Decizia nr. 1457/2016
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 3024 din 7 octombrie 2015. Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de munco și asigurări sociale, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta SC A. SA prin întâmpinare, și a respins acțiunea formulată de reclamanta B prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă grupă pe care a susținut că a obținut-o prin Ordinul nr. 50/1990, emis de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel, înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, la data de 14 ianuarie 2016.
Prin Decizia nr. 573 din 7 martie 2016, această instanță a respins excepția tardivității apelului, invocată de intimata-pârâtă SC A. SA prin întâmpinare, și a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă B împotriva sentinței civile nr. 3024 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
La data de 14 aprilie 2016, reclamanta a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 3024 din 7 octombrie 2015. pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiții, secția I civilă, la data de 25 aprilie 2016 și repartizai aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 12.
În motivare, invocând nelegalitatea sentinței, recurenta-reclamantă și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care a fost soluționat litigiul de către instanța de fond, care, în opinia sa, în mod greșit a dat eficiență excepției autorității de lucru judecat, invocată de intimata-pârâtă SC A. SA prin întâmpinare, și nu a procedat Ia administrarea probatoriului în cauză.
De asemenea, recurenta-rec la mantă a arătat că sentința civilă nr. 4689 din 27 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/117/2014, în raport de care instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat în litigiul pendinte, este lipsită de temei legal, fiind pronunțată eu aplicarea greșită a legii.
În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ. în baza rezoluției din data de 10 mai 2016 a Completului de filtru nr. 12, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul formulat de recurenta-reclamantă B împotriva sentinței civile nr. 3024 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale este inadmisibil, față de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 7 din acest din urmă act normativ și, respectiv, cu cele ale art. 129 din Constituția României, republicată.
Prin rezoluția din 17 aprilie 2016, Completul de filtru nr. 12 a analizat conținutul raportului și, constatând că întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru formularea, în scris, a unor puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) din același act normativ.
Din procesele-verbale de înmânare aflate ia filele 15-16 în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 23 mai 2016.
Prin punctul de vedere formulat la 25 mai 2016 (data poștei), recurenta-reclamantă a reiterat susținerile expuse în cererea de recurs, solicitând obligarea intimatei-pârâte la eliberarea adeverinței care să ateste faptul că și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.
La data de 02 iunie 2016, intimata-pârâtă SC A. SA și-a exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, prin care a apreciat că recursul formulat în cauză este inadmisibil, în raport de prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin rezoluția din 08 iunie 2016, Completul de filtru nr. 12 a fixat termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 30 iunie 2016, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Examinând recursul, din perspectiva admisibilității acestuia, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același aci normativ, Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul recursului pendinte îi constituie sentința civilă nr. 3024 din 7 octombrie 2015 prin care Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de munca și asigurări sociale a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta SC A. SA prin întâmpinare, și a respins acțiunea formulată de reclamanta B, prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, dobândită prin efectul Ordinului nr. 50/1990, emis de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale.
Prin urmare, pretenția dedusă judecății izvorăște dintr-un conflict de muncă, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării in vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 martie 2013, și până la data de 31 decembrie 2015. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă șt asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 12 mai 2015, sentința civilă nr. 3024 din 7 octombrie 2015, pronunțată de această instanță, este supună, conform normelor legale mai sus evocate, numai apelului, care a soluționat prin Decizia nr. 573 din 7 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, decizie definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Față de principiile unicității căii de atac și al legalității, Înalta Curte reține că recursul declarat de reclamanta B este inadmisibil.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr. 3024 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta B, domiciliată în municipiul Cluj-Napoca, împotriva sentinței civile nr. 3024 din 7 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2016.