Decizia penală nr. 19/2016
Din actele dosarului constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 891 din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis sesizarea formulată de partea civilă R.N.P. - Romsilva și, în baza art. 583 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 864 C. pen. anterior, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, ambele aplicate inculpatului A. prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.
Totodată, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin cererea formulată la 3 octombrie 2015 și înregistrată la 15 octombrie 2015, R.N.P. - Romsilva a solicitat revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicată condamnatului A. prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013 a Completului de 5 Judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de acest proces. În motivarea cererii, petenta a invocat sustragerea, cu rea-credință, de către condamnat de la executarea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, prin înstrăinarea tuturor proprietăților avute în patrimoniu, astfel cum rezultă din Contractul de donație din 22 iunie 2013.
Prima instanță a constatat că prin Sentința penală nr. 1.414 din 27 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 125 din 25 aprilie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012, completul de 5 judecători, din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de către inculpatul B. împotriva sentinței penale anterior menționate, pe care a casat-o și a reținut cauza spre rejudecare în fond.
Prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013, completul de 5 judecători, a decis condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani și obligarea acestuia, pe de o parte, în solidar cu C., D. și B., la plata sumei de 614.322,74 RON, cu titlu de despăgubiri către partea civilă R.N.P. - Romsilva, iar pe de altă parte, în solidar cu C. și D., la plata sumei de 1.071.320 RON, cu titlu de despăgubiri către partea civilă R.N.P. - Romsilva.
Sub aspectul competenței de soluționare, prima instanță a amintit dispozițiile art. 583 alin. (3) C. proc. pen., care stabilesc că în situația în care condamnatul nu a respectat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) C. pen., serviciul de probațiune competent sesizează instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării acesteia. Sesizarea poate fi făcută și de procuror, de consilierul de probațiune sau de partea interesată, până la expirarea termenului de supraveghere."
De asemenea, instanța de fond a precizat că, potrivit art. 583 alin. (1) C. proc. pen., "asupra anulării sau revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere ... se pronunță, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune, instanța care judecă sau a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea."
Întrucât dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. prevăd că hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare, s-a apreciat că competența de soluționarea cauzei aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
S-a menționat că în acest mod, spre deosebire de cazul în care cererea ar fi soluționată de completul de 5 judecători, se evită privarea condamnatului de un grad de jurisdicție, nefiind încălcat principiul consacrat în jurisprudența europeană al dublului grad de jurisdicție.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că este competentă să judece cererea, fiind în mod legal sesizată de partea civilă R.N.P. - Romsilva.
În ceea ce privește cadrului normativ incident în cauză, s-a reținut că decizia de condamnare a fost pronunțată la data de 7 iunie 2013, iar la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. pen., fiind necesar a se lămuri care este norma aplicabilă în cauză.
Astfel, instanța de fond a evocat dispozițiile art. 16 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevăd că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată în baza C. pen. din 1969, se menține și după intrarea în vigoare a noului C. pen., până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare, C. pen. anterior constituind lege penală mai favorabilă, atât în ce privește sfera obligațiilor impuse condamnatului, cât și efectele suspendării. S-a mai prevăzut că regimul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. anterior.
Ca atare, în analiza acestei cereri, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile C. pen. anterior cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Prima instanță s-a referit la Decizia nr. 14 din 17 octombrie 2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, care stabilește că în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile, cererea de revocare trebuie introdusă la un moment care să evidențieze intenția condamnatului de a se sustrage de la executarea obligațiilor civile, respectiv reaua-credință a acestuia.
Instanța de fond a reținut că la data de 7 iunie 2013, Completul de 5 Judecători a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare a inculpatului A., iar la data de 22 iunie 2013, acesta a încheiat Contractul de donație prin care a donat numitei E. un număr de 80 de proprietăți, a căror valoare estimată de 1.434.216 RON era apropiată de valoarea despăgubirilor civile la care fusese obligat condamnatul, în solidar cu ceilalți coinculpați, anume de 1.685.643 RON.
În apărare, condamnatul a arătat că cererea părții civile este introdusă într-un termen nerezonabil raportat la termenul de încercare de 6 ani, dar și cu rea-credință, deoarece partea civilă a introdus cererea introductivă la mai puțin de o săptămână după ce Curtea de Apel a anulat un ordin prin care contractul său de muncă fusese desființat și a dispus reîncadrarea sa pe post și plata veniturilor aferente perioadei în care condamnatul nu a putut să-și desfășoare activitatea. A precizat că, în realitate, obiectul donației a fost un număr de 80 de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate asupra unor imobile, nu însăși dreptul de proprietate aferent acestora, că este solvabil din punct de vedere financiar și că intenționează să achite în integralitate despăgubirile la care a fost obligat, întrucât fiul său are de încasat circa 40 miliarde lei vechi, constând în despăgubiri obținute pe cale judecătorească. În plus, condamnatul a arătat că donația menționată în cererea părții civile reprezintă, în realitate, restituirea unor sume de bani pe care le-a împrumutat de la sora sa, în vederea efectuării de plăți către anumite persoane care îl amenințau și îl șantajau pe fiul său.
Instanța de fond a făcut referire la textul art. 84 C. pen. anterior, dispoziție care stabilește că instanța revocă suspendarea executării pedepsei ori de câte ori se constată că cel condamnat nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, "afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații".
Astfel, s-a considerat că regula o constituie revocarea, iar excepția o reprezintă situația când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații, din text reieșind clar că sarcina probei imposibilității achitării despăgubirilor civile revine condamnatului, nicidecum părții civile.
Ca atare, prima instanță a apreciat că nu sunt întemeiate criticile condamnatului privind introducerea cererii într-un timp nerezonabil, raportat la durata termenului de încercare, întrucât, pe de o parte, acesta are obligația de a achita despăgubirile civile la care a fost condamnat, iar pe de altă parte, o asemenea cerere poate fi introdusă în cursul termenului de încercare fără a fi considerată prematură, contrariul însemnând că persoana condamnată beneficiază de un termen de grație egal cu termenul de încercare pentru executarea obligațiilor civile, lucru care ar echivala cu recunoașterea unui drept neprevăzut de lege.
Instanța de fond a constatat că asupra cotei de 40% din salariul pe care condamnatul îl încasează de la Universitatea F. din Târgoviște a fost înființată o poprire, însă sumele încasate lunar nu sunt în măsură să asigure, până la împlinirea termenului de încercare, achitarea integrală a despăgubirilor civile la care acesta a fost obligat.
Pe de altă parte, s-a apreciat ca nerelevantă afirmația condamnatului, în sensul că la un anumit moment va deveni solvabil, pentru că fiul său are de încasat o anumită sumă de bani, întrucât această sumă nu aparține condamnatului, iar obținerea lor depinde de un eveniment viitor și incert.
Totodată, s-a constatat disponibilitatea condamnatului de a achita prejudiciul în viitor, condiționat însă de îndeplinirea obligațiilor părții civile de a-l reintegra pe post și de a-i plăti drepturile salariale restante, aspect apreciat ca nerelevant, câtă vreme o asemenea condiționare nu rezultă din conținutul deciziei definitive de condamnare și stabilire a obligației de plată a despăgubirilor civile.
Înstrăinarea de către A., imediat după condamnare, a unei părți importante a proprietăților sale a fost interpretată în sensul că denotă intenția acestuia de a nu plăti despăgubirile la care a fost obligat sau de a le plăti într-un cuantum cât mai mic, având în vedere că obligația de achitare a fost stabilită în solidar cu C., D. și B.
Prima instanță a considerat că reaua-credință a inculpatului (constând în atitudinea acestuia de a săvârși un fapt sau un act contrar legii, fiind pe deplin conștient de caracterul ilicit al conduitei sale) rezultă din înstrăinarea, cu titlu gratuit, unei mari părți a bunurilor sale imobile, dar și din faptul că deși condamnatul a avut, în concret, posibilitatea să își execute obligațiile, acesta nu le-a executat.
Prima instanță a reținut că, urmare neachitării obligațiilor civile de către condamnat, partea civilă a apelat la serviciile executorului judecătoresc G., care a întocmit Dosarul de executare silită nr. x/2014, iar executarea silită a hotărârii a fost încuviințată prin Încheierea dată de Judecătoria Târgoviște la data de 22 iulie 2014. A mai reținut că în cursul demersurilor efectuate, executorul judecătoresc a depistat Contractul de donație din 22 iunie 2014, pe care l-a adus la cunoștința părții civile, aceasta formulând o acțiune revocatorie a contractului de donație, aflată pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
În baza considerentelor anterior expuse, Înalta Curte a reținut că în cauză s-a făcut dovada relei-credințe a condamnatului, întrucât acesta, deși a avut, în concret, posibilitatea de a executa obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, nu le-a executat, ci, dimpotrivă, a înstrăinat cea mai mare parte a averii sale, a cărei valoare depășea cu mult cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de partea civilă R.N.P. - Romsilva și, în baza art. 583 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 864 C. pen. anterior, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior, aplicate inculpatului A. prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.
II. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, la data de 19 noiembrie 2015 a declarat apel condamnatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 12 ianuarie 2015 sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la 8 februarie 2016.
III. Criticile formulate de apelantul condamnat
Prin motivele scrise de apel, depuse la dosar la 4 februarie 2016, dar și prin cele orale, condamnatul, prin apărător ales, a susținut, în esență, că în baza dovezilor depuse la dosar nu poate fi reținută reaua-credință a condamnatului în neexecutarea obligațiilor civile impuse prin sentința de condamnare. Totodată, a depus la dosar o serie de înscrisuri, inclusiv dovada îndeplinirii integrale a acestor obligații.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să respingă sesizarea formulată de partea civilă R.N.P. - Romsilva.
IV. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 408 și urm. C. proc. pen., completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, între altele, apelantul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 861 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen.
Prin aceeași decizie, apelantului condamnatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. anterior vizând revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 359 C. proc. pen. anterior.
Totodată, în baza art. 14 C. proc. pen. anterior și art. 998 C. civ. anterior, apelantul condamnat a fost obligat la plata sumei de 614.322,74 RON, în solidar cu inculpații C., D. și B. și la plata sumei de 1.071.320 RON, în solidar cu inculpații C. și D., ambele sume cu titlu de despăgubiri către partea civilă R.N.P. - Romsilva, intimată în prezenta cauză.
În total, valoarea despăgubirilor civile la care apelantul a fost condamnat în baza deciziei anterior menționate a fost de 1.685.642,74 RON.
Se reține că argumentul de fapt invocat în motivarea sesizării nr. 26466/AC din data de 13 octombrie 2015 - prin care intimata parte civilă R.N.P. - Romsilva a solicitat revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate apelantului condamnat - a fost neplata, cu rea-credință, a despăgubirilor civile la care acesta a fost obligat prin decizia penală anterior menționată.
Ca atare, la data pronunțării hotărârii atacate, analizând motivele pentru care obligațiile civile stabilite de instanța de condamnare în sarcina apelantului nu fuseseră executate, prima instanță a stabilit că în cauză s-a făcut dovada relei-credințe a condamnatului, întrucât acesta, deși deținea o avere a cărei valoare îi permitea achitarea despăgubirilor civile anterior menționate, nu a consimțit la executarea acestor obligații și, în plus, a procedat la înstrăinarea, cu titlu gratuit, în favoarea unei rude apropiate, a unei mari părți din bunurile imobiliare aflate în patrimoniul său.
Procedând la realizarea propriului examen al cauzei, instanța de control judiciar reține că potrivit textului art. 84 C. pen. anterior, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii poate fi dispusă atunci când, până la expirarea termenului de încercare, persoana condamnată, cu rea-credință, nu-și îndeplinește obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.
Din conținutul textului de lege anterior menționat rezultă că revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii impune o situație premisă, constând, pe de o parte, în existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnarea persoanei vinovate, prin care, în latura civilă, să se fi stabilit în sarcina aceleiași persoane anumite obligații civile, iar pe de altă parte în neîndeplinirea, de către persoana condamnată, a respectivelor obligații civile, cele două elemente fiind indispensabile și cumulative.
La termenul din 8 februarie 2016, singurul acordat în apel, apelantul condamnat a depus la dosarul cauzei o serie de documente de plată din care rezultă că acesta a achitat către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești H., direct sau în contul de consemnări aferent Dosarului de executare nr. x/2014, suma de 1.688.470,57 RON, ce a fost transferată în contul creditoarei R.N.P. - Romsilva, reprezentând valoarea despăgubirilor civile la care apelantul a fost obligat în baza deciziei de condamnare.
Acest lucru este dovedit și de Încheierea nr. 332/2014 din 4 ianuarie 2016 emisă de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești H., prin care, având în vedere că suma datorată creditoarei a fost integral achitată, s-a dispus încetarea executării silite pornite la cererea părții civile împotriva condamnaților A., C. și D., dar și de adresa transmisă de executorul judecătoresc către creditoarea R.N.P. - Romsilva.
Împrejurarea achitării integrale a sumelor reprezentând despăgubiri civile acordate prin Decizia penală nr. 157 din 7 iunie 2013 a Completului de 5 Judecători a fost confirmată de însăși intimata parte civilă, prin Adresa din 1 februarie 2016 aflată la dosarul de apel, situația sumelor încasate în baza Deciziei penale nr. 157 din 7 iunie 2013 fiind anexată la dosarul de apel.
Așadar, după cum se poate observa din analiza înscrisurilor anterior menționate, obligațiile civile stabilite de instanța de condamnare în sarcina apelantului condamnat au fost executate în integralitatea lor.
Or, în condițiile în care, în sarcina apelantului nu mai poate fi reținută neexecutarea obligațiilor de plată a despăgubirilor civile ce au făcut obiectul sesizării inițiale a R.N.P. - Romsilva, rezultă că dispozițiile art. 84 C. pen. anterior nu mai sunt aplicabile, în cauză nemaiexistând elementul indispensabil situației premisă, al neîndeplinirii obligațiilor civile impuse de hotărârea judecătorească de condamnare.
În aceste condiții, instanța de control judiciar constată că nu mai este utilă verificarea existenței sau inexistenței elementului relei-credințe a condamnatului la neîndeplinirea obligațiilor de plată, întrucât acestea au fost executate.
Prin urmare, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 84 C. pen. anterior, în sensul că în prezent nu mai subzistă elementul situației premisă al neexecutării obligațiilor civile, instanța de control judiciar urmează ca, în temeiul art. 417 raportat la art. 420 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să admită apelul condamnatului, să desființeze hotărârea pronunțată de prima instanță și, rejudecând, în lumina considerentelor anterior expuse, să respingă sesizarea formulată de intimata parte civilă R.N.P. - Romsilva.
Totodată, va face aplicarea art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 891 din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.
Desființează sentința penală atacată și, rejudecând:
Respinge sesizarea formulată de partea civilă R.N.P - Romsilva.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 30 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2016.
Procesat de GGC - N