Decizia nr. 1308/2016
Asupra cauzei de fața, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2014 reclamantele de A., B. și C. au solicitat, în temeiul Legii nr. 165/2013, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare din 05 iunie 2014 prin care s-a invalidat Dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 6547 din 02 octombrie 2006 pentru imobilul din București, sector I, din Dosarul de despăgubire nr. x/CC din 24 ianuarie 2007; obligarea pârâtei să evalueze bunul preluat abuziv în perioada regimului situația juridică a apartamentelor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv, câte apartamente au fost înstrăinate în temeiul acestui act normativ și dacă înstrăinarea s-a realizat în condițiile legii.
Referitor la dreptul câștigat arată că prin Dispoziția nr. 6547/2006 s-a stabilit în mod cert calitatea de persoane îndreptățite a notificatoarelor, a fost identificat imobilul preluat în mod abuziv precum și Faptul că două apartamente au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995. Această dispoziție nu a fost atacată de către prefect, urmând ca CCSD să stabilească numai cuantumul despăgubirilor, iar nu să reia întreaga procedură, astfel cum s-a statuat prin Decizia CCR nr. 830/2008.
În mod greșit instanța de apel a apreciat că o decizie a primarului devenită definitivă prin neatacare de către prefect poate forma obiect de contestare după 8 ani, în condițiile în care efectele legii nu pot fi retroactive, respectiv, Legea nr. 10/2001 și-a produs efectele în ceea ce privește decizia de restituire în echivalent referitor la dreptul de contestare al prefectului și dreptul persoanei îndreptățite la despăgubiri.
Faptul că s-a intervenit olograf în Notificarea nr. 1038/2001 nu are relevanță întrucât entitatea învestită cu cererea de restituire putea cere lămuriri cu privire la întinderea pretențiilor notificatoarelor.
Dispoziția nr. 6547/2006 prin neatacarea ei de către prefect în termen de 1 an a dat naștere în patrimoniul contestatoarelor la un interes patrimonial cert, irevocabil și exigibil care intră în sfera de aplicare a noțiunii de bun.
Hotărârea pilot Maria Atanasiu a statuat că o decizie administrativă a autorității locale competente prin care se recunoaște părții interesate un drept la reparație este suficientă pentru a crea un interes patrimonial apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această hotărâre nu prevede reluarea procedurilor administrative care au recunoscut dreptul persoanelor îndreptățite la reparație, ci cuantificarea drepturilor obținute prin proceduri administrative și valorificarea acestora.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 16 mai 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 30 mai 2016 recurenta-reclamantă A., intimata-reclamantă C. și intimata-pârâtă B. au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate solicitând admiterea recursului.
S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 8 iunie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie contestația formulată de către numitele A., B. și C. împotriva Deciziei de invalidare nr. 1309 din 5 iunie 2014 pronunțată de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în Dosarul de despăgubire nr. x/CC din 24 ianuarie 2007, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării'' iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol "Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului''.
Din textul legal anterior citat rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile motivate emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în baza Legii nr. 165/2013 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.
Cum Decizia nr. 55/A din 05 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.
Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Față de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 55/A din 5 februarie 2016 a Curții de Apei București, secția a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. cu domiciliul ales la Cabinet avocat D., sector 3, București, împotriva Deciziei nr. 55/A din 5 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante C., cu domiciliul în București, B., cu domiciliul în București, sector 3 și cu pârâta Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, sector 1.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 iunie 2016.
Procesat de GGC - NN