Decizia nr. 1305/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 11 noiembrie 2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Galați și Curtea de Apel Galați, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la emiterea unor noi ordine de salarizare, în vederea recalculării indemnizației de încadrare lunară pentru fiecare dintre reclamanți începând cu 9 aprilie 2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția fiecăruia dintre reclamanți îndeplinită în cadrul instanței; recalcularea sporurilor și a altor drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunară pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 9 aprilie 2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței; plata actualizată a sumelor cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia; plata dobânzii legale calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia; emiterea ordinelor de salarizare astfel încât să se țină cont în cazul promovărilor în funcție și a numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării ce urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.
Prin Sentința nr. 30 din 14 ianuarie 2016, Tribunalul Tulcea, secția civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului Galați.
Pornind de la prevederile art. 127 C. proc. civ., s-a constatat că reclamanții sunt judecători, respectiv personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Liești, motiv pentru care au constatat că aparține Tribunalului Galați competența soluționării cererii.
Prin încheierea din 6 aprilie 2016, Tribunalul Galați, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, în privința reclamantelor E., F. și J. A disjuns de cauză cererile formulate de respectivele reclamante și a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect principal "emitere act salarizare și drepturi salariale ale personalului auxiliar". A declinat competența de soluționare a dosarului astfel format în favoarea Tribunalului Tulcea. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat orice procedură în dosarul nou format și a dispus înaintarea acestuia la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
S-a constatat, potrivit susținerilor necontestate ale părților și bazei de date publică reprezentată de portalul instanțelor de judecată, că reclamanții A., B. și C. sunt judecători în cadrul Judecătoriei Liești, județul Galați, reclamantele E., F, și J. sunt grefieri (personal auxiliar) în cadrul Tribunalului Galați, iar restul reclamanților au funcții de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Liești.
Ca atare, având în vedere și dispozițiile art. 127 C. proc. civ., s-a reținut că pentru reclamanții care funcționează în cadrul Judecătoriei Liești, competența teritorială aparține, în temeiul art. 266 coroborat cu art. 269 alin. (2) C. muncii, Tribunalului Galați, în circumscripția căruia toți reclamanții își au domiciliul sau reședința, iar pentru cei care la momentul formulării acțiunii activau ca grefieri în cadrul Tribunalului Galați, respectiva instanță nu este competentă teritorial.
Cum cererea inițială a fost introdusă de reclamante pe rolul Tribunalului Tulcea, competența soluționării dosarului nou format, disjuns, a fost declinată în favoarea respectivei instanțe.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, în considerarea argumentelor ce succed:
Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.
Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".
Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.
Se constată că în cauză este îndeplinită această condiție, având în vedere că reclamantele din dosarul nou format, disjuns, respectiv E., F. și J. sunt grefieri în cadrul Tribunalului Galați.
Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2016.
Procesat de GGC - NN