Decizia nr. 1492/2016
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, sub nr. x din 23 octombrie 2001, reclamanții A. și B., au chemat în judecată pe pârâții SC C. SA Olt, D., E., F., SC G. SRL și H., solicitând instanței ca pârâții să fie obligați să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie, construcția Hotelul - Restaurant ,,H.”, situată în intersecția străzilor ... a cu strada ... și terenul în suprafață de 2.778 mp situat la adresa menționată, din care 300 mp sunt aferenți construcției.
Totodată, reclamanții au solicitat ca pârâtul E. să fie obligat să le lase liberă suprafața de 219 mp. teren, pârâtul F. - suprafața de 391 mp, iar pârâta SC G. SRL - suprafața de 40 mp teren iar toți pârâții să fie obligați să-și ridice construcțiile edificate în mod abuziv pe acestea.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor N., din patrimoniul căruia a fost naționalizat în anul 1950.
Au susținut că au făcut mai multe demersuri pentru a redobândi terenul începând cu anul 1991, dar fără nici-un rezultat.
Cu toate acestea, se arată, pârâta H. a reconstituit în mod nelegal în favoarea persoanelor fizice pârâte, dreptul de proprietate pentru cele două suprafețe de teren menționate, titlurile emise acestora fiind lovite de nulitate absolută, terenuri pe care acestea și-au edificat construcții sau au înstrăinat în mod nelegal la licitație publică unele din construcții, deși toate părțile erau înștiințate de demersul făcut în vederea retrocedării bunurilor preluate în mod abuziv de stat din patrimoniul autorului lor.
Prin sentința civilă nr. 47 din 6 februarie 2002 Tribunalul Olt a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că reclamanții nu au probat că pârâții au fost de rea - credință la încheierea actelor juridice prin care au dobândit părți din imobilul în litigiu și nici faptul că reclamanții ar fi declanșat procedura administrativă, adică au notificat și I. București.
Prin Decizia civilă nr. 156 din 4 octombrie 2002, Curtea de apel Craiova a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat sentința, în sensul că a reținut cauza pentru rejudecare și efectuarea unei expertize tehnice.
S-a reținut că în mod nelegal prima instanță a apreciat imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, fără a se calcula valoarea lui în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
Aceeași instanță, prin Decizia civilă nr. 137 din 11 iunie 2003, dată în rejudecare a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca nefondată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 467 din 18 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. x/1/2003 (număr vechi x/2003), a fost admis recursul declarat în cauză de reclamanții A. și B., fiind casată decizia recurată.
S-a reținut că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite iar din considerentele hotărârilor date în fond, nu rezultă că instanțele ar fi analizat în concret cererile și apărările formulate de părțile în litigiu, fapt ce echivalează cu nesoluționarea fondului procesului.
Tot astfel, instanța supremă a dispus ca în rejudecare să se completeze proba cu înscrisuri, inclusiv expertize de specialitate pentru identificarea și evaluarea imobilului în litigiu, funcție de deținătorii acestuia și să se stabilească cu ce titlu dețin bunuri fiecare dintre persoanele fizice ori juridice chemate în judecată.
Cauza a fost reînregistrată sub nr. x/104/2006 pe rolul Tribunalului Olt.
Prin sentința civilă nr. 281 din 02 aprilie 2007, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții SC C. SA Olt, D., E., F., SC G. SRL, J., Statul Român prin K. - L. Caracal, județul Olt și M. Balș.
A constatat că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, conform cap. V - Titlul VII - Legea nr. 247/2005.
A respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva J., precum și cererea de intervenție formulată de P.
S-a reținut că reclamanții au dovedit în baza art. 3 din Legea nr. 10/2001 modificată, calitatea de moștenitori ai autorului N. - frate cu O. - bunicul reclamanților.
Prin Decizia nr. 322 din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul formulat de reclamanții A. și B., împotriva sentinței civile nr. 281 din 2 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu pârâții SC C. SA Olt, D., E., SC G. SRL, H., J. București, intervenientele P. și M. Balș.
A admis apelul formulat de pârâtul F.
A respins apelurile declarate de pârâții H., Statul Român prin K., R. Olt și L. Caracal, ca nefondate.
A schimbat sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți.
A respins cererile de intervenție formulate de P. și M. Balș.
A anulat Dispozițiile nr. 168 din 26 iunie 2002 și nr. 206 din 5 august 2002, emise de H. și nr. 535 din 20 mai 2004 emisă de SC C. SA Olt - Slatina.
A dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafețelor de teren de 44 mp. ocupată de SC G. SRL și de 1.139 mp ocupată de M. Balș, cu dimensiunile și vecinătățile cuprinse în schița anexă la raportul de expertiză aflat la fila nr. 366, Dosar nr. x/104/2006 al Curții de Apel Craiova și a imobilului restaurant deținut de intimata M. Balș în baza contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2004 încheiat cu SC C. SA Olt.
A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul cu destinația de hotel, deținut în proprietate de intimatul D.
A respins acțiunea reclamanților, față de Statul Român prin K. și față de J. București.
A respins acțiunea reclamanților, față de pârâții F., D. și E.
La data de 05 aprilie 2016, A. și B., reclamanți în cauză, au formulat cerere de completare și lămurire a Deciziei civile nr. 322 din data de 17 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în Dosarul nr. x/104/2006, cauza fiind înregistrată în Dosar nr. x/101/2006*.
Prin cerere, în conformitate cu dispozițiile art. 281 C. proc. civ., s-a solicitat lămurirea și completarea dispozitivului acestei hotărâri, cu referire la restituirea suprafețelor de teren către reclamanți conform cu raportul de expertiză și schița anexă la acest raport aflate la fila 366 din dosar, după cum urmează: 1 - suprafața de 44 mp ocupată de SC G. SRL, 2 - suprafața de 1.139 mp ocupată de M. Balș precum și terenul de 513 mp, aflat în curtea interioară, folosit de deținătorii arătați mai sus, prin includerea și a acestei suprafețe în terenul restituit în natură apelanților.
S-a arătat că se formulează această cerere, deoarece, din eroare sau dintr-o interpretare sumară a dispozitivului hotărârii menționate, suprafața de 513 mp care există în teren, amplasată și identificată în curtea interioară, nu apare în mod explicit în acest dispozitiv, deși ea este menționată în raportul de expertiză și există fizic.
Au mai precizat reclamanții că, deși este adevărat că dispozitivul hotărârii face trimitere la dimensiunile și vecinătățile parcelelor de teren așa cum sunt descrise în schița anexă la raportul de expertiză, atunci când se face enumerarea suprafețelor restituite se menționează doar suprafețele de 44 mp și de 1.139 mp, fără a se mai face referiri la suprafața de 513 mp care este amplasată chiar în curtea interioară, în continuarea suprafețelor mai sus menționate.
S-a menționat că impedimentul scriptic și faptic legat de lipsa acestei mențiuni rezidă în aceea că deși suprafața în discuție formează fizic o singură unitate, având destinația de teren aferent construcțiilor - Hotelul Restaurant „H.”, situat în centrul municipiului H., el nu poate fi „demonstrat” cu hotărârea judecătorească în care nu apare mențiunea explicită că și suprafața de 513 mp, din aceeași curte, care formează o singură unitate de teren, a fost restituită odată cu celelalte suprafețe.
Or, se mai arată, în planșa cu schița anexă la raportul de expertiză, în partea desenată, se evidențiază clar unitatea terenului aferent Hotelului Restaurant „H.’’ fiind înscrisă suprafața totală de 1.696 mp (44 mp+ 1.139 mp+513 mp) deși în legenda acesteia cele 3 suprafețe de teren care o compun sunt precizate diferențiat după modul de ocupare și folosire.
S-a mai precizat că în prezent, deoarece imobilul Hotelul Restaurant „H.”, face parte din categoria monumentelor istorice și trebuie clasificat ca atare, documentația cadastrală absolut necesară în astfel de cazuri nu poate fi realizată din cauza discordanțelor apărute între dispozitivul hotărârii și raportul de expertiză care face parte integrantă din acest dispozitiv.
Prin Decizia nr. 8 din 3 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea privind completarea Deciziei nr. 322 din 17 octombrie 2008, dată de aceeași instanță, ca tardiv formulată.
Tot astfel, a respins, ca nefondată cererea formulată de reclamanți, vizând lămurirea dispozitivului hotărârii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, avându-se în vedere data comunicării Deciziei nr. 322 din 17 octombrie 2008, către reclamanții petenți, respectiv la 3 noiembrie 2008, cererea de completare a dispozitivului, a fost formulată (la 5 aprilie 2016) cu depășirea termenului prevăzut de art. 2812 C. proc. civ.
În plus, s-a reținut că împotriva hotărârii a cărei completare și lămurire se solicită, s-a declarat recurs, aceasta rămânând irevocabilă prin Decizia nr. 9255 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tot astfel, examinându-se dispozitivul Deciziei nr. 322 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, s-a constatat că este clar exprimat, nefiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea ori aplicarea acestuia, neexistând nici prevederi potrivnice care ar trebui să fie înlăturate.
Pe calea acestei proceduri, conchide instanța, nu se poate modifica dispozitivul hotărârii, așa cum se solicită de către petenți, în sensul restituirii în natură și a suprafeței de 513 mp.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, în termen legal, petenții A. și B., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei.
Se susține, în esență, că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât a fost avută în vedere, în mod exclusiv, excepția, fără a se lua în discuție problemele esențiale care vizează fondul cererii.
Astfel, se arată, reluându-se argumentele din petitul cererii, deși dispozitivul face trimitere la dimensiunile și vecinătățile parcelelor de teren așa cum sunt descrise în schița anexă la raportul de expertiză, atunci când se face enumerarea parcelelor restituite se menționează doar suprafețele de 44 mp și de 1.139 mp, fără a se mai face referiri la terenul de 513 mp care, este amplasat chiar în curtea interioară, în continuarea suprafețelor mai sus menționate.
Impedimentul scriptic și faptic legat de lipsa acestei mențiuni, conchid recurenții, rezidă în aceea că deși terenul formează fizic o singură unitate, având destinația de teren aferent construcțiilor - Hotelul Restaurant „H.”, situat în centrul H., el nu poate fi „demonstrat” cu hotărârea judecătorească în care nu apare mențiunea explicită ca și suprafața de 513 mp din aceeași curte, care formează o singură unitate de teren, a fost restituită odată cu celelalte suprafețe.
Recursul se privește ca nefondat urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Corelativ, alin. (2) al textului dispune că excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Potrivit art. 103 alin. (1) din același cod, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură, în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când parte dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Completarea hotărârii se poate cere, conform prevederilor art. 2812 C. proc. civ. în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Examinând aceste dispoziții, instanța a reținut corect excepția tardivității, pe considerentul că cererea de completare a dispozitivului a fost formulată - la 5 aprilie 2016 - cu depășirea termenului defipt prin lege, în condițiile în care Decizia nr. 322/2008 a Curții de Apel Craiova, a fost pronunțată la 17 octombrie 2008, aceasta devenind ulterior irevocabilă prin Decizia nr. 9255 din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Ca atare, dispoziția vizând suprafața de teren restituită a intrat în puterea lucrului judecat.
Examinându-se dispozitivul hotărârii ce s-a cerut a fi îndreptată, prin prisma dispozițiilor art. 2811 C. proc. civ., se constată de asemenea că acesta este clar și sub aspectul suprafețelor restituite în natură, respectiv al întinderii și ocupării acestora și nu conține dispoziții potrivnice.
Solicitarea petenților, vizând restituirea în natură și a suprafeței de 513 mp, vizează practic modificarea dispozitivului ceea ce nu se poate realiza pe calea acestei proceduri.
Astfel, trebuie subliniat că, niciuna din cele două instituții, vizate prin dispozițiile art. 2811 și 2812 C. proc. civ. de la 1865, nu poate fi folosită pentru îndreptarea pretinselor greșeli de judecată or pentru rectificarea soluțiilor greșite date cu privire la unele capete de cerere.
Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 8 din 3 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2016.