Decizia nr. 1263/2016
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 02 iunie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și DIICOT - Structura Centrală din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestora să îi acorde o despăgubire echivalentă cu contravaloarea voucherului de vacanță pentru anul fiscal 2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată la data de 04 iulie 2014, astfel cum au fost stabilite prin art. I din H.G. nr. 871/2013 și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Public sumele necesare acordării acestor drepturi.
Prin Sentința civilă nr. 2539 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, tribunal în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamanta, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, reținându-se că, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.
Prin Sentința civilă nr. 89 din 21 ianuarie 2016, Tribunalul Teleorman a dispus declinarea judecării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., care trebuie interpretate extensiv, având în vedere calitatea reclamantei de procuror în cadrul DIICOT - Teleorman.
Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Tribunalului Argeș, pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 02 iunie 2015, reclamanta a învestit instanța cu soluționarea unor pretenții constând în drepturi bănești.
Reclamanta A. este procuror în cadrul DIICOT - Teleorman, iar potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel cum a fost modificată și completată, birourile teritoriale sunt înființate în circumscripția teritorială a parchetelor de pe lângă tribunale.
Prin urmare devin incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres situația în care cererea este de competența instanței la care își desfășoară efectiv activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.
Această competență, reglementată de alin. (1) din art. 127 C. proc. civ. este de ordine publică, astfel că, în cazul în care un judecător sau procuror are calitatea de reclamant, într-o cerere de competența instanței unde își desfășoară activitatea, acesta este obligat să sesizeze una dintre instanțele arătate în text.
În speță, având în vedere că reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT Teleorman, structură teritorială care funcționează pe lângă Tribunalul Teleorman, se constată că sunt întrunite cerințele art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., astfel încât soluționarea cererii este de competența instanței de același grad aflată în circumscripția oricăreia din curțile de apel învecinate, respectiv Tribunalul Argeș, instanță inițial sesizată.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iunie 2015.
Procesat de GGC - GV