Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 200/2016

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 05 aprilie 2016 a fost înaintată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Alba lulia cererea formulate de Penitenciarul Rahova întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., privind pe condamnatul A..

În cuprinsul cererii s-a menţionat că prin sentinţa penală nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, inculpatul A. a fost condamnat să execute o pedeapsă de 5 ani şi 9 luni închispoare şi 3.680,13 lei amendă penală, iar în baza art. 72 C. pen. a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestării preventive de la 03 februarie 2012 până la 05 aprilie 2012 şi de la 21 iunie 2013 până la 09 mai 2014. în temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., a dedus durata executată din pedeapsa anterioară concurentă de la 17 decembrie 2012 până la 20 iunie 2013.

Prin decizia penală nr. 114 din 24 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat apelul, menţinându-se celelate dispoziţii ale sentinţei, însă omiţându-se să se deducă perioada de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013 şi de la data de 15 octombrie 2016 la zi (şi nu de la 7 octombrie 2016).

Analizând cererea formulată de compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Alba lulia privind pe pe condamnatul A., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Decizia penală nr. 114 din 24 martie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul intimat inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere din 3 februarie 2012 până în 5 aprilie 2012 şi din 21 iunie 2013 până în 9 mai 2014 şi de la data de 07 octombrie 2015 până la data de 24 martie 2016.

Totodată, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea de recunoaştere a hotărârii penale străine formulată de inculpatul A..

În baza art. 240 alin. (1) şi următoarele din Legea nr. 302/2004 modificată, a recunoscut hotărârea penală străină - Decizia corecţională a Curţii de Apel din Colmar, Franţa - Tribunalul de Înaltă Instanţă din Strasbourg nr. EP125275 din 17 decembrie 2012, prin care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii delictuale de 8 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de furt agravat de două circumstanţe, în forma tentativei, comis în 16 decembrie 2012 în Duppigheim, Franţa, faptă prev. de art. 311-4, 311-1, 31 1-14 din C. pen. francez, având ca echivalent infracţiunea de furt calificat în forma tentativei, prev. de art. 32 rap. la art. 228 alin. (1), ait. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În aplicarea art. 5 C. pen. în interpretarea dată prin Decizia nr. 265/6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, a constatat că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului A. este cea consacrată prin legislaţia în vigoare după data de 1 februarie 2014, respectiv infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

A constatat că infracţiunea de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave în fcormă continuată, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (4) C. pen. din 1969 cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (trei acte materiale în dauna a trei persoane vătămate diferite) îşi găseşte corespondentul în noua reglementare mai favorabilă, în conţinutul a trei infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., din trei infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., în trei infracţiuni de furt calificat în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A., recidivist post - executoriu, la pedepsele de:

- 1 an şi 7 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu apl. art. 41 C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în forma complicităţii, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen.

S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul la pedepsele de :

- 2.864,4 lei amendă penală, aplicată prin sentinţa penală nr. 1706 din 26 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. x/281/2013, definitivă prin neapelare în 8 iulie 2014.

- 2447,2 lei amendă penală, aplicată prin sentinţa penală nr. 1439 din 5 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. x/281/2013, definitivă prin neapelare în 3 iunie 2014.

- 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală - Decizia corecţională a Curţii de Apel din Colmar, Franţa - Tribunalul de Înaltă Instanţă din Strasbourg nr. EP/125275 din 17 decembrie 2012, recunoscută prin prezenta sentinţă.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. e) rap. la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., art. 40 alin. (5) C. pen.:

Au fost contopite pedepsele cu închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de 2 ani şi 9 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 9 luni închisoare.

Au fost contopite pedepsele cu amendă penală şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2.864,4 lei amendă penală, la care a adăugat un spor de 815,73 lei, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3.680,13 lei amendă penală.

A adăugat la pedeapsa de 5 ani şi 9 luni închisoare, pedeapsa de 3680,13 lei amendă penală, rezultând pedeapsa de 5 ani şi 9 luni închisoare şi 3.680,13 lei amendă penală.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat.

În temeiul art. 72 C. pen. , s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, cu începere din 3 februarie 2012 până în 5 aprilie 2012 şi din 21 iunie 2013 până în 9 mai 2014.

În temeiul art. 40 alin. (3), C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, durata executată din pedeapsa anterioară concurentă, cu începere din 17 decembrie 2012 până în 20 iunie 2013.

Astfel, faţă de cererea formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Alba lulia şi în raport cu dispozitivul sentinţei penale nr. 145 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte va dispune deducerea din durata pedepsei aplicată condamnatului A. durata arestării preventive şi a perioadei de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013.

În ceea ce priveşte cea de-a doua solicitare, respectiv de a se deduce perioada de la 15 octombrie 2015 la 24 martie 2016 şi nu perioada de la 7 octombrie la 24 martie 2016, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/57/2011, în baza art. 215 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar privind pe inculpatul A., luată prin Decizia nr. 1598 din 09 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/57/2011/a/36, cu măsura arestului preventiv, pe o perioadă de 30 de zile, faţă de care a fost emis mandatul de arestare nr. 1 din 24 martie 2015, constatându-se că inculpatul A. a încălcat cu rea-credinţă obligaţiile ce îi reveneau prin măsura controlului judiciar luată prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1598 din 9 mai 2014, Dosar nr. x/57/2011/a36, părăsind România, în Spania, conform înscrisurilor trimise de IPJ Prahova, dovedind prin aceasta o conduită procesuală incompatibilă cu stadiul procesual al judecăţii cauzei.

Prin adresa din 13 octombrie 2015 a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova, Înalta Curte, a fost sesizată cu cererea de confirmare a măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul A., prin încheierea de şedinţă din data de 24 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. x/57/2011, precum şi executarea Mandatului de Arestare Penală nr. 1 din 24 martie 2015, emis în baza acestei hotărâri judecătoreşti. S-a arătat că inculpatul A. a fost arestat la data de 07 octombrie 2015 în Ungaria şi preluat de autorităţile române, la data de 15 octombrie 2015, ora 13,00, prin Punctul de Trecere a Frontierei Borş/Arad.

Astfel, prin încheierea din 16 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/57/2011, în temeiul art. 231 alin. (1), alin. (4) şi alin. (7) C. proc. pen., a fost confimiată arestarea preventivă dispusă în lipsă faţă de inculpatul A., prin încheierea de şedinţă din data de 24 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. x/57/2011, precum şi executarea Mandatul de Arestare Penală, nr. 1 din 24 martie 2015, emis pe o perioadă de 30 de zile, de la data încarcerării.

În raport cu cele prezentate, Înalta Curte evidenţiază că inculpatul A. a fost arestat la data de 07 octombrie 2015 în Ungaria şi preluat de autorităţile române, la data de 15 octombrie 2015, ora 13,00, prin Punctul de Trecere a Frontierei, Borş/Arad iar, în acest sens, se impune ca perioada dedusă din durata pedepsei aplicată condamnatului A. să fie de la 7 octombrie 2015 până la data de 24 martie 2016.

În consecinţă, Înalta Curte va dispune deducerea din durata pedepsei aplicată condamnatului A. numai durata arestării preventive şi a perioadei de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013, cealaltă perioadă, respectiv de la 7 octombrie 2015 până la data de 24 martie 2016 fiind corect dedusă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia la executare formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Alba lulia, împotriva Deciziei penale nr. 114/A din data de 24 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/57/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pe condamnatul A..

Va dispune deducerea din durata pedepsei aplicată condamnatului A. durata arestării preventive şi a perioadei de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei care nu sunt contrare prezentei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia la executare formulată de Compartimentul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Alba lulia, împotriva Deciziei penale nr. 114/A din data de 24 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/57/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pe condamnatul A.

Dispune deducerea din durata pedepsei aplicată condamnatului A. durata arestării preventive şi a perioadei de la 17 decembrie 2012 la 20 iunie 2013.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei care nu sunt contrare prezentei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 mai 2016.