Decizia nr. 920/2016
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03 septembrie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/3/2012, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. și cu C., chemat pentru opozabilitatea hotărârii:
- anularea următoarelor 5 desene/modele înregistrate la C. de pârâtul B., respectiv: certificatul de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005; certificatul de înregistrare desen/model din 28 iunie 2007; certificatul de înregistrare desen/model din 28 iunie 2007; certificatul de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005 și certificatul de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005, pentru înregistrarea acestora cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) lit. a) respectiv a dispozițiilor art. 6 și art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor;
- radierea celor 5 desene/modele din Registrul Desene Modele și publicarea de către C. a hotărârii de anulare a acestora în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea DM.
- obligarea pârâtului B. la plata tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că SC A. SRL este o societate înființată în anul 1994, cu obiect de activitate fabricarea altor produse din material plastic D., fiind totodată titulara certificatului de înregistrare desen/model, autor E., care a creat modelul F., înregistrat la C. din anul 1994, pe care l-a preluat prin cesiune de la titularul inițial SC G. SRL, firmă înființată în anul 1991 tot de către E., având ca obiect de activitate producție prin injectare mase plastice a coroanelor mortuare.
Reclamanta a arătat că a produs și a livrat în mod constant și continuu, începând cu anul 2002, elementele din care se compun coroanele de flori, respectiv matrițele folosite la injectarea maselor plastice cu diverse forme florale.
La momentul în care pârâtul B. a depus spre înregistrare modelele a căror anulare se solicită prin prezenta acțiune, reclamanta era deja pe piață de 15 ani, fiind cunoscută ca producător de coroane și aranjamente florale, în acest sens anexând autorizația de mediu, care atesta faptul ca la acel moment activitatea comercială a reclamantei se referea la producția coroanelor numite aranjamente florale.
De asemenea, în anul 2001, când pârâtul B. și-a înființat firma SC H. SRL, prin intermediul căreia comercializează F., reclamanta era deja pe piață de cel puțin 7 ani ca producător de coroane florale.
Începând cu anul 2005, continuând producția coroanelor de flori, a început o colaborare cu o firmă din Slovacia, cu asociat unic I.
Acesta, la 16 iulie 2005 a predat reclamantei toată gama de produse a producției din brad artificial și pin, împreună cu tehnologia de instruire, conform anexei, tehnologie care a fost înregistrată în Slovacia încă din anul 1997 ca invenție din 1997.
Odată cu preluarea acestei tehnologii brevetate, reclamanta a început să facă instruirea muncitorilor, a efectuat primele matrițe de cadre în anul 2005 - matrița rama 20/36 și matrița rama 40/60 (anexa) și a început să se pregătească pentru producția și lăsarea pe piață a modelelor respective.
A înregistrat aceste produse la C. cu titlul „Cadru din brad artificial și pin” - număr de certificat DM înregistrat din 20 mai 2009, având ca autor pe același E.
De asemenea, este titulară a certificatului înregistrat la C. și protejat în România, având același autor, E.
Recent, a constatat cu surprindere că este chemată în judecată în mod abuziv de către pârâtul B. (Dosar nr. x/96/2012 aflat pe rolul Tribunalului Harghita și Dosar nr. x/111/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor), pentru presupuse contrafaceri, în condițiile în care reclamanta beneficiază de protecție legală pentru modele/desenele înregistrate la C. potrivit Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor/modelelor, pe care le-a creat și pe care le folosește cu bună-credință în activitatea comercială.
Reclamanta a arătat că modelele înregistrate fraudulos de pârâtul B. prin: certificatul de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005, certificatul de înregistrare desen/model din 28 iunie 2007, certificatul de înregistrare desen/model din 28 iunie 2007, certificatul de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005 și certificatul de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005 nu îndeplinesc condiția noutății, în sensul Legii nr. 129/1992, fiind efectiv preluate de la alți comercianți care le foloseau cu multă vreme înainte în activitatea lor comercială (printre care și reclamanta) și înregistrate fraudulos la C.
Mai mult, modelele ce fac obiectul certificatului florale reprezintă imitații fidele ale unor flori naturale - cală, trandafir, margarete, crizanteme - acestea neputând face obiectul protecției exclusive prin înregistrare ca desen/model.
De asemenea, toate modele care fac obiectul certificatului, au fost create și introduse pe piață de reclamantă, urmare colaborării sale cu firma din Slovacia.
În ceea ce privește certificatul intitulat „Suporturi și accesorii pentru aranjamente florale” și certificatul intitulat „Suporturi pentru aranjamente florale” aparținând pârâtului B., acestea au fost înregistrate cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 privind desene/modelele, care prevede că: „Dacă un desen sau model aplicat la un produs ori încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs complex, acesta va fi considerat nou și având caracter individual numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) partea componentă, odată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia: utilizare normală înseamnă utilizarea de către beneficiar, fără a include întreținerea sau reparațiile; b) caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc ele însele condițiile privind noutatea și caracterul individual.”
Este mai mult decât evident că suporturile și accesoriile protejate prin modelele reprezintă părți componente care nu rămân vizibile pe durata utilizări normale a produsului finit (respectiv coroanele florale).
În drept, au fost invocate dispozițiile, art. 42, art. 22, art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 07 martie 2014, tribunalul a admis excepția conexării și a dispus conexarea Dosarului nr. x/3/2012 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la Dosarul nr. x/3/2012 al Tribunalului București, secția a V-a civilă.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 07 martie 2014, tribunalul a respins excepția lipsei de interes în formularea acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 1650 din 05 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-au admis în parte cererile conexe, s-a dispus anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial din 2007; s-a dispus anularea parțială a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial din 2005 pentru modelele de la pozițiile 2, 3, 4, 5, 6, 7; a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial din 2007 pentru modelele de la pozițiile 1, 2, 3, 4; a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial din 2005 pentru toate modelele cu excepția modelelor de la pozițiile 15, 16 și 19 precum și a certificatului de înregistrare a desenului/modelului industrial din 2005 pentru modelul de la poziția 3.
Pentru a hotărî astfel, analizând probatoriul administrat, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele și-au justificat calitatea de persoane interesate, fiind societăți care desfășoară activități de fabricarea și comercializare de produse din material plastic, constând în coroane și jerbe mortuare, precum și elementele din care se compun coroanele de flori, astfel cum rezultă din cataloagele și facturile fiscale depuse la dosar.
Activitatea acestora a fost stânjenită prin acțiunile pârâtului B., care le-a acționat în judecată, reclamanta SC A. SRL fiind chemată în Dosar nr. x/96/2012 aflat pe rolul Tribunalului Harghita și Dosar nr. x/111/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor, iar reclamanta SC J. SRL fiind chemată în Dosar nr. x/100/2012 aflat pe rolul Tribunalului Maramureș.
Analizând modelele ce formează obiectul protecției potrivit certificatului de înregistrare desen/model din 28 iunie 2007, tribunalul a constatat că modele 1, 2, 3 și 4 înregistrate de pârâtă în anul 2006 denumite "Aranjamente florale" sunt identice sau cvasiidentice cu modelele comercializate de către compania SC K. SRL încă din anul 2001, astfel cum rezultă din catalogul de prezentare și declarația dată de proprietarul SC K. SRL. Totodată, acestea se coroborează cu factura din 2004 prin care SC K. SRL face comenzii pentru tipărirea catalogului de prezentare la societatea SC L. SRL (fila 312 vol. 2 dosar).
Astfel, modelul 1 (fila 70 vol. 1) este cvasiidentic cu al treilea model (din mijloc) din cel de-al șaselea rând numărat de sus în jos din catalogul menționat (fila 314 verso), impresia de ansamblu fiind aceeași, diferențele fiind nesemnificative.
Modelul 2 (fila 71 vol. 1) este cvasiidentic cu al patrulea model de la stânga la dreapta din cel de-al cincilea rând numărat de sus în jos, din catalogul menționat (fila 314 verso) impresia de ansamblu fiind aceeași, diferențele privind grosimea cadrului circular din cetină pe care sunt amplasate cele 6 margarete fiind nesemnificative.
Modelul 3 (fila 72 vol. 1) este cvasiidentic cu primul model din catalogul menționat (fila 314) și deosebit de asemănător cu al patrulea model de la stânga la dreapta din cel de-al treilea rând numărat de sus în jos, (fila 314 verso), impresia de ansamblu fiind aceeași, diferențele de așezare a cetinii fiind nesemnificative.
Modelul 4 (fila 73 vol.1) este deosebit de asemănător cu al cincilea model de la stânga la dreapta din cel de-al patrulea rând numărat de sus în jos, din catalogul menționat (fila 314 verso), impresia de ansamblu fiind aceeași, diferențele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză pe cadrul rotund și plin din cetină sunt amplasați 6 trandafiri iar nu 6 margarete ca în cazul modelului din catalogul menționat fiind nesemnificative.
Deși catalogul este nedatat, din declarația dată de proprietarul SC K. SRL rezultă că acesta s-a ocupat cu producția și distribuția coroanelor din cetină artificială încă din anul 2001, exportând aceste coroane în Ungaria, Republica Cehă și România încă din anul 2005.
În ceea ce privește modelul nr. 5 (fila 74 vol. 1), acesta este identic sau cvasiidentic cu modelul comercializat de către compania SC M. SRL încă dinaintea anului 2004, astfel cum rezultă din catalogul de prezentare și declarația dată de administratorul acestei societăți SC N. SRL, aflate la filele 305-306 și 303-304 vol. 2 dosar (este vorba despre primul model din stânga de pe al treilea rând - fila 305 și primele două modele de pe primul rând - fila 305 verso).
Deși catalogul este nedatat, din declarația dată de SC N. SRL - administrator al societății SC M. SRL rezultă că aceasta s-a ocupat cu producția și jerbelor și coroanelor artificiale încă din anul 1997, distribuind produsele din catalogul menționat la peste 300 de firme, brevetând în Slovacia producerea pinului artificial, invenție pe care a cesionat-o reclamantei SC A. SRL din Oradea.
Această declarație probează susținerile reclamantei privind dobândirea în anul 2005 a gamei de produse - jerbe și coroane artificiale și a tehnologiei necesare producerii acestora.
Analizând modelele ce formează obiectul protecției potrivit certificatului de înregistrare desen/model din 2004, tribunalul a constatat că modele 2, 3, 4, 5, 6 și 7 înregistrate de pârâtă în anul 2004 denumite "Aranjamente florale" (filele 90-92) sunt identice sau cvasiidentice cu modelele comercializate de către compania SC K. SRL încă din anul 2001, astfel cum rezultă din catalogul de prezentare aflat la filele 313-316 vol. 2 dosar.
Astfel, modelul 2 este identic sau cvasiidentic cu al patrulea model de la stânga la dreapta din cel de-al cincilea rând numărat de sus în jos, din catalogul menționat (fila 314 verso) impresia de ansamblu fiind aceeași, diferențele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză pe cadrul rotund și gol din cetină sunt amplasați 6 crini iar nu 6 margarete ca în cazul modelului din catalogul menționat fiind nesemnificative.
Modelul 3 este deosebit de asemănător cu al doilea și al cincilea model de la stânga la dreapta din cel de-al cincilea rând numărat de sus în jos, din catalogul menționat (fila 314 verso), impresia de ansamblu fiind aceeași, diferențele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză, pe cadrul rotund și plin din cetină sunt amplasați 4 crini iar nu 5 crini ca în cazul modelului din catalogul menționat fiind nesemnificative.
Modelul 4 este deosebit de asemănător cu al treilea model de la stânga la dreapta din cel de-al cincilea rând numărat de sus în jos, din catalogul menționat (fila 313), impresia de ansamblu fiind aceeași, diferențele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză, pe cadrul rotund și plin din cetină sunt amplasați crini iar nu trandafiri ca în cazul modelului din catalogul menționat fiind nesemnificative.
De asemenea, este deosebit de asemănător cu modelul din catalogul SC M. SRL (fila 306 verso) diferențele date de faptul că în cazul modelului contestat în prezenta cauză, pe cadrul rotund și plin din cetină sunt amplasați crini iar nu cale ca în cazul modelului din catalogul menționat fiind nesemnificative.
Modelul 5 este deosebit de asemănător cu modelele nr. 12 și 14 din catalogul SC M. SRL (fila 306 verso), diferențele date de florile folosite fiind nesemnificative.
Modelul 6 este cvasiidentic cu primul model din al cincilea rând catalogul O. (fila 314 verso), iar modelul 7 este cvasiidentic cu primul model din al șaselea rând catalogul O. (fila 314 verso), impresia de ansamblu fiind aceeași.
Totodată, tribunalul a reținut că modelele 3, 4, 6 și 7 sunt foarte asemănătoare cu modelele din cataloagele SC A. SRL din anii 1995, 1998, 2002 (filele 268, 267 și 266 vol. 2).
În ceea ce privește modelul nr. 1, tribunalul a avut în vedere că în cataloagele O. și SC M. SRL menționate nu se regăsește nici un model suficient de asemănător, nici sub aspectul formei suportului, nici sub aspectul dispunerii florilor.
Aceeași este aprecierea tribunalului și în privința modelului nr. 8, reținându-se că modul în care este evidențiată partea centrală prin folosirea de elemente artificiale puternic contrastante (deschisă) cu cetina pe care este realizat aranjamentul dar în aceeași gamă cu florile folosite și modul de dispunere a cetinii de suport, cu crenguțele rare, evidențiate, conferă o imagine de ansamblu distinctă, ce nu poate fi confundată cu primul model din al cincilea rând și cu primul model din al șaselea rând catalogul O. (fila 314 verso), cu care există asemănări.
De asemenea, în ceea ce privește modelul nr. 9, tribunalul a avut în vedere că în cataloagele O. și SC M. SRL menționate nu se regăsește nici un model suficient de asemănător, nici sub aspectul formei suportului, nici sub aspectul dispunerii florilor.
Analizând modelele ce formează obiectul protecției potrivit certificatului de înregistrare desen/model din 28 iunie 2007, tribunalul a constatat că modele 1, 2, 3 și 4 înregistrate de pârâtă în anul 2007 denumite "Suporturi pentru aranjamente florale" (filele 145 și 175-178) sunt identice sau cvasiidentice cu modelele comercializate de către compania SC M. SRL (fila 307).
În ceea ce privește modelul nr. 5, (fila 174) tribunalul a avut în vedere că în catalogul SC M. SRL nu se regăsește nici un model suficient de asemănător, aceeași constatare fiind valabilă și în privința cataloagelor O. și SC A. SRL menționate.
Analizând modelele ce formează obiectul protecției potrivit certificatului de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005 (filele179 și 190-193) din perspectiva dispozițiilor legale citate, tribunalul a constatat următoarele:
Cu excepția modelelor nr. 15, 16 și 19, toate celelalte modele constând în imitarea unor flori naturale, sunt identice cu modelele din catalogul SC A. SRL din 1999 (fila 294 vol. 2) și cu modelele din catalogul O., rândul al patrulea, poz. 3 (fila 313).
Modelele nr. 15, 16 și 19, reprezentând fie imitarea unor flori naturale mai puțin cunoscute fie crearea unei aparențe de flori naturale, nu se regăsesc în nici unul din cataloagele menționate.
Analizând modelele ce formează obiectul protecției potrivit certificatului de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005 (filele 253-256 vol. 1) din perspectiva dispozițiilor legale citate, tribunalul a constatat că modelul 3 este cvasiidentic cu modelele din catalogul SC M. SRL, (fila 307 vol. 2).
Celelalte modele nu se regăsesc în variante suficient de asemănătoare în cataloagele SC M. SRL, O. și SC A. SRL menționate.
În ceea ce privește cataloagele reclamantei SC J. SRL, tribunalul a avut în vedere faptul că sunt din anii 2009-2011, deci ulterioare înregistrării modelelor în litigiu astfel încât nu pot fi luate în considerare.
Prin urmare, tribunalul a reținut că nu îndeplinesc condițiile pentru a fi înregistrate, nefiind modele noi față de cele existente deja pe piața de profil la data cererii de înregistrare, următoarele modele: toate modelele înregistrate prin certificatul de înregistrare desen/model din 28 iunie 2007; modelele 2, 3, 4, 5, 6, 7 înregistrate prin certificatul de înregistrare desen/model din 2004; modelele 1, 2, 3 și 4 înregistrate prin certificatul de înregistrare desen/model din 28 iunie 2007; modelele înregistrate prin certificatul de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005, cu excepția modelelor nr. 15,16 și 19; modelul 3 înregistrat prin Certificatul de înregistrare desen/model din 18 iulie 2005.
Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile noutății și individualității cerute de art. 6 din Legea nr. 129/1992 pentru înregistrarea celorlalte modele contestate.
În consecință, tribunalul a admis în parte acțiunea și, în baza art. 45 rap. la art. 6 din Legea nr. 129/1992, a anulat integral certificatul de înregistrare a desenului/modelului industrial din 2007 și doar în parte celelalte certificate de înregistrare contestate pentru modelele menționate mai sus, apreciate ca neîndeplinind condițiile noutății și individualității cerute de art. 6 din Legea nr. 129/1992.
Prin Decizia nr. 289/A din 3 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul B., împotriva încheierii de ședință din data de în 07 martie 2013 și a sentinței civile nr. 1650 din 05 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu apelantele-reclamante SC A. SRL și SC J. SRL și cu intimatul-pârât C.; a admis apelul formulat de reclamantele SC A. SRL și SC J. SRL împotriva aceleiași sentințe civile și a schimbat, în parte sentința, în sensul că a anulat integral certificatele de înregistrare a desenului/modelului industrial din 18 iulie 2005, din 28 iunie 2007 și din 18 iulie 2005; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la certificatele de înregistrare a desenului/modelului industrial din 2007 și din 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele argumente:
În ceea ce privește apelul pârâtului B., Curtea a înlăturat obiecțiile referitoare la respingerea de către tribunal a excepțiilor lipsei de interes a acțiunilor conexe și a prescripției dreptului la acțiune, soluție dispusă prin încheierea din 07 martie 2013, apreciind că în mod greșit apelantul-pârât se prevalează de termenul de prescripție de drept comun, de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, într-o materie în care există o normă specială (art. 42 alin. (2) din Legea nr. 129/1992 - modificată, fost art. 45 alin. (2) în numerotarea în vigoare la data înregistrării certificatelor atacate) ce prevede că anularea poate fi cerută pe toată durata de valabilitate a certificatului de înregistrare.
De asemenea, criticile apelantului-pârât referitoare la respingerea excepției lipsei interesului de către tribunal, critici întemeiate pe lipsa actualității interesului la data acțiunii în condițiile în care reclamantele nu au acționat în interiorul termenului de prescripție, au fost înlăturate ca flagrant eronate, apelantul făcând o confuzie între problema prescripției și cea a interesului (care e independent de prescripție și care, în speță, există, câtă vreme reclamantele produc și comercializează produse din material plastic constând în coroane și jerbe mortuare, precum și elementele din care se compun coroanele de flori, al căror aspect exterior este pus în discuție ca fiind identic/similar cu modelul industrial înregistrat de pârât).
În ceea ce privește criticile aduse de pârât soluției pe fond și sentinței, acestea au fost înlăturate astfel:
În ciuda celor pretinse de apelantul-pârât, hotărârea conține argumentele care sprijină soluția dispusă într-o manieră suficientă și care face posibilă verificarea silogismelor și raționamentelor cu care a operat prima instanță, raționamente care răspund implicit, chiar dacă nu de fiecare dată expres, punctului de vedere exprimat de pârât.
În ceea ce privește afirmația pârâtului că prima instanță nu a comparat în mod corect modelele înregistrate de acesta cu cele invocate de reclamante ca fiind distrugătoare de noutate, Curtea a observat că nu se invocă deficiențe ale comparației propriu zise și ale asemănărilor găsite de tribunal (acolo unde au fost găsite), ci probleme de validitate a probatoriului, că, într-adevăr, o bună parte din probe sunt nerelevante, însă ceea ce a stat la baza reținerii de prima instanță a neîndeplinirii de către unele din modelele înregistrate de pârâtul apelant a condiției noutății nu a fost probatoriul nerelevant, ci înscrisuri (cataloage) relevante. Aparența de nou-tipărit pe care o au cataloagele invocate de reclamante ca fiind distrugătoare de noutate se datorează împrejurării că la dosar au fost depuse fotocopii color, iar altele (cele depuse în original) sunt de dată mai recentă.
În ceea ce privește presupusa lipsă a datei certe a înscrisurilor (cataloagelor) prezentate de reclamante și luate în considerare de către prima instanță ca distrugătoare de noutate, Curtea remarcă faptul că dispozițiile Legii nr. 129/1992 nu prevăd condiția datei certe, iar regulamentul de punere în aplicare a legii (H.G. nr. 211/2008), care prevede condiția certitudinii datei, nu poate adăuga la lege; noțiunea de dată certă va fi considerată a avea alt conținut decât cel definit de art. 1182 C. civ., și anume, în materia dovedirii aducerii la cunoștință publică a modelului industrial, certitudinea datei presupune orice confirmare credibilă prin înscrisuri susținute, eventual, și de alte probe, a datei când modelul a devenit accesibil publicului.
În speță, catalogul O. purtând titulatura P. („Oferta se Crăciun” - în limba slovacă) coroborat cu declarația notarială a administratorului SC K. SRL conform căreia acest catalog conține produse comercializate încă din 2001 și însoțit de factura din 2004 prin care a fost făcută comanda tipăririi catalogului de prezentare (filele 310, 312, 313 Vol. II dosar fond) constituie probe care se susțin reciproc și converg în a da greutate celor reținute de prima instanță privind anterioritatea certă a aducerii respectivelor modele la cunoștința publicului, față de data depunerii cererii de înregistrare a modelelor de către pârâtul-apelant.
De asemenea, anterioritatea aducerii la cunoștința publică a modelelor în discuție, prin comercializarea lor de către SC M. SRL, în raport de data depunerii cererii de înregistrare a unor modele identice de către apelantul-pârât, este certă și rezultă din coroborarea catalogului editat de respectiva companie cu declarația administratorului I., care atestă distribuirea modelelor din catalog încă din 1997, reclamanta SC A. SRL cesionând de la societatea slovacă invenția brevetată de aceasta referitoare la tehnologia de producție a pinului artificial (vezi filele 303-304 și 305-306 vol. II dosar tribunal și filele 118 și 194 dosar apel).
Împrejurarea că administratorul societății slovace s-a identificat în declarația sa ca SC N. SRL, iar identitatea i-a fost atestată de notar ca I. nu constituie o problemă care să afecteze validitatea probei, câtă vreme a fost vorba despre una și aceeași persoană identificată de notar, aspect confirmat în apel de însuși declarantul (fila 118 dosar apel).
Noutatea, anterioritatea aducerii la cunoștința publicului a unor modele și documentele ce atestă distrugerea de noutate nu se analizează doar la nivel național, cum pretinde apelantul-pârât, câtă vreme modelul distrugător de noutate (cel străin) este legal și legitim comercializat în România.
Prin urmare, observând și că prin cererea de apel nu s-au adus critici concrete pe temeinicia concluziilor trase de prima instanță cu privire la comparația efectiv făcută între modelele înregistrate de pârât și cele invocate de reclamante ca fiind distrugătoare de noutate, în baza art. 296 C. proc. civ., a fost respins apelul pârâtului, ca nefondat.
Apelurile reclamantelor au fost apreciate ca fiind fondate, în sensul celor ce urmează.
Astfel, critica soluției dispusă de tribunal de a respinge cererea de anulare a certificatului de model industrial din 2005 (filele 188-189 dosar tribunal, vol. I) în privința modelelor de la pct. 15, 16 și 19 este găsită a fi justă.
Într-adevăr, modelele florale cuprinse în acest certificat (atât cele cu privire la care prima instanță a respins anularea - pozițiile 15, 16, 19, cât și altele) reprezintă imitații fidele ale unor flori naturale (cală, trandafir, margaretă, crizantemă, iar în cazul modelelor 15, 16, 19 flori naturale mai puțin cunoscute), așa cum se vede din înscrisurile de la filele 190-193 vol. I dosar tribunal, filele 274-275 dosar apel.
Reclamantele consideră că imitația fidelă a unei flori naturale nu poate face obiectul protecției exclusive, deoarece nu este îndeplinită condiția noutății, simpla existență în natură a florii/modelului fiind distructivă de noutate.
Curtea nu înlătură întru totul argumentul reclamantelor (care poate fi extrapolat și la condiția caracterului individual), însă nici nu poate trece sub tăcere obiecția ce s-ar putea aduce, anume că legea impune condiția noutății și a caracterului individual în raport cu existența/absența unui alt model industrial făcut public anterior, iar nu cu un model existent în natură.
Bineînțeles, se poate contraargumenta că legea utilizează, în context, noțiunea de „model” fără a distinge după cum e vorba despre un model industrial sau din natură, însă problema rămâne discutabilă.
Ceea ce este, însă, indiscutabil în aprecierea finalității legii, este faptul că este de neacceptat ca imitația fidelă a unor modele preexistente în natură, cum sunt florile, să poată fi apropriată ca model industrial ce blochează posibilitatea terților de a produce și comercializa astfel de imitații după modele naturale.
Ceea ce se opune unei atare înregistrări este, în opinia Curții, dincolo de discutabila întrunire sau nu a cerințelor noutății și caracterului individual, ceva ce ține de un element esențial, intrinsec definiției și implicat inclusiv de cerințele noutății și caracterului individual, și anume acela de a reprezenta o creație, implicând un anume grad de originalitate ce își propune să individualizeze forma și aspectul exterioare ale unui produs industrial, ceea ce este incompatibil cu imitarea fidelă a unui model din natură.
Imitarea fidelă a unui model din natură poate fi acceptată ca model industrial atunci când apare un element de originalitate extrinsec modelului natural, spre exemplu, atunci când forma preluată din natură este aplicată unui bun industrial cu funcționalitate diferită de cea a modelului natural (de pildă, robinet în formă de trandafir), însă nu și atunci când produsul industrial care preia forma din natură are ca utilitate și funcționalitate să se constituie într-un simplu substituent al modelului natural.
Prin urmare, au fost anulate și modelele 15, 16, 19 ale certificatului din 2005 pentru considerentele anterior expuse (și care sunt valabile și pentru celelalte modele ale certificatului, deja anulate de prima instanță din alte considerente).
Fondată este și critica referitoare la greșita respingere a acțiunii cu privire la modelele de la poziția 5 din certificatul din 2007 și de la pozițiile 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 din certificatul din 2005 (filele 253-258 vol. 2 dosar tribunal).
Aceste certificate protejează modele de suporturi și accesorii pentru aranjamentele florale (rame florale interioare, schelete pentru coroane, elemente de fixare a florilor din plastic pe suportul coroanei, ax de legătură).
Potrivit art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 (art. 9 alin. (5) în numerotarea în vigoare la data înregistrării certificatelor) dacă un (…) model aplicat la un produs ori încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs complex, acesta va fi considerat nou și având caracter individual numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) partea componentă, odată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe durata utilizării normale a acestuia; utilizare normală înseamnă utilizarea de către beneficiar, fără a include întreținerea sau reparațiile;
b) caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc ele însele condițiile privind noutatea și caracterul individual.
În fapt, toate modelele mai sus enumerate reprezintă părți componente ale aranjamentelor florale care nu rămân vizibile pe durata utilizării normale a produsului finit (coroane, aranjamente florale, flori utilizate).
S-ar putea susține, totuși, că ceea ce a dorit să protejeze titularul modelelor a căror înregistrare este atacată nu este produsul complex finit, ci suporturile (modelele de suporturi) și accesoriile luate ca atare, de sine stătător și nu ca părți componente ale unor produse complexe.
Această teză nu se susține, însă, pentru că ceea ce face obiectul protecției unui certificat de înregistrare a unui model industrial nu este o anume soluție tehnică specifică realizării unei componente sau unei funcții a acesteia, ci aspectul exterior al produsului (design-ul) care permite individualizarea produsului industrial prin elemente estetice sau ornamentale, astfel încât vizibilitatea obiectului ce se constituie întru-un model este esențială, iar dacă acest model nu are o funcționalitate de sine stătătoare, independentă de un produs complex, ci este în mod necesar parte componentă a produsului complex finit în afara căruia nu poate fi concepută o funcționalitate proprie, este de asemenea esențială rămânerea vizibilă a modelului ce constituie simplă componentă (în speță, ramele interne, scheletele de coroană, elementele de fixare a florilor pe suport sunt componente lipsită de funcționalitate în afara aranjamentelor florale la realizarea cărora contribuie, sunt componente nevizibile ale acestora), ceea ce nu se îndeplinește în speță.
Prin urmare, nefiind întrunită cerința art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992 au fost anulate și modelele de la poziția 5 din certificat și de la pozițiile 1, 2, 4-10 din certificatul din 2005.
În ceea ce privește modelele ce fac obiectul pozițiilor 1, 8, 9 din certificatul de înregistrare 15454, trăsăturile caracteristice ale acestora diferă mai mult decât prin simple detalii nesemnificative de modelele de comparație propuse de apelantele-reclamante ca fiind distrugătoare de noutate sau de caracter individual, tipurile de floare și ornamente folosite atrăgând o impresie globală diferită a aranjamentelor florale în discuție față de cele din cataloagele anterioare invocate de apelante (vezi alăturarea din concluziile scrise ale apelantelor - filele 270, 271 dosar apel, cu referire la modelele 1 - fila 270, respectiv 8 și 9 - fila 271. Dimpotrivă, în cazul exemplificativ al modelului 7, ce se regăsește de asemenea la fila 271, acolo cvasiidentitatea cu produsul din catalogul adus de apelante este evidentă, ceea ce nu este situația modelelor de la pct. 1, 8, 9).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs SC A. SRL, SC J. SRL și pârâtul B.
SC A. SRL și SC J. SRL (ambele reprezentate prin R.), printr-un recurs comun, au adus critici din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul anulării în totalitate a certificatului de înregistrare pentru motivele ce succed.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 6, art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, respingând în mod nelegal cererea de anulare formulată de recurente cu privire la modelele nr. 1, 8 și 9 din certificat.
Aprecierea îndeplinirii condiției noutății și a caracterului individual s-a făcut printr-o greșită raportare a situației de fapt din speță la dispozițiilor art. 6 și art. 7 din Legea nr. 129/1992, astfel:
- desenul nr. 1 din certificat reprezintă în fapt același model de coroană de formă ovală, anulată deja împreună cu certificatul (numai că în modelul este reprezentată o coroană privită orizontal, în timp ce în certificatul, coroana este reprodusă în plan vertical). De asemenea, desenul 1 din certificat este identic cu modelul 13c din catalogul SC M. SRL din anul 1996, diferind doar planul din care este efectuată reproducerea grafică. Din prezentarea comparativă de mai sus, rezultă că trăsăturile caracteristice ale modelelor în discuție diferă numai prin detalii nesemnificative, iar impresia globală pe care cele două desene o produc asupra utilizatorului avizat este aceeași, fiind aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 129/1992;
- desenul 8 din certificat este cvasi-identic cu desenul din același certificat, având aceeași dispunere a florilor și același contur, singura diferență fiind una nesemnificativă, anume aceea că pe cetina verde în desenul 8 este folosită combinația de culori alb roșu față de combinația alb - albastru din desenul 6. Deși instanța de fond a reținut că modelul 6 din certificat este cvasi identic cu primul model de pe rândul 5 din catalogul O. și foarte asemănător cu desenele din cataloagele SC A. SRL din anii 1995, 1998, 2002 și a dispus anularea acestuia, totuși în cazul desenului din același certificat a apreciat în mod greșit că acesta ar fi diferit de acestea pe considerentul că folosirea de elemente puternic contrastante cu cetina verde conferă o imagine distinctă, diferită. Față de acestea, acele elemente de contrast nu ar putea fi considerate decât detalii nesemnificative, cu atât mai mult cu cât chiar instanța de fond a reținut și faptul că între desenul din certificat și modelele din catalogul O. există asemănări.
În plus, desenul 8 din certificat este identic cu coroana mică din 6 flori, împreună cu o frunză mamut mic și o frunză albă, comercializată de subscrisa încă din anul 1997 - rând 3 poziția 2 (diferența nesemnificativă fiind aceea că subscrisa am folosit floare de dalie).
Desenul din certificat este identic cu modelul din catalogul SC A. SRL din anul 1999 (rând 2, poziția 2 - "coroană cruciuliță cu 6 flori"), precum și cu modelul din pliantul SC A. SRL din 1997.
Trăsăturile caracteristice ale modelelor în discuție diferă numai prin detalii nesemnificative (flori de crin utilizate în desenul 9/floare de orhidee folosită de recurentă în coroana cruciuliță), motiv pentru care instanța ar fi trebui să constate că acestea sunt identice. Mai mult, impresia globală pe care desenul nr. 9 o produce asupra utilizatorului avizat nu este diferită de impresia globală produsă aceluiași utilizator de modelul anterior al subscrisei comercializat încă din anul 1999.
Anterior, în Dosarul nr. x/111/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bihor (având ca părți pe B. și SC A. SRL), chiar intimatul B. susține că "produsele pârâtei (adică ale recurentei) încorporează modelele industriale protejate din 18 iulie 2005 (desen 9)".
Pentru aceste motive, consideră că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de apel a respins cererea de anulare formulată pentru modelele de la pozițiile 1, 8 și 9 din certificat, modele care ar fi trebuit anulate pentru neîndeplinirea condiției noutății, având în vedere că detaliile prin care diferă de modele anterioare sunt unele nesemnificative.
În recursul formulat, pârâtul B. aduce critici hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Cu încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., au fost alocate 23 de pagini pentru considerentele hotărârii atacate și prezentarea susținerilor părților și doar 4 pagini pentru motivele în fapt și în drept care au format convingerea instanței în admiterea, respectiv respingerea apelurilor formulate.
Instanța de apel a omis analizarea anumitor argumente relevante pentru soluționarea prezentei cauze. Astfel, în cuprinsul hotărârii atacate se regăsesc doar o parte din argumentele pe care recurentul le-a invocat, fără a fi prezentate motivele pentru care acestea au fost respinse ori nu au fost luate în considerare la soluționarea cauzei.
Această realitate deslușește concluzia eronată a instanței de apel, conform căreia apelantul "nu ar fi adus critici concrete" privind comparațiile efectuate între desene.
Cu titlu exemplificativ în acest sens:
- în apelul pârâtului - pag. a 6-a, se arată că "Produsele apelantului-pârât diferă față de cele indicate de către reclamante, respectiv nu sunt identice, au un alt mod de aranjare, o altă modalitate de asamblare și produc câte un produs nou".
- completarea la întâmpinare, depusă la termenul de judecată din 14 ianuarie 2015, ca răspuns la comunicarea motivelor de apel ale intimatelor.
- notele scrise depuse anterior termenului de judecată din 25 martie 2015 ca răspuns la întâmpinarea formulată de C. și notele scrise formulate de intimate.
Instanța de apel nu explică motivele pentru care a respins apărările apelantului privind (in)validitatea probatoriului intimatelor cât și comparațiile punctuale efectuate de instanța de fond. Instanța de apel se rezumă la a formula aprecieri cu caracter general, ignorând în mod nelegal argumentele apelantului privind aspecte specifice ale prezentei cauze.
Deși există înscrisuri noi, depuse în faza procesuală a apelului, acestea nu au fost analizate (spre pildă note scrise depuse la 14 ianuarie 2015, ca răspuns la comunicarea motivelor de apel ale intimatelor, notele scrise depuse anterior termenului de judecată din 25 martie 2015, argumentele de text de lege care negau certitudinea susținerilor cuprinse în declarațiile invocate de intimate, încălcarea prevederilor Convenției de la Haga din 1961 de către intimate, prin prezentarea de înscrisuri străine fără apostilă.
Nu au fost analizate criticile privind faptul că declarațiile extrajudiciare invocate de intimate nu puteau avea putere probatorie deoarece au fost obținute cu încălcarea prevederilor legale procedurale privind probele și încalcă principiile fundamentale de drept (principiul nemijlocirii instanței, contradictorialitatea, egalitatea, dreptul la un proces echitabil) și au fost date de persoane relativ-apropiate de intimate.
Din considerentele hotărârii recurate lipsește menționarea și analizarea argumentației prezentate de C., în întâmpinările depuse în apel la termenul din 22 octombrie 2014, care au fost susținute în parte și de recurent, ceea ce încalcă art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care consacră principiul accesului (efectiv) la instanță, principiul rolului activ al judecătorului în soluționarea procesului civil, reglementat în art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., în baza căruia trebuiau suplimentate probele prin luarea în considerare a argumentelor aduse de C.
În pofida acestor aspecte, nu se pot identifica în hotărârea atacată referiri privind acceptarea/înlăturarea acestora, astfel că și aplicarea legii nu s-a putut realiza în mod corect.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a arătat că a fost încălcată clasificarea de la Locarno (reglementată prin Aranjamentul de la Locarno la data de 08 octombrie 1968), instanța ignorând argumentele invocate de apelant prin completarea la întâmpinare (în special privind suporturile protejate prin certificat), precum și argumentele C. cu privire la particularitatea desenelor - suporturi, care constată reglementarea comunitară distinctă a acestora față de coroanele/aranjamentele florale.
Argumentația instanței de apel cu privire la vizibilitate nu poate subzista cât timp există o reglementare comunitară care stabilește o clasă distinctă pentru asemenea suporturi și a fost ignorată recunoașterea intimatelor cu privire la existența diferențelor dintre suporturile protejate de recurentul-pârât și suporturile invocate de recurentele-reclamante.
Prin urmare, această recunoaștere trebuia interpretată ca fiind practic o renunțare din partea intimatelor a pretențiilor formulate față de desenele respective. Procedând în mod contrar, a fost încălcat principiul rolului activ al judecătorului.
Se invocă și aplicarea eronată a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992, aprobată prin H.G. nr. 1171/2003, potrivit cu care "Aducerea la cunoștință publicului, în condițiile art. 10 alin. (1), a unui desen sau model industrial poate fi luată în considerare dacă există materiale de orice natură, cu dată certă".
H.G. nr. 1171/2003 este un act normativ, emis în temeiul art. 107 din Constituție și al art. 11 alin. (2) din Legea nr. 585/2002, pentru modificarea și completarea Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, și infirmă concluziile instanței cu privire la necesitatea existenței unei date certe, precum și mecanismul indicat de instanță pentru plasarea în timp a materialelor menite să dovedească anterioritatea.
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, la care face trimitere art. 5 alin. (3) din Regulament, dispune că, în sensul aplicării art. 6, se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost publicat ori dezvăluit într-un alt mod, expus, utilizat în comerț.
Aducerea la cunoștința publicului, în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, a unui desen sau model, poate fi luată în considerare numai dacă are „dată certă”. Deși, Legea nr. 129/1992 și Regulamentul ei de aplicare nu stabilesc înțelesul expresiei "dată certă", în opinia recurentului această dată este absolut necesară pentru ca aducerea la cunoștința publicului a desenului sau modelului să fie luată în considerare.
Astfel fiind, catalogul SC M. SRL și majoritatea înscrisurilor depuse de intimate ar fi trebuit să fie lipsite de putere probatorie, deoarece ele însele nu puteau fi plasate în mod veridic în timp, prin coroborarea cu declarațiile notariale obținute de intimate, deoarece declarațiile respective nu prezintă adevăruri absolute, putând fi contrazise prin probă contrarie. În aceeași măsură, fiind vorba despre informații generice, nu s-ar fi putut stabili nici certitudinea datei sau relevanța altor înscrisuri depuse de intimate în probatoriu.
Recurentul invocă și aplicarea eronată a prevederilor art. 9 și 10 din Legea nr. 129/1992 privind aprecierea asemănărilor produselor apelantului-pârât cu anumite creații ale naturii.
Contrar concluziilor instanței de apel, potrivit cărora desenele înregistrate de subsemnatul nu ar îndeplini condiția de registrabilitate a noutății deoarece acestea ar prezenta asemănări cu anumite creații ale naturii, în opinia recurentului, pentru determinarea caracterului de noutate, desenele industriale aflate în discuție prin prezenta cauză trebuiau să fie comparate cu alte produse, în sensul Legii nr. 129/1992, iar nu cu alte creații ale naturii.
Analizând recursurile formulate în raport de criticile menționate, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce privește recursul comun declarat de reclamantele SC A. SRL și SC J. SRL, deși se invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele invocă în principal greșita raportare a situației de fapt din speță la dispozițiile art. 6 și 7 ale Legii nr. 129/1992 cu privire la modele nr. 1, 8 și 9 din certificat, întrucât acestea nu ar respecta condițiile noutății și a caracterului individual cerute de cele două articole.
Astfel, sunt realizate comparații între modelele nr. 1, 8 și 9 din certificatul de înregistrare nr. 15454 și modelele anterioare invocate de recurentele-reclamante, ca fiind identice, recurentele subliniind trăsăturile caracteristice ale modelelor în discuție în scopul evidențierii asemănărilor și deosebirilor dintre ele, pentru a determina modificarea concluziile la care instanța de apel a ajuns sub aspectul distinctivității modelelor anterioare față de modelele nr. 1, 8 și 9 din certificatul de înregistrare nr. 15454, ceea ce echivalează cu schimbarea situației de fapt, prin reinterpretarea probelor, în recurs.
Aceste critici nu pot fi cenzurate pe calea recursului, cale de atac extraordinară de reformare, incompatibilă cu efectul devolutiv la care se tinde prin criticile invocate.
Deși se invocă încălcarea art. 6 și 7 ale Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, recurentele-reclamante nu indică în concret în ce constă încălcarea acestor texte de lege, singurele critici care ar putea fi încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind cele referitoare la faptul că trăsăturile caracteristice ale desenelor în discuție diferă numai prin detalii nesemnificative, ceea ce înseamnă că ar putea fi considerate identice, în accepțiunea art. 6 alin. (3) al Legii nr. 129/1992.
Instanța de apel, sub acest aspect, a apreciat că trăsăturile caracteristice ale modelelor de la pozițiile 1, 8, 9 din certificatul de înregistrare 15454 diferă mai mult decât prin simple detalii nesemnificative de modelele de comparație propuse de apelantele-reclamante ca fiind distrugătoare de noutate sau de caracter individual, tipurile de floare și ornamente folosite atrăgând o impresie globală diferită a aranjamentelor florale în discuție față de cele din cataloagele anterioare invocate de apelante.
Prin urmare, instanța de apel a avut în vedere în special impresia globală diferită a aranjamentelor florale în discuție față de cele din cataloagele anterioare invocate de apelante, în raport de care a considerat că cele trei modele nu pot fi anulate, deoarece prezintă caracter de noutate și individualitate proprii.
Astfel, făcând referire la impresia globală, instanța de apel a dat prevalență astfel art. 6 alin. (4) al Legii nr. 129/1992, punând accent pe caracterul individual al celor trei modele, pe când criticile din recurs privesc art. 6 alin. (3) al aceleiași legi, referitor la noutate.
În acest context, este lipsită de relevanță o eventuală recunoaștere pe care pârâtul ar fi făcut-o, într-un alt proces, cu privire la „încorporarea” modelelor industriale protejate ale pârâtei în produsele reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte consideră nefondat recursul comun formulat de reclamantele SC A. SRL și SC J. SRL și îl va respinge.
Analizând criticile aduse deciziei recurate de către recurentul-pârât B., Înalta Curte observă că sunt invocate două motive de recurs, respectiv cele menționate în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul menționează încălcarea art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a omis analizarea anumitor argumente relevante pentru soluționarea prezentei cauze. Astfel, în opinia sa, deși instanța de apel susține că apelantul "nu ar fi adus critici concrete" privind comparațiile efectuate între desene, astfel de critici au existat, însă instanța de apel nu a explicat motivele pentru care a respins apărările apelantului privind (in)validitatea probatoriului intimatelor, nu a analizat înscrisurile noi, depuse în faza procesuală a apelului, criticile privind faptul că declarațiile extrajudiciare invocate de intimate nu puteau avea putere probatorie și nici argumentația prezentată de C.
Analizând aceste critici, Înalta Curte constată că instanța de apel a respins apelul declarat de pârât cu motivarea că nu se invocă deficiențe ale comparației propriu-zise sau ale asemănărilor găsite de tribunal, ci probleme de validitate a probatoriului; că ceea ce a stat la baza reținerii de prima instanță a neîndeplinirii de către unele din modelele înregistrate de pârâtul-apelant a condiției noutății au fost cataloagele relevante, cu privire la care noțiunea de dată certă presupune orice confirmare credibilă prin înscrisuri susținute, eventual, și de alte probe, a datei când modelul a devenit accesibil publicului, astfel cum s-a dovedit prin declarația notarială a administratorului SC K. SRL, prin facturile privind comanda tipăririi catalogului de prezentare privind anterioritatea certă a aducerii respectivelor modele la cunoștința publicului, față de data depunerii cererii de înregistrare a modelelor de către pârâtul-apelant, ca și prin comercializarea lor de către Compania SC M. SRL, anterior datei depunerii cererii de înregistrare a unor modele identice de către apelantul-pârât.
Ca atare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., argumentând în fapt și în drept soluția pronunțată, într-o manieră care face ușor de înțeles considerentele relevante pe care le-a avut în vedere la soluționarea cauzei.
În doctrină și în jurisprudență se face constant deosebirea între criticile de nelegalitate și argumentele aduse în susținerea acestora. Argumentele, oricât de larg ar fi dezvoltate, în cererea de apel, în întâmpinare sau în notele scrise, sunt întotdeauna subsumate motivului de apel pe care îl sprijină sau îl combat. Dacă instanța de apel a grupat argumentele pentru a răspunde unui motiv de apel, printr-un considerent comun, pe care l-a apreciat ca fiind relevant în raport de probele administrate, nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul dacă nu au fost analizate toate argumentele aduse în susținerea sau combaterea sa.
Nici prezentul recurs nu specifică în concret motivul pentru care recurentul consideră că o anumită probă sau apărare pe care a invocat-o în apel ar fi avut forța probantă necesară pentru a dovedi sau pentru a fi interpretată contrar celor susținute de instanța de apel.
După ce face ample referiri la modul în care trebuie motivată o hotărâre judecătorească, atât din perspectivă teoretică, cât a jurisprudenței Curtea de Justiție a Uniunii Europene și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurentul menționează aspecte de ordin general, precum cele de la fila 6 a apelului, reiterează înscrisuri care nu ar fi fost analizate, fără a preciza la care anume pasaj din acestea se referă (completare la întâmpinare, note scrise) iar, atunci când face această precizare, nu menționează care ar fi relevanța acestuia în schimbarea soluției.
Spre pildă, deși invocă neanalizarea poziției C. de către instanță și ponderea pe care o astfel de opinie, datorită caracterului său tehnic, ar putea să o aibă în cadrul deciziei instanței, recurentul nu indică care sunt acele argumente, relevante în soluționarea cauzei, prezentate de C..
Singurele critici care s-ar putea analiza din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. sunt cele care vizează lipsa de forță probantă a declarațiilor extrajudiciare întrucât ar fi fost date de persoane relativ apropiate intimatelor, cât și cele privind încălcarea prevederilor Convenției de la Haga din 1961 prin prezentarea înscrisurilor străine fără a fi apostilate.
Recurentul are în vedere imposibilitatea dovedirii datei certe prin declarațiile extrajudiciare și prin înscrisuri provenind din țări pentru care era necesară apostilarea, însă aceste argumente nu pot determina modificarea deciziei recurate de vreme ce instanța de apel nu și-a motivat opinia asupra acestui aspect întemeindu-se exclusiv pe aceste înscrisuri, ci le-a coroborat cu alte probe administrate în cauză (de exemplu cu facturi privind comanda tipăririi catalogului de prezentare, cu declarații care atestă comercializarea coroanelor de către Compania SC M. SRL, anterior datei depunerii cererii de înregistrare a unor modele identice de către apelantul-pârât). Înalta Curte consideră că, prin coroborarea probelor concludente, a putut fi stabilită situația de fapt pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția.
Astfel fiind, pentru considerentele expuse, va înlătura ca nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de apel a ignorat particularitatea desenelor-suporturi, aceea că se bucură de o reglementare comunitară distinctă față de coroane/aranjamente florale, dând prioritate argumentului vizibilității care nu poate fi primit cât timp există o reglementare comunitară care stabilește o clasă distinctă pentru asemenea suporturi. Se invocă și încălcarea principiul rolului activ de către instanță, care trebuia să interpreteze recunoașterea intimatelor (cu privire la existența diferențelor dintre suporturile protejate de recurentul-pârât și suporturile invocate de recurentele-reclamante) ca o renunțare din partea intimatelor la pretențiilor formulate față de desenele respective.
Acest argument adus de recurent nu subzistă întrucât reglementarea expresă a modelelor-suporturi, distinctă față de modelele coroane/aranjamente florale în care acestea vor fi asamblate, nu înlătură de plano condiția vizibilității, care este menționată expres în art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992.
Potrivit art. 6 alin. (6) din Legea nr. 129/1992, dacă un model aplicat la un produs ori încorporat într-un produs constituie o parte componentă a unui produs complex, acesta va fi considerat nou și având caracter individual numai dacă caracteristicile vizibile ale părții componente îndeplinesc ele însele condițiile privind noutatea și caracterul individual. Or, instanța de apel a subliniat că nu este îndeplinită această condiție, întrucât modelele-suporturi (ramele florale interioare, scheletele pentru coroane, elementele de fixare a florilor din plastic pe suportul coroanei, axul de legătură) constituie părți componente ale aranjamentelor florale care nu rămân vizibile pe durata utilizării normale a produsului finit.
Împrejurarea că intimatele au recunoscut că există deosebire de reglementare între modele-suporturi pe care le-au invocat în favoarea lor și cele protejate de recurent nu echivalează cu o renunțare la pretențiile față de modele respective, astfel cum susține recurentul, întrucât renunțarea reprezintă un act de dispoziție care trebuie menționat expres și neechivoc și verificat de către instanță sub aspectul existenței capacității de exercițiu din partea celui care îl invocă. Prin urmare, de vreme ce un act de dispoziție nu se prezumă, nu se poate imputa că instanța nu și-a exercitat rolul activ prin invocarea unei asemenea prezumții.
Recurentul invocă și încălcarea art. 5 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992, aprobată prin H.G. nr. 1171/2003, potrivit căruia aducerea la cunoștința publicului, în condițiile art. 10 alin. (1), a unui desen sau model industrial poate fi luată în considerare dacă există materiale de orice natură, cu dată certă.
Recurentul susține că H.G. nr. 1171/2003 este un act normativ emis în temeiul art. 107 din Constituție, motiv pentru care prevederile sale nu putea fi înlăturate de instanță pe motiv că adaugă la lege sub aspectul introducerii cerinței datei certe, astfel încât instanța de apel a introdus un mecanism pentru plasarea în timp a materialelor menite să dovedească anterioritatea, diferit de data certă.
În opinia recurentului, condiția datei certe este absolut necesară pentru dovedirea aducerii la cunoștința publicului a desenului sau modelului, astfel că, întrucât nu au dată certă, catalogul SC M. SRL și majoritatea înscrisurilor depuse de intimate ar fi trebuit să fie lipsite de putere probatorie, deoarece nu puteau fi plasate în mod veridic în timp, prin coroborarea cu declarațiile notariale obținute de intimate, deoarece declarațiile respective nu prezintă adevăruri absolute, putând fi contrazise prin probă contrarie. În aceeași măsură, fiind vorba despre informații generice, nu s-ar fi putut stabili nici certitudinea datei sau relevanța altor înscrisuri depuse de intimate în probatoriu.
Analizând această critică, Înalta Curte observă că aducerea la cunoștința publicului a unui desen sau model, în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 129/1992, nu este condiționată de dovedirea acestui moment printr-un înscris cu dată certă, astfel încât orice adăugire la lege, printr-un act normativ cu forță juridică inferioară legii, poate fi înlăturată de instanță, dacă aceasta apreciază că respectiva condiție restrânge aplicarea legii, în aplicarea art. 4 alin. (3) al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cu care „actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a Hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă”.
Astfel fiind, din moment ce legea nu prevede necesitatea unei date certe, instanța de apel a considerat în mod corect că noțiunea de dată certă presupune orice confirmare credibilă, prin înscrisuri susținute și de alte probe, a datei când modelul a devenit accesibil publicului.
În acest sens, data aducerii modelului industrial la cunoștința publicului de către reclamante a fost stabilită în mod corect prin coroborarea probelor administrate în cauză, astfel încât apare ca nefondată susținerea recurentului că, în absența unor înscrisuri care au dată certă, toate celelalte înscrisuri depuse de intimate ar trebui să fie lipsite de putere probatorie și că nu puteau fi coroborate cu declarațiile notariale, de vreme ce ar fi putut fi contrazise prin proba contrarie, în condițiile în care o astfel de probă nu s-a administrat.
Recurentul invocă și aplicarea eronată de către instanța de apel a prevederilor art. 9 și 10 din Legea nr. 129/1992, anterior republicării, privind noutatea modelelor sau desenelor industriale.
În opinia sa (contrară concluziilor instanței de apel, potrivit cărora desenele înregistrate de recurent nu ar îndeplini condiția de registrabilitate a noutății deoarece acestea ar prezenta asemănări cu anumite creații ale naturii), argumentul instanței de apel este nelegal întrucât, pentru determinarea caracterului de noutate, desenele industriale pot fi comparate cu alte produse, în sensul Legii nr. 129/1992, iar nu cu alte creații ale naturii.
Înalta Curte apreciază că și această susținere este lipsită de fundament deoarece instanța de apel a răspuns criticilor aduse de reclamante cu privire la aplicarea art. 6 al Legii nr. 129/1992, atunci când a afirmat că imitația fidelă a unei flori naturale nu poate face obiectul protecției exclusive, deoarece nu este îndeplinită condiția noutății.
Răspunzând unei critici privind aplicarea art. 6 al Legii nr. 129/1992, prin prisma sursei de inspirație a modelului industrial și al posibilității protecției sale din această perspectivă, instanța de apel nu a depășit limitele impuse comparației de Legea nr. 129/1992, ci a realizat o analiză în cadrul domeniului de aplicare al acestei legi.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de apelantul-pârât B. nu este incident.
Astfel fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele SC A. SRL și SC J. SRL și de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 289/A din 3 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 aprilie 2016.