Decizia nr. 1386/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 27 mai 2015, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au formulat contestație împotriva Deciziei de validare nr. 3376 din 11 martie 2015 emisă de aceasta și au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie anulată decizia de validare, să fie obligată pârâta la despăgubiri pe puncte conform grilei notariale care să rezulte în urma expertizei oficiale de specialitate.
Prin Sentința nr. 1572 din 17 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Tribunalul București nu poate fi competent, din punct de vedere teritorial, a reanaliza o situație de fapt și de drept care a făcut obiectul unei proceduri derulate în raza de competență a unei alte instanțe din țară, chiar dacă emitentul acestei decizii de invalidare își are sediul în București. Aceasta, cu atât mai mult cu cât se va repune în discuție îndreptățirea reclamanților de a beneficia de măsurile reparatorii deja analizate și stabilite, fundamentate prin Dispoziția Primarului Comunei Agigea, entitate autorizată să stabilească această îndreptățire și în raport de care se impune a se reanaliza această situație.
Aceasta este singura concluzie legală, juridică, rațională, nefiind acceptabil și admisibil ca în exercitarea controlului judecătoresc asupra procedurii derulate și măsurilor dispuse în temeiul Legii nr. 10/2001, în privința reclamanților, să se interpreteze ca fiind competente teritorial, două instanțe diferite, de același rang, din țară.
Mai mult, având în vedere măsura dispusă prin decizia contestată, se impune chiar citarea în cauză a entității juridice emitente a dispoziției ori a comisiilor de fond funciar de la locul situării terenurilor, care și acestea, la rândul lor atrag competența teritorială de soluționare a cauzelor de această natură, a înseși instanțelor în a căror rază teritorială își au sediul și nu trebuie neglijat nici aspectul de ordin material în legătură cu faptul că beneficiarii unor dispoziții sau decizii, cum este cazul reclamanților din speță, sunt siliți încă o dată să suporte costuri și cheltuieli suplimentare, în condițiile în care le sunt zădărnicite eforturile de a-și atinge scopul obținerii într-un final a acelor măsuri reparatorii, la care s-a apreciat că sunt îndreptățiți, ajungându-se la o evidentă tergiversare a finalizării procedurilor, oricum îndelungate.
Prin Sentința nr. 189 din 16 mai 2016, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Instanța a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
La art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013 se prevede că entitatea învestită de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii este Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.
Prin urmare, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.).
În consecință, litigiul de față trebuie supus judecății tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente și cum sediul C.N.C.I. se află în București, sector 1, respectiv, în raza teritorială a Tribunalului București, cauza va fi declinată spre soluționare în favoarea acestei instanțe.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Norma de competență incidentă raportului juridic litigios este cea prevăzută de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Se observă că instanțele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de "entitate" folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.
Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. g), în sensul că are această semnificație și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Întrucât, în cauză, Decizia de validare nr. 3376 din 11 martie 2015, contestată de reclamanți, a fost emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.
Având în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
Nu are relevanță sub aspectul stabilirii normei de competență incidentă în cauză, argumentele potrivit cărora o interpretare contrară ar face ca beneficiarii unor dispoziții sau decizii, cum este cazul reclamanților din speță, sunt siliți încă o dată să suporte costuri și cheltuieli suplimentare și că s-ar putea ajunge la o tergiversare a finalizării procedurilor, oricum îndelungate.
În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect "anulare act", în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2016.
Procesat de GGC - CT