Decizia nr. 1498/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la data de 1 septembrie 1997. reclamanții A., B., C. și D., prin mandatar E., au chemat în judecată pe pârâții F. București, G. București și H., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, sector 1, compus din teren în suprafață de 2.600 mp și construcții.
Prin încheierea din data de 15 iunie 1999, Judecătoria sectorului 1 București, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București.
Prin sentința nr. 842 din data de 7 decembrie 2000, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a admis excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului din București, sectorul 1, invocată de pârâta H. A respins, ca nefondată, acțiunea în revendicare a imobilului sus-menționat formulată de reclamanții A., B., C. și D. împotriva pârâților G. București și H., cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților formulată de I. și cererile de intervenție forțată ale intervenienților J., K. și L.
Prin Decizia nr. 34 din 29 ianuarie 2002, Curtea de Apel București, secția a lV-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții A., B., C. și D., precum și de întervenienții I., K. și L.
Prin Decizia nr. 1140 din data de 5 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A., B. decedată, continuată procesual de moștenitorul M., C. - decedat, continuat procesual de moștenitorii N., O. și P., D. și de intervenienții K. decedată, continuată procesual de moștenitorii R. și S., L. - decedat, continuat procesual de moștenitoarea T., I. împotriva Deciziei nr. 34 din data de 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a lV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2001.
Reclamantul N. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr, nr. 1140 din data de 5 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2002, în motivare arătând că a luat cunoștință de decizia pronunțată la data de 26 aprilie 2016, la sediul autorității emitente, conform cererii și copiei conforme aflate în dosar, invocă, ca temei juridic, dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 89 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate, dată fiind înmânarea citației din data de 2 mai 2015.
Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de procedură a tardivității contestației în anulare, Înalta Curte urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente;
Prin Decizia civilă nr. 1140 din data de 5 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A., B., decedată, continuată procesual de moștenitorul M., C. - decedat, continuat procesual de moștenitorii N., O. și P., D. și de intervenienții K. - decedata, continuată procesual de moștenitorii R. și S., L.- decedat, continuat procesual de moștenitoarea T., I. împotriva Deciziei nr. 34 din date de 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2001, în acțiunea având ca o obiect revendicare imobiliară.
Analizând dispozitivul acestei decizii, Înalta Curte constată că este vorba de o hotărâre nesusceptibilă de executare silită, iar potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ., în cazul unor asemenea hotărâri, contestația în anulare se poate introduce în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când a rămas irevocabilă.
Din conținutul textului de lege mai sus-menționat, rezultă că, în această ipoteză, termenul de exercitare a contestației este de 15 zile și curge de la momentul la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, însă acest termen trebuie să se situeze până la împlinirea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Nerespectarea termenului pentru declararea contestației determină decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, respectiv stinge dreptul nevalorificat în termenul prevăzut de lege.
În cauză, se reține că a fost atacată cu contestație în anulare Decizia nr. 1140 din 5 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin cerere depusă la serviciile poștale belgiene, la data de 6 mai 2016. Contestatorul arată că a luat cunoștință de conținutul deciziei atacate la data de 26 aprilie 2016 la sediul autorității emitente și că a depus contestația în anulare la poșta belgiană, la data de 6 mai 2016, dat fiind faptul că în ziua de 5 mai 2016 s-a sărbătorit înălțarea catolică în Belgia, iar serviciile poștale belgiene nu au funcționat.
În contextul arătat, al aplicării în cauză a dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestația în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, respectiv 26 aprilie 2016, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă.
Cum decizia supusă contestației în anulare a fost pronunțată și a dobândit caracter irevocabil la 5 mai 2015, în raport de prevederile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", calea extraordinară de atac extraordinară trebuia promovată cel mai târziu la data de 5 mai 2016.
În aceste condiții, în raport de prevederile art. 319 alin. (2) teza a Il-a C. proc. civ., precum și ale art. 101 alin. (3) C. proc. civ., contestația în anulare depusă la serviciul poștal belgian la data de 6 mai 2016 și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la daia de 16 mai 2016, este tardiv formulată.
Înalta Curte reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare" pentru a interveni prorogarea legală a termenului de un an prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
În temeiul principiului teritorialității, potrivit căruia legile unui stat se aplică tuturor actelor și faptelor juridice săvârșite pe teritoriul său, sintagma „o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat" din textul art. 101 C. proc. civ. se raportează la prevederile legii române care determină zilele de sărbătoare legală în care serviciile poștale sunt suspendate, iar nu Ia legislația unui alt stat.
Or, ziua în care credincioșii sărbătoresc „Înălțarea Domnului" nu este menționată între zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, prevăzute de art. 139 din C. muncii.
Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care sancționează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legai și, în raport de aceste constatări, reține că termenul defipt de lege pentru promovarea contestației în anulare a fost depășit, fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de a împlini actul procedural.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția tardivității și va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul N., ca tardiv formulată.
Înalta Curte constată că admiterea excepției tardivității, ca excepție de procedură, face inutilă cercetarea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului S., a excepției nulității căii de atac ca urmare a nemotivării, precum și a fondului cererii, asupra cărora Înalta Curte ar fi putut să se aplece numai în condițiile unei contestații m anulare promovată în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul N. împotriva Deciziei nr. 1140 din 5 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2016.