Decizia nr. 1483/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, la data de 25 mai 2015 sub nr. x/100/2015, reclamanta A. a contestat Dispoziția nr. 2539 din 19 decembrie 2014. art. 1 și 2 emisă de către primarul municipiului Baia Mare, solicitând retractarea acesteia.
Prin rezoluția de verificare și regularizare a cererii de chemare în judecată din data de 27 mai 2015, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei a pus în vedere reclamantului lipsurile cererii, respectiv i-a solicitat ca la termen de 10 zile de la data comunicării adresei emise în acest sens, să indice numele/denumirea și sediul pârâților, să facă dovada calității de reprezentant, să indice obiectul acțiunii, motivele de fapt și de drept, mijloacele de probă și să depună cererea în exemplare suficiente pentru comunicare.
Adresa conținând lipsurile cererii a fost comunicată reclamantului la data de 02 iunie 2015, dovada de comunicare fiind restituită cu mențiunea că destinatarul nu mai locuiește la adresă, motiv pentru care s-a dispus recomunicarea adresei pentru complinire lipsuri la sediul reclamantei indicat în antetul cererii, respectiv pe plicul cu care a expediat acțiunea (aceasta fiind comunicată la data de 15 iunie 2015), iar reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței până la expirarea termenului de 10 zile prevăzut de lege. respectiv până la data de 26 iunie 2015.
Prin încheierea de ședință nr. 651 din 29 iunie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/100/2015 Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a anulai cererea reclamantei, reținând că aceasta nu conține datele de identificare complete ale pârâților (identitate/sediu), nu conține obiectul cererii, respectiv pretenția dedusă judecății, motivele de fapt sau de drept de care reclamanta se prevalează, sau probele ce urmează a fi propuse a fi administrate în cauză, sens în care o atare solicitare nu respectă standardul prevăzut de dispozițiile art. 194-197 C. proc. civ., sancțiunea fiind aceea a anulării.
Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2016 pronunțată în Dosar nr. x/1002015 la Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a suspendat judecata recursului declarat de către reclamantă împotriva încheierii mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la lipsa nejustificată a părților la termenul de judecată și la faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs întemeiat generic pe dispozițiile art. 304 din V.C.P.C., art. 1-56 din Constituția României, art. 1-59 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 și 3 din Primul Protocol adiționat la Convenție, art. 1-54 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1-30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1-31 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, art. 1-53 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, 2, 5, 6, 11 din Convenția Internațională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare reclamanta A.
În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că toate demersurile sale judiciare sunt analizate cu lipsă de obiectivitate și de imparțialitate; că există ingerințe nejustificate și abuzive în actul de justiție; că se impune acordarea de respect martirilor neamului românesc; că instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra niciuneia din actele normative în raport de care recurenta-reclamantă a arătat ca este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru în toate dosarele în care figurează ca parte și că i-au fost încălcate grav drepturi fundamentale reglementate de acte normative internaționale.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 15 iunie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 23 iunie 2016 recurenta A. a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate solicitând admiterea recursului.
La dala de 30 iunie 2016 intimata-pârâtă B. Baia Mare a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate arătând că achiesează la concluziile acestuia.
La data de 1 iulie 2016 intimata-pârâtă Instituția prefectului a formulat de asemenea punct de vedere la raportul de admisibilitate, arătând că își însușește concluziile actului procedural.
Prin rezoluția din 11 iulie 2016 s-a acordat termen la data de 7 septembrie 2016 în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) N.C.P.C. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.
Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.
Conform art. 487 alin. (1) N.C.P.C. „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.
O atare situație nu este însă incidență în cauză întrucât recurenta-reclamantă exercită calea de atac împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa nejustificată a părților, măsură determinată de inexistența unei solicitări de judecată în lipsă din partea acestora (art. 411 alin. (1) pct. 2 N.C.P.C.).
O astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța superioară. în speță Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum prevăd dispozițiile art. 414 alin. (1) N.C.P.C.
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol „recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol".
Aceasta nu înseamnă însă că recursul nu trebuie să fie motivat ori că motivele deduse judecății prin intermediul căii de atac nu ar trebui să se circumscrie ipotezelor expres reglementate de dispozițiile art. 488 N.C.P.C. care nu disting cu privire la obiectul hotărârii recurate.
Chestiunile pe care recurenta-reclamantă Ie supune dezbaterii în calea extraordinară de atac a recursului nu pot constitui critici de nelegalitate care să conducă la desființarea încheierii atacate întrucât nu au legătură cu cele statuate de instanță în respectiva hotărâre, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.
Astfel, în speță, recurenta-reclamantă a arătat, în mod generic, că toate demersurile sale judiciare sunt analizate cu lipsă de obiectivitate și de imparțialitate; că există ingerințe nejustificate și abuzive în actul de justiție; că se impune acordarea de respect martirilor neamului românesc; că instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra niciunuia din actele normative în raport de care recurenta-reclamantă a arătat că este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru în toate dosarele în care figurează ca parte și că i-au fost încălcate grav drepturi fundamentale reglementate de acte normative internaționale.
Aceste chestiuni însă nu pot fi avute în vedere de către instanța de control judiciar și nu pot fi analizate în contextul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 N.C.P.C., întrucât sunt străine de rațiunile pentru care a fost dispusă măsura suspendării judecății pentru lipsa părților, ce constituie obiect al hotărârii recurate supusă controlului de nelegalitate la instanța ierarhic superioară. De asemenea, nu au fost identificate motive de ordine publică în sensul prevăzut de art. 489 alin. (3) N.C.P.C.
Neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d N.C.P.C. cu privire la motivarea recursului atrage sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 493 alin. (5) N.C.P.C.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamanta A., cu sediul în București, sector 4, împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., cu sediul în București, sector 4, D., cu sediul în București, sector 4, E., cu sediul în București, sector 4, intimații-pârâți F., fără domiciliu indicat, G. Baia Mare, cu sediul în Baia Mare, jud. Maramureș, instituția prefectului Județului Maramureș, cu sediul în Baia Mare, județ Maramureș, primar H., cu domiciliul în Baia Mare, jud. Maramureș, B. Baia Mare, cu sediul în Baia Mare, jud. Maramureș, I. Baia Mare, jud. Maramureș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 septembrie-2016.