Decizia nr. 1487/2016
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu - Mare la data de 4 martie 2015, reclamantul A. a solicitat, obligarea pârâtei SN B. SA București la recunoașterea grupei I de muncă pentru funcția de manevrant vagoane în cadrul C. - Stația Halmeu în perioada 1 mai 1986 - 8 august 2014.
Prin sentința civilă nr. 544, pronunțată de Tribunalul Satu - Mare în data de 11 iunie 2015, instanța a respins cererea de chemare în judecată.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 288 pronunțată în data de 4 aprilie 2016.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul. Recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.
Prin rezoluția din 10 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și, ulterior, la data de 6 iulie 2016, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părți în vederea depunerii punctelor de vedere asupra acestuia astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Comunicarea raportului a fost îndeplinită așa cum reiese din dovezile atașate la dosarul cauzei (filele 2 - 34), iar părțile au depus puncte de vedere la raport.
intimata, prin punctul de vedere întocmit, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil invocând în susținere dispozițiile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și art. 483 alin. (2) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Prin punctul de vedere formulat, recurentul A. solicită admiterea recursului său făcând trimitere ia dispozițiile art. 16, art. 20, art. 21, art. 41, art. 52 alin. (1) și (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României. Totodată, acesta susține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, Iară drept de apel, precum șt alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, precum și dispozițiile art. 488 pct. 4 și 8 C. proc. civ.
Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte urmează să îl respingă ca inadmisibil în principiu în considerarea următoarelor argumente:
Mai întâi, instanța va reține că litigiul inițiat de reclamant are ca obiect un conflict de muncă, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 266 C. muncii, potrivit cărora simt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Totodată, instanța constată că recursul este îndreptat împotriva Deciziei nr. 288 pronunțată în data de 4 aprilie 2016 de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în soluționarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 544 pronunțata în data de 11 iunie 2015 de Tribunalul Satu - Mare.
Plecând de la aceste premise, instanța constată că, în speță, se ridică problema admisibilității în principiu a căii de atac a recursului prin raportare la dispozițiile coroborate ale art. 457, art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii In aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Se va reține, așadar, că, potrivit dispozițiilor cu valoare de principiu ale art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Situațiile de excepție prin care se derogă de la dispozițiile art. 483 C. proc. civ. sunt reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 care prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 5 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de mancă șl asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.
În consecință, instanța reține că, deși hotărârea recurată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui apel, aceasta face parte din categoria hotărârilor excluse din domeniul de aplicare a căii extraordinare de atac a recursului.
Astfel, așa cum reiese din dispozițiile anterior citate, natura litigiului, anume aceea de conflict de muncă, determină încadrarea Deciziei nr. 288 pronunțată în data de 4 aprilie 2016 de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în categoria situațiilor de excepție reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, fiind o hotărâre nesusceptibilă de a forma obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca înadmisibil în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 288 din data de 4 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțata în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2016.