Decizia nr. 1280/2016
După deliberare, asupra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, sub nr. x/301/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., cu sediul în București, a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B. SRL Brașov, cu sediul în Brașov, prin poprirea conturilor deținute de aceasta la C., cu sediul în București, Banca D., cu sediul în București, Banca E., cu sediul în București, F., cu sediul în București, G. SA Portugalia - Sucursala România, cu sediul în București, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2232 din 08 decembrie 2015 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 19 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015, la cererea creditorului H.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 29 martie 2016, creditorul H. a solicitat executarea silită prin poprire împotriva debitoarei SC B. SRL Brașov, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2232 din 08 decembrie 2015 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 19 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal.
Astfel, dosarul de executare silită a fost înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A., sub nr. x/2016.
În drept, cererea privind încuviințarea executării silite a fost întemeiată pe dispozițiile art. 663 și art. 664 C. proc. civ.
Prin Sentința civilă nr. 5732 din 20 aprilie 2016, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate și faptul că debitoarea B. SRL Brașov are sediul în Brașov, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Judecătoria Brașov, învestită prin declinare de Judecătoria Sectorului 3 București, prin încheierea de ședință din data de 28 aprilie 2016, a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria Brașov a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite prin poprire în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2232 din 08 decembrie 2015 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 19 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015.
Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", această instanță având și competența de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite.
Conform art. 782 alin. (1) C. proc. civ., executarea silită prin poprire se poate înființa de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul sau terțul poprit, în acest caz fiind competentă să încuviințeze cererea de executare silită și instanța de la sediul terțului poprit pe lângă cea de la sediul debitorului.
Ca urmare, având în vedere obiectul cererii de încuviințare a executării silite, respectiv poprirea conturilor unor bănci cu sediul în sector 3 București, instanța a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București soluționarea cererii de încuviințare a executării silite imobiliară formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditorul H. și pe debitoarea B. SRL Brașov.
Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Judecătoriei Brașov, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2016 pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A., creditorul H. a solicitat executarea silită, prin poprire, a debitoarei B. SRL Brașov, cu sediul în Brașov, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2232 din 08 decembrie 2015 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 19 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015.
Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. x/301/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite asupra debitoarei B. SRL Brașov, prin poprirea conturilor deținute de aceasta la C., cu sediul în București, Banca D., cu sediul în București, Banca E., cu sediul în București, F., cu sediul în București, G. SA Portugalia - Sucursala România, cu sediul în București, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2232 din 08 decembrie 2015 și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 19 ianuarie 2016, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/87/2015, la cererea creditorului H.
Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.
În vederea determinării legii aplicabile executării silite se impune a fi luată în considerare data sesizării organului de executare, adică momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc.
În cauză, cererea privind încuviințarea executării silite a debitoarei SC B. SRL Brașov, formulată de creditorul H., a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 29 martie 2016, dată la care era în vigoare O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în M. Of. nr. 85/04.02.2016.
Potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.
În speță, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitoarea B. SRL Brașov, împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită prin poprire, avea sediul în Brașov, județul Brașov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Brașov, care este instanța de executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Dispozițiile art. 782 C. proc. civ., invocate de Judecătoria Brașov în hotărârea de declinare, nu se aplică în speță, întrucât acestea reglementează competența executorului judecătoresc atunci când se solicită executarea silită prin instituirea popririi asupra conturilor unei persoane fizice sau juridice, iar nu modalitatea de determinare a instanței de executare competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite. Norma citată are în vedere stabilirea biroului executorului judecătoresc competent să înființeze poprirea la cererea creditorului, formularea unei astfel de cereri fiind în atribuția executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori terțului poprit, după distincțiile făcute de dispozițiile art. 782 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.
Procesat de GGC - NN