelor la energie electrică, traversează terenul în suprafaţă de 992 mp proprietatea reclamanţilor, cu observaţia că nu este posibilă o altă variantă de racordare, relevant în cauză fiind faptul că pârâtele nu au obţinut acordul reclamanţilor, în sensul art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 867/2003.
În privinţa modului în a fost redactat dispozitivul sentinţei s-a apreciat că greşit s-a consemnat că racordarea imobilului pârâtei E. s-a făcut la solicitarea pârâtei F., având în vedere că operaţiunea analizată efectuată de aceasta din urmă s-a realizat ulterior, dar că această adăugare la dispozitiv nu este însă de natură a influenţa soluţia adoptată, care este corectă, fiind clar că instanţa a dispus desfiinţarea racordului electric efectuat de pârâte, ce traversează terenul reclamanţilor, eventualele inadvertenţe putând fi soluţionare prin îndreptarea erorii săvârşite, ori lămurirea dispozitivului hotărârii.
5. Împotriva Deciziei nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recursuri pârâtele F., E. şi SC H. SA Craiova.
I. - Pârâtele E. şi F. prin recursul întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., au criticat decizia instanţei de apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său şi respingerii acţiunii reclamanţilor.
Recurentele pârâte prin criticile formulate, după o prezentare a situaţiei de fapt, au susţinut în esenţă următoarele:
- Instanţa de apel a interpretat greşit actele deduse judecăţii, arătând în acest sens că nu au fost analizate probele administrate în cauză, cu referire expresă la expertiza tehnică prin care a fost stabilită în mod corect situaţia de fapt şi înscrisurile care au stat la baza modului de racordare la reţeaua de electricitate a lui F. şi a lui E., cu referire la Contractul nr. x/1980 încheiat pe numele soţului acesteia din urmă, C., Contract ce a fost preluat de soţie şi înregistrat sub nr. x/2006, ca urmare a decesului lui;
- Totodată au precizat faptul că racordarea la reţeaua de electricitate a pârâtelor persoane fizice nu s-a realizat la acelaşi stâlp de electricitate, astfel al pârâtei E. s-a făcut la stâlpul 7, iar al pârâtei F. la stâlpul 8.
- Au arătat că înscrisurile administrate în cauză atestă existenţa a două proprietăţi distincte, învecinate, împrejmuite separat, iar pe terenul de 992 mp a fost amplasată numai construcţia aparţinând pârâtei F.
Recurentele au mai susţinut că instanţa de apel nu a ţinut cont nici de Decizia nr. 3.472 din 7 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din care rezultă că nu există discriminare între utilizatorii de energie electrică, în cauză nefiind nevoie de acordul reclamanţilor.
Sub un ultim aspect, recurentele au arătat că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003 au fost greşit aplicate, avându-se în vedere că art. 15 din acelaşi act normativ menţionează faptul că avizul de racordare ce stă la baza construcţiei unui branşament electric şi la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice se poate emite şi dacă nu există act de proprietate pentru teren.
II. - Pârâta SC H. SA prin recursul declarat, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său şi respingerii acţiunii reclamanţilor.
Recurenta a criticat încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 867/2003, respectiv ale art. 15 alin. (1) lit. g), potrivit cărora se poate emite aviz de racordare ce stă la baza construcţiei unui branşament electric şi dacă nu există act de proprietate pentru teren şi că în cauză avizul de racordare a fost emis în baza adeverinţei Primăriei Drăganu care atestă că persoanele fizice au un drept de folosinţă asupra imobilelor.
Faţă de această situaţie a precizat că SC H. SA Craiova a fost de bună-credinţă şi că, în condiţiile în care societatea sa nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat Decizia nr. 15/R/2000 de Curtea de Apel Piteşti, aceasta nu-i este opozabilă.
În acelaşi sens recurenta a susţinut că reclamanţii nu ar fi trebuit să stea în pasivitate la data construirii branşamentului, ci se impunea să comunice actul lor de proprietate şi nu să promoveze acţiunea la mult timp după realizarea branşamentului, fapt ce duce la concluzia unui abuz de drept.
6. - Analizând recursul declarat de pârâtele E. şi F. împotriva Deciziei nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În cauză, se constată că recurentele prin argumentele aduse vizează interpretarea dată de instanţa de apel probelor administrate de părţi, iar nu interpretarea greşită a unui act juridic dedus judecăţii.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, se afirmă că instanţa de apel nu a analizat expertiza tehnică efectuată în cauză, prin care a fost stabilită în mod corect situaţia de fapt.
Totodată, se reţine că, recurentele au subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie, referitoare la interpretarea greşită atât a înscrisurilor care au stat la baza modului de racordare la reţeaua de electricitate a pârâtelor F. şi E., cu referire expresă la Contractul nr. 944/1980 încheiat pe numele lui C., soţul acesteia din urmă, contract care a fost preluat de soţie şi înregistrat sub nr. x/2006, ca urmare a decesului lui şi că racordarea la reţeaua de electricitate a pârâtelor persoane fizice nu s-a realizat la acelaşi stâlp de electricitate, ce nu pot fi analizate în această cale de atac.
Altfel spus, critica recurentelor pentru stabilirea situaţiei de fapt nu se converteşte în motivul de nelegalitate invocat, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei fondului sau apelului din perspectiva caracterului devolutiv al acestei căi de atac, cele două instanţe motivându-şi hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situaţiei de fapt corect reţinute.
Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidenţiază nemulţumirea recurentelor pârâte sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenţei instanţei de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătoreşti recurate.
Abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ. nu îngăduie ca în prezentul recurs să fie analizate aspectele de netemeinicie, legate de administrarea şi interpretarea probelor în fazele procesuale anterioare.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greşită a legii.
Niciuna din cele două ipoteze nu a fost argumentată corect.
Recurentele au susţinut că hotărârea instanţei de apel în rejudecare, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii făcând referire la dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 867/2003, art. 15 din acelaşi act normativ, care permit emiterea avizului de racordare ce stă la baza construcţiei unui branşament electric şi încheierea contractului de furnizare a energiei electrice şi dacă nu există act de proprietate pentru teren.
Se constată astfel că, instanţa de apel a reţinut situaţia de fapt, în sensul că terenul peste care trece cablul electric în discuţie, este proprietatea exclusivă a reclamanţilor, potrivit Titlului de proprietate nr. x/1995 şi statuărilor cu putere de lucru judecat ale Curţii de Apel Piteşti prin Decizia nr. 15/R/2000, iar imobilul racordat la reţeaua electrică aparţine pârâtei E., edificat în anul 1984, când avea doar posesia terenului, fără autorizaţie de construcţie, care este şi titulara Contractului de furnizare a energiei electrice nr. x, încheiat în baza adeverinţei emisă de Primăria Comunei Drăganu, care atesta înscrierea sa în registrul agricol cu casă şi teren.
Totodată s-a apreciat că pe terenul respectiv fiica pârâtei E., F. şi-a edificat o locuinţă, în baza Autorizaţiei de construire emisă în anul 1996, iar racordarea acesteia la reţeaua electrică s-a realizat în 2007, în baza Contractului de furnizare a energiei electrice pentru acest imobil, dar şi în temeiul Contractului nr. x/2006, încheiat de pârâta SC G. SA cu pârâta E.
Faţă de această situaţie, se constată că pârâtele nu au justificat un drept de proprietate privitor la terenul pe care este amplasat racordul electric ce alimentează imobilele lor, teren care aparţine indiscutabil reclamanţilor şi nu au obţinut acordul acestora.
Or, câtă vreme reclamanţii nu şi-au exprimat acordul, existenţa lucrării respective pe terenul lor, se apreciază că le afectează dreptul de proprietate ocrotit de lege.
Cum în cauză recurentele pârâte nu au respectat procedura reglementată de art. 35 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 867/2003, în vigoare la data racordării şi încheierii contractului, respectiv nu au avut acordul proprietarilor terenului în suprafaţă de 992 mp în momentul în care au solicitat branşarea, se apreciază că soluţia instanţei de apel este corectă.
7. Şi recursul pârâtei SC H. SA Craiova este nefondat, avându-se în vedere că, chiar şi în ipoteza în care aceasta a fost de bună-credinţă la emiterea avizului de acordare, faţă de adeverinţa de rol agricol emisă de Primăria Comunei Drăganu pârâtei E., ce atestă doar înscrierea sa în registrul agricol cu casă şi teren, în lipsa dovezii dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului peste care a fost amplasat cablul, se impune soluţia de desfiinţare.
Aşa fiind, se constată că, instanţa de apel, respectând dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., a analizat şi a răspuns tuturor indicaţiilor date de instanţa de casare, statuând, în mod corect, că acţiunea reclamanţilor este întemeiată.
Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând nelegalitatea criticilor invocate, cum decizia instanţei de apel este legală, va respinge recursurile formulate de pârâtele SC H. SA Craiova, E. şi F. împotriva Deciziei nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează să oblige recurentele-pârâte SC H. SA Craiova, E. şi F. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi C., A., D. şi B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta SC H. SA Craiova şi de pârâtele E. şi F. împotriva Deciziei nr. 698/A-C din 8 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentele-pârâte SC H. SA Craiova, E. şi F. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi C., A., D. şi B.
Irevocabilǎ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2016.
Procesat de GGC - N