Decizia nr. 1404/2016
Asupra cauzei de față, constata următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 15 mai 2014, reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu o cerere de obligare a pârâților Trezoreria Râmnicu-Vâlcea, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale, în cuantum de 500.000 euro, reprezentând repararea prejudiciului moral cauzat prin dezvăluirea datelor cu caracter personal referitoare la denumirea bolii reclamantului.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 396 din 20 martie 2015, a admis excepțiile lipsei calității procesual pasive a pârâților Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, a respins cererea introdusă în contradictoriu cu aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă și a respins acțiunea, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea și Trezoreria Râmnicu-Vâlcea, ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut că, prin inserarea la detaliile plății efectuată prin virament bancar a bolii de care suferă reclamantul s-a produs o faptă ilicită, însă acesta nu a fost expus public prin dezvăluirea datelor personale legate de sănătatea sa, astfel că nu a suferit nici un prejudiciu, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 632A din 21 decembrie 20.15, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
Instanța de apel a reținut, în esență, că pârâtele Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea și Trezoreria Râmnicu-Vâlcea au săvârșit o faptă ilicită, însă, în speță nu s-a dovedit că prin fapta acestora s-ar fi dat, în mod efectiv și concret, posibilitatea publicului de a cunoaște astfel de chestiuni intime din viața reclamantului, care potrivit legii nu puteau fi făcute publice și care să fi avut o atare consecință,
De altfel, astfel cum a reținut și tribunalul, susținerile reclamantului nu au fost confirmate de interogatoriul și celelalte probatorii administrate. Ca atare, nu se poate considera ca, prin inserarea anumitor mențiuni în cuprinsul extraselor de cont, înscrisuri care nu se bucură de publicitate, ci sunt situate sub protecția secretului bancar, s-ar fi provocat reclamantului un prejudiciu moral care să justifice obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri.
Constatând că prejudiciul cert, născut și actual nu a fost dovedit, instanța de apel a reținut că, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, nefiind incidente dispozițiile art. 1349 C. civ.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul susținând că hotărârea este nelegală, întrucât, pe de o parte, s-a reținut că pârâtele au săvârșit o faptă ilicită, iar pe de altă parte, s-a apreciat că reclamantului nu i s-a produs nici un prejudiciu moral, întrucât nu ar fi fost expus public. Mai arată că, în mod greșit instanța a interpretat atât probatoriul administrat cât și situația de fapt, iar prin fapta ilicită cauzată de către pârâtele Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea și Trezoreria Râmnicu-Vâlcea i s-au încălcat anumite drepturi pe care acestea aveau obligația să le respecte.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul este admisibil în principiu. De asemenea, prin raport s-a mai reținut că, deși recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, iar la dosarul cauzei s-au depus puncte de vedere la raport, intimata Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 16 iunie 2016, fără citarea părților.
Analizând recursul, a priori, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de mi.486 (1) Ut. d C. proc. civ., înalta Curie constata următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 632A din 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a reținut că pârâtele Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Vâlcea și Trezoreria Râmnicu-Vâlcea au săvârșit o faptă ilicită, însă, în speță, prejudiciul cert, născut și actual nu a fost dovedit, astfel că dispozițiile art. 1349 C. civ. nu sunt incidente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, exprimându-și nemulțumirea față de modul în care au fost reapreciate probele de către instanțe, care, deși au reținut că pârâtele au săvârșit o faptă ilicită, au respins acțiunea motivat de faptul că nu a probat prejudiciul moral.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
În ceea ce privește cererea de recurs, se constată că aceasta nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
În speță, nu se poate considera că afirmațiile contestatorului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.
Cum, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., prin dispoziții speciale, de strică interpretare.
Simpla afirmație a recurentului în sensul că decizia atacată ar cuprinde motive contradictorii, deoarece, pe de o parte, se reține existența unei fapte ilicite, dar, pe de altă parte, nu se constată și existența unui prejudiciu, nu constituie o critică de nelegalitate încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece raționamentul instanței vizează două elemente distincte ale răspunderii civile delictuale, fapta prejudiciabilă și prejudiciul, care trebuie îndeplinite cumulativ. Susținerile recurentului din memoriul de recurs, referitoare la existența unui prejudiciu, ce i s-ar fi cauzat prin încălcarea de către pârâte a anumitor drepturi, nu se pot încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece acesta nu arată care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel, ci susține interpretarea greșită a probatoriului, aspect necenzurabil în recurs.
În aceste condiții, având în vedere că în cauză nu pot fi reținute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de prevederile art, 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 632A din 21 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16 iunie 2016.
Procesat de GGC - MI