Decizia nr. 1005/2016
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 01 iulie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. și a solicitat: obligarea acestuia la plata sumei de un milion de lei daune morale, ca urmare a prejudiciului produs de declarația din 13 mai 2014 în ediția online a ziarului C., sub titlul „Război total - N-are onoare! - A furat șiretul mortului”; obligarea la publicarea, pe cheltuiala pârâtului, în cotidianele „Vremea Nouă de Vaslui”, „Gazeta Sporturilor”, „Prosport”, „Jurnalul Național”, în edițiile tipărite, precum și în edițiile online, afișate pe site-urile de internet ale publicațiilor sus-menționate, a textului hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în prezenta cauză și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
Pârâtul B. a formulat cerere reconvențională și a solicitat: obligarea reclamantului din cererea principală - A. - la plata sumei de 3 milioane lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat de afirmațiile acestuia în mai multe publicații online, în perioada decembrie 2013 - aprilie 2014; înlăturarea, pe cheltuiala acestuia, a tuturor comentariilor și filmului intitulat „Vasluiul la capăt” și de pe orice alt site; publicarea, pe cheltuiala acestuia, în cotidianele „Vremea Nouă de Vaslui”, „Gazeta Sporturilor”, „Prosport”, „Jurnalul Național”, în edițiile tipărite, precum și în edițiile online, afișate pe site-urile de internet ale publicațiilor de mai sus menționate, a textului hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în prezenta cauză; plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 457 din 25 februarie 2015, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul-reconvenient A. în cererea reconvențională, a respins atât acțiunea principală a reclamantului A., cât și cererea reconvențională a pârâtului B. și a obligat reclamantul - reconvenient să achite pârâtului-reclamant suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 531 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă, s-a respins apelul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 457 din 25 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Împotriva Deciziei nr. 531 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs reclamantul A.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 28 martie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 29 martie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 16-17, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.
Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. 4 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.
Art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Obiectul litigiului din prezentul dosar îl constituie acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de un milion de lei daune morale, ca urmare a prejudiciului produs de declarația din 13 mai 2014 în ediția online a ziarului C., sub titlul „Război total! - N-are onoare! - A furat șiretul mortului” și obligarea la publicarea, pe cheltuiala pârâtului, în cotidianele „Vremea Nouă de Vaslui”, „Gazeta Sporturilor”, „Prosport”, „Jurnalul Național”, în edițiile tipărite, precum și în edițiile online, afișate pe site-urile de internet ale publicațiilor sus-menționate, a textului hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în cauză.
Se constată că, în prezenta cauză, este vorba despre un litigiu evaluabil în bani, cu o valoare totală de un milion de lei, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, iar potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din actul normativ amintit anterior, Decizia nr. 531 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă, nu este supusă recursului întrucât valoarea obiectului litigiului nu depășește suma de 1.000.000 lei.
Deși prin cererea reconvențională formulată de B. s-a solicitat obligarea reclamantului - pârât A. la plata sumei de 3 milioane lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat de afirmațiile acestuia în mai multe publicații online, în perioada decembrie 2013 - aprilie 2014, se constată că această valoare nu determină admisibilitatea căii de atac, având în vedere faptul că soluția dată asupra cererii reconvenționale a rămas definitivă la prima instanță, prin neapelare.
Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 531 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 531 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2016.