Decizia nr. 1552/2016
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 140 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea formulată de Tribunalul cu Magistrați din Westminster, Marea Britanie, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 17 noiembrie 2016 pe numele persoanei solicitate A., luându-se act că acesta nu a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare.
Totodată, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară Tribunalul cu Magistrați din Westminster Marea Britanie, conform art. 103 alin. (5), (6) și art. 111 din Legea nr. 302/2004 în referire la art. 27 parag. 2 din Decizia Cadru nr. 2002/284/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, prevăzute de art. 115 din Legea nr. 302/2004, exclusiv pentru faptele menționate în mandatul european de arestare și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, a fost amânată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă, până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul Dosarului nr. x/D/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești în care aceasta are calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. a), c) ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 C. pen., iar, în cazul unei condamnări definitive, până la executarea pedepsei.
În conformitate cu art. 103 alin. (6) și 13 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare din Marea Britanie, mandat ce va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată provizoriu pe o durată de 15 zile de la 28 noiembrie 2016 până la data de 12 decembrie 2016, inclusiv, conform mandatului de arestare preventivă nr. 65/MEA emis la data de 28 noiembrie 2016 de către Curtea de Apel Ploiești.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, din semnalarea nr. x/SIRENE/VSD din 24 noiembrie 2016 a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene - România, a rezultat că Tribunalul cu Magistrați din Westminster din Marea Britanie a solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate A., către autoritățile judiciare ale statului solicitant, acesta fiind suspectat pentru comiterea pe teritoriul Marii Britanii a următoarelor infracțiuni: asociere în vederea comiterii de infracțiuni de trafic de persoane în Marea Britanie în scopul exploatării sexuale încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea comiterii infracțiunii de aranjare și facilitare a călătoriei altei persoane în Marea Britanie în scopul exploatării încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea provocării prostituției infantile încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea controlării prostituției infantile încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea provocării prostituției (adulților) încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea controlării prostituției (adulților) încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea comiterii violului, încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; provocarea de vătămare corporală, încălcând art. 47 din Legea Infracțiunilor împotriva Persoanei din 1861; asociere în vederea comiterii spălării de bani, încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977 și pentru care durata maximă a pedepsei cu închisoarea este de 14 ani.
În urma sesizării instanței prin referatul nr. x/II/5/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, la termenul de judecată din 28 noiembrie 2016, persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință că împotriva sa autoritățile judiciare din Marea Britanie au emis mandat european de arestare în vederea arestării și predării în scopul urmăririi penale pentru săvârșirea unor fapte pe teritoriul acestei țări, aceasta fiind ascultată în prezența apărătorului desemnat din oficiu, iar, prin încheierea de la aceeași dată, s-a dispus arestarea provizorie pentru o perioadă de 15 zile, respectiv de la 28 noiembrie 2016 până la 12 decembrie 2016, inclusiv, acordându-se termen pentru data de 07 decembrie 2016 pentru ca procurorul să prezinte mandatului de european în original însoțit de traducerea în limba română.
La termenul din data de 07 decembrie 2016, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, persoanei solicitate i-a fost înmânat mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română, prilej cu care a fost informată cu privire la drepturile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, și i s-a adus la cunoștință dispozițiile art. 115 din același act normativ privind regula specialității, efectele acesteia, conținutul mandatului european de arestare și posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare germane și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar. După consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu, persoana solicitată a refuzat a fi predată autorităților judiciare emitente, susținând că faptele expuse în cuprinsul mandatului european de arestare nu au fost săvârșite de el, una din persoanele vătămate fiindu-i nepoată și nu o putea trafica, precizând că împotriva sa organele de urmărire penală din România efectuează cercetări într-un dosar penal fără a putea preciza faptele imputate. În continuare, persoana solicitată a mai arătat că nu renunță la regula specialității.
Prima instanță a reținut, astfel, că mandatul european de arestare, ce face obiectul procedurii de față, a fost emis de Tribunalul cu Magistrați Westminster din Marea Britanie la data de 17 noiembrie 2016, în scopul arestării și predării către autoritățile judiciare emitente în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate A., autoritatea judiciară solicitantă făcând parte dintr-un stat membru al Uniunii Europene care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, iar decizia judiciară s-a luat în vederea cercetării persoanei solicitate sub aspectul comiterii infracțiunilor menționate mai sus.
S-a arătat că circumstanțele de fapt ale cauzei constau în aceea că, în septembrie 2015, s-a descoperit că o femeie fusese traficată în Marea Britanie de către A., B. și C. și a fost forțată să practice prostituția pe stradă în Londra. Aceasta locuise la mai multe adrese împreună cu suspecții, i se luase cartea de identitate, iar banii erau păstrați de aceștia, A. și B. cumpărându-i haine pentru muncă. După ce a scăpat a depus plângere la poliție, formându-se o echipă comună de investigații din partea României și Marii Britanii. A fost identificată o altă reclamantă, D., nepoata lui A., care avea 14 ani atunci când a fost abordată, împreună cu mama ei, de A. și B., care au sugerat ca D., să călătorească la Londra să lucreze cu ei, fără a preciza despre ce fel de muncă este vorba. Victima nu a fost încântată, însă mama acesteia a fost convinsă să semneze o procură care să-i permită lui A. să o scoată pe D. din țară. În aprilie 2016, cei doi au plecat în Marea Britanie, unde victima a fost forțată să se prostitueze pe stradă, lucrând timp de 6 luni, până când a fost salvată, interval în care a primit foarte puțin din banii pe care îi câștiga, spunându-i-se să nu își declare vârsta reală întrucât A. și B. se temeau că vor merge la închisoare dacă se află. În numeroase ocazii, A. a fost violent atât cu ea cât și cu celelalte fete care erau forțate să lucreze de către acesta. A fost identificată o altă reclamantă, E., nepoata lui B., care, în 2012, când avea 14 ani, s-a oferit să o prostitueze. Nu s-a întâmplat nimic atunci, dar în 2016 B. i-a oferit un serviciu în Marea Britanie, fără să-i spună despre ce este vorba, acceptând această ofertă după câteva luni de presiuni. Aceasta a plecat în Marea Britanie împreună cu o altă fată pe care A. o mințise, spunându-i că se va căsători cu ea, iar odată ajunse în străinătate cele două au fost obligate să se prostitueze în Londra. A. i-a luat cartea de identitate, susținând victima îi datorează bani pentru călătorie. Aceasta a afirmat că în timpul șederii în Marea Britanie a câștigat aproximativ 15.000 lire sterline din care A. i-a permis să păstreze doar 400 lire, acesta a amenințat-o și era violent față de altele. A patra victimă a fost F., care deja lucra ca prostituată, iar în 2013 a acceptat să vină în Marea Britanie, unde a fost întâmpinată de A. care a dus-o la locuința lui din Londra. A lucrat pentru ei aproximativ o lună și a plecat pentru că trebuia să le dea lor toți banii. Ea a declarat că mai era o fată acolo care era agresată frecvent de el. Au fost identificate și alte victime, atât minore cât și majore, care urmează a fi audiate de poliție.
În mandatul european de arestare s-a mai arătat că A. a transferat bani provenind din prostituție din Marea Britanie în România, suma totală nefiind cunoscută întrucât investigațiile financiare sunt în desfășurare în urma arestărilor recente. A. a fost arestat în România și B. și C. au fost arestați în Marea Britanie într-o acțiune coordonată a echipei comune de investigații. Organele de cercetare din România au convenit că A. trebuie să fie judecat în Marea Britanie. S-a arătat că în cauză se fac în continuare cercetări, pentru a fi identificate toate victimele și pentru a se aduna toate probele. S-a arătat că presupusele infracțiuni și datele particulare ale acestora sunt legate de acuzațiile de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, în afara agresării provocatoare de vătămări corporale. S-a precizat că victimele nu sunt numite întrucât asocierea în vederea comiterii de infracțiuni se referă la persoane nenumite (acele victime cunoscute și necunoscute). S-a stabilit cronologia acuzațiilor specifice de conspirație conform datelor permise de legislația aplicabilă.
Prima instanță a observat, în consecință, că faptele ce motivează mandatul european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă fac parte dintre cele prevăzute de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, și constituie infracțiunile prevăzute de art. 367, art. 211, art. 210, art. 213 C. pen. român și art. 29 din Legea nr. 656/2002 și dau dreptul la predare. S-a mai constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare emitente.
Față de cele arătate, Curtea, constând că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2008 a Consiliului Uniunii Europene, a apreciat întemeiată cererea formulată de autoritatea judiciară, Tribunalul cu Magistrați Westminster din Marea Britanie și a autorizat predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare britanice, cu respectarea garanțiilor prevăzute de art. 97 și art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, și art. 27 parag. 2 din Decizia Cadru 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, urmând ca, în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.
Totodată, având în vedere că din referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a rezultat că persoana solicitată este cercetată, în calitate de inculpat, în stare de arest preventiv, de autoritățile judiciare române în Dosarul penal nr. x/D/P/2016 al Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 213 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. a) și c) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Prahova, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus amânarea predării acesteia către autoritatea judiciară emitentă până la soluționarea definitivă a cauzei penale anterior menționate, iar, în situația trimiterii în judecată și condamnării definitive, până la executarea pedepsei aplicate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând ca predarea sa către autoritățile judiciare britanice să se realizeze imediat.
Examinând contestația formulată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut chiar instanța de fond, din conținutul mandatului european de arestare emis la data de 17 noiembrie 2016 de Tribunalul de Magistrați din Westminster, Marea Britanie, rezultă că persoana solicitată A. este cercetată în această țară pentru comiterea unui număr de 13 infracțiuni: asociere în vederea comiterii de infracțiuni de trafic de persoane în Marea Britanie în scopul exploatării sexuale încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977 (4 fapte); asociere în vederea comiterii infracțiunii de aranjare și facilitare a călătoriei altei persoane în Marea Britanie în scopul exploatării încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977 (2 fapte); asociere în vederea provocării prostituției infantile încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea controlării prostituției infantile încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea provocării prostituției (adulților) încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea controlării prostituției (adulților) încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977; asociere în vederea comiterii violului, încălcând art. 1 lin. (1) C. pen. 1977; provocarea de vătămare corporală, încălcând art. 47 din Legea Infracțiunilor împotriva Persoanei din 1861; asociere în vederea comiterii spălării de bani, încălcând art. 1 alin. (1) C. pen. 1977, infracțiuni pentru care durata maximă a pedepsei cu închisoarea este de 14 ani.
Pentru a se reține săvârșirea acestor infracțiuni, autoritățile judiciare britanice au constatat că, în septembrie 2015, s-a descoperit că numiții A., B. și C. au traficat o femeie în Marea Britanie, pe care au forțat-o să practice prostituția pe stradă, în Londra. În acest sens, s-a constatat că aceasta a locuit la mai multe adrese împreună cu suspecții, care i-au luat cartea de identitate, păstrându-i banii câștigați, cumpărându-i, însă, haine de muncă. După ce a scăpat, victima a depus plângere la poliție, pentru efectuarea cercetărilor formându-se o echipă comună de investigații româno-britanică. În urma cercetărilor efectuate au fost identificate alte trei victime de origine română, dintre care una minoră, două dintre ele rude ale celor trei persoane cercetate, care au precizat că au fost ademenite în Marea Britanie cu promisiunea unui loc de muncă, însă odată ajunse în acea țară au fost obligate, în diferite intervale de timp, să se prostitueze pe stradă în Londra, fiind amenințate ori agresate de A., acesta luându-le actele de identitate și majoritatea sumelor de bani câștigate. De asemenea, au fost identificate și alte victime, atât minore cât și majore, ce urmează a fi audiate de poliție. O parte din sumele provenite din prostituție au fost transferate de A. din Marea Britanie în România, cuantumul total nefiind încă cunoscut, deoarece investigațiile financiare sunt în plină desfășurare. În urma acțiunii echipei comune de investigații, două dintre persoanele cercetate au fost arestate în Marea Britanie, iar A. în România, convenindu-se ca acesta din urmă să fie judecat de autoritățile judiciare britanice.
Aceste fapte sunt incriminate în legea penală română în conținutul infracțiunilor prevăzute de art. 367, art. 211, art. 210, art. 213 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii și regăsindu-se în cele prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare.
Pe de altă parte, analizând actele dosarului, se constată că, în declarațiile date în fața instanței de fond la 28 noiembrie 2016 și 7 decembrie 2016 (fila 26 și 56 dos. fond), persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare britanice, nu a săvârșit faptele pentru care este cercetat în Marea Britanie, care fac obiectul mandatului european de arestare emis pe numele său, și nu renunță la regula specialității. Cu toate acestea, în ultimul cuvânt formulat la data de 15 decembrie 2016 în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, persoana solicitată a precizat că dorește ca predarea sa către autoritățile judiciare britanice să se realizeze imediat, acesta constituind, de fapt, și motivul pentru care s-a promovat calea de atac în cauză.
Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Tribunalul de Magistrați din Westminster, Marea Britanie, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale față de contestator, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, cu respectarea, desigur, a regulii specialității potrivit art. 115 alin. (2) din același act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declarațiile date.
Înalta Curte nu va putea da curs, însă, solicitării apărării de predare imediată a persoanei solicitate către autoritățile judiciare britanice, având în vedere că, din actele dosarului (referatul nr. x/II/5/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și adresei nr. x/D/P/2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, filele 3 și 14 dosar fond) rezultă că A. este cercetat în calitate de inculpat în Dosarul nr. x/D/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 213 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., art. 210 alin. (1) lit. a) și c) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., astfel încât, în mod corect, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispunând amânarea predării până la soluționarea definitivă a respectivei cauze penale, iar, în cazul unei condamnări definitive, până la executarea pedepsei.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 140 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 140 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2016.