Decizia nr. 1490/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a lIl-a civilă, sub nr. x/3/2014, la data de 29 octombrie 2014, reclamanta A. a solicitat, în temeiul art. 1, 4, 5, 6, 36 și 90 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și art. 1, 2, 3 și 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, anularea mărcilor înregistrate cu rea-credință de SC B.SRL, din 2013, precum și publicarea în două ziare de mare tiraj a hotărârii de anulare a mărcilor înregistrate cu rea-credință.
Prin sentința civilă nr. 1006 din 16 septembrie 2O15 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus anularea înregistrării mărcilor, pentru toate produsele/serviciile înregistrate de pârâta din cauză, s-a respins ca neîntemeiat ultimul capăt de cerere și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată parțiale, în sumă de 1.162,5 euro, echivalent în lei la data plății.
Prin Decizia civilă nr. 152/A din 02 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis apelul declarat de pârâta SC B.SRL și fost schimbata în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect, fiind menținută dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC B.SRL.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 11 iulie 2016, ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurenta-pârâta nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, datorată conform prevederilor art. 24 alin. (2) a II-a teză din O.U.G. nr. 80/2013.
Completul 9, în procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 12 iulie 2016, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună poncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, intimatul-pârât C. a arătat că recursul formulat este admisibil în principiu, sub rezerva prezentării dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, menționând că poate fi aplicată sancțiunea nulității recursului, în ipoteza în care nu va fi depusă la dosar dovada achitării acestei taxe.
Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin, (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, „(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ. (2) în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 lei; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei."
De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.
În speță, prin actul de procedură (adresa din data de 11 mai 2016, aflată Ia fila nr. 12 din dosarul de recurs) comunicat la data de 13 mai 2016 (potrivit dovezii de comunicare aflată la fila nr. 15 din dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentei-pârâte să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de "100 lei, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) a II-a teză din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.
Cum însă, recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) a II-a teză din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B.SRL, cu sediul în București, sector 2, în contradictoriu cu intimații A., cu sediul procesual ales în București, sector 1 la SC D. SCA și C., cu sediul în București, sector 3 împotriva Deciziei nr. 152/A din 2 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2016.