Decizia nr. 1488/2016
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată. înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 9 decembrie 2014. reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu municipiul Satu - Mare obligarea acestuia la reconstruirea imobilului compus din casă și grajd situat în Satu - Mare, în drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989.
Prin sentința nr. 2811 din 16 septembrie 2015, Judecătoria Satu - Mare a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat competența în favoarea Tribunalului Satu - Mare.
Învestit prin declinare, Tribunalul Satu - Mare, secția I civilă, prin sentința nr. 230 din 6 noiembrie 2015, a admis excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 984 din 2 martie 2011 a Tribunalului Satu - Mare pronunțată în Dosar nr. x/83/2010, irevocabilă prin Decizia nr. 2415 din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea și, în consecință, a respins acțiunea.
Reclamantul a formulat apel împotriva sentinței, iar Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, învestită cu soluționarea apelului, prin Decizia nr. 349 din 18 aprilie 2016, a respins apelul, menținând în întregime hotărârea primei instanțe.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs reclamantul. Recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.
Prin rezoluția din 1 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și, ulterior, la data de 7 iulie 2016: constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părți în vederea depunerii punctelor de vedere asupra acestuia astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Comunicarea raportului a fost îndeplinită așa cum reiese din dovezile atașate la dosarul cauzei (filele 32- 33), iar recurentul a depus punct de vedere la raport prin care susține, în esență, admiterea recursului și face o serie de precizări cu privire Ia cele cuprinse în raportul privind admisibilitatea recursului.
Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte urmează să îl respingă ca inadmisibil în principiu în considerarea următoarelor argumente:
Se constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul municipiul Satu - Mare solicitând instanței să fie obligat pârâtul la reconstruirea casei și a grajdului situate în Satu - Mare, în temeiul art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se va reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
În continuare, cu privire la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța va reține modificarea adusă dispozițiilor acestuia prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor prin care a fost suprimată calea de atac a apelului, urmând ca, în căzui litigiilor inițiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal să fie supusă doar recursului.
Totodată, în cauza se constată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care prevăd că atunci când prin lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului'" sau că poate fi „atacată cu recurs", aceasta va fi suspusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Prin urmare, în cauză, având în vedere deopotrivă obiectul litigiului și momentul declanșării acestuia, se conchide că reclamantul avea deschisă numai calea de atac ordinară a apelului, aceasta fiind exercitată împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de Tribunalul Satu - Mare și soluționată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 349 din 18 aprilie 2016.
Față de cele arătate anterior, instanța va reține incidența în speță a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. care prevede că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu suni supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Or, se constată că aceasta este situația în speță în condițiile în care, în cazul litigiilor declanșate în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile legale prevăd calea de atac a apelului ca fiind singura cale de atac disponibilă părților. Apelul, în aceste cazuri, se exercită împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță de tribunal, iar soluționarea acestuia este de competența curții de apel.
Sub aspectul inadmisibilității în principiu a căii de atac a recursului, instanța va corobora dispozițiile menționate mai sus cu cele cuprinse în art. 457 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, urmând a concluziona că Decizia civilă nr. nr. 349 din 18 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în soluționarea apelului formulat împotriva sentinței nr. 230 din 6 noiembrie 2015 a Tribunalului Satu - Mare, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilâ de a forma obiectul căii extraordinare de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 349 din data de 18 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2016.