Decizia nr. 384/A/2016
Deliberând asupra cauzei penate de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 803/A/2016 din 3 august 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 248/A din 22 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/P/2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prin sentința penală nr. 538 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la 15 ani închisoare pedeapsă principală, pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 71 C. pen. i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus durata arestării preventive de la data de 11 septembrie 2001 la zi, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. proc. civ. și art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat la plata sumei de 7.545.252 lei cu dobânda legală către partea civilă Spitalul Județean Galați, în baza art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 248 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2003, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 538 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Galați.
Hotărârea penală mai sus menționată a rămas definitivă prin nerecurare.
Împotriva Deciziei penale nr. 248 din 22 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2003, a formulat contestație în anulare condamnatul A.
În susținerea contestației în anulare, condamnatul a invocat existența cazului prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., susținând că în cauză existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. A susținut că aceste probe se află în Dosarul nr. x/121/2016 al Tribunalului Galați, fără ca în concret să precizeze care sunt acele probe.
S-a constatat că motivarea în fapt a contestației în anulare este, însă, întemeiată în mod prioritar pe susțineri privind inexistența infracțiunii care formează obiectul condamnării, inexistența unor probatorii care să îi dovedească vinovăția sau pe împrejurarea că această infracțiune nu este săvârșită de contestator.
Curtea, examinând atât motivul de contestație în anulare invocat, cât și din oficiu hotărârea supusă controlului judiciar, în raport de dispozițiile art. 431 C. proc. pen., a apreciat contestația în anulare ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:
Așa cum rezultă din prevederile art. 426 C. proc. pen. raportat la art. 431 din același cod, contestația în anulare poate fi formulată pentru cazurile expres și limitele prevăzute de dispozițiile art. 426 lit. a)-i) C. proc. pen.
Prevederile art. 431 alin (2) C. proc. pen. se referă la condițiile care trebuiesc examinate în etapa admisibilității în principiu, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele ivocate care trebuie să se încadreze în cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și necesitatea depunerii sau reiterării de dovezi în sprijinul contestației.
Neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile arătate mai sus are drept consecință inadmisibilitatea contestației, întrucât admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen.
Analizând condițiile prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. prin raportare la speța dedusă judecății, s-a constatat că motivele ivocate de contestator nu se circumscriu cazurilor expres .și limitativ prevăzute tic dispozițiile art. 42o lit. a)-i) C. proc. pen.
Cazul prevăzut de art. 426 Iit. h) C. proc. pen., invocat de contestator, este incident atunci când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
f) a intervenit amnistia sau prescripția, suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus medierea suspectului ori inculpatului persoană juridică:
g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care restingerea acesteia înlătură răspunderea penală, și implicit împăcării ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii.
h) a existat o cauză de nepedepsire prevăzuta de lege:
î) nu există autoritate de lucru judecat:
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
În practica judiciară s-a decis că motivul de contestație în anulare prevăzut în art. 356 lit. c) C. proc. pen. din ceea ce privește exclusiv omisiunea instanței de a se pronunța asupra uneia dintre cauzele de încetare a procesului penal, pe calea contestației în anulare neputând fi invocată omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei cauze de achitare (Decizia nr. 1789/1991 a Curții de Apel București, secția a lI-a penală).
Cele statuate rămân valabile și în condițiile actualului C. proc. pen., și în reglementarea actuală, contestația în anulare vizează repararea unor erori de procedură și nu de judecată, și, prin urmare, nu poate fi repus în discuție fondul cauzei.
Curtea a observat că în cererea formulată contestatorul a indicat cazul de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. b) C. proc. pen., însă motivarea este întemeiată în mod prioritar pe susțineri privind inexistența infracțiunii care formează obiectul condamnării, inexistența unor probatorii care să îi dovedească vinovăția sau pe împrejurarea că această infracțiune nu este săvârșită de contestator.
Curtea a apreciat că asemenea alegații nu se circumscriu niciunui caz de contestație în anulare și tind să readucă în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive a instanței penale, fapt inadmisibil. Reținem, de asemenea, că nu este suficientă, menționarea formală a unuia dintre cazurile de la art. 426 C. proc. pen., ci este necesară și depunerea de dovezi sau invocarea unor dovezi care există în dosar, condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare trebuind îndeplinite cumulativ.
Examinând actele și lucrările Dosarului nr. x/2003 al Curții de Apel Galați în care a fost pronunțată Decizia penală nr. 248 din 22 aprilie 2003 a cărei anulare se solicită - Curtea nu a constatat existența vreunuia dintre cazurile de încetare a procesului penal, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din N.C.P.P., astfel că nu poate fi reținută incidența în cauză a acestui temei de admisibilitate a contestației în anulare.
Prin urmare, s-a reținut că, deși contestatorul A. a invocat în mod formal existența cazului de admisibilitate a contestației în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., cazul invocat nu are o existență faptică, astfel că nu poate conduce la admiterea în principiu a contestației, întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat și caracterul extraordinar al unei asemenea căi de atac.
Pentru aceste considerente, constatându-se că cererea de contestație nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile legale mai sus-arătate, în temeiul art. 431 C. proc. pen., Curtea a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 248 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați.
Împotriva acestei decizii penale a declarat apel condamnatul A.. cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 septembrie 2016. S-a acordat termen aleatoriu la data de 11 octombrie 2016, la completul de judecată C7.
În dezbateri, față de excepția inadmisibilității căii de atac ridicată de procuror, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a precizat că lasă soluția asupra admisibilității căii de atac la aprecierea instanței, susținând că nu poate pune concluzii de admitere a excepției întrucât ar fi în defavoarea apelantului condamnat.
Examinând cauza de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și potrivit dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul formulat de condamnatul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sentința dată în contestație in anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Conform art. 370 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezinvestește fără a soluționa cauza se numește sentința. Instanța se pronunță prin sentință și în alte situații prevăzute de lege.
Art. 2 al aceluiași text de lege prevede că hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, și recursului în casație, Instanța se pronunță prin decizie și în alte situații prevăzute de lege.
Înalta Curte reține că singurele situații în care instanța ce judecă contestația in anulare se pronunță prin sentință, iar aceasta este supusă căii de atac a apelului, sunt reprezentate de cazurile in care competenta de soluționare aparține instanței de fond. respectiv cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., când sentința a rămas definitivă prin neapelare și cel prevăzut de art. 426 alin. (1) Iit. î) C. proc. pen., când ultima hotărâre a rămas definitivă prin executarea căii ordinare de atac. În toate celelalte situații competența de soluționare a contestației in anulare aparține instanței de apel, iar decizia acesteia este definitivă.
În speță contestatorul a invocat dispozițiile ari. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., însă hotărârea atacată pe calea căii extraordinare de atac nu a rămas definitivă prin neapelare.
În acest sens. se constată că prin Decizia penală nr. 248 din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2003, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr 538 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Galați.
Ca atare. în mod corect Curtea de Apel Galați, ca instanță de apel s-a pronunțat asupra admisibilității in principiu a contestației în anulare, iar potrivit art. 412 alin. (4) teza finală, decizia acesteia este definitivă.
Având în vedere dispozițiile art. 120 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a li supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnațul A. împotriva Deciziei penale nr. 803/A/2016 din 3 august 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 803/A/2016 din 3 august 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2016.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu în cuantum de 260 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 octombrie 2016.