Decizia nr. 1269/2016
După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07 iulie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/3/2015, reclamantul A., cu domiciliul în comuna B., jud. Arad, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, a formulat contestație împotriva deciziei de validare parțială nr. 3851 din 29 aprilie 2015, solicitând modificarea deciziei, în sensul majorării numărului de puncte de compensare acordate pentru teren în suprafață de 244,8 mp și construcții în suprafața de 244,8 mp.
În motivare, reclamantul a susținut că are calitatea de persoană îndreptățită, iar prin decizia contestată i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii.
De asemenea, a arătat că prin dispoziția nr. 442 din 22 iunie 2004 emisă de primarul comunei B. s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului situat în com. B., cu nr. top. 335 - 336 și s-a stabilit ca valoare echivalentă suma de 102.465.800 iei. Prin decizia de validare parțială nr. 3851 din 29 aprilie 2015 a fost validată dispoziția primarului pentru teren în suprafață de 244,8 mp și contracții în suprafață de 244,8 mp, fiind emisă decizia de compensare prin 13696 puncte, arătându-se în motivare că se invalidează parțial dispoziția pentru teren în suprafață de 1805,2 mp și construcții de 106,1 mp.
Reclamantul a considerat că se impune efectuarea unei expertize care să stabilească în mod corect valoarea despăgubirii ce i se cuvine, invocând în drept dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.
Pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin Sentința nr. 1189 din 16 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a dispune astfel, această instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Totodată, s-a reținut că art. 34 alin. (1) din același act normativ prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Alin. (2) stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, potrivit alin. (3).
Tribunalul a opinat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de "entitate", în raport de care se stabilește competența de soluționare a cererii. S-a considerat că această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, Tribunalul București a reținut competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul Arad.
De asemenea, a constatat că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie și evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.
S-a statuat, astfel, că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale. Această instituție nu este în măsură a aprecia asupra suprafeței terenului, a configurării imobilelor, a stării acestora la momentul preluării, respectiv a coeficientului de confort, aspecte care sunt invocate prin contestația formulată. A interpreta altfel ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
La rândul său, prin Sentința nr. 239 din 6 aprilie 2016, Tribunalul Arad, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Arad a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie modificarea deciziei de validare parțială emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Decizia contestată în prezentul dosar este emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, entitate ce își are sediul în București, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București.
Prin urmare, față de textul legal indicat, Tribunalul Arad a considerat că litigiul de față este de competența tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente. A reținut că în acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin deciziile nr. 1812/2015, nr. 1977/2015, nr. 2296/2015 și nr. 2498/2015.
Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține ca, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului București, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea înregistrată la data de 07 iulie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/3/2015, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, contestație împotriva deciziei de validare parțială nr. 3851 din 29 aprilie 2015, solicitând modificarea deciziei, în sensul majorării numărului de puncte de compensare acordate pentru teren în suprafață de 244,8 mp și construcții în suprafața de 244,8 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se considera îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Aceste prevederi legale instituie o normă de competență teritorială absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.
Referitor la semnificația sintagmei "entitate învestită de lege", în art. 3 alin. (1) pct. 4 din actul normativ mai sus indicat sunt enumerate structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea, la lit. g) fiind menționată și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care este, de altfel, și emitenta deciziei contestate de reclamant.
Coroborând prevederile legale mai sus evocate, în cauză, determinarea instanței competente să soluționeze litigiului dedus judecății nu poate fi stabilită prin raportare la instanța în a cărei rază teritorială este situat imobilul, așa după cum a apreciat prima instanță învestită, întrucât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație împotriva deciziei de validare parțială nr. 3851 din 29 aprilie 2015, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul acesteia.
Prin urmare, în raport de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte reține că entitatea învestită de lege, în cauză, nu poate fi decât cea care a emis decizia atacată, motiv pentru care competența de soluționare a litigiului revine, potrivit normelor legale menționate, tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acesteia.
Cum pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 2 iunie 2016.
Procesat de GGC - GV