Decizia nr. 1282/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 6/AS din 12 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, s-a respins ca tardiv apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1146 din 28 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă. Împotriva Deciziei civile nr. 6/AS din 12 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat la data de 2 martie 2016 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la 20 octombrie 2014, potrivit prevederilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării acțiunii civile în cauză, respectiv la 15 februarie 2013.
În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din 4 martie 2016 s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Prin rezoluția din 8 aprilie 2016, completul 12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților litigante, pentru ca acestea să formuleze un punct de vedere conform prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.
Din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat contestatorului la data de 22 aprilie 2016, Ministerului Apărării Naționale prin Centrul Militar Zonal Constanța la data de 21 aprilie 2016, iar intimatului Serviciul Român de Informații - B. București la data de 25 aprilie 2016, față de care și-au exprimat un punct de vedere conform înscrisurilor depuse la dosar.
Constatându-se ca fiind încheiată procedura filtru, prin rezoluția din data de 9 mai 2016, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 3 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând recursul, Înalta Curte va supune analizei problema admisibilității acestuia, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de care constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă stipulează că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 20 octombrie 2014, sub nr. x/118//2014, reclamantul A., în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale - prin Centrul Militar Zonal Constanța și Serviciul Român de Informații - B. București, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la eliberarea unei adeverințe prin care să se ateste condițiile de muncă în care se încadrează activitatea pe care reclamantul a prestat-o în perioada 29 aprilie 1983 - 15 martie 1990.
În motivare a arătat că a activat ca subofițer operativ în cadrul Direcției de Contrainformații Militare în perioada 29 aprilie 1983 - 15 martie 1990. Pentru activitatea desfășurată a solicitat Serviciului Român de Informații eliberarea unei adeverințe din care să rezulte perioada lucrată și condițiile de activitate. I-a fost eliberată adeverința din 17 ianuarie 2014, potrivit căreia activitatea desfășurată în perioada 29 aprilie 1983 - 22 februarie 1989 se încadrează în condiții speciale, încadrarea fiind făcută conform anexei nr. 3 la H.G. nr. 1294/2001. Adeverința nu se referă la întreaga perioadă lucrată, respectiv la 29 aprilie 1983 - 22 decembrie 1989, precum și la perioada cuprinsă între 22 decembrie 1989 - 15 martie 1990.
Față de natura pretenției deduse judecății, se reține că aceasta izvorăște dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispozițiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Prin urmare, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de contestator prin acțiunea introductivă de instanță, se apreciază că recursul este inadmisibil.
Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În cauză, Decizia nr. 6/AS din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 6/AS din 12 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.
Decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.
Procesat de GGC - NN