Decizia nr. 2084/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/114/2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii de ședință din 15 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău, reținând că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu s-a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva Încheierii din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/114/2015, a declarat recurs A., arătând că nu s-a prezentat la termenul de judecată din 26 ianuarie 2016, întrucât, potrivit mențiunilor din cuprinsul citației, a luat cunoștință de faptul că judecata se poate face în lipsa părților.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând criticile expuse de recurentă, în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Din actele și lucrările Dosarului supliment nr. x/114/2015, se constată că recurenta-reclamantă nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 223 C. proc. civ.:
„Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.
(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.”
Susținerile recurentei în sensul că, potrivit mențiunilor din cuprinsul citației, judecata cauzei se poate face în lipsa părților nu reliefează nelegalitatea ori netemeinicia hotărârii recurate, în condițiile instanța a reținut cu just temei faptul că niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.
Or, atâta timp cât niciuna dintre părți, legal citate, nici nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, în mod corect a fost reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora: „Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: […] 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă”.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că încheierea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Încheierii din 26 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/114/2015, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2016.
Procesat de GGC - LM