Decizia nr. 1.170/2016
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 66 din 2 iunie 2016, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 599 rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării Sentinţei penale nr. 96 din 20 august 2014 pronunţată Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2014 şi l-a obligat pe contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune în acest sens a reţinut următoarele:
Prin Cererea înregistrată sub nr. x/32/2016, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare, privind executarea Sentinţei penale nr. 96 din 20 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în soluţionarea Dosarului penal nr. x/32/2014.
În motivarea contestaţiei, acesta a arătat că nu i s-a dedus din pedeapsa aplicată toată perioada executată în Italia, precum şi cele 270 de zile câştigate.
S-a constat că, prin Sentinţa penală nr. 96 din 20 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul penal nr. x/32/2014, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 4 din 13 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi Brescia, Italia prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă de 2034 zile.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus perioada executată de la data de 14 mai 2014 (data cererii de transfer) la zi.
S-a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Aşadar, cazurile în care se poate face contestaţie la executare penală sunt expres şi limitativ prevăzute de textul de lege mai sus citat.
A. a fost condamnat de autorităţile judiciare italiene la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare.
Instanţa a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă de 2034 zile închisoare, raportat la perioada executată de la data de 8 septembrie 2011 până la data de 14 mai 2014, ţinând cont şi de cele 45 zile pentru eliberare anticipată deja acordată.
Raportat la aceste date, a apreciat că perioada executată de persoana condamnată a fost dedusă corect.
Prin Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea de principiu a unei probleme de drept s-a stabilit că după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România
Cum dezlegarea acestei chestiuni de drept este obligatorie pentru instanţe, conform art. 477 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că perioada de 180 de zile de eliberare anticipată acordate de statul de condamnare italian nu poate fi dedusă din pedeapsa de 2034 zile închisoare, ce se execută în România.
Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie, în termen legal, contestatorul A.
În motivarea contestaţiei a susţinut că solicită a i se deduce toată perioada executată de la data arestării, 8 septembrie 2011, până la data de transfer, 14 mai 2014.
Examinând contestaţia declarată de contestatorul A. în raport de motivele invocate şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 96 din 20 august 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul penal nr. x/32/2014, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 4 din 13 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel cu Juraţi Brescia, Italia prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă de 2034 zile.
În considerentele acesteia s-a reţinut că persoana transferabilă A. a fost arestat la data de 8 noiembrie 2011, conform sentinţei de condamnare şi că a câştigat pentru fiecare dintre cele 5 pedepse componente 45 de zile pentru bună purtare, inculpatul mai având de executat, la data de 14 mai 2014, 2034 de zile.
Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în cazul în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit lit. d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestatorul A. nu are nici o nelămurire cu privire la pedeapsa pe care urmează să o execute, ci acesta este nemulţumit de modalitatea în care Curtea de Apel Bacău, prin Sentinţa penală nr. 96 din 20 august 2014, neapelată de inculpat, a dedus perioada în care contestatorul a fost arestat preventiv pe teritoriul statului italian şi zilele câştigate pentru bună purtare -, aspect faţă de care nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte cazul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că în cauză nu a intervenit nici o cauză de reducere sau de micşorare a pedepsei de la data rămânerii definitive a hotărârii contestate, respectiv din august 2014. În consecinţă, modificarea conţinutului hotărârii contestate sub acest aspect ar încălca în mod nepermis autoritatea de lucru judecat.
Faţă de aceste aspecte, în baza art. 597 alin. (8) raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 66 din 2 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/32/2016.
În baza art. 275 alin. (2) şi (6) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, mai puţin onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 66 din 2 iunie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/32/2016.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2016.
Procesat de GGC - N