Decizia nr. 1473/2016
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, sub nr. x/105/2014, la data de 28 noiembrie 2014, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimata B., prin reprezentantul său legal C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 12 din 31 octombrie 2014, reintegrarea sa în funcție.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, în data de 31 octombrie 2014, a primit din partea președintelui B., D., preavizul și, respectiv Decizia de concediere nr. 12 din 31 octombrie 2014 din care rezultă faptul că, datorita situației financiare a asociației, s-a decis o nouă organigramă, context în care s-a hotărât desființarea postului de contabil ocupat de contestatoare din cadrul compartimentului contabilitate al asociației de proprietari.
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 62 și urm. C. muncii.
Judecata în primă instanță.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 3198 din 24 noiembrie 2015, a admis contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., prin reprezentantul său legal C., a anulat Decizia de concediere nr. 12 din 31 octombrie 2014 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă, respectiv funcția de contabil și a obligat intimata la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care contestatoarea ar fi beneficiat în calitate de salariat, de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă, precum și plata către contestatoare a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Judecata în apel.
Prin Decizia civilă nr. 708 din 30 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul declarat de intimata B., prin reprezentantul său legal C. împotriva sentinței civile nr. 3198 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata contestatoare A., a schimbat în tot sentința civilă nr. 3198 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată. A dispus obligarea intimatei contestatoare la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în faza de fond și apel.
Judecata în recurs.
La data de 21 iunie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat recursul exercitat de reclamanta A. împotriva deciziei curții de apel și repartizat Completului filtru nr. 10 (C.F. 10).
Prin rezoluția completului de filtru din 24 iunie 2016, s-a dispus întocmirea de către magistralul asistent a. raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
După analiza raportului asupra admisibilității în principiu a recursului în complet de filtru, prin rezoluția din 13 iulie 2016, a fost dispusă comunicarea acestuia părților în vederea formulării unui punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, așa cum impun dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat.
Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 18, respectiv 19 iulie 2016, conform dovezilor aflate la filele 24 și 25. La data de 26 iulie 2016, intimata B. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului. De asemenea, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, conform dovezilor aflate la 29 a dosarului.
Completul de filtru.
La termenul stabilit în complet de filtru pentru 07 septembrie 2016, instanța a reținut următoarele:
Art. 275 din cuprinsul Titlului XIl intitulat Jurisdicția muncii C. muncii în temeiul căruia a fost formulat prezenta acțiune, prevede că „Dispozițiile prezentului titlu se completează cu prevederile C. proc. civ."
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
De asemenea, art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Din interpretarea sistematică și literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia litigiilor de muncă, în calea de atac a apelului, nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă solicitarea reclamantei A. de anulare a Deciziei de concediere nr. 12 din 31 octombrie 2014, emisă de B., așa cum reiese din cererea de chemare în judecată aflată la filele 6-9 ale dosarului Tribunalului Prahova, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 62 C. muncii.
Prin Decizia civilă nr. 708 din 30 martie 2016 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a soluționat apelul exercitat de pârâta B. împotriva sentinței tribunalului, în sensul în care a admis apelul, a schimbat în tot sentința pronunțată în primă instanță, a respins contestația, ca neîntemeiată, și a dispus obligarea intimatei contestatoare la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în faza de fond și apel, decizie definitivă, potrivit propriilor mențiuni.
Prin urmare, se reține că în cauza de față, părțile au uzat de toate căile de atac pe care legiuitorul le-a reglementat în materia litigiilor de muncă, fond și apel.
Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare. Acest control este guvernat însă de principiul legalității căilor de atac, astfel cum acesta este reglementat de art. 129 din Constituție, potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Pe cale de consecință, exercitarea controlului asupra hotărârilor judecătorești prin formularea unei căi de atac nereglementată și nerecunoscută de lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de legea procesual civilă, în concordanță cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, mai sus redat, dar și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele reglementate de lege, constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii.
Văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. potrivit căruia ''Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-reclamante A. la plata către intimata pârâtă B. Ploiești a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 708 din 30 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 708 din 30 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
Dispune obligarea recurentei-reclamante A. la plata către intimata pârâtă B. Ploiești a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 septembrie 2016.