Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 359/A/2016

Deliberând, asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 25 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 386 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpata A. privind schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare a instanței faptei de ,,complicitate la introducere, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți”, prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în infracțiunea de „complicitate la tentativă la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți", prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 32 C. pen. rap. la art. 185 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

A condamnat pe inculpata A., necunoscută cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-,,complicitate la dare de mită” prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei A. și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea.

În baza dispozițiilor art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea.

- „complicitate la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți”, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei A. și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele cu închisoare aplicate inculpatei A. pentru cele două infracțiuni concurente, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (de 1 (un) an închisoare), adică sporul de 4 (patru) luni închisoare, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa totală de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii a aplicat inculpatei A. și pedeapsa complementară cea mai grea, și anume interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea.

În baza dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatei A. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și C. ori de a se apropia de acestea, ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., a menținut măsura arestului la domiciliu față de inculpata A., iar în baza art. 72 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta sentință penală, perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu, respectiv perioada de la 27 aprilie 2015 la zi.

II. A condamnat pe inculpatul C., cunoscut cu antecedente penale-recidivist, în prezent deținut în Penitenciarul Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „dare de mită" în formă continuată prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului C. și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și A. ori de a se apropia de acestea.

În baza dispozițiilor art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și A. ori de a se apropia de acestea.

- „instigare la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii tor de către deținuți”, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu aplic. art. 41 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului C. și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și A. ori de a se apropia de acestea.

A constatat că infracțiunile de ,,dare de mită" în formă continuată și,,instigare la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți" pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință penală au fost comise de inculpatul C. în concurs real și respectiv în timpul executării pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573 N.C.P.P./2014, emis în baza sentinței penale nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013*.

A constatat că faptele pentru care inculpatul C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2007*, menținută prin Decizia penală nr. 130 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința penală nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013* și respectiv prin sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost comise de inculpatul C. în concurs real.

În baza art. 86⁵ alin. (1) C. pen. din 1969 cu ref. la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 (doi) ani, aplicată inculpatului C. prin sentința penală nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013* și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

1 - pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013*, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,tulburarea ordinii și liniștii publice” prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

2 - pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013*, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,port, fără drept, de cuțit, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement”, prev. de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;

3 - pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 1 (unu) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2007*, menținută prin Decizia penală nr. 130 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui astfel de grup”, prev. de art. 7 alin. (1) cu aplic. art. 9 din Legea nr. 39/2003;

4 - pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2007*, menținută prin Decizia penală nr. 130 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,trafic de persoane” în formă continuată prev. de art. 12 alin 1, 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

5 - pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2007*, menținută prin Decizia penală nr. 130 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,trafic de minori”, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 C. pen.

B. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, aplicată inculpatului C. prin sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

1 - pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală susmenționată, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,înșelăciune”, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (parte vătămată SC D. SRL);

2 - pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentința penală susmenționată, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,înșelăciune”, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (parte vătămată SC E. SRL);

3 - pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală susmenționată, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,uz de fals”, prev. de art. 291 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (parte vătămată SC D. SRL);

4 - pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală susmenționată, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,uz de fals”, prev. de art. 291 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen. (parte vătămată SC E. SRL);

5 - pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală susmenționată, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendat dreptul de a conduce”, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 C. pen. (parte vătămată SC E. SRL);

6 - pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală susmenționată, pentru săvârșirea infracțiunii de ,,conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendat dreptul de a conduce”, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 C. pen. (parte vătămată SC E. SRL).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (3) și art. 36 C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatului C., menționate la pct. A și B din prezenta, în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsa principală rezultantă de executat durata reținerii și arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007, de la 13 octombrie 2010 la 06 noiembrie 2010 și reținerea preventivă de la 27 noiembrie 2012 la 28 noiembrie 2012 și arestarea preventivă de la 23 ianuarie 2013 la 04 septembrie 2013 și perioada executată, începând cu data de 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracțiunii de ,,dare de mită” în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință).

A constatat că până la data de 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracțiunii de,,dare de mită” în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință), inculpatul C. a executat un număr de 320 zile de închisoare (s-a scăzut un număr de 635 zile) din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pedeapsă în raport cu care a comis prezentele infracțiuni în stare de recidivă, rămânând un rest neexecutat de 871 zile de închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului C. pentru infracțiunile concurente deduse judecății prezentei cauze, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 10 (zece) luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare), rezultând pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, pe care a adăugat-o la restul de 871 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 (patru) ani, 6 (șase) luni și 871 zile de închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii aplică inculpatului C. și pedeapsa complementară cea mai grea, și anume interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., pentru o durată de 3 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și A. ori de a se apropia de acestea.

În baza dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului C. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu B. și A. ori de a se apropia de acestea, ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul C., iar în baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta sentință penală, perioada reținerii, arestului preventiv și executată, respectiv perioada de la 27 aprilie 2015 la zi.

A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573 N.C.P.P./2014, emis pe numele inculpatului C. în baza sentinței penale nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013* și emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 290 alin. (5) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. a sumei de 1.000 euro, care a făcut obiectul infracțiunii de,,dare de mită”, pusă la dispoziție de către colaboratorul cu identitate reală G., sumă care i-a fost promisă acestuia de către inculpatul C. și remisă la data de 26 aprilie 2015 prin intermediul inculpatei A. și a numitului B., sumă ce este consemnată la SC F. SA Sucursala Iași, cu chitanța din data de 14 mai 2015.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e), f) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. a bunurilor mobile identificate asupra acestuia cu ocazia constatării infracțiunii flagrante în Penitenciarul Iași, după cum urmează: un număr de 4 aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil (telefon, culoare alb cu gri, într-o stare aparent foarte bună, fără cartele SIM, cu acumulator, telefon, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM, cu acumulator, telefon, culoare negru cu violet, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM cu acumulator, telefon, culoare alb cu gri, cu urme de uzura pe partea exterioara, fără cartela SIM cu acumulator și încărcător de culoare neagra); un număr de 4 aparate telefonice mobile (telefon, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM cu acumulator, telefon, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM cu acumulator, telefon, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM cu acumulator și telefon, culoare alb cu argintiu si marginea ecranului neagra, într-o stare aparent foarte bună, cu cartela SIM și acumulator).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurator instituită în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr. 69/P/2015 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciu Teritorial Iași din 13 mai 2015 asupra sumei de 1.000 euro, care a făcut obiectul infracțiunii de ,,dare de mită”, pusă la dispoziție de către colaboratorul cu identitate reală G., sumă care i-a fost promisă acestuia de către inculpatul C. și remisă la data de 26 aprilie 2015 prin intermediul inculpatei A. și a numitului B., sumă ce este consemnată la SC F. SA Sucursala Iași, cu chitanța din data de 14 mai 2015, precum și măsura sechestrului asigurator instituită în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr. 69/P/2015 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciu Teritorial Iași din 18 mai 2015 asupra bunurilor mobile identificate asupra inculpatului C. cu ocazia constatării infracțiunii flagrante în Penitenciarul Iași, după cum urmează: un număr de 4 aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil (telefon, culoare alb cu gri, într-o stare aparent foarte bună, fără cartele SIM, cu acumulator, telefon, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM, cu acumulator, telefon, culoare negru cu violet, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM cu acumulator, telefon, culoare alb cu gri, cu urme de uzura pe partea exterioara, fără cartela SIM cu acumulator și încărcător de culoare neagra); un număr de 4 aparate telefonice mobile (telefon, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM cu acumulator, telefon, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM cu acumulator, telefon marca, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte bună, fără cartela SIM cu acumulator și telefon, culoare alb cu argintiu și marginea ecranului neagra, într-o stare aparent foarte bună, cu cartela SIM și acumulator).

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul procesului penal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 20 mai 2015 emis de procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/45/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- A., sub aspectul comiterii infracțiunilor de ”complicitate la dare de mită”, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen. și ”complicitate la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți”, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

- B., sub aspectul comiterii infracțiunilor de ”complicitate la dare de mită”, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. și ”complicitate la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți”, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. și;

- C., în prezent deținut în Penitenciarul Vaslui), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ”dare de mită”, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și ”instigare la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți”, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013, fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 41 C. pen., ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare al instanței, în esență, s-a reținut că inculpatul C., deținut în Penitenciarul Iași, în ziua de 23 aprilie 2015 a promis suma de 1.000 euro, promisiune reiterată la data de 24 aprilie 2015, agentului de penitenciar G., pentru ca acesta din urmă să-i faciliteze introducerea ilicită în incinta unității de penitenciar, a unui număr de patru aparate telefonice mobile și a unei cantități neprecizate de băuturi alcoolice - whisky, obiecte interzise la introducerea în penitenciar, disimulate în produse alimentare.

La data de 26 aprilie 2015, inculpata A., în baza înțelegerii prealabile avută cu inculpatul C., a procurat de la mama sa suma de 1.000 euro, promisă de către inculpatul C. funcționarului G., iar apoi a achiziționat un număr de 4 aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil marca Samsung (ce au fost disimulate într-o pâine), un număr de 4 aparate telefonice mobile (ce au fost disimulate într-un borcan de sticlă umplut cu un produs alimentar păstos) și o cantitate de 1,5 litri băutură alcoolică (disimulată într-o sticlă de plastic).

Suma de 1.000 euro, precum și bunurile disimulate în modalitatea anterior prezentată au fost predate de A. coinculpatului B. care, în baza înțelegerii infracționale stabilită de comun acord cu ceilalți doi inculpați, în seara zilei de 26 aprilie 2015, în intervalul de timp 17.45-18.10, s-a întâlnit în parcarea Mănăstirii Cetățuia din Municipiul Iași, și le-a înmânat colaboratorului cu identitate reală G.; suma de 1.000 euro, cu titlu de mită, în numele inculpatului C., iar bunurile interzise pentru a fi introduse în Penitenciarul Iași și apoi predate inculpatului C.

În ziua de 27 aprilie 2015, în intervalul orar 07.30-16.00, colaboratorul cu identitate reală G., în baza activităților autorizate prin Ordonanța procurorului din data de 25 aprilie 2015, a introdus și înmânat bunurile primite de la B., inculpatului C., în incinta Penitenciarului Iași.

Dosarul a fost înaintat pentru competentă soluționare la Curtea de Apel Iași, competența fiind atrasă de calitatea de avocat a inculpatei A.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Iași, a debutat etapa de camera preliminară, finalizată prin încheierea din 22 iunie 2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași, confirmată și rămasă definitivă prin Încheierea nr. 1179 din 10 septembrie 2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție, încheiere prin care s-a dispus, între altele, începerea judecății.

După rămânerea definitivă a încheierii judecătorului de cameră preliminară prin s-a dispus începerea judecății s-a stabilit prim termen de judecată la data de 02 octombrie 2015.

La termenul din 02 octombrie 2015, în condițiile în care părțile au fost legal citate și a fost asigurată asistența juridică pentru fiecare dintre cei trei inculpați din dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a procedat la aducerea la cunoștință a învinuirii și a celorlalte drepturi procesuale ale inculpaților.

După ce a primit explicații cu privire la învinuirea ce i se aduce prin actul de inculpare și a fost informat asupra drepturilor procesuale recunoscute de lege în favoarea sa, inculpatul B. și-a manifestat neechivoc voința ca judecata în privința sa să se facă potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

În declarația dată în fața instanței de judecată la termenul din 02 octombrie 2015, inculpatul B. a declarat că recunoaște săvârșirea fiecăreia dintre cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriul procurorului. Totodată, inculpatul a solicitat ca judecata în ceea ce îl privește să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Cererea inculpatului B. referitoare la procedura de judecată de urmat în cazul său, după ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților, a fost admisă de către instanță și, în condițiile în care ceilalți doi inculpați din dosar - A. și C. - au optat pentru procedura obișnuita de judecată, prin încheierea de ședință din 02 octombrie 2015, s-a dispus disjungerea cauzei în privința inculpatului B. și s-a acordat cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.

Cauza disjunsă a fost re-înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub numărul de Dosar nr. x/45/2015.

Prin sentința penală nr. 117 din 16 octombrie 2015 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2015, s-a dispus condamnarea inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de „complicitate la dare de mită", prev. și ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și n) (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu C. și A. ori de a se apropia de acestea) C. pen. pentru o durată de 2 ani.

În baza dispozițiilor art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și n) (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu C. și A. ori de a se apropia de acestea) C. pen.

Totodată, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți", prev. și ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013, cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare și pedeapsa complementara a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și n) (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu C. și A. ori de a se apropia de acestea) C. pen. pentru o durată de 1 an.

S-a constatat că infracțiunile de "complicitate la dare de mită" și "complicitate la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți" pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentință penală nr. 117 din 16 octombrie 2015 au fost comise de B. în concurs real cu cele două infracțiuni de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. pentru a căror săvârșire acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 507 din 13 martie 2015 a Judecătoriei Focșani, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 742/A din 17 iunie 2015 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În continuare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (luni) și 20 (douăzeci) de zile închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 507 din 13 martie 2015 a Judecătoriei Focșani, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 742/A din 17 iunie 2015 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (persoană vătămată H.);

- pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prev. și ped. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (persoană vătămată I.).

A fost înlăturat sporul de 6 luni și 20 zile închisoare aplicat inculpatului B. prin sentința penală nr. 507 din 13 martie 2015 a Judecătoriei Focșani, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 742/A din 17 iunie 2015 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza dispozițiilor art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 40 alin. (1) C. pen., instanța a contopit pedepsele cu închisoare aplicate inculpatului B. pentru cele 4 (patru) infracțiuni concurente, urmând să fie executata pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din suma celorlalte pedepse (1 an și 6 luni, 1 an și 1 an și 8 luni), adică sporul de 1 an 4 luni și 20 zile închisoare, total pedeapsa de executat pentru inculpatul B., pedeapsa de 3 (trei) ani 4 (patru) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.

În baza dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv față de inculpatul B., iar în baza art. 72 C. pen. a fost scăzută din durata pedepsei de 3 (trei) ani 4 (patru) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare aplicata prin prezenta sentință penală, perioada reținerii, arestului preventiv și executată, respectiv perioada de la 07 august 2014 la 18 decembrie 2014 și perioada începând de la data de 28 aprilie 2015 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., alături de pedeapsa principală a închisorii i-a fost aplicată inculpatului B. și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și n) (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu C. și A. ori de a se apropia de acestea) C. pen. pentru o durată de 2 ani calculată conform dispozițiilor art. 68 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și n) (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunea, respectiv cu C. și A. ori de a se apropia de acestea) C. pen.

S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului B. în baza sentinței penale nr. 507 din 13 martie 2015 a Judecătoriei Focșani, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 742/A din 17 iunie 2015 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

În fine, în baza dispozițiilor art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. să plătească statului suma de 780 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În cadrul dosarului inițial, înregistrat sub nr. x/45/2015, a fost începută cercetarea judecătorească, la termenul de judecată din 05 noiembrie 2015 fiind audiat martorul G. (filele 179-181, vol. 3, dosar instanță), la termenul de judecată din 26 noiembrie 2015 fiind audiați martorii J. și K. (filele 208-212, vol. 3, dosar instanță), iar la termenul de judecată din 21 ianuarie 2016 fiind audiat martorul B. (filele 168-169, vol. 4, dosar instanță).

De asemenea, la același termen de judecată din 21 ianuarie 2016 a fost audiat inculpatul C. (filele 170-172, vol. 4, dosar instanță).

La dosarul cauzei, în cursul cercetării judecătorești, au fost atașate în foto-copii anexa fișei postului martorului G. (filele 220-222, vol. 3, dosar instanță), raportul de incident încheiat la data de 27 aprilie 2015 (fila 223, vol. 3, dosar instanță), declarația inculpatului C., dată în calitate de persoană deținută la data de 30 aprilie 2015 (filele 224-226, vol. 3, dosar instanță), referatul rezumativ de cercetare a incidentului disciplinar din 06 mai 2015 (filele 227-228, vol. 3, dosar instanță), hotărârea comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași nr. 365 din 12 mai 2015 (fila 229 vol. 3, dosar instanță), Încheierea nr. 351 din 22 mai 2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului Iași (filele 231-233 vol. 3, dosar instanță), minuta pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/245/2015 (fila 236 vol. 3, dosar instanță).

Inculpata A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, nedorind să dea declarație în fața instanței.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal din 25 aprilie 2015 de consemnare a denunțului numitului G., declarația de martor dată de către denunțătorul G., procesele-verbale privind activitățile efectuate de colaboratorul cu identitate reală G., din care rezultă că s-a întâlnit cu inculpatul B. la data de 26 aprilie 2015 în parcarea Mănăstirii Cetățuia, ocazie cu care a primit de la acesta suma de 1.000 euro, promisă de C. și bunurile ce urmau a fi introduse ilicit in incinta penitenciarului, respectiv faptul că a introdus (în baza autorizării în cauză) bunurile în incinta Penitenciarului Iași și le-a înmânat la data de 27 aprilie 2015 inculpatului C., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 27 aprilie 2015, procesul-verbal de percheziție a autoturismului, utilizat de inculpata A., din care rezultă că în interiorul unei genți din autoturism a fost identificată o agendă în care se afla o hârtie format A4 conținând mai multe însemnări olografe pe o parte, procesul-verbal de ridicare a înregistrărilor de la SC L. SRL Iași Casa de amanet M., bonurile fiscale din 25 ianuarie 2014 și din 25 aprilie 2015 prin care inculpata A. a achiziționat de la SC L. SRL Iași Casa de amanet M. 101 un număr de 4 telefoane mobile cu suma totală de 1.060 lei, procesul-verbal de vizionare din data de 28 aprilie 2015 din care rezultă că la data de la data de 25 aprilie 2015, în jurul orelor 16,48, inculpații A. și B. s-au prezentat la Casa de amanet M., ocazie cu care au verificat mai multe telefoane mobile, inculpata A. achitând contravaloarea celor 4 telefoane mobile, gestionarului unității, bunuri ce au fost apoi preluate de către inculpatul B., procesul-verbal din data de 28 aprilie 2015 reprezentând planșă foto cu momente operative din data de 27 aprilie 2015, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii emis pe numele C., extras cu lista persoanelor vizitatoare și apelurile telefonice efectuate de condamnatul C., copii de pe planificările în serviciu ale agentului de penitenciar G., înregistrările video efectuate de camerele de supraveghere aferente secției E4 din cadrul Penitenciarului Iași din zilele de 23, 24 și 27 aprilie 2015, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului dat de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă și declarațiile inculpatului B.

Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, în conformitate cu dispozițiile art. 103 C. proc. pen., Curtea de apel a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C. care, la data faptelor era deținut în Penitenciarul Iași, în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 (cinci) ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573 N.C.P.P./2014, emis în baza sentinței penale nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013*, în după-amiaza zilei de 23 aprilie 2015, în timp ce se afla pe holul secției E din cadrul Penitenciarului Iași, l-a abordat pe agentul de penitenciar G., care își desfășuară activitatea în cadrul Penitenciarului Iași, căruia i-a promis suma de 1.000 euro pentru ca acesta din urmă să-i faciliteze introducerea în incinta unității de penitenciar a anumitor bunuri, respectiv un număr de 4 (patru) telefoane mobile și a unei cantități neprecizate de băuturi alcoolice - whisky, disimulate în produse alimentare, bunuri care potrivit dispozițiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, sunt interzise la introducerea în penitenciar.

Întrucât agentul de penitenciar G. nu a respins propunerea infracțională primită, a doua zi, la data de 24 aprilie 2015, inculpatul C., din nou, l-a abordat pe acesta și a reiterat aceeași promisiune, stabilind că suma de 1.000 euro urma a fi dată de inculpata A., avocat în cadrul Baroului Vaslui și aflată de mai mulți ani cu inculpatul C. într-o relație de concubinaj, în numele inculpatului C., odată cu predarea bunurilor respective, la data de 26 aprilie 2015, în jurul orelor 18,00.

Astfel, în seara zilei de 25 aprilie 2015, la orele 19:39:29, inculpata A. a purtat o discuție telefonică cu mama sa, numita N., ocazie cu care i-a solicitat acesteia din urmă să îi trimită a doua zi, prin intermediul unui șofer de maxi-taxi care făcea curse pe traseul orașul Murgeni, jud. Vaslui - municipiul Iași, într-un plic, suma de 1.000 euro, în bancnote de 100 euro.

Între timp, în aceeași zi de 25 aprilie 2015, în jurul orelor 16,48, inculpata A. și numitul B. (căruia inculpata A. îi acorda asistență juridică, în calitate de avocat ales, în Dosarul nr. x/231/2014 al Judecătoriei Focșani, soluționat prin sentința penală nr. 507 din 13 martie 2015 a Judecătoriei Focșani, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 742/A din 17 iunie 2015 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, și care, la rândul său îl cunoștea pe inculpatul C. de mult timp întrucât sunt vecini de cartier, ambii având domiciliul în cartierul din municipiul Iași), împreună, s-au deplasat la Casa de Amanet M., unde, după ce au verificat mai multe telefoane mobile, inculpata A. a cumpărat un număr de 4 (patru) telefoane mobile, marca Samsung, plătind gestionarului unității contravaloarea bunurilor achiziționate.

Bunurile astfel achiziționate au fost preluate de numitul B. pentru a fi disimulate în produse alimentare, modalitate în care, în baza hotărârii infracționale luate împreună și cu C., intenționau să fie introduse în locul de deținere în care era încarcerat acesta din urmă.

Din coroborarea mențiunilor din cuprinsul bonurilor fiscale din 25 ianuarie 2014 și din 25 aprilie 2015 emise de Casa de Amanet M. 101 cu imaginile captate și înregistrate de camerele de supraveghere din incinta SC L. SRL Iași - Casa de amanet M. 101, rezultă că inculpata A. a achiziționat de la această societate comercială un număr de 4 (patru) telefoane mobile, marca Samsung, pentru care a plătit suma totală de 1.060 lei.

În continuare, în cursul aceleiași zile, respectiv la data de 25 aprilie 2015, orele 17:43:40, între inculpații A. și C. a avut loc o discuție telefonică, discuție la care a asistat și numitul B. care a avut o intervenție care dovedește că acesta avea cunoștință de scopul demersurilor pe care le efectua inculpata A. și de caracterul ilicit al activităților ce urmau a fi întreprinse, acesta acționând în baza unei înțelegeri infracționale luate de comun acord cu inculpații A. și C.

Ulterior, inculpata A. și numitul B. s-au deplasat la complexul comercial Carrefour Felicia, de unde au cumpărat două pâini rotunde, albe, ambalate în sacoșe de hârtie și plastic transparent.

După ce au părăsit complexul comercial, numitul B. a fost condus de către inculpata A., cu autoturismul ce îi aparține acesteia, la domiciliul său situat în cartierul din municipiul Iași.

La despărțire, inculpata A. i-a înmânat lui B. o sacoșă de culoare crem ce avea în interior cele două pâini cumpărate de la Carrefour, un borcan cu salata boeuf, ambalat cu o folie alimentară transparentă, o sticlă din plastic cu etichetă Nestea și cele 4 (patru) telefoane mobile achiziționate de la casa de amanet.

În ziua de 26 aprilie 2015, la ora 09:55:04, cu ocazia unei convorbiri telefonice, inculpata A. a fost informată de către mama sa, numita N., că suma de bani solicitată în ziua anterioară (1.000 euro, toate bancnotele în cupiură de 100 euro), introdusă într-un plic, a fost înmânată șoferului unui maxi-taxi care urma să ajungă în municipiul Iași, în zona McDonalds, în jurul orei 11,00.

Urmare a informației astfel primite, inculpata A. a mers la locul indicat de mama sa unde a primit de la șoferul de maxi-taxi un plic închis în care se afla suma de 1.000 euro iar la orele 11:10:13, aceasta i-a confirmat, telefonic, mamei sale faptul că a intrat în posesia sumei de bani transmisă în modalitatea menționată.

Împrejurările relative la deplasarea inculpatei A. în zona McDonalds din municipiul Iași și primirea de la șoferul unui maxi-taxi a unui plic închis au fost surprinse și înregistrate cu ocazia filmărilor video realizate de organele de anchetă penală în baza ordonanței provizorii de supraveghere tehnică emisă de procurorul de caz.

Ulterior, în după amiaza zilei de 26 aprilie 2015, inculpata A. s-a întâlnit cu inculpatul B. în cartierul …, ocazie în care i-a remis acestuia suma de 1.000 euro, formată din 10 bancnote de câte 100 euro, spunându-i că trebuie să o înmâneze persoanei cu care urma să se întâlnească, identificată cu prenumele,,G.”.

Din locul de întâlnire, respectiv cartierul din mun. Iași, inculpata A. și numitul B. au plecat cu autoturismul, spre zona Mănăstirii Cetățuia din municipiul Iași, parcurgând drumul de acces spre aceasta începând cu orele 17:02:05 (cu aproximativ o ora mai devreme față de ora indicată ca moment al întâlnirii de către inculpatul C. cu agentul de penitenciar G.).

Pe durata deplasării efectuate, numitul B. avea asupra sa sacoșa ce îi fusese remisă cu o seară înainte de către inculpata A., în care se aflau sticla cu eticheta Nestea, borcanul cu salată boeuf și o pâine în care, între timp, fuseseră introduse de către numitul B. cele 4 (patru) telefoane mobile și un încărcător de telefon.

După ce au ajuns în parcarea Mănăstirii Cetățuia, inculpata A. a mers și a intrat în lăcașul de cult, în timp ce numitul B. a rămas în parcare pentru a o aștepta pe persoana cu care inculpata A. i-a cerut să se întâlnească, identificată cu prenumelen ,,G." (în realitate, agentul de penitenciar G.).

În după-amiaza zilei de 26 aprilie 2015, la orele 17:36:53, colaboratorul cu identitate reală G. a urcat pe drumul de acces spre Mănăstirea Cetățuia, cu autoturismul.

În baza planului infracțional stabilit de inculpatul C. la care au achiesat și inculpata A. și numitul B., și, în baza unui comportament simulat, și colaboratorul cu identitate reală G., în parcarea Mănăstirii Cetățuia, numitul B. s-a întâlnit cu colaboratorului cu identitate reală G., ocazie în care i-a înmânat acestuia din urmă sacoșa în care se aflau bunurile mai sus menționate, precum și suma de 1.000 euro, formată din 10 bancnote de câte 100 euro.

Ulterior remiterii către colaboratorul cu identitate reală a bunurilor respective cât și a sumei de 1.000 euro, numitul B. a adus în discuție faptul că mai erau pregătite pentru a fi introduse în penitenciar si alte bunuri interzisela introducere într-un loc de detenție.

După ce numitul B. a înmânat colaboratorului G. sacoșa cu bunuri și suma de 1.000 euro, la orele 17:49:29, cei doi au coborât drumul de acces spre Mănăstirea Cetățuia, cu autoturismul, condus de G. (aspecte surprinse și cu ocazia filmărilor video realizate de anchetatori în baza ordonanței provizorii de supraveghere tehnică emisă de procurorul de caz).

La aceeași dată, respectiv 26 aprilie 2015, la orele 17:54:32, inculpata A. a coborât drumul de acces spre Mănăstirea Cetățuia, la volanul autoturismului, fiind singura ocupantă a autoturismului menționat.

După ce s-a despărțit de colaboratorul cu identitate reală G., în zona complexului comercial Siraj de pe Bulevardul Poitiers, numitul B. a fost preluat de către inculpata A., ambii deplasându-se cu autoturismul condus de aceasta din urmă în zona …, unde, după ce au purtat unele discuții, la orele 18:12:16, s-au întâlnit cu o altă persoană ce nu a fost identificată.

La scurt timp de la momentul remiterii de către inculpata A., prin intermediul numitului B., a sumei de 1.000 euro și a bunurilor anterior enumerate, colaboratorului cu identitate reală G., organele de urmărire penală care monitorizau activitatea colaboratorului autorizat au procedat la identificarea și inventarierea acestora (sens în care s-a încheiat un proces-verbal), constatându-se următoarele: suma de 1.000 euro era compusă din 10 bancnote din cupiura de 100 euro fiecare; sticla de plastic, având în interior un lichid de culoare maronie și pe exterior o etichetă cu mențiunea Nestea Peach - 1,5 l era închisă cu un capac de culoare roz (sigilat), iar pe partea posterioară a sticlei, în zona de mijloc, un orificiu acoperit; borcanul din sticlă cu dimensiune de cca. 800-1.000 grame conținea o substanță de culoare gălbuie, cu mici pete portocalii, aparență păstoasă și era închis cu o folie plastic transparentă, legată cu un elastic de culoare verde; pâinea rotundă era învelită într-o pungă de plastic transparentă pe față și pe partea din spate de culoare maro, având o etichetă tip "Carrefour", cu denumirea ingredientelor din care era fabricată.

Pentru a se verifica veridicitatea aspectelor transmise de către inculpatul B. colaboratorului cu identitate reală G. cu privire la obiectele disimulate în produsele alimentare ce îi fuseseră remise acestuia din urmă în parcarea Mănăstirii Cetățuia, în condițiile în care organele judiciare nu puteau interveni asupra conținutului acestora, s-a procedat la supunerea bunurilor în discuție unui control cu raze X, sens în care a fost folosit aparatul control antitero, împrejurare în care în interiorul pâinii și a borcanului cu salată de boeuf au fost observate obiecte corp străin, conținând elemente chimice.

În continuare s-a procedat la sigilarea sumei de bani, iar bunurile menționate, fără a se interveni în vreun fel asupra conținutului lor, au fost puse la dispoziția colaboratorului cu identitate reală pentru ca acesta să poată continua comportamentul simulat.

În ziua de 27 aprilie 2015, în intervalul orar 07.30-16.00, colaboratorul cu identitate reală G. (în baza activităților autorizate prin Ordonanța procurorului din data de 25 aprilie 2015) a introdus în incinta Penitenciarului Iași și a înmânat bunurile arătate mai sus inculpatului C.

Aspectele de fapt petrecute în incinta Penitenciarului Iași la data de 27 aprilie 2015 au făcut obiectul constatării infracțiunii flagrante, ocazie cu care, într-o găleată de dimensiuni mari, cel mai probabil folosită ca și coș de gunoi pe holul clădirii Secției E4 din cadrul Penitenciarului Iași/Pavilionul A, a fost identificată sacoșa pusă la dispoziție de către G. organelor de urmărire penală ulterior primirii acesteia de la numitul B. Din verificările ulterioare efectuate pe baza înregistrărilor video realizate de către G. în incinta secției amintite, a rezultat fară echivoc faptul că sacoșa a fost însușită de către inculpatul C. într-un birou al personalului de pază, iar la momentul intervenției procurorului de caz și a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, inculpatul C. a aruncat sacoșa în acea găleată.

Procedându-se la verificarea conținutului sacoșei din material plastic de culoare gălbui-crem, au fost identificate următoarele bunuri: o pâine de 1 kg, ambalată în pungă transparentă pe partea din față, sigilată aparent cu o etichetă purtând însemnul Carrefour pe partea opusă, prezentând o tăietură orizontală căptușită pe interior cu o cocă necoaptă din făină, similară celei de pâine, în interiorul căreia se aflau 4 aparate telefonice mobile marca Samsung și un încărcător de telefon.

Aparatele telefonice prezentau următoarele date de identificare: telefonul, culoare alb cu gri, într-o stare aparent foarte bună, fără cartele SIM, cu acumulator, telefonul, culoare negru cu argintiu, în stare aparent foarte bună, fără cartelă SIM, cu acumulator,telefonu, culoare negru cu violet, într-o stare aparent foarte bună, fără cartelă SIM, cu acumulator, telefonul, culoare alb cu gri, cu urme de uzură pe partea exterioară, fară cartela SIM, cu acumulator, încărcătorul prezentând următoarele date de identificare: culoare neagră, un recipient din sticlă (borcan) cu un conținut aparent alimentar, de tip salată boeuf, sigilat cu o folie alimentară din plastic și un elastic de culoare verde din cauciuc, în interiorul căruia au fost descoperite 4 aparate telefonice mobile.

Aparatele telefonice prezentau următoarele date de identificare: telefonul, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte bună, fără cartelă SIM, cu acumulator, telefonul, culoare negru cu argintiu, într-o stare aparent foarte bună, fără cartelă SIM, cu acumulator inscripționat, telefonul, culoare argintiu cu gri-șobolan, într-o stare aparent foarte bună, fără cartelă SIM, cu acumulator, telefonul, culoare alb cu argintiu și marginea ecranului neagră, într-o stare aparent foarte bună, cu cartela SIM și acumulator.

Prin ordonanța din data de 12 mai 2015 s-a dispus ca un specialist IT din cadrul Direcției Naționale Anticorupție să efectueze, în baza mandatului de efectuare a percheziției informatice emis de instanța competentă, o percheziție informatică în vederea copierii entităților prezente pe suporții de stocare, inclusiv telefoane mobile, identificați cu ocazia constatării infracțiunii flagrante din 27 aprilie 2015 cât și cele predate sau identificate la percheziția autoturismului cu care se deplasau numitul B. și inculpata A.

În baza percheziției informatice realizata de specialist s-a constatat că cele 8 aparate telefonice cât și o cartela SIM, identificate la data de 27 aprilie 2015 asupra inculpatului C. reprezintă aparate telefonice și respectiv o cartelă SIM ce sunt funcționale, fară a exista dubii cu privire la autenticitatea și capacitatea acestora de a fi folosite în mod real ca și terminale GSM.

De asemenea, printre bunurile identificate în sacoșa menționată se regăsește și o sticlă de 1,5 litri, sigilată, cu eticheta inscripționată Nestea Peach, cu un conținut lichid de culoare maronie, pe rundul sticlei, din exterior, observându-se în centrul acesteia două substanțe, în mijloc de culoare neagră și pe margini de culoare transparentă, în legătură cu care, prin ordonanța procurorului din data de 06 mai 2015 s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice pentru a se stabili dacă conținutul lichid din recipientul din material plastic cu inscripția ,,Nestea Peach" identificat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante din data de 27 aprilie 2015 în Penitenciarul Iași reprezintă a băutură alcoolică și, eventual, care este tăria alcoolică a acestui lichid.

Potrivit Buletinului de Analiza din data de 11 mai 2015 întocmit de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor - Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea, concentrația alcoolică a lichidului din recipientul din material plastic cu inscripția ,,Nestea Peach" identificat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante din data de 27 aprilie 2015 în Penitenciarul Iași este de 39,42% volum.

În cursul anchetei penale, organele judiciare au efectuat și o percheziție asupra autoturismului, utilizat de inculpata A., ocazie în care, printre alte bunuri, a fost identificată și o agendă cu coperți de culoare albastră, având mențiunea 2015, printre filele acesteia găsindu-se o filă format A4 care, pe una din părți purtând mențiunile olografe cu pastă de culoare albastră: "nestea lămâie - whisky jack, în pâine galaxy - mini 4, în borcan 800 gr. 5 nokia c5, 700 lei lui O. - 20 (gr cu țipla lui), cetățuia în parcare, golf 5 - G. - tatuaj pe o mână, duminică la ora 6, 1.000 euro (bifat cu o cruciuliță deasupra mențiunii), un telefon de plastic de la P. (bifat cu o cruciuliță), un ifon cadou să spună".

Prin ordonanța procurorului din data de 06 mai 2015 s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-științifice grafoscopice pentru a se stabili dacă mențiunile olografe din fila format A4 efectuate cu pasta de culoare albastră:"nestea lămâie – whiski jack", "în pâine galaxy mini 4", "în borcan 800 gr. 5 nokia c5", "700 lei lui O. - 20 (gr cu țipla lui)", "Cetățuia în parcare golf 5-G.-tatuaj pe o mână", "Duminica la ora 6", "+1.000 euro", "+un tel de plastic de la P.", "un Ifon cadou să spună" sunt executate de aceeași persoană, respectiv A. care a completat mențiunile olografe din conținutul următoarelor documente: cererile depuse la Dosarele nr. x/333/2012, și nr. x/333/2013 ale Judecătoriei Vaslui, cererile formulate în Dosarele nr. x/89/2014, nr. x/89/2014M3, nr. x/89/2014M2 ale Tribunalului Vaslui, cât și cererile depuse la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași.

Prin raportul de constatare criminalistică grafică din 08 mai 2015 s-a stabilit că mențiunile olografe în litigiu, de pe coala de hârtie format A4 și scrisul model de comparație de pe documentele puse la dispoziție pentru numita A. au fost executate de către aceeași persoană.

Pentru a reține această situație de fapt, Curtea a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, expuse în cele ce preced.

Ansamblul mijloacelor de probă, sus-menționate, conturează existența infracțiunilor cercetate precum și vinovăția inculpaților în comiterea acestora.

În cauza de față, independent de împrejurarea recunoașterii, de către numitul B., în cursul judecății, a învinuirilor aduse acestuia și confirmării implicite a situației de fapt care îi implică și pe inculpații C. și A., există probe certe în susținerea existenței faptelor și a vinovăției acestora din urmă; mai mult, coroborarea unor indicii suficient de grave, precise si concordante, asimilată probelor indirecte, situează probațiunea dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Analizând probele de mai sus, Curtea le-a apreciat, potrivit principiilor generale în materia administrării probelor, reținând că probele nu au valoare mai înainte stabilită și că aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penală sau de instanța de judecată în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În cursul urmăririi penale, inculpații C. și A. au uzat de dreptul la tăcere, nedorind să dea declarații în cauză.

Singura poziție a inculpatului C. în cursul urmăririi penale în raport cu faptele imputate se regăsește în conținutul declarației sale luate în cadrul cercetării abaterii disciplinare (declarație aflată la filele 224-226, vol. 3, dosar instanță) în care acesta a arătat că, la data de 23 aprilie 2015, agentul de pe Secția 4 (fără a-i indica numele) l-a abordat când se întorcea de la cumpărături, spunându-i că îl va scoate mai târziu din cameră să vorbească ceva cu el.

Acesta a mai arătat că în acea zi, agentul nu l-a mai scos din cameră iar la data de 24 martie 2015, la ora 21.30, agentul a venit la cameră și i-a spus deținutului să meargă la PC2, ducându-l la intrarea între Secțiile 3 și 4 de pe blocul vechi unde i-a propus să-i aducă telefoane sau băutură pentru că are o problemă financiară și are nevoie de bani, în cele din urmă agentul convingându-l pe deținut, ambii căzând la înțelegere să-i aducă deținutului telefoane în ziua de luni (fără a preciza câte telefoane anume și în schimbul cărei sume de bani).

Inculpatul C., în cadrul aceleiași declarații, a arătat că și în urmă cu două luni, două luni și jumătate, același agent, când a fost de serviciu pe secția 4 i-a adus o sticlă de whisky în bidon de plastic de un litru, fără ca el să-i ceară, însă a aruncat sticla în WC întrucât i-a fost frică.

Acesta a precizat că agentul,,a tras” de el să-i aducă telefoane și băutură.

Referitor la punga descoperită cu ocazia flagrantului, deținutul C. a precizat în conținutul aceleiași declarații că în ziua de 27 aprilie 2015, în jurul orelor 16.00, agentul de pe Secția 4 a venit la el la cameră și i-a spus să meargă în PC2, deținutul a ieșut pe hol, agentul ducându-l în biroul șefului de secție și arătându-i o pungă, spunându-i că i-a adus salată beuf și să o ia și că după ce deținutul a luat sacoșa, agentul i-a spus că sunt telefoane, moment în care deținutul a aruncat-o în coșul de gunoi, spunând agentului că nu îl interesează și că vrea să-l ,,bage la cameră”, dar agentul îl ținea la ieșirea de pe Secția 4 către sala de sport, la scurt timp venind mai multe cadre care l-au întrebat ce de a fost scos din cameră și dacă știe ceva de sacoșă.

Audiat în fața instanței asupra învinuirilor aduse, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile procesual penale care reglementează „dreptul la tăcere”, inculpatul C. a avut, în esență, aceeași poziție, circumstanțiind unele aspecte cu elemente noi, nemenționate anterior, centrând demersul pe scopul acreditării tezei provocării infracționale de către agentul de penitenciar și al neimplicării infracționale a inculpatei A.

Astfel, acesta a arătat (filele 170-172, vol. 4, dosar instanță) că în seara de 24 aprilie 2015, orele 21.00-21.30, agentul G. (de această data menționându-i numele), l-a scos din camera spunându-i că ,,a venit avocatul” său și să meragă,,undeva unde nu bat camerele” (aspect, de asemenea, nemenționat anterior), conducându-l la ieșirea din corpul B către corpul C, începând să vorbească cu el, întrebându-l ,,cât este un telefon la pușcărie”, inculpatul răspunzând ,,20-30 milioane”, iar agentul a spus că șefii săi intră în vacanță și el are nevoie de bani, propunere la care inculpatul a achiesat, spunând ,,bine” (deși anterior inculpatul relatase că, dimpotrivă, ,,a fost convins, în cele din urmă”).

A mai arătat inculpatul C. că l-a întrebat pe agent cât vrea pentru un telefon iar agentul a spus să-i dea ,,jumătate din 20 de milioane”, la care inculpatul a spus ,,200 euro”, sumă cu care agentul a fost de acord, inculpatul spunându-i să-i aducă ,,un telefon și o sticlă de whisky pentru 300 euro” (deși initial nu menționase nimic despre sticla de băutură, menționând doar că era vorba de ,,telefoane”), și că agentul G. i-a spus atunci că ,,nu se riscă doar pentru atât”, context în care inculpatul i-a spus agentului că nu are mai mult de 1.000 euro, propunându-i să-i aducă patru telefoane, cu condiția ca dacă introduce mai multe, să-i mai dea bani.

Potrivit susținerilor inculpatului, agentul G. i-a spus că dacă intră cu telefoanele în sacoșa de mâncare nu este nicio problemă și că știe că inculpata A. este prietena sa, cerându-i inculpatului ca aceasta să vină la întâlnire, întrebându-l pe inculpat în cine are el cea mia mare încredere iar inculpatul a răspuns că în inculpata A., întrucât părinții săi sunt decedați iar sora sa este în Italia.

Inculpatul a mai arătat că a stabilit cu agentul G. ca telefoanele să fie introduse în pâine și într-un vorcan, agentul îndrumându-l în acest sens, rămânând ca inculpatul să facă rost de telefoane, să le disimuleze în alimente iar agentul să ia bunurile în parcare la Cetățuia la ora 17.00-18.00.

În continuare, inculpatul C. a arătat că la data de 25 aprilie 2015 a sunat un prieten al căruia nume nu a dorit să-l menționeze ,,pentru a nu-l implica”, a cerut de la acest prieten suma de 1.000 euro și patru telefoane (acest prieten având casă de amanet), apoi l-a sunat pe numitul B. și i-a spus să meargă la întâlnire cu acel prieten pentru a-i da banii și o sacoșă. A mai arătat că acel prieten i-a dat numitului B. o sacoșă cu o pâine prea mică pentru a introduce în ea telefoane, un borcan de salată și o sticlă de Nestea în care era whisky, deși a precizat că nu a convenit cu acel prieten să-i trimită și pâinea și borcanul, ci că vorbise doar de bani și de telefoane.

Inculpatul a susținut că a vorbit cu numitul B. după ce acesta a preluat sacoșa spunându-i să mai caute patru telefoane și că a vorbit și cu inculpata A. să-l însoțească pe B. cu mașina și să plătească niște telefoane, întrucât inculpatul nu avea încredere în B., anterior acesta păcălindu-l pe inculpat cu niște bani de la sora inculpatului.

În ceea ce privește pe inculpata A., inculpatul C. a arătat că nu i-a explicat acesteia ce face el și B. cu acele telefoane și că aceasta s-a întâlnit ,,instantaneu” cu B. și l-a dus pe acesta în parcarea de la Cetățuia unde convenise ci G. locul și ora.

În ceea ce privește momentul flagrantului, inculpatul C. a arătat că luni 27 aprilie 2015, când a fost scos din cameră, el fiind primul la gratii, agentul G. i-a făcut semn să treacă și să stea, inculpatul susținând că și-a dat seama că avea pe el aparatură, provocându-l la discuție și vorbind,,cam tare”, atrăgând atenția agentului în legătură cu acest lucru, ocazie cu care agentul i-a spus că a introdus bunurile pe poarta 1 și că urma să vadă cum le aduce după ora 16.00. În continuare, inculpatul a arătat că după ora 16.00, agentul G. l-a scos către biroului șefului de secție, inculpatul văzând că sacoșa era pe masă, agentul l-a întrebat câte telefoane sunt și că dacă depășește numărul patru să îi dea 200 euro pentru fiecare telefon așa cum au convenit pe 24 aprilie 2015 și să-i dea cadou un Iphone 5 că l-a sigurat că nu este nicio problemă să ia sacoșa întrucât după ora 16.00 sunt toți plecați acasă, ulterior agentul G. conducându-l pe un hol pe care nu se vedea cine vine pe alt hol, spunându-i să scoată o țigară și să mai vorbească și că atunci când s-a uitat pe holul Secției 4 a văzut pe ,,șeful de la mascați”, moment în care inculpatul a aruncat sacoșa într-un coș de gunoi aflat la cca. 4-5 metri de el.

Pentru a susține teza înscenării și provocării infracționale, inculpatul C. a arătat că la data de 23 aprilie 2015, agentul G. a ținut locul agentului R., la data de 24 aprilie 2015 seara, agentul G. i-a dat locul lui R. care era mutat pe Secția 3 și că de un an R. lucra doar pe Secția 4 și în prezent tot pe Secția 4 lucrează. De asemenea, în același scop, inculpatul a mai precizat că agentul G. i-a reproșat în discuția avută la data de 27 aprilie 2015 că nu a venit inculpata A. la întâlnire și că l-a mințit pe agent că aceasta ,,nu a vrut să vină sau ceva de genul acesta” și că agentul G. i-a cerut să vină inculpata A. ca să-i câștige încrederea, dar că nu i-a spus inculpatei A. să se întâlnească cu G. întrucât nu a vrut ,,să o implice în ceea ce făcea” el.

Împrejurările de fapt relatate de inculpat sunt neveridice, contrazise de ansamblul probatoriului administrat în cauză, susținerile inculpatului C. fiind și inconsecvente și contradictorii unele în raport cu celelalte sub anumite aspecte, dovedind o atitudine nesinceră, interesată în atestarea unor situații nereale apte să exonereze de răspundere penală atât pe el cât și pe inculpata A.

Practic, inculpatul C. a încercat constant să obstrucționeze stabilirea adevărului în cauză, susținând în mod nereal și încercând să acrediteze ideea că inițiativa infracțională nu i-a aparținut acestuia, ci agentului de penitenciar care l-a provocat la o anumită conduită și că inculpata A. nu are nicio implicare infracțională în cauză, deși a recunoscut participarea sa la momente esențiale ale desfășurării episodului factual, fără însă a oferi explicații plauzibile cu privire la motivele pentru care aceasta a avut o anumită conduită factuală.

Mai mult, din dorința de a susține cât mai fidel declarațiile mincinoase ale martorului B., făcute în fața instanței la același termen de judecată din 21 ianuarie 2015, și la audierea căruia inculpatul C. a asistat, fiind un aspect generic și explicit al strategiei propriei apărări ca inculpatul să dea declarații la finalul cercetării judecătorești, după ce asistă la audierea tuturor martorilor, pentru a stabili ce versiune îi este favorabil a susține dintre cele prezentate, inculpatul a omis că intră în contradicție cu propriile susțineri făcute în cuprinsul declarației sale luate în cadrul cercetării abaterii disciplinare (declarație aflată la filele 224-226, vol. 3, dosar instanță), dovedind nesinceritate și rea-credință.

Susținerile nereale ale inculpatului, chiar dacă unele dintre ele au fost susținute în mod minicinos de martorul B., sunt neplauzibile și infirmate de celelelate elemente extrase din probatoriul administrat.

În primul rând, în mod neplauzibil, inculpatul C. a arătat că agentul de penitenciar l-a abordat pe el și i-a propus să-i introducă în unitatea de detenție telefoane mobile, însă, din declarațiile constante ale agentului de penitenciar G., date în cursul urmăririi penale cât și in fața instanței, rezultă că, dimpotrivă, inculpatul C. a avut inițiativa infracțională, abordându-l pe agent în timpul programului de cumpărături permis persoanelor private de libertate, întrebând-l dacă poate vorbi cu agentul în mod deschis iar mai apoi, când a fost scos din cameră, la 2-3 ore de la finalizarea programului de cumpărături, același inculpat l-a întrebat pe agentul de penitenciar dacă îi poate aduce niște telefoane pentru suma de 1.000 euro, agentul spunându-i că vor vorbi seara când va intra în tura de noapte, însă acesta a anunțat ulterior conducerea unității de detenție despre cele întâmplate.

Potrivit declarațiilor martorului G., a doua zi, seara, vineri, după ce a avut acordul si aprobarea directorul unității de deținere, în jurul orelor 21.00-21,30 l-a scos din nou pe inculpatul C. din cameră ocazie cu care acesta i-a spus să îi aducă patru telefoane în schimbul sumei 1.000 euro pe care îi va aduce soția sa sau altcineva cu care urma să se întâlnească martorul la Mănăstirea Cetățuia, inculpatul fiind cel care i-a spus ca va primi cele patru telefoane mobile disimulate două în pâine și două într-o salată. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a spus că,,dacă treaba este bună”, va mai primi ceva cadou, comunicând-i atunci si ora la care urma ca martorul să se întâlnească cu persoana care îi va livra telefoanele, respectiv duminică, ora 17,00.

Contrar aserțiunilor apărării, martorul a precizat că inculpatul i-a spus ca dacă totul este în regulă să îi facă cu ochiul și să-i dea pachetul în tura de zi.

Martorul a mai arătat că ulterior acestei discuții, a anunțat din nou conducerea penitenciarului si despre aceasta discuție iar persoane din conducerea penitenciarului i-au spus sa meargă la Direcția Națională Anticorupție, ceea ce martorul a și făcut, sâmbătă prezentându-se la Direcția Națională Anticorupție Iași și înștiințând organele judiciare despre această situație, organele judiciare spunându-i să se prezinte la locul si ora stabilite pentru a prelua pachetul.

Potrivit declarațiilor aceluiași martor, acesta s-a prezentat duminică la ora 17,00 la parcarea de la Cetățuia și acolo a observat un bărbat în poziția șezut, singur, martorul dându-și seama ca acesta este persoana care urma să îi livreze pachetul, necunoscând numele persoanei, aflând ulterior din presă și din dosar că se numește B.

Martorul a confirmat că acesta i-a înmânat o sacoșă de culoare galbenă în care se afla un borcan cu salata beuf si o pâine, era si o sticlă, un recipient de plastic cu eticheta Nestea cu un lichid de culoarea ca de whisky, aceeași persoană înmânându-i și suma de 1.000 euro în bancnote de 100 euro, martorul numărând suma de bani și introducând-o în buzunar, după care l-a luat cu mașina pe B. și l-a lăsat la baza dealului, nu înainte însă ca martorul să-l întrebe cine l-a trimis iar acesta i-a spus că ,,soția lui C.”

Potrivit declarațiilor aceluiași martor, ulterior acesta s-a prezentat la Direcția Națională Anticorupție si a predat pachetul si suma de bani, rămânând să vină luni dimineața când intra în tura de zi să meargă la Direcția Națională Anticorupție să ia pachetul și să-l dea inculpatului C., ceea ce a si făcut, respectiv luni dimineața a luat sacoșa cu bunurile respective, a intrat în curtea penitenciarului, i-a făcut cu ochiul inculpatului C., iar în jurul orelor 15,00 l-a scos de pe cameră la biroul supraveghetorului și i-a înmânat pachetul, întrebându-l pe inculpat, să fie sincer și să-i spună câte telefoane sunt în pachet, acesta spunând că sunt 6 telefoane si că a pregătit un Iphone 5 cadou pe care să i-l dea. Cu aceeași ocazie inculpatul l-a întrebat pe martor dacă poate să îi mai aducă și alte telefoane și etnobotanice, martorul spunându-i că o să mai vadă cu telefoanele, iar în ce privește substanțele, l-a refuzat categoric.

În privința inculpatei A., în legătură cu care martorul a arătat că nu se aștepta să se prezinte la întâlnire, acesta a precizat că în contextul discuției de la momentul predării pachetului, inculpatul C. i-a spus că ,,soția lui este A., avocat”, al cărui nume îl precizase anterior și că era în biserică, și că nu a vrut să iasă de frică dar că persoana care i-a dat pachetul era de încredere.

În privința momentului flagrantului, martorul a relatat că după ce a mai stat de vorbă cu inculpatul C., acesta a luat pachetul și au venit cei de la Direcția Națională Anticorupție și din conducerea penitenciarului și l-au depistat, martorul observând într-o fracțiune de secundă că inculpatul C. a aruncat pachetul într-o găleată de gunoi și a strâns mâinile la spate și că după depistarea inculpatului în condițiile arătate au fost scoase bunurile din sacoșa respectiv au fost scoase 8 telefoane, 4 cartele și un încărcător și whisky in recipientul respectiv, bunuri în legătură cu care inculpatul a spus organelor care îl depistase ca nu sunt ale lui, întrebat fiind despre conținutul sacoșei de către organele judiciare, acesta spunând că nu știe ce are în acea sacoșă.

Contrar apărării care a invocat provocarea din partea agenților statului a săvârșirii infracțiunilor, îndrumarea și determinarea martorului să inițieze și să continue comiterea infracțiunilor, martorul G. a arătat că nu a fost influențat de către nimeni și nu au fost exercitate presiuni de către nimeni pentru a declara într-un anume sens, că mai lucrase înainte de acest eveniment pe acel sector, că de câteva luni nu mai lucrase pe acel sector dar începuse de câteva zile, în mod frecvent fiind modificări în ce privește atribuțiile agenților în funcție de cum stabilește conducerea penitenciarului, că tot timpul agenții sunt distribuiți si li se aduce la cunoștință la informarea de dimineață ce urmează să presteze în fiecare zi, necunoscând modificările de pe planificările angajaților întrucât conducerea întocmește listele de planificare, cel care are atribuția întocmirii fiind seful serviciului aplicare regim iar directorul adjunct le aprobă.

De asemenea, martorul a arătat că nu a fost îndrumat de cei din conducere care i-au spus doar că dacă este de acord și dacă inculpatul C. continuă, să meargă la Direcția Națională Anticorupție și că este alegerea sa dacă este de acord cu propunerea inculpatului, că cei din conducere nu l-au îndrumat să adopte o anumită poziție, ci i-au spus să se comporte normal.

Apărarea a încercat specularea unei neconcordanțe privind maniera de exprimare a martorului în cursul urmăririi penale în raport cu faza judecății în legătură cu noțiunea de,,abordare” și de,,îndrumare”, însă Curtea reține că nu există nicio diferență de esență între ceea ce martorul a arătat la urmărirea penală și ceea ce a explicitat în fața instanței, ,,contradicția” semnalată de apărare datorându-se, în fond, unei anume modalități de exprimare a aceleiași idei.

Din declarațiile constante ale martorului rezultă că nu acesta a abordat pe inculpat ci invers iar atunci când martorul l-a scos din cameră pe inculpat, nu s-a dus să-l abordeze ci, potrivit înțelegerii avute la momentul inițial în care inculpatul l-a abordat pe agent să vorbească ceva deschis cu acesta, agentul l-a scos pe inculpat din cameră, având acceptul directorului penitenciarului pentru a discuta cu inculpatul în scopul de a afla detalii despre modalitatea de facilitare a introducerii bunurilor interzise în penitenciar și eventual modalitățile prin care introdusese anterior astfel de bunuri și cu sprijinul cui, și nu pentru a-l aborda pe inculpat, astfel cum, în mod tendențios a afirmat apărarea.

În ceea ce privește modalitatea în care a adus la cunoștința conducerii propunerea pe care inculpatul C. i-a făcut-o, martorul a declarat că a anunțat verbal conducerea, informând direct pe directorul adjunct al penitenciarului, respectiv K. și că ulterior au aflat si alte persoane, respectiv directorul J. care l-a chemat la el.

Martorul a mai arătat că în legătură cu acest eveniment nu a întocmit raport, considerând că dacă a anunțat conducerea unității nu mai este necesar, dar că a aflat ulterior de la colegi că s-a întocmit și raport de incident.

În ceea ce privește susținerile apărării privind lipsa aprobării șefului de tură pentru ca martorul să poată discuta cu inculpatul, acesta a arătat că putea discuta cu inculpatul chiar și fără autorizarea șefului de tura de la ora 07,00 la orele 22,00, având dreptul să discute cu deținuții și chiar și noaptea putea lua contact cu persoanele deținute prin intermediul vizetei.

În ceea ce privește aspectul nerefuzului martorului față de propunerea inculpatului C., pe care apărarea și-a fondat, ca argument, susținerile în sensul existenței unei provocări, martorul a arătat că a vrut să arate că este corect pentru ca și ei, ca agenți de penitenciare, sunt acuzați că introduc bunuri interzise, că a vrut să demonstreze că nu are nicio legătură cu aceste evenimente iar când a înțeles să nu refuze propunerea infracțională a inculpatului, deși a admis că fără acesta, bunurile nu ar fi putut fi introduse în unitatea de deținere, a preconizat că va anunța conducerea penitenciarului și organele judiciare.

Martorul a negat că anterior i-ar mai fi adus o sticlă de whisky inculpatului C. dar a precizat că din spusele unui coleg, al cărui nume a preferat să nu îl divulge, știe că inculpatul C. l-a abordat și pe acesta să introducă bunuri care a bănuit că ar fi interzise și că i-a spus acest lucru acel coleg după ce martorul a ajuns în această situație.

Mai mult, martorul a arătat că a auzit anterior de la alți colegi, la nivel de zvon, că inculpata A. ar facilita introducerea de bunuri interzise în penitenciar (chiar și droguri) și că erau bănuite o serie de persoane și agenții aveau chiar o listă cu acestea.

Martorii J., directorul penitenciarului și K., directorul adjunct al penitenciarului, audiați fiind (filele 208-210 și 211-212, vol. 3, dosar instanță) au confirmat împrejurările esențiale cu privire la care martorul G. a relatat, precum și cu privire la care apărarea a avut obiecții, conturând situația de fapt reală, astfel cum aceasta s-a petrecut în concret și lipsind de temei susținerile apărării în sensul celor deja menționate cu privire la provocarea din partea agenților statului a săvârșirii infracțiunilor, îndrumarea și determinarea martorului să inițieze și să continue comiterea infracțiunuilor.

Astfel, martorul J. a arătat că are cunoștință despre fapta petrecută în penitenciar în sensul că agentul G. i-a adus la cunoștință, prin directorul adjunct K., director adjunct care i-a comunicat ca G. a fost abordat de condamantul C. pentru a introduce în penitenciar bunuri interzise și că după aceea a avut o discutie personală cu G. caruia i-a spus sa aibă răbdare, în sensul că poate propunerea inculpatului C. este fictivă, poate acesta are doar intenția de a-l încerca și să își continue activitatea pe același sector.

Potrivit declarației aceluiași martor, după a doua tură de serviciu, a fost iar contactat de K. care i-a spus că deținutul insistă, se confirmă și că că în aceeași zi a avut o discuție și cu agentul G. careia i-a spus că este alegerea sa dacă dorește să facă un denunț pentru că știu ce disconfort creează o asemenea situatie mai ales că această faptă este o infracțiune, ocazie cu care agentul G. i-a adus la cunoștință că vrea sa facă demersuri la Direcția Națională Anticorupție, astfel că au fost demarate procedurile judiciare, ulterior pe 27 sau 28 aprilie 2015, martorul discutând cu reprezentantul parchetului căruia i-a permis cu autorizație legală să intre în penitenciar pentru a surprinde infracțiunea flagrantă.

Martorul a relatat că are acces la camerele de luat vederei si nu a observat momentul în care detinutul avea o sacoșă în mână dar a sesizat atât el cât și procurorul și politistul că acesta s-a dat după colț, care nu este acoperit de camera de supraveghere.

Martorul a arătat că a acordat concursul organeler judicaire la această operatiune atât el cât și un agent operativ de la un etaj superior dar nu a surprins momentul când deținutul a fost prins cu sacoșa în mână pentru că la auzul pașilor, deținutul a aruncat sacoșa în coșul de gunoi, martorul nevăzând acest lucru dar auzind de la echipa operativă care i-a relatat că deținutul a aruncat sacoșa la un coș de gunoi.

Potrivit aceluiași martor, deținutul C. a fost scos din cameră de cel puțin trei ori: prima dată cand i s-a facut propunerea agentului, a doua oară când a insistat și a treia oară când i-a dat sacoșa, precizând că agentul poate scoate din cameră persoana detinută de câte ori solicită aceasta pe hol fiind telefoanele, agentul neavând nevoie de o aprobare pentru a scoate deținutul din cameră pentru a merge la cabinetul medical în programul aprobat, la plimbare și pentru a aduce la cunoștință orice problemă pe care o are.

În ceea ce privește scoaterea deținutului C. din cameră, martorul a arătat că nu stie în ce condiții a avut loc prima scoatere dar la cea de-a doua el a aprobat agentului să scoată persoana detinută pentru a vedea dacă mai insistă.

Cu referire la condițiile în care poate fi scos un condamnat seara, martorul a declarat că de regulă există posibilitatea scoaterii până la apel, care, de regulă, este până la ora 20,00 seara, ca excepție poate fi scos și după apel în situații excepționale, de pildă, deces familie cu aprobare șefului de tură sau șefului penitenciarului după apel și că nu cunoaște ora la care deținutul C. a fost scos, dar consideră că agentul a avut acordul său verbal pentru descoperirea sau zădărnicirea săvârșirii unei infracțiuni și că acesta nu și-a încălcat atribuțiile.

În ceea ce privește întocmirea raportului de incident, martorul a arătat că nu i-a spus agentului să întocmească un astfel de raport întrucât raportul se intocmește la aprecierea persoanei in cauză și nu din dispoziția unui superior din penitenciar.

Întrebat fiind de către apărare dacă nu consideră că situatia de fapt sesizată de agent era circumscrisă abterilor disciplinare, martorul a răspuns că nu, ci doar a fost o discutie nu se concretizase nimic, respectiv au fost doar discutii intre agent și detinut în legatura cu propunerea care i s-a facut de introducere a bunurilor.

Conform declarației martorului, despre suma de 1.000 euro agentul i-a spus la prima intalnire, afirmând că e posibil să fie vorba despre concubina, iubita deținutului C., dar la a doua întervedere i-a spus că inculpata A. ar fi unul dintre intermediarii de la care va primi bunurile.

În ceea ce privește punctele de control prin care trec agentii pana la intrarea in serviciu, martorul a arătat că acestea sunt în număr de două, că agenții sunt controlați dar că poate fi înșelată vigilenta, de exemplu când vin 15-20 agenți care trebuie să intre în tură în același timp și atunci controlul este mai superficial, persoana care verifică este doar una, poate fi inșelată, dovadă că sunt în penitenciar telefoane și au fost descoperiti angajați care au introdus telefoane și au dosare penale.

În privința inculpatului C., martorul a precizat că nu cunoaște dacă avea atunci un telefon în celula dar a aflat de la colegi că acesta ,,este doritor să aibă, să intre în posesia unui telefon” iar atunci cand au fost situatii similare, martorul a spus angajatului să sesizeze parchetul, dar că este primul caz în care un agent de penitenciar face un denunț, deși au existat și alte situatii similare iar martorul a sugerat să sesizeze parchetul dar nu a avut loc sesizarea pentru că nu s-au concretizat propunerile.

În ceea ce privește planificarea, martorul a arătat că nu are cunoștință dacă aceasta a fost modificată, planificarea întocmindu-se de șeful de serviciu și este dată spre aprobare directorului adjunct și putând fi modificată oricând pe parcursul aceleiași zile.

În ceea ce privește inițiativa denunțării faptei, martorul a precizat că agentul G. i-a spus ca este dispus sa sesizeze parchetul.

Martorul a recunoscut că după flagrant s-ar fi exprimat că ,,eu mă chinui să le scot” și deținutul C. ,,le bagă”, referindu-se la bunurile interzise, sau că,,eu sunt tânăr, noi avem treabă de acum înainte”, fără a putea reda exact expresia folosită, admițând că sunt cuvinte din adresarea către deținuți când descoperă această infractiune și că, într-adevar, deținutii la care descoperă astfel de fapte sunt avuți în vedere la control, sigurață, pachete pe care le primesc pe toată durata executării pedepselor.

Și martorul K., directorul adjunct al penitenciarului, a relatat că agentul G. i-a adus la cunoștință că inculpatul C. i-a propus să-i introducă bunuri interzise în penitenciar iar el a adus la cunoștință martorului J. acest aspect dar că ce s-a întâmplat ulterior nu a mai cunoscut si nu l-a mai întrebat pe G.

În ceea ce privește ziua flagrantului, martorul a relatat că a fost desemnat să se deplaseze cu organele judiciare la locul incidentului iar când a ajuns la fața locului în capătul holului, pe un coș în zona în care se afla și deținutul C. era o sacoșă cu bunuri interzise disimulate, respectiv, telefoane și o sticlă de whisky, ulterior, pe camere văzând că inculpatul C. pusese acolo sacoșa.

În legătură cu aspectele cu privire la care inculpații și-au centrat apărarea, martorul a arătat că agentul supraveghetor poate scoate în cadrul programului aprobat persoanele deținute din cameră, chiar în afara programului, cu aprobarea șefului de tură și in situații grave șeful de tură anunță directorul penitenciarului și că agentul G. avea voie să îl scoată fără aprobare până la ora 20,00, când este făcut apelul numeric, și când se intră în cameră și agentul îi numără pe cei din cameră să fie la număr toți deținuții iar la stingere se încuie peste tot grilaje. Martorul a mai precizat că între 20,00-22,00 mai este program iar după 22,00 se iau cheile și nu se mai scot, ci doar cu aprobarea șefului de tura și in prezenta acestuia și că este posibil ca el să fi modificat planificarea dar nu mai reține motivul pentru care a procedat astfel.

În al doilea rând, audiat în cursul urmăririi penale, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile procesual penale care reglementează „dreptul la tăcere”, numitul B., în calitate de inculpat, a recunoscut comiterea faptelor imputate de către organele de anchetă penală, relatând în mod amănunțit desfășurarea activității infracționale.

În esență, acesta a recunoscut că la inițiativa lui C. împreuna cu acesta și cu inculpata A. au luat hotarârea de a mitui un agent de penitenciar în schimbul ca acesta din urmă să accepte să introducă în incinta Penitenciarului Iași pentru a preda apoi lui C., bunuri a căror deținere este interzisa în locurile de detenție, respectiv telefoane mobile și băutură alcoolică.

Martorul B., audiat fiind în calitate de suspect în cursul urmării penale a relatat că îl cunoaște pe inculpatul C. de aproximativ 25 ani, acesta fiind vecin de-al său, că acesta se află în executarea unei pedepse de cinci ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane", fiind încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranță lași aproximativ din luna mai 2014.

În privința inculpatei A., numitul B. a arătat că o cunoaște de circa 5 ani, aceasta fiind avocat în Baroul Vaslui, nu se află în relații de rudenie cu aceasta și că nu știe în ce relații se află cu inculpatul C., dar aceasta este avocata sa în cauza în care este judecat la Curtea de Apel Galați pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune.

A mai arătat acesta că încă de la momentul încarcerării sale în Penitenciarul Iași, inculpatul C. l-a apelat telefonic pentru a discuta cu acesta, iar uneori a fost contactat de sora acestuia, care se află în Italia și care i-a trimis diverse sume de bani pentru a-i cumpăra alimente fratelui său.

Numitul B. a precizat că în după-amiaza zilei de 25 aprilie 2015 (sâmbătă), a fost apelat de inculpatul C., de la un post telefonic cu număr ascuns, acesta spunându-i să se întâlnească cu o persoană iar aceasta îi va aduce o sacoșă, în care va fi o sticlă, o pâine, un borcan cu mâncare, patru telefoane mobile cu un încărcător precum și suma de 1.000 euro.

Cu privire la cele patru telefoane cu tot cu încărcător, a arătat că inculpatul C. i-a cerut să le introducă în pâinea care îi va fi adusă de persoana respectivă (nu i-a spus care este genul acelei persoane sau numele ei) pentru a le disimula (ascunde) și pentru a nu fi găsite la controalele de la penitenciar, iar cu privire la suma de 1000 euro, tot inculpatul C. i-a spus că se va întâlni în ziua următoare, duminică, în jurul orelor 17.30 - 18.00, în zona Cetățuia din municipiul Iași, și să o remită acelei persoane, cu numele de ,,G.”, care va veni la întâlnire cu un autoturism, de culoare închisă și care va avea un tatuaj pe braț.

Același B. a precizat că inculpatul nu i-a dat mai multe detalii legate de acest „G.", dar i-a spus să-i dea acestuia pachetul ce conținea sticla cu suc, borcanul cu mâncare și pâinea în care trebuia să introducă cele patru telefoane mobile și încărcătorul aferent.

Acesta a mai arătat că nu a știu la momentul respectiv că în borcanul cu mâncare erau disimulate alte telefoane mobile și că în sticla cu suc era introdusă de fapt o cantitate de whiskey, lucru pe care l-a aflat cu ocazia audierii sale din data de 27 aprilie 2015. A mai arătat că în cadrul aceleiași discuții telefonice purtate cu inculpatul C. în cursul zilei de 25 aprilie 2015, acesta i-a spus ca în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 14.00-15.00, să se deplaseze pe b-dul …, n zona parcului situat vis-a-vis de Hotel, unde se va întâlni cu persoana care îi va da sacoșa ce trebuia să conțină sticla cu suc, pâinea, borcanul cu mâncare și cele patru aparate telefonice cu tot cu încărcător, deplasându-se în zona respectivă imediat și întâlnindu-se în parcul amintit cu un bărbat care era însoțit de o femeie, bărbatul având în mână o sacoșă de culoare galben-crem, fapt pentru care s-as dus la acesta și l-a întrebat dacă trebuia să se întâlnească cu cineva, suspectul descriind acel bărbat ca având cca. 35-40 ani, brunet, 1,65 metri înălțime, îmbrăcat într-un treining de culoare negru cu verde și că acesta i-a înmânat pachetul, ocazie cu care a constatat că în punga respectivă se afla un plic ce conținea 10 bancnote de câte 100 euro, alături de acest plic fiind un borcan cu salată boeuf ce era sigilat la gură cu folie alimentară, o pâine introdusă într-o sacoșă pentru pâine (transparentă) cu însemnul specific brandului „Carrefour", un număr de patru telefoane mobile (care erau legate două câte două cu folie alimentară), un încărcător și o sticlă de 1,5 litri ce avea inscripția „Nestea".

Potrivit suspectului, după primirea acestui pachet, s-a deplasat la domiciliul său, a scos pâinea din sacoșa primită și a procedat la efectuarea unei tăieturi pe laterala pâinii, unde a introdus cele patru telefoane mobile și un încărcător, după care le-a așezat înapoi în sacoșa de culoare galben-crem și a așteptat a doua zi pentru a se întâlni cu ,,G.” iar în după-amiaza zilei de 26 aprilie 2015, în jurul orelor 16.00, pe același post telefonic a fost apelat (tot cu număr ascuns) de inculpatul C., căruia i-a confirmat că a primit sacoșa de la bărbatul respectiv, acesta solicitându-i să meargă la întâlnirea cu „G." conform discuției din ziua precedentă.

Astfel, a arătat numitul B. în calitate de suspect, în jurul orelor 17.30-18.00, ale zilei de 26 aprilie 2015, ,,cu totul întâmplător” a fost sunat de inculpata A., care i-a spus că trebuie să-i dea niște acte, respectiv confirmarea unui fax trimis de aceasta la Curtea de Apel Galați, unde la data de 27 aprilie 2015 a avut termen pentru prelungirea măsurii controlului judiciar, inculpata venind la domiciliul său pentru a-i aduce actele respective iar el i-a spus că avea treabă și că intenționa să se deplaseze în zona Cetățuia pentru a se întâlni cu o persoană, acesta arătând însă că nu știa la momentul respectiv că ,,inculpata A. ar fi la curent cu această întâlnire” a sa și că inculpata A. i-a spus că îl poate transporta ea cu mașina până în zona respectivă pentru că intenționa să meargă la Mănăstirea Cetățuia, în aceste împrejurări, luând cu el sacoșa ce conținea bunurile descrise mai sus, inclusiv suma de 1.000 euro, urcându-se în autoturismului cu care venise inculpata A., aceasta lăsându-l în parcarea Mănăstirii Cetățuia, iar ea a intrând în incinta lăcașului de cult.

A mai arătat acesta că a rămas pe o bancă având asupra mea sacoșa cu bunuri și suma de 1.000 euro iar după circa 30 minute, în zona respectivă a venit un autoturism de culoare închisă, iar după ce a coborât de la volan a observat că (n.r. șoferul) avea un tatuaj pe ambele brațe, fapt ce l-a determinat să creadă că acest bărbat fusese trimis de inculpatul C..

Acesta a confirmat că s-a îndreptat către acel bărbat și, având în brațe sacoșa, i-a indicat să lase telefoanele mobile în autoturismul cu care venise, precum și sacoșa pe care trebuia să i-o remită, conformându-se cererii și după ce a vrut să-i înmânez cele 10 bancnote a câte 100 euro, „G." a refuzat inițial, cerându-i să se deplaseze pe jos prin parcare pentru a discuta și chiar să intre în curtea mănăstirii, intrând amândoi în curtea mănăstirii, împrejurări în care i-a dat acestuia cele 10 bancnote, i-a numărat în prezența sa după care l-a întrebat câte telefoane mobile se aflau în pachetul respectiv, acesta spunându-i că în pachet sunt 4 sau 5 telefoane, aceasta pentru că observase că pâinea fusese tăiată deja și exista posibilitatea să fi fost introdus deja un alt telefon mobil, iar „G." i-a spus că speră că în pachet sunt doar 4-5 telefoane, pentru că dacă ar fi mai multe telefoane, pentru fiecare telefon trebuia să primească în plus 200 euro.

A mai precizat că după ce i-a dat banii, s-a urcat în mașina lui „G.", rugându-l pe acesta să îl lase la baza dealului Cetățuia, în stația de autobuz, pe drum, „G." întrebându-l cum va proceda în legătură cu cealaltă serie de telefoane mobile ce urma a fi introdusă în Penitenciarul Iași, iar el i-a spus că nu știe ce a stabilit cu persoana cu care discutase, pentru că, la rândul său, și el preluase pachetul de la o altă persoană necunoscută.

În fine, B. a arătat că după ce a plecat de la Mănăstirea Cetățuia, inculpata A. a rămas în incinta lăcașului de cult, însă în seara aceleiași zile de 26 aprilie 2015 l-a apelat telefonic și l-a întrebat dacă a plecat din locul în care îl lăsase și dacă și-a terminat treaba, el răspunzând că plecase deja de la mănăstire, l-a întrebat apoi unde se află și și-au dat întâlnire pe b-dul …, în fața complexului comercial „…", aceasta ajungându-l din urmă în zona respectivă, întrebându-l unde intenționează să meargă, el răspunzând că dorește să meargă acasă, iar aceasta s-a oferit să îl conducă acasă, motivând că oricum intenționa să se întâlnească cu o prietenă în cartierul unde domiciliază el.

Deși a arătat că nu a discutat nimic cu inculpata A., iar după ce a ajuns în cartierul …, aceasta l-a lăsat în stația de taximetre și s-au despărțit, numitul B. a arătat că inculpata A. observase că nu mai avea sacoșa în mâini, l-a întrebat ce a făcut cu aceasta iar el i-am răspuns că a remis-o unei persoane cu care se întâlnise la Mănăstirea Cetățuia.

Numitul B. a confirmat că în seara zilei de 26 aprilie 2015 inculpatul C. l-a contactat din nou telefonic și l-a întrebat dacă se întâlnise cu „G." iar el i-a confirmat că a făcut întocmai cum i-a spus.

Deși inițial, în declarația sa în calitate de suspect, analizată în cele ce preced, numitul B. ia trecut sub tăcere o serie de aspecte esențiale ale situației de fapt reale, încercând, neplauzibil, să acopere contribuția inculpatei A., în declarația sa dată la doar o zi distanță, respectiv la 28 aprilie 2015, de această dată, în calitate de inculpat, acesta a revenit asupra unor aspecte privind pe cea din urmă inculpată, cu implicații supra modificării situației factuale redate anterior, arătând că în cursul discuției telefonice din data de 25 aprilie 2015, inculpatul C. i-a spus să o sune pe inculpata A., prietena sa, pentru a se întâlni cu aceasta și să-i dea mai multe detalii legate de modalitatea de introducere în penitenciar a acestor telefoane mobile și că după încheierea convorbirii telefonice cu inculpatul C., după circa 10 minute, a discutat telefonic cu inculpata A. cu care și-a dat întâlnire la restaurant, în municipiul Iași, la această întâlnire inculpata A. venind singură, iar în timpul discuției cu aceasta pe tema termenului pe care îl avea la data de 27 aprilie 2015 la Curtea de Apel Galați, la masa lor a venit numitul S. care era însoțit de concubina sa, iar după încheierea discuției legate de acest proces, la care au sistat și cei doi, numitul B. și inculpata A. au plecat din restaurant în cartierul …, fiind lăsat la domiciliu de inculpata A., ulterior fiind sunat din nou de inculpatul C., care i-a să se întâlnească din nou cu inculpata A. pentru a merge împreună să cumpere patru telefoane mobile de la orice casă de amanet.

Deși a precizat că inițial nu a fost de acord cu propunerea inculpatului C., fără a-i motiva decizia sa, numitul B. a arătat că ulterior, în seara aceleiași zile de 25 aprilie 2015 s-a întâlnit din nou cu A. și a mers la Casa de amanet M. din cartierul … cu intenția de a cumpăra cele patru telefoane mobile, au intrat împreună în incinta respectivei case de amanet, unde inculpata A. a scos din portofel aproximativ 1.100 lei și a achitat contravaloarea celor patru telefoane mobile, iar după ce au cumpărat cele patru telefoane, inculpata A. i le-a dat lui pentru a le introduce în pâine.

Numitul B. a recunoscut că după ce a cumpărat cele patru telefoane mobile, s-a deplasat împreună cu inculpata A. la complexul comercial Carrefour din zona „Baza 3", unde el a cumpărat două pâini rotunde, albe, ambalate în sacoșe de hârtie și plastic transparent iar după aceste cumpărături, inculpata A. l-a condus la domiciliu, iar când a coborât din autoturismul său (de culoare vișinie) i-a dat o sacoșă de culoare crem ce conținea pâinea cumpărată de el de la Carrefour, un borcan ambalat cu folie alimentară transparentă cu salată boeuf, o sticlă cu ceai Nestea și cele patru telefoane mobile, pentru a le introduce în pâinea cumpărată de el.

Potrivit susținerilor numitului B., acesta nu a discutat nimic cu inculpata A. în legătură cu ceea ce urma el să facă, pentru că atât el cât și inculpata au discutat telefonic cu inculpatul C.

Conform aceleiași declarații dată în calitate de inculpat, după ce a ajuns acasă, numitul B. a scos pâinea din sacoșă, a rupt pâinea și a introdus în interiorul acesteia cele patru telefoane mobile cu tot cu un încărcător iar în după-amiaza zilei de 26 aprilie 2015, s-a întâlnit cu inculpata A. în cartierul … iar aceasta i-a adus suma de 1.000 euro, în 10 bancnote de câte 100 euro, bani pe care i-a spus să-i dea persoanei cu care urma să se întâlnească, respectiv cu „G.", numitul B. precizând că inculpata A. știa că el urma să se întâlnească cu acest „G." și că tot atunci a plecat cu inculpata A. în zona mănăstirii Cetățuia, având asupra sa sacoșa dată în seara zilei precedente de inculpata A., sacoșă în care se afla, sticla cu ceai Nestea, borcanul cu salată și pâinea în care introdusese cele patru telefoane mobile.

A mai precizat acesta că după ce a ajuns la Mănăstirea Cetățuia, inculpata A. a intrat în lăcașul de cult, și, așa cum a declarat deja și anterior, el s-a întâlnit cu „G.", căruia i-a dat suma de 1.000 euro și sacoșa respectivă, acesta precizând în final că nu am alte precizări de făcut și niciun fel de obiecțiuni cu privire la modul în care a decurs audierea sa sau la cele consemnate de către ofițerul delegat.

În faza judecății în primă instanță, martorul B., în calitate de inculpat, a adoptat aceeași poziție procesuală de recunoaștere a comiterii, în calitate de complice, a celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, solicitând, fără a da declarație pe fondul acuzațiilor, ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 377 C. proc. pen.

Cu toate acestea, în mod neplauzibil, la termenul de judecată din 21 ianuarie 2016, audiat fiind în calitate de martor după momentul recunoașterii faptelor proprii și al condamnării sale în baza procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, B. a indicat o situație de fapt diferită, încercând, în mod părtinitor și subiectiv, să minimizeze contribuția inculpatei A. și să acreditarea teza neimplicării infracționale a acesteia, susținând strategia de apărare a inculpaților C. și A., revenind la varianta factuală inițială.

Astfel, contrar celor relatate în cursul urmăririi penale, și implicit celor recunoscute cu privire la baza factuală prin declarația de recunoaștere a învinuirii pentru care a fost condamnat în cauza disjunsă, înregistrată sub nr. x/45/2015, acesta a arătat, cu referire la inculpata A. că ulterior discuției telefonice cu inculpatul C., s-a intalnit intamplator cu inculpata A. care l-a condus la Cetățuia, în locul indicat de inculpatul C. pentru a da sacoșa acelei persoane și că inculpata A. nu l-a intrebat ce urma sa facă și că aceasta nu avea de unde sa stie de intalnirea cu acea persoană, revenind fundamental asupra declarației sale anterioare.

Totodată, acesta a mai arătat, nesincer, că nu a discutat nimic cu inculpata A. despre ce facuse el, că inculpata A. nu stia ce treaba are el si nu l-a intrebat daca și-a terminat treaba (deși acest aspect fusee relatat chiar în cuprinsul declarației sale în calitate de suspect), că nu iși aduce aminte dacă inculpata A. l-a intrebat ceva despre sacoșă sau dacă a observat că el nu mai are sacoșa, că inculpatul C. nu i-a spus nimic despre inculpata A.

Sesizând dificultatea situației în care se autoplasa prin susținerile sale neconforme realității, martorul B. a revenit asupra declarației anterioare și a arătat că sâmbătă, pe 24 sau 25 aprilie 2015, inculpatul C. i-a spus să se întâlnească cu inculpata A. și să cumpare telefoane de la amanet fără a-i preciza un loc exact, martorul fiind de acord cu inculpatul C. și s-a întâlnit cu inculpata A. și a mers la o Casa de amanet din M. și au cumparat patru telefoane mobile, telefoanele fiind achitate de inculpata A. și au costat 1.000-1.100 lei, aceeași inculpată conducându-l la locuința sa unde el a introdus telefoanele mobile, 8 bucăți, în pâine și borcanul cu salată beuf pe care i l-a dat acea persoană și nu inculpata A.

Pentru a potența, dacă mai era necesar, perspectiva nesincerității și relei sale credințe în privința relatării situației de fapt reale, martorul a mai arătat că nu crede că inculpata A. știa de intentia de a introduce telefoane mobile în penitenciar, că este singur că suma de bani de 1.000 euro i-a fost dată de acel barbat de la Hotel, că, din câte cunoaște el, inculpata A. nu stia ca el trebuie sa se intalnească cu acea persoana la Cetătuia sa îi dea sacosa și banii.

În legătură cu susținerea din declaratia dată ca inculpat, în care martorul a arătat că inculpatul C. i-a spus să o sune pe inculpata A. pentru a-i da detalii cu privire la introducerea de telefoane în penitenciar, acesta a arătat, în pofida tuturor evidențelor nesincerității sale și a situației ridicole în care se autoplasa cu fiecare afirmație mincinoasă, că nu este adevarat că pe 25 aprilie 2015 inculpatul C. i-a spus să o sune pe inculpata A. să îi dea acesta detalii privind introducerea de telefoane în penitenciar și că a declarat în acest fel întrucât doamna procuror i-a spus ca îi dă drumul dacă spune așa, același lucru spunându-i și avocatul T. care l-a asistat la audiere, dar că este adevarat ca a recunoscut faptele cum sunt redate în rechizitoriu.

Curtea a precizat că aceste ultime împrejurări relatate de numitul B. trebuie analizate nu în mod unilateral, ci contextualizat și prin coroborare cu datele și informațiile credibile extrase din ansamblul probatoriului cauzei care nu numai că nu confirmă elementele faptice alegate de martor, dar dovedesc o situație contrară celei prezentate, astfel că a acordat valoare probantă declarației sale date în cursul urmăririi penale în calitate de inculpat, declarația din fața instanței marcând o revenire, subiectivă și interesată, la prima versiune prezentată de acesta în calitate de suspect.

Pe de altă parte, declarația inculpatului C. dată în fața instanței nu este altceva decât expresia unei preocupări a acestuia, conivente cu cea a numitului B., la a cărui audiere a asistat, de acreditare a unei teze factuale nereale, apte să conducă la deturnarea stabilirii unei situații de fapt obiective, în scopul exonerării inculpatei A. de răspundere penală și al minimizării amplitudinii infracționale a propriei contribuții.

În esență, apărarea a invocat provocarea și înscenarea din partea agenților statului,,,organele judiciare din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, cu concursul conducerii Penitenciarului Iași, folosindu-l pe gardianul G. în calitate de ,,agent provocator”, în scopul obținerii de probe, recurgând la simularea comportamentului infracțional în urma unui instructaj efectuat după o tematică prestabilită”.

Trebuie precizat că teza provocării a fost examinată de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din camera de consiliu din 22 iunie 2015, constatându-se legalitatea sesizării instanței.

Cu toate acestea, față de importanța și greutatea pe care o are aceasta pentru soluționarea cauzei, sub aspectul stabilirii vinovăției sau nevinovăției inculpaților, Curtea a reexaminat-o cu ocazia deliberării fondului cauzei, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (relevantă fiind hotărârea din 01 iunie 2010 în cauza Bulfinski contra României).

Potrivit acestei hotărâri, există obligația instanțelor interne de a face o analiză atentă a materialului aflat la dosar atunci când un acuzat invocă o înscenare din partea poliției.

În cadrul acestui raționament, pe care Curtea l-a realizat la rândul său potrivit propriului demers analitic, punctul de plecare îl reprezintă definirea principiului loialității administrării probelor, noțiune care în literatura juridică a primit sensul acelei reguli potrivit căreia este interzisă utilizarea oricărei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea cu rea-credință a unui mijloc de probă sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracțiuni în vederea obținerii unui mijloc de probă.

În aceste sens, în conformitate cu disp. art. 101 alin. (3) C. proc. pen., este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. Încălcarea acestei reguli se sancționează cu excluderea mijlocului de probă, în baza art. 102 alin. (2) C. proc. pen.

Provocarea presupune determinarea cu știință a unei persoane să comită o infracțiune sau să continue săvârșirea unei infracțiuni.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi considerată provocare dacă există o suspiciune rezonabilă că o persoană participă la o infracțiune sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni.

Organele judiciare care suspectează implicarea unei persoane în activități infracționale nu trebuie să aibă o atitudine activă, care să determine persoana inactivă să comită o infracțiune, ci trebuie să-i ofere acesteia o tentație obișnuită, o oportunitate ce nu are caracter excepțional de a încălca legea, altfel spus trebuie să se limiteze la examinarea de o manieră pasivă a activității infracționale, fără a exercita asupra persoanei o influență de natură a o instiga la comiterea infracțiunii, care altfel n-ar fi fost comisă (cauza Ramanauskas c. Lituaniei).

Valorificând aceste principii jurisprudențiale în prezenta cauză, în raport de ansamblul probatoriului administrat în dosar, Curtea a constatat că nu se poate reține provocarea polițienească în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit disp. art. 101 alin. (3) C. proc. pen. ,,este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe”.

O conduită de genul celei arătate în norma de procedură sus citată se răsfrânge asupra vinovăției ca element constitutiv al infracțiunii. Este știut faptul că atitudinea psihică a făptuitorului este determinată de factorul volitiv și cel intelectiv. Pentru a reține vinovăția în comiterea unei fapte penale nu este suficientă voința de a săvârși fapta, ci este necesar ca această voință să fie liber determinată, lipsită de orice constrângere care ar veni din exterior. Constrângerea presupune intervenția unui factor exterior care suprimă fie factorul volitiv (în cazul constrângerii fizice) fie pe cel intelectiv (în cazul constrângerii morale), în sensul că persoana constrânsă nu are capacitatea de a alege liber dacă să comită sau nu fapta.

Provocarea din partea agenților statului reprezintă o formă aparte de constrângere morală și poate fi reținută atunci când se face dovada existenței unei incitări, a unei determinări de comitere a faptei, realizată de către agentul satului asupra persoanei pusă ulterior sub acuzare; intenția criminală, în cazul provocării, trebuie să aparțină agentului statului, fiind necesar totodată să se stabilească că fără intervenția acestuia, inculpatul nu ar fi intrat în sfera ilicitului penal și astfel nu ar fi comis fapta penală imputată. Incitarea, determinarea la comiterea sau continuarea comiterii unei infracțiuni nu poate fi realizată decât prin intermediul mijloacelor prevăzute la art. 101 alin. (1) C. proc. pen. care, în concret, îmbracă forma,,îndemnului”.

În ceea ce privește utilizarea colaboratorului cu identitate reală, cadrul legal îl constituie dispozițiile art. 138, art. 148 și art. 150 C. proc. pen., cu precizarea că aceste norme juridice reglementează și o procedura de simulare a comportamentului infracțional, constând în comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infracțiuni de corupție, procedura ce este supusă autorizării din partea organului judiciar competent, în scopul obținerii de mijloace de probă.

În cauza de față, infracțiunile de dare de mită și introducere, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți, așa cum sunt descrise în rechizitoriul procurorului, se pretinde că au fost comise, infracțiunea de dare de mită, prin două dintre cele trei modalități alternative, respectiv promisiunea și apoi darea de bani, iar cealaltă infracțiune îi este imputată inculpatului C. în forma participației penale a instigării. În raport de aceste aspecte, se reține că inițiativa infracțională pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății i-a aparținut instigatorului, respectiv mituitorului, adică inculpatului C..

Dată fiind această modalitate concretă în care se suspectează că a acționat inculpatul C., reținând că în cazul infracțiunii de dare de mită, existența provocării presupune ca abordarea inițială să aparțină funcționarului public, mituitului (în cazul examinat, această calitate revenind agentului statului care, cu autorizarea prealabilă din partea procurorului, a avut un comportament simulat) prin pretinderea, în mod insistent, de bani sau alte foloase cu promisiunea că în schimb va facilita introducerea în penitenciar a unor bunuri interzise, cărora inculpatul să nu le fi putut rezista, de facto, este exclusă provocarea la infracțiunea de dare de mită.

În raport de conduita infracțională imputată inculpatului C. din care reiese că inițiativa infracțională i-ar fi aparținut, este exclusă posibilitatea ca acesta să fi acționat la ,,îndemnul” colaboratorului cu identitate reală, în absența rezoluției infracționale proprii, liber hotărâtă.

În condițiile existenței presupuselor acțiuni repetate de promisiune a unei sume de bani din partea inculpatului C., promisiune care apoi ar fi fost materializată prin realizarea acțiunii de dare, remitere a sumei bănești promise, ideea acreditată de apărare că săvârșirea faptei de dare de mita nu ar fi fost realizată în condițiile ”lipsei” agentului statului, este neverosimilă.

Acțiunile constând în planificarea agentului de penitenciar G., în zilele de 23 și 24 aprilie 2015, în cadrul secției E4 din Penitenciarul Iași, scoaterea din celulă a inculpatului C., conducerea acestuia, pe hol, la intrarea în secție și revenirea asupra discuției purtată cu o zi înainte, nu reprezintă activități care să se circumscrie noțiunii de ”provocare” întrucât ele nu implică o incitare, o determinare la comiterea de infracțiuni.

Astfel cum s-a reținut și în cadrul procedurii de cameră preliminară, simplul fapt al utilizării în cursul anchetei penale, ca metodă de investigație menită să asigure strângerea de probe, a colaboratorului cu identitate reală G., în contextul în care acesta a informat organele judiciare penale despre propunerea de corupere ce îi fusese avansată, nu echivalează cu reținerea unei provocări din partea agenților statului în comiterea infracțiunilor ce formează obiectul prezentei judecăți.

Așa după cum a statuat și Curtea de la Strasbourg în jurisprudența sa, recurgerea la metode de investigație speciale nu implică, în sine, încălcarea dreptului la un proces echitabil (cauzele Ramanauskas c. Lituaniei și Delcourt c. Belgiei); tehnicile speciale de investigații nefiind incompatibile cu caracterul echitabil al procedurii judiciare, condiția este ca utilizarea acestor tehnici ascunse să se facă în limite clare.

Examenul specific și coroborat cu normele procesuale incidente în materie asupra ordonanței procurorului de caz prin care s-a autorizat folosirea colaboratorului cu identitate reală G., Curtea a constatat că acțiunile întreprinse de către colaborator în derularea evenimentelor faptice s-au încadrat perfect în limitele activităților cu care a fost investit prin autorizarea dată de procuror, limite care, la rândul lor, respectă normele legale cu impact în materie (dispozițiile art. 138, art. 148 și art. 150 C. proc. pen.).

Un ultim aspect care se impune a fi relevat este acela că, potrivit dispozițiilor art. 48 lit. f) din Legea nr. 293/2004 republicată, colaboratorul cu identitate reală G., în calitatea sa de funcționar public cu statut special avea obligația ”să informeze conducătorii ierarhici și celelalte autorități abilitate cu privire la infracțiunile de care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupție”.

Rezultă astfel că demersul agentului de penitenciar G. de a informa conducerea Penitenciarului Iași și apoi organele de urmărire penală cu privire la fapta de corupție care i-ar fi fost propusă de către inculpatul C. este consecința respectării și aducerii la îndeplinire a unei îndatoriri impusă de lege.

Față de împrejurările concrete ale cauzei penale de față, în condițiile în care organele de urmărire penală dețineau date și informații serioase și credibile care susțineau suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea unor infracțiuni grave în care se dorea implicarea și a unui funcționar al statului, cadrul legal în vigoare permitea utilizarea metodelor speciale de investigare, a existat autorizarea și supravegherea procurorului, inclusiv pentru simularea unui comportament infracțional, abordarea infracțională se suspectează rezonabil că a aparținut inculpatului C., concluzia care se reține este aceea că inculpații din prezentul dosar nu au fost victime ale provocării ilicite din partea agentului statului, ceea ce face neîntemeiată critica referitoare la acest aspect.

A constatat Curtea, totodată, că, potrivit actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și de cercetare judecătorească, nu rezultă că au fost întrebuințate de către organele judiciare, cu prilejul audierilor, violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere și nici promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probele (constând în declarațiile celor audiați), nici că persoanele respective ar fi fost audiate după dictare sau în condiții de oboseală excesivă, ori sub imperiul constrângerii.

În pofida susținerilor apărării referitoare la înscenarea, instruirea și dirijarea agentului, datele dosarului de urmărire penală nu relevă utilizarea unor strategii sau manopere de către organele de urmărire penală făcute cu scopul producerii sau administrării cu rea-credință a mijloacelor de probă, sens în care nu se impune excluderea acestora, întrucât nu au fost obținute prin modurile relevate de art. 101 C. proc. pen., neaducându-se atingere echitabilității procesului.

Din piesele dosarului nu rezultă că agentul colaborator ar fi avut o atitudine ,,activă”, provocatoare, în raport de utilizarea criteriului standard, care presupune a se stabili dacă fără intervenția acestuia inculpații ar fi săvârșit faptele.

Dimpotrivă, din analiza tuturor aspectelor relevante ale cauzei rezultă că agenții statului au avut o atitudine ,,pasivă”, aceea de a „observa” comiterea de către inculpați a unor infracțiuni și nu au încercat determinarea comiterii unei infracțiuni, exercitarea atribuțiilor legale neputând fi asimilată unor pretinse acte de intimidare.

De asemenea, referitor la susținerile apărării în sensul arătat, Curtea a constatat în primul rând, că, în cauză, există autorizările organului judiciar competent privind folosirea unor metode speciale de supraveghere sau cercetare iar în al doilea rând, maniera în care a acționat agentul de penitenciar nu se subsumează noțiunii de ,,provocare”, privită în sensul de determinare cu știință a unei persoane să comită o infracțiune, și aceasta pentru că, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, acțiunile acestuia nu îl plasează în postura instigatorului care determină o persoană să ia o rezoluție infracțională (sau să continue săvârșirea unei infracțiuni), astfel încât nu se poate reține că acțiunile acestuia sunt neloiale, realizate în scopul obținerii de probe.

S-a reținut, astfel, de către Curte că prin acțiunile acestuia nu se poate susține, în mod plauzibil, că acesta a exercitat asupra inculpaților o influență de natură să-i provoace să comită infracțiunile imputate, astfel încât Curtea a constatat că activitatea acestuia nu a fost una ,,activă”, neexistând, așadar, în speța dată, o ,,provocare”.

Insistențele inculpatului C. în contextul prealabil remiterii mitei dar și ulterior, prin desele convorbiri telefonice purtate în vederea efectuării actelor de natură să pregătească introducerea în unitatea de detenție a bunurilor interzise dovedesc o atitudine de deosebită temeritate ilicită care exclude orice noțiune de ,,provocare” polițienească.

Împrejurarea că agentul de penitenciar a informat conducerea unității de deținere despre intențiile infracționale ale inculpatului C. și despre implicarea inculpatei A. și faptul că organele judiciare sesizate au dat curs denunțului formulat constituie un demers legal, ce intră în sfera organelor cu atribuții pe linia descoperirii infracțiunilor.

Nici chiar puși în fața evidențelor, inculpații nu și-au putut asuma vinovăția faptelor lor, invocând apărări neplauzibile în raport de scopul real al acțiunilor concertate ale inculpaților.

În ceea ce privește particularitatea rezoluției infracționale a inculpaților C. și A., chiar dacă s-ar admite, pe calea unui raționament pur abstract și prin absurd, teza apărării inculpaților, apare de neînțeles, pe de o parte, de ce a insistat inculpatul C. să-i fie introduse în unitatea de deținere o serie de bunuri interzise, luând legătura cu prietenul său pentru a-i procura telefoane mobile și suma de 1.000 euro, luând legătura cu numitul B. căruia i-a cerut să preia bunurile și suma de bani de la acel prieten, să disimuleze telefoanele și încărcătoarele în alimente, luând legătura și cu inculpata A. pe care a rugat-o să-l însoțească pe B. pentru a achiziționa și alte telefoane mobile pe care inculpata să le plătească și pentru care a fost dispus să riște atât de mult, ba chiar să ofere 1.000 euro agentului de penitenciar în schimbul asigurării reușitei demersului său, dacă, potrivit propriilor susțineri, în momentul în care agentul i-a spus că în sacoșă sunt telefoane, acesta a aruncat-o în coșul de gunoi, spunând agentului că nu îl interesează.

Mai mult, o altă dovadă a conduitei nesincere a inculpatului C. este și contradicția propriilor susțineri relative la motivul pentru care a aruncat sacoșa cu bunurile interzise la gunoi, acesta precizând în cadrul declarației sale luate în cadrul cercetării abaterii disciplinare (declarație aflată la filele 224-226, vol. 3, dosar instanță) că a aruncat-o în coșul de gunoi, spunând agentului că nu îl interesează și că la scurt timp au venit mai multe cadre care l-au întrebat de ce a fost scos din cameră și dacă știe ceva de sacoșă, pentru ca în fața instanței să precizeze că dimpotrivă, a aruncat sacoșa într-un coș de gunoi aflat la cca. 4-5 metri de el, când s-a uitat pe holul Secției 4 și a văzut pe,,șeful de la mascați” venind către el.

La ultimul termen de judecată, atât inculpatul C. cât și inculpata A., prin intermediul apărătorilor, au solicitat audierea unor martori, persoane deținute, care să confirme tezele pe care se sprijină apărarea acestora, referitoare, fie la conduita pasivă a inculpatului C. în raport cu atitudinea provocatoare a agentului de penitenciar, fie la o altă destinație a sumei de bani la care se face referire, potrivit înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre inculpatul C. și inculpata A., aspecte de natură a încerca să acrediteze ideea lipsei implicării infracționale a celei din urmă inculpate. Însă, niciunul dintre acești martori nu a fost menționat până în acel moment al procedurii de niciunul dintre inculpați, fiind clară intenția apărării de a deturna obiectul probațiunii către aspecte nerelevante și de a dilua procedura pe o durată cât mai îndelungată.

Pe de altă parte, dacă s-ar admite, prin absurd, ipoteza lipsei vreunei conexiuni infracționale între inculpatul C. și numitul B., pe de o parte, și inculpata A., pe de altă parte, apare de neînțeles de ce în seara zilei de 25 aprilie 2015, la orele 19:39:29, inculpata A. a purtat discuția telefonică cu mama sa, numita N., ocazie cu care i-a solicitat acesteia din urmă să îi trimită a doua zi, prin intermediul unui șofer de maxi-taxi care făcea curse pe traseul orașul Murgeni, jud. Vaslui - municipiul Iași, într-un plic, suma de 1.000 euro, în bancnote de 100 euro, de ce în aceeași zi de 25 aprilie 2015, în jurul orelor 16,48, inculpata A. și numitul B., împreună, s-au deplasat la Casa de Amanet M. 101 unde, după ce au verificat mai multe telefoane mobile, inculpata A. a cumpărat un număr de 4 (patru) telefoane mobile, plătind gestionarului unității contravaloarea bunurilor achiziționate, de ce în continuare, în cursul aceleiași zile, respectiv la data de 25 aprilie 2015, orele 17:43:40, între inculpații A. și C. a avut loc o discuție telefonică, discuție la care a asistat și numitul B. care a avut o intervenție care dovedește că acesta avea cunoștință de scopul demersurilor pe care le efectua inculpata A. și de caracterul ilicit al activităților ce urmau a fi întreprinse, de ce inculpata A. și numitul B. s-au deplasat la complexul comercial, de unde au cumpărat două pâini rotunde, albe, ambalate în sacoșe de hârtie și plastic transparent, de ce, după ce au părăsit complexul comercial, numitul B. a fost condus de către inculpata A., cu autoturismul ce îi aparține acesteia, la domiciliul său situat în cartierul Mircea cel Bătrân din municipiul Iași iar la despărțire, inculpata A. i-a înmânat lui B. o sacoșă de culoare crem ce avea în interior cele două pâini cumpărate de la Carrefour, un borcan cu salata boeuf, ambalat cu o folie alimentară transparentă, o sticlă din plastic cu etichetă Nestea și cele 4 (patru) telefoane mobile achiziționate de la casa de amanet, de ce în ziua de 26 aprilie 2015, la ora 09:55:04, cu ocazia unei convorbiri telefonice, inculpata A. a fost informată de către mama sa, numita N., că suma de bani solicitată în ziua anterioară (1.000 euro, toate bancnotele în cupiură de 100 euro), introdusă într-un plic, a fost înmânată șoferului unui maxi-taxi care urma să ajungă în municipiul Iași, în zona McDonalds, în jurul orei 11,00, de ce inculpata A. a mers la locul indicat de mama sa unde a primit de la șoferul de maxi-taxi un plic închis în care se afla suma de 1000 euro iar la orele 11:10:13, aceasta i-a confirmat, telefonic, mamei sale faptul că a intrat în posesia sumei de bani transmisă în modalitatea menționată, împrejurările relative la deplasarea inculpatei A. în zona McDonalds din municipiul Iași și primirea de la șoferul unui maxi-taxi a unui plic închis fiind surprinse și înregistrate cu ocazia filmărilor video realizate de organele de anchetă penală în baza ordonanței provizorii de supraveghere tehnică emisă de procurorul de caz, de ce ulterior, în după amiaza zilei de 26 aprilie 2015, inculpata A. s-a întâlnit cu inculpatul B. în cartierul …, ocazie în care i-a remis acestuia suma de 1.000 euro, formată din 10 bancnote de câte 100 euro, spunându-i că trebuie să o înmâneze persoanei cu care urma să se întâlnească, identificată cu prenumele ,,G.”, de ce inculpata A. și numitul B. au plecat cu autoturismul, spre zona Mănăstirii Cetățuia din municipiul Iași, parcurgând drumul de acces spre aceasta începând cu orele 17:02:05 (cu aproximativ o ora mai devreme față de ora indicată ca moment al întâlnirii de către inculpatul C. cu agentul de penitenciar G.), de ce după ce au ajuns în parcarea Mănăstirii Cetățuia, inculpata A. a mers și a intrat în lăcașul de cult, în timp ce numitul B. a rămas în parcare pentru a o aștepta pe persoana cu care inculpata A. i-a cerut să se întâlnească, identificată cu prenumele ,,G." (în realitate, agentul de penitenciar G.), de ce după ce numitul B. a înmânat colaboratorului G. sacoșa cu bunuri și suma de 1.000 euro, la orele 17:49:29, iar cei doi au coborât drumul de acces spre Mănăstirea Cetățuia, cu autoturismul, condus de G. (aspecte surprinse și cu ocazia filmărilor video realizate de anchetatori în baza ordonanței provizorii de supraveghere tehnică emisă de procurorul de caz), a aceeași dată, respectiv 26 aprilie 2015, la orele 17:54:32, inculpata A. a coborât drumul de acces spre Mănăstirea Cetățuia, la volanul autoturismului, fiind singura ocupantă a autoturismului menționat și de ce după ce s-a despărțit de colaboratorul cu identitate reală G., în zona complexului comercial de pe Bulevardul …, numitul B. a fost preluat de către inculpata A., ambii deplasându-se cu autoturismul condus de aceasta din urmă în zona …, de ce, cu ocazia percheziției autoturismului inculpatei A., utilizat de aceasta, printre alte bunuri, a fost identificată și o agendă cu coperți de culoare albastră, având mențiunea 2015, printre filele acesteia găsindu-se o filă format A4 care, pe una din părți purtând mențiunile olografe cu pastă de culoare albastră: "nestea lămâie - whisky jack, în pâine galaxy - mini 4, în borcan 800 gr. 5 nokia c5, 700 lei lui O. - 20 (gr cu țipla lui), cetățuia în parcare, golf 5 - G. - tatuaj pe o mână, duminică la ora 6, 1.000 euro (bifat cu o cruciuliță deasupra mențiunii), un telefon de plastic de la P. (bifat cu o cruciuliță), un ifon cadou să spună", stabilindu-se că mențiunile olografe în litigiu, de pe coala de hârtie format A4 și scrisul model de comparație de pe documentele puse la dispoziție pentru numita A. au fost executate de către aceeași persoană.

În plus, astfel cum s-a reținut și de către procuror în actul de sesizare, se poate deduce rezonabil din datele cauzei, fără a reprezenta o pură speculație, că, raportat la împrejurarea că inculpata A. și numitul B. s-au deplasat la locul indicat de către inculpatul C. cu o oră înainte de ora comunicată de către acesta colaboratorului cu identitate reală, la faptul că inculpata A. a preferat să nu participe la remiterea bunurilor și banilor, acesta părăsind zona situată în imediata apropiere a locului de întâlnire, la faptul că, deși l-a condus pe numitul B. în zona Mănăstirii Cetățuia, l-a lăsat pe acesta să părăsească zona în autoturismul lui G., pentru ca abia ulterior să-l recupereze din zona complexului …, la distanță de locul remiterii bunurilor și banilor, moment la care numitul B. era singur, asigurându-se astfel că agentul de penitenciar părăsise zona, inculpații au procedat de această manieră conspirată, specifică infractorilor specializați, tocmai pentru a nu fi surprinși împreună la locul remiterii bunurilor și sumei de bani, pentru a nu se face legătura între inculpata A. și inculpatul C. și pentru a se evita o eventuală supraveghere calificată din partea organelor de urmărire penală.

Mai mult, modalitatea de disimulare a bunurilor (telefoane mobile, încărcător și băutură alcoolică) în pâine, salată boeuf și recipientul din plastic cu eticheta Nestea, este de asemenea specifică infractorilor experimentați, inculpații dând dovadă de ingeniozitate infracțională cu atât mai mult cu cât aceste bunuri nu au fost remise pur și simplu, fără disimulare, tocmai în ideea de a nu fi depistate la controlul ce se efectuează la intrarea în penitenciar inclusiv asupra personalului instituției și în ideea de reușită certă a demersului infracțional, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a nu îi crea probleme agentului de penitenciar și astfel de a pune bazele unei,,colaborări" ulterioare cu G., aspect ce rezultă de altfel din conținutul convorbirilor dintre numitul B. și, respectiv inculpatul C., la momente diferite, cu colaboratorul cu identitate reală.

Concluzionând, vastul probatoriu administrat în cauză, expus în cele ce preced, oferă elemente de detaliu credibile și coroborabile care formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestora.

În drept, fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C., l-a sprijinit pe acesta în scopul de a da suma de 1.000 euro (10 bancnote din cupiura de 100 euro) colaboratorului cu identitate reală G., agent de penitenciar, procurând suma și remițând-o la data de 26 aprilie 2015 numitului B., pentru ca acesta din urmă să o înmâneze cu titlu de mită colaboratorului cu identitate reală G., agent de penitenciar, pentru ca acesta din urmă să introducă ilicit în incinta Penitenciarului Iași și să îi dea în folosință inculpatului C., la data de 27 aprilie 2015, următoarele bunuri: un număr de 4 aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil marca Samsung (toate disimulate într-o pâine), un număr de 4 aparate telefonice mobile (toate disimulate într-un borcan de sticlă umplut cu un produs alimentar păstos), o cantitate de 1,5 litri băutură alcoolică (disimulată într-o sticlă de plastic), interzise la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, potrivit dispozițiilor Legii nr 254/2013 - privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ,,complicitate la dare de mită”, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei A., constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C., a procurat și predat, prin intermediul numitului B., la data de 26 aprilie 2015, colaboratorului cu identitate reală G., agent de penitenciar, următoarele bunuri: un număr de 4 aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil (toate disimulate într-o pâine), un număr de 4 aparate telefonice mobile (toate disimulate într-un borcan de sticlă umplut cu un produs alimentar păstos), o cantitate de 1,5 litri băutură alcoolică (disimulată într-o sticlă de plastic), interzise la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, pentru ca acesta din urmă să le introducă ilicit în incinta Penitenciarului Iași și să i le dea în folosință inculpatului C., la data de 27 aprilie 2015, întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de,,complicitate la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare ta distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți”, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Fapta inculpatului C., constând în aceea că, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a promis, în mod direct, la data de 23 aprilie 2015 (promisiune reiterată la data de 24 aprilie 2015) și a dat, în mod indirect, prin intermediul inculpatei A. (în baza unei înțelegeri prealabile cu aceasta) și a numitului B., suma de 1.000 euro (10 bancnote din cupiura de 100 euro), respectiv la data de 27 aprilie 2015 a promis, în mod direct, un Iphone colaboratorului cu identitate reală G., agent de penitenciar, pentru ca acesta din urmă să introducă ilicit în incinta Penitenciarului Iași și să îi dea în folosință inculpatului C., la data de 27 aprilie 2015, următoarele bunuri: un număr de 4 aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil (toate disimulate într-o pâine), un număr de 4 aparate telefonice mobile (toate disimulate într-un borcan de sticlă umplut cu un produs alimentar păstos), o cantitate de 1,5 litri băutură alcoolică (disimulată într-o sticlă de plastic), respectiv să introducă ilicit în incinta Penitenciarului Iași și să îi dea în folosință inculpatului C., la o data ulterioară, și alte terminale mobile (un număr de 10 aparate telefonice mobile), toate bunurile fiind interzise la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de ,,dare de mită” în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 41 C. pen.

Fapta inculpatului C., constând în aceea că în perioada 23-24 aprilie 2015 i-a solicitat (în două rânduri) colaboratorului cu identitate reală G., agent de penitenciar, ca în contul sumei de 1.000 euro, acesta din urmă să introducă ilicit în incinta Penitenciarului Iași și să îi dea în folosință inculpatului C., la data de 27 aprilie 2015, următoarele bunuri: un număr de 4 aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil (toate disimulate într-o pâine), un număr de 4 aparate telefonice mobile (toate disimulate într-un borcan de sticlă umplut cu un produs alimentar păstos), o cantitate de 1,5 litri băutură alcoolică (disimulată într-o sticlă de plastic), interzise la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, întrunește, sub raport obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de ,,instigare la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii tor de către deținuți”, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu aplicarea art. 41 C. pen.

Referitor la încadrarea în drept a faptei de ,,complicitate la introducere, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți”, prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, imputată inculpatei A., anterior dezbaterilor asupra fondului cauzei apărătorul ales al acesteia a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței în sensul de a se reține infracțiunea de „complicitate la tentativă la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți", prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 32 C. pen. rap. la art. 185 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În motivarea cererii, s-a susținut că în rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatei A. la „încadrarea juridică a faptelor. și săvârșirea infracțiunii de "complicitate la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile. și alcool într-un penitenciar. în scopul folosirii lor de către deținuți", prev. și ped. de disp. art. 48 alin. (1) C. pen. a art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 245/2013, constând în aceea că "a procurat si predat, prin intermediul inculpatului B., la data de 26 aprilie 2015 colaboratorului cu identitate reală G. - agent de penitenciar - un număr de aparate telefonice mobile și un încărcător de telefon mobil (toate disimulate într-o pâine), un număr de 4 aparate telefonice (toate disimulate într-un borcan de sticlă umplut cu un produs alimentar păstos) și o cantitate de 1,5 litri băutură alcoolică (disimulată într-o sticlă de plastic), pentru ca acesta din urmă să le introducă ilicit în incinta Penitenciarului Iași și să i le dea în folosință inculpatului C., la data de 27 aprilie 2015".

S-a susținut că în funcție de urmarea imediată, în doctrina dreptului penal se face distincție între infracțiunile de rezultat, materiale și infracțiunile de pericol, formale. În această categorie a „infracțiunilor de pericol" se încadrează și infracțiunea de „introducere, în mod ilicit, de telefoane mobile și alcool într-un penitenciar în scopul folosirii lor de către deținuți" - urmarea imediată a acesteia constând în crearea unei stări de pericol cu privire la încălcarea regimului privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Totodată, s-a motivat că distincția între "infracțiunile de rezultat" și "infracțiunile de pericol" își relevă importanța, printre altele, în legătură cu determinarea momentului consumării faptei. Astfel, dacă în cazul "infracțiunilor de rezultat" momentul consumării faptei este cel al producerii rezultatului prevăzut în norma de incriminare, "infracțiunile de pericol" se consumă la momentul creării stării de pericol pentru valorile sociale ce constituie obiectul juridic special al acestora.

S-a arătat că, raportând aceste considerații de ordin teoretic la datele concrete ale prezentei cauze, infracțiunea de "introducere, în mod ilicit, de telefoane mobile (...) și alcool într-un penitenciar (...) în scopul folosirii lor de către deținuți", comisă de agentul de penitenciar G. în calitate de autor și la care și-a adus aportul, sub forma complicității, inculpata A., nu s-a consumat, aceasta rămânând în faza tentativei, concluzie care, în opinia apărării, se desprinde chiar din maniera de comitere a faptei, desprinsă atât din actele procesuale și procedurale care au precedat comiterea elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013, cât și din administrarea ansamblului probator.

Apărarea a precizat că autorul infracțiunii, agentul de penitenciar G., a acționat în calitate de colaborator cu identitate reală, aflat sub protecția Ordonanței procurorului nr. 69/P/20I5 din data de 25 aprilie 2015 de participare la anumite activități. Din actele și lucrările dosarului a rezultat că inculpata A. a procurat și predat telefoanele mobile și băutura alcoolică, la data de 26 aprilie 2015 (prin intermediul inculpatului B.), agentului de penitenciar G., pentru ca acesta din urmă (în baza activităților autorizate prin Ordonanța procurorului din data de 25 aprilie 2015), să le introducă a doua zi, respectiv în data de 27 aprilie 2015 (în intervalul orar 07:30-16:00) în incinta Penitenciarului Iași și să le înmâneze deținutului C.. Aspectele respective au făcut obiectul infracțiunii flagrante (filele 11-12 din rechizitoriu).

S-a precizat că din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești (în referire la declarația martorului G. din data de 05 noiembrie 2015) rezultă că Penitenciarul Iași are două puncte de control obligatorii de trecere în care sunt instalate aparate de monitorizare "cu raze X, de ultimă generație" și că fără angrenarea directorului adjunct al unității de detenție (martorul K.) care l-ar fi însoțit pe agentul de penitenciar în momentul trecerii bunurilor interzise (eschivându-se astfel controlului de specialitate), introducerea efectivă a telefoanelor mobile dar și a recipientului cu alcool nu s-ar fi realizat. De altfel, potrivit disp. art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, "persoanele și bagajele aflate asupra acestora care au acces în Penitenciar sunt supuse controlului de specialitate care cuprinde toate activitățile desfășurate de personal pentru stabilirea calității persoanelor care au acces la locul de deținere și pentru descoperirea si ridicarea obiectelor interzise a se afla în posesia, folosința sau păstrarea deținuților".

Prin urmare, s-a arătat că introducerea efectivă a telefoanelor mobile și a recipientului cu alcool în Penitenciarul Iași, procurate la data de 26 aprilie 2015 de inculpata A., s-a realizat efectiv de către colaboratorul cu identitate reală la data de 27 aprilie 2015, în executarea dispozițiilor cuprinse în ordonanța procurorului privind "participarea autorizată la anumite activități", cu sprijinul conducerii unității de detenție, fiind ignorate disp. art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013, doar pentru a fi constatată infracțiunea flagrantă (după cum rezultă din considerentele actului de sesizare). Față de această situație starea de pericol care constituie urmarea imediată a infracțiunii nu a avut aptitudinea abstractă de a se produce.

A mai susținut apărarea că infracțiunea de "introducere în mod ilicit, de telefoane mobile si alcool într-un penitenciar în scopul folosirii lor de către deținuți" s-ar fi putut consuma în ipoteza în care starea de pericol care constituie urmarea imediata s-ar fi produs în mod efectiv; ori în speța dedusă judecății această posibilitate a fost exclusă tocmai prin faptul că G. a acționat nu ca un veritabil autor al infracțiunii, ci în calitate de colaborator cu identitate reală, sub îndrumarea si coordonarea procurorului de caz, având sprijinul conducerii unității de detenție si cu încălcarea dispozițiilor legale menționate de către toți ceilalți angajați ai Penitenciarului care nu au efectuat controlul de specialitate.

În concluzie, apărarea a susținut că raportat strict la încadrarea juridică, în situația de față, sub aspectul „laturii obiective", starea de pericol ar fi existat doar prin „introducerea ilicită"- în lipsa ordonanței procurorului de participare autorizată la anumite activități și fără aportul celorlalți angajați ai Penitenciarului care au permis, prin încălcarea atribuțiunilor de serviciu, trecerea bunurilor interzise prin „porțile de control" - iar sub aspectul „laturii subiective", ar fi fost necesară intenția reală a agentului de penitenciar de a introduce, în mod ilicit, telefoane mobile și alcool în penitenciar, în scopul folosirii lor de către deținutul C.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin actul de sesizare a instanței faptei de,,complicitate la introducere, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți”, prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, imputată inculpatei A., Curtea a constatat că este neîntemeiată, motivat de argumentele ce vor fi redate în continuare.

Sub aspectul structurii, infracțiunea de introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool este prevăzută în două variante normative, și anume: forma tip, prevăzută în primul alineat al textului de incriminare și forma agravata, prevăzută în cel de al doilea alineat al art. 185 din Legea nr. 254/2013. Forma agravata a infracțiunii privește subiectul activ care este calificat prin calitatea specială aceea de personal al administrației locului de deținere, al centrelor de reținere și arestare preventivă. Circumstanța gravantă în discuție este o circumstanță personală care se resfrânge și asupra participanților atunci când aceștia au cunoscut-o sau au putut să o prevadă. Or, inculpata A., în momentul în care, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C., a procurat și predat, prin intermediul numitului B., la data de 26 aprilie 2015, colaboratorului cu identitate reală G., agent de penitenciar, bunurile interzise la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, pentru ca acesta din urmă să le introducă ilicit în incinta Penitenciarului Iași și să i le dea în folosință inculpatului C., cunoștea împrejurarea că cel căruia i-a dat acele bunuri este angajat al Penitenciarului Iași.

Pe de altă parte, contrar susținerilor apărării, Curtea a apreciat că infracțiunea în discuție, din perspectiva contribuției proprii a inculpatei A., s-a consumat odată cu introducerea bunurilor interzise în cadrul unității de deținere, indiferent de agentul care a realizat trecerea efectivă a bunurilor în folosința inculpatului C., și indiferent de latura motivațională a acestuia din urmă sau de existența ori inexistența intenției reale a acestuia, fiind admisă participația improprie și în cazul complicității, când complicele ajută sau înlesnește cu intenție săvârșirea faptei iar autorul săvârșește fapta fără vinovăție, cum este cazul în speță.

Astfel, potrivit doctrinei dreptului penal general, invocată generic și de apărare care a pornit însă de la premise false și a dezvoltat un raționament eronat, în cazul participației improprii, unii participanți vor răspunde penal pentru o infracțiune intenționată iar alții pentru o infracțiune din culpă sau se va reține că fapta acestora nu constituie infracțiune, existând o cauză de neimputabilitate, în cauza dedusă judecății, inculpata A. răspunzând pentru complicitate la fapta intenționată, consumată integral, atât din punct de vedere subiectiv cât și obiectiv, iar colaboratorul cu identitate reală nu va fi tras la răspundere, acesta fiind, astfel cum a reținut procurorul, desemnat colaborator cu identitate reală prin ordonanța procurorului din data de 25 aprilie 2015, având în vedere disp. art. 148 alin. 7 teza a II-a C. proc. pen. cărora activitatea persoanei, care pune la dispoziție sau folosește înscrisurile ori obiectele nu constituie infracțiune, legiuitorul instituind o cauză de nepedepsire pentru persoana care ajută într-un cadru organizat organele judiciare.

Mai mult, pornind de la distincția pur teoretică făcută de apărare cu privire la clasificarea infracțiunilor, după un anumit criteriu, în materiale și formale, se poate constata că starea de pericol care constituie urmarea imediată s-a produs în mod efectiv odată cu introducerea bunurilor interzise în unitatea de deținere, indiferent de faptul că agentul G. a acționat sau nu ca un veritabil autor al infracțiunii sau ca și colaborator cu identitate reală, atât latura obiectivă cât și cea subiectivă realizându-se integral, chiar dacă agentul de penitenciar care a efectuat activitatea specifică unui autor nu răspunde penal pentru considerentele arătate.

A admite raționamentul apărării ar însemna că ori de câte ori ne aflăm în ipoteza unei participații improprii la o faptă consumată, în modalitatea intenție-lipsă de vinovăție, să nu se poată reține instigare sau complicitate la fapta consumată ci doar la tentativa acelei fapte, numai pe motivul că autorul a acționat fără vinovăție, ceea ce, evident, nu poate fi acceptat. Pe de altă parte, tentativa este o formă atipică de infracțiune care presupune întotdeauna realizarea în întregime a laturii subiective și, după caz, fie executarea completă a acțiunii, fără a se produce și urmarea socialmente periculoasă, fie întreruperea voluntară sau involuntară a acțiunii infracționale.

Apărarea a susținut că infracțiunea în discuție este o infracțiune de pericol care a fost realizată sub forma unei tentative perfecte (terminate), omițând, însă, că tentativa perfectă este posibilă numai la infracțiunile de rezultat, nu și la cele de pericol abstract, așa cum a susținut apărarea că ar fi infracțiunea prev. de art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Din considerentele anterior dezvoltate, instanța a reținut că încadrarea în drept realizată de procuror prin actul de inculpare este corectă, iar cererea inculpatei A. de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Fiind dovedită existența faptelor, comiterea acestora cu vinovăție de către inculpați, prezumția de nevinovăție instituită în favoarea lor fiind răsturnată prin probe legale, pertinente, concludente și utile care le-au dovedit vinovăția, așa cum s-a reținut, instanța a dispus antrenarea răspunderii penale a inculpaților și condamnarea acestora.

Având în vedere considerentele anterior expuse și luând în considerare faptul că pedeapsa are ca scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea pedepselor pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților A. și C., cu observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială lezată, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe pe care le puteau produce infracțiunile comise, modalitatea concretă de săvârșire și scopul urmărit, antecedentele penale ale inculpaților, conduita procesuală pe care acesta au adoptat-o, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a fiecărui inculpat.

În privința inculpatei A., s-a reținut că toate elementele circumscrise atât conduitei psihice a acesteia cât și comiterii faptelor grave imputate, pun în evidență reprezentarea clară a acesteia ca prin propria contribuție să ajute la introducerea în incinta Penitenciarului Iași a unor bunuri care sunt interzise într-un astfel de loc, prin coruperea unui agent de penitenciar, bunurile pe care aceasta, în conivență cu inculpatul C. și cu aportul numitului B. a reușit să le introducă în penitenciar, depășind folosința personală a inculpatului C., existând posibilitatea tranzacționării acestora către alți deținuți, incitând astfel la o încălcarea a normelor și regulilor specifice unui loc de detenție, loc care are menirea de corijare a conduitei celor care sunt supuși executării unor sancțiuni privative de libertate.

Inculpata A. este avocat în cadrul Baroului Vaslui, calitate în care nu se poate susține că nu cunoștea rigorile legii penale și consecințele pe care le poate atrage încălcarea acesteia.

În acest context, în privința sa, cu atât mai mult nu se poate accepta un comportament care să depășească limitele unui statut social și profesional onorabil, fiind deosebit de grav faptul că, din poziția sa, cu deosebită ușurință, s-a lăsat angrenată în circuitul infracțional, servind intereselor unei persoane private de libertate, acceptând să o sprijine pe aceasta în demersul infracțional, atrăgându-l și implicându-l și pe numitul B. cu care aceasta avea o relație profesională specifică celei dintre avocat și client.

Deși are calitatea de complice, în fapt, contribuția inculpatei A. a fost una esențială și consistentă, aceasta,,finanțând” presupusa activitate infracțională iar pentru a nu fi supusă tragerii la răspundere penală, a ales să-l ,,delege” pe numitul B. să remită efectiv agentului statului, suma de bani și bunurile ce se doreau a fi introduse în incinta Penitenciarului Iași.

Din maniera implicării sale infracționale, în pofida imperativelor care ar fi trebuit să guverneze statutul său social și profesional, a rezultat o anumită pactizare a inculpatei cu ideea încălcării legii, împrejurare ce a dat și mai mult curaj ,,clientului” său, aflat, și el, la rândul său, într-o situație de conflict cu legea penală.

În aceste condiții, în absența oricăror repere morale care ar putea constitui frâne psihologice în acțiunile întreprinse, există premisele reiterării comportamentului infracțional astfel că extragerea inculpatei din mediul social pe care l-a tulburat prin acțiunile sale se impune cu necesitate, atât pentru a preveni reluarea comportamentului infracțional, dar și pentru protecția interesului public al înfăptuirii justiției.

Aspectele de ordin personal și social invocate de către inculpată nu trebuie privite în mod separat, ci contextualizat faptelor acesteia.

Astfel, instanța a reținut că inculpata A. a avut și un ascendent asupra numitului B., atrăgându-l și implicându-l și pe acesta în activitatea infracțională, ascendent ce decurgea din calitatea de avocat ales pe care inculpata o avea în relația cu acesta.

Faptele la a căror săvârșire inculpata A. și-a adus un aport esențial prezintă o gravitate (abstractă și concretă) sporită, prin săvârșirea acestora fiind lezate relații sociale importante și diverse, urmările produse constau în crearea unor stări de pericol pentru valorile sociale importante și că, în ipoteza în care faptele nu ar fi fost descoperite, ele ar fi produs consecințe mult mai grave, constând în aceea că bunurile interzise ar fi ajuns în posesia unor persoane deținute care le-ar fi putut folosi și prin aceasta s-ar fi creat premisa pentru comiterea altor infracțiuni.

Pe de altă parte, sub aspectul materialității faptelor comise, nu se poate reduce un element esențial al ordinii publice la sfera intereselor private ale inculpatei care a urmărit să obțină introducerea în mediul carceral, în folosul concubinului său, aflat deja în executarea unei pedepse privative de libertate, a unor bunuri și obiecte strict interzise, inclusiv prin folosirea statutului profesional de avocat care a creat acesteia un ascendent asupra numitului B., persoana care a mijlocit remiterea acestor bunuri.

Inculpata A., deși în virtutea statutului său de avocat, avea, cu atât mai mult, îndatorirea de respectare a legalității, a normelor statutare, regulamentare și legale, a ignorat comandamentele morale și regulamentare, cu atât mai periculoase fiind faptele unor reprezentanți ai legii cu cât, bucurându-se de un statut care ar reclama o integritate morală și profesională impecabilă, au creat corpului social impresia că recursul la autoritatea legii, ai cărei reprezentanți sunt, este unul iluzoriu, atâta timp cât reprezentanții acestor forțe manifestă o complicitate neechivocă cu fenomenul infracțional pe care ar trebui să-l combată.

Deși inculpata A. se află la primul contact cu legea penală, prin maniera de raportare la ansamblul valorilor protejate de lege, aceasta a dovedit o anumită temeritate infracțională, o conduita ilicită nedemnă de statutul său social și profesional.

Nicio împrejurare extrasă din probele cauzei nu este de natură să antameze reținerea vreunei circumstanțe atenuante raportat la componenta de temeritate a faptelor sale.

În ceea ce privește atitudinea procesuală, Curtea a constatat că pe parcursul procesului penal, aceasta a fost una necorespunzătoare, prin apărările făcute de avocat și la care inculpata a achiesat de fiecare dată, dovedind în fapt lipsa conștientizării implicațiilor sociale ale propriilor fapte, o poziție refractară față de ideea de adevăr și justiție în măsura în care rezultatul acesteia nu îi este convenabil în raport cu propriile interese de ordin personal, subiectiv, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită a acestuia de care nu se poate face abstracție în cadrul procesului de individualizare a pedepsei.

Desigur, poziția inculpatei poate fi circumscrisă unei anumite strategii de apărare, a cărei inițiativă i-a putut aparține sau nu acesteia, dar la care aceasta, în cunoștință de cauză, a achiesat. Toate aserțiunile inculpatei, dezvoltate prin intermediul apărătorilor săi, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății în primă instanță, deși se constituie în dreptul la apărare a inculpatei, conțin susțineri neîntemeiate, nereale și tendențioase atât din perspectiva stabilirii adevărului judiciar, pe care inculpata îl dorește în altă configurație decât cea obiectivă, dar și din perspectiva corectitudinii organelor judiciare care au instrumentat cauza. Evident că inculpata este liberă să-și construiască în manieră proprie apărarea sa, neputând fi considerată nesinceritate atitudinea sa de a-și dovedi nevinovăția, principiu la care Curtea a aderat, în esență, însă la fel de evident este că aceasta, în măsura în care prin susținerile, afirmațiile și demersurile sale încearcă distorsionarea unui adevăr evident, extras din elemente de fapt cu sursă obiectivă, respectiv când vinovăția sa este dincolo de orice dubiu (iar sursa acestea este anterioară demersului de a dovedi nevinovăția, fiind dată de comiterea, în mod obiectiv, a faptelor imputate), trebuie să-și asume calificarea ca nesinceră în raport cu adevărul stabilit pe bază de probe.

Raportat la toate aceste criterii, punând așadar în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor ce caracterizează faptele și pe cele referitoare la persoana inculpatei A., care se află la primul contact cu legea penală, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse la nivelul minimului prevăzut de lege reprezintă o dozare corespunzătoare, respectiv o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ,,complicitate la dare de mită” și o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de,,complicitate la infracțiunea de introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool”, cu executarea efectivă în regim de detenție, apar ca fiind apte să reeduce pe inculpată, să înfrângă pe viitor pornirea acesteia de a mai comite alte fapte penale și, totodată, în opinia Curții, sunt proporționale cu gravitatea faptelor și cu periculozitatea socială a inculpatei.

Alături de pedeapsa principală a închisorii, în raport de natura faptelor comise de inculpată, ce reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte, deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, reținând totodată împrejurarea că inculpata a comis infracțiunile ce formează obiectul prezentei judecăți împreună cu inculpatul C. și cu numitul B., aceștia din urmă având o influență negativa asupra sa, Curtea a făcut și aplicarea disp. art. 67 alin. (1) C. pen., art. 65 C. pen., cu ref. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din data de 27 aprilie 2015 s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 27 aprilie 2015, ora 23,25 până la data de 28 aprilie 2015, ora 23,25.

Prin Încheierea penală nr. 5/DLF din data de 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Iași (Dosar nr. x/45/2015 al Curții de Apel Iași) s-a dispus admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași de luare a măsurii arestării preventive a inculpatei A., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28 aprilie 2015 și până la data de 27 mai 2015, inclusiv, cu consecința emiterii mandatului de arestare preventivă nr. 2/UP din data de 28 aprilie 2015.

Întrucât inculpata A. a fost trimisă în judecată sub puterea măsurii arestului preventiv, pe parcursul etapei de cameră preliminara și apoi în faza judecății, periodic, (în termenul legal de 30 de zile, și respectiv 60 de zile), s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, de fiecare dată fiind dispusă menținerea arestării preventive a inculpatei.

Prin Încheierea penală nr. 1178 din 10 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei A. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, măsură verificată ulterior periodic în termenul legal.

Examinând și evaluând actele și lucrările dosarului prin prisma măsurii preventive sub puterea căreia se află inculpata A., Curtea a constatat că nu a apărut niciun element nou care să fundamenteze aprecierea că temeiurile măsurii preventive a arestului la domiciliu s-au schimbat ori că au încetat. Dimpotrivă, aceleași temeiuri continuă să existe și în momentul de față și să justifice nevoia menținerii inculpatei sub imperiul restricțiilor de libertate impuse de arestul la domiciliu, apreciind că lăsată în libertate, există un risc crescut ca aceasta să reintre în câmpul infracțional.

Având în vedere soluția pe care a pronunțat-o instanța, aceea de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare efectivă în regim privativ de libertate, reținând totodată nevoia de a asigura o apărare reală și efectivă a ordinii de drept, în baza dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului la domiciliu față de inculpata A..

În ceea ce privește pe inculpatul C., la momentul când i se impută comiterea faptelor deduse judecății în prezenta cauza, acesta se afla în executarea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare, în regim de detenție, acesta fiind anterior condamnat definitiv și executând alte pedepse cu închisoarea, având o foarte bogată experiență infracțională.

Or, se admite că orice persoana aflată în executarea unei pedepse cu închisoarea este supusă unui proces de reeducare, de corijare a comportamentului său, însă inculpatul C. a continuat să acționeze în sensul nesocotirii normelor juridice penale și a adoptat un comportament ilicit, încercând și reușind să atragă și alte persoane în derularea acțiunilor din sfera ilicitului penal.

Curtea a reținut că și acesta a avut o atitudine nesinceră, prin susținerile nereale din cuprinsul declarației sale de la ultimul termen de judecată, dar și al celor de pe parcursul procesului penal, când a avut cuvântul, atitudine care dovedește în fapt lipsa conștientizării implicațiilor sociale a propriilor fapte, o poziție refractară față de ideea de adevăr și justiție în măsura în care rezultatul acesteia nu îi este convenabil în raport cu propriile interese de ordin personal, subiectiv, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită a acestuia de care nu se poate face abstracție în cadrul procesului de individualizare a pedepsei.

În esență, fapta inculpatului trebuie privită în complexul elementelor, condițiilor și circumstanțelor concrete în care a fost săvârșită, a urmărilor și circumstanțelor acesteia, a particularităților atitudinii psihice a inculpatului la adoptarea rezoluției infracționale.

Evaluarea periculozității sale trebuie raportată constant la nivelul atingerii valorilor protejate de lege, la conținutul concret al faptelor, la importanța faptelor, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările comiterii faptelor, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.

Latura motivațională a conduitei inculpatului poate constitui un element relevant în aprecierea gradului de pericol concret al faptelor săvârșite de către acesta. De asemenea, rezultatul spre care tinde inculpatul prin activitatea sa infracțională este un alt element ce trebuie luat în considerare la evaluarea pericolului social concret. Inculpatul a acționat în contextul satisfacerii unui interes subiectiv, în condițiile acceptării lezării ordinii de drept.

Conduita inculpatului după comiterea infracțiunii a fost evaluată în raport cu procesul penal, ocazie cu care s-au avut în vedere elemente legate de conduita procesuală a acestuia, care deși a recunoscut săvârșirea acțiunilor materiale circumscrise infracțiunilor imputate, și-a circumstanțiat poziția, invocând aspecte care tind la negarea comiterii faptelor, încercând, în mod neplauzibil, să distorsioneze stabilirea circumstanțelor comiterii acestora.

Curtea a apreciat că individualizarea sancțiunii penale presupune evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii cele mai adecvate în vederea atingerii finalității acesteia.

Individualizarea pedepsei privește deopotrivă stabilirea și aplicarea acesteia, dar și adaptarea în funcție de gradul de pericol social al faptei și de periculozitatea și persoana făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcția de constrângere, îndeplinește și un rol educativ de exemplaritate și de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune, astfel încât în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea pedepsei trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii.

Față de întreg materialul probator, Curtea a reținut că faptele inculpatului C. prezintă un grad de pericol social ridicat, raportat atât la valorile sociale protejate de normele penale încălcate, cât și la modalitatea de comiterea a faptelor și la conduita de ansamblu a inculpatului, atât anterior, cât și concomitent și ulterior activității infracționale imputate.

Gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea inculpatului se extrag nu atât din gravitatea generică a faptei incriminate de legiuitor sau din statisticile sociale referitoare la recrudescența fenomenului corupției, cât din maniera insistentă în care inculpatul a forțat pur și simplu consumarea infracțiunilor, precum și din modalitatea de raportare subiectivă a acestuia atât la valorile sociale agresate prin perseverența sa ilicită cât și la integritatea, corectitudinea și decența profesională a unui agent de penitenciar și, la o scară mai largă, față de întregul corp social caracterizat de cinste, onoare, corectitudine și demnitate umană și socială.

Față de configurația concretă a faptelor inculpatului, dată fiind gravitatea atingerii aduse valorilor sociale ocrotite prin incriminarea sa, se reclamă nevoia unei reacții ferme din partea statului, memoria unor astfel de fapte neestompându-se cu trecerea timpului iar reacția din partea comunității constituie atât o datorie de conștiință juridică, cât și o dovadă de necomplicitate cu astfel de derapaje sociale.

Alături de pedeapsa principală a închisorii, în raport de natura faptelor comise de inculpat, ce reflectă o atitudine de sfidare a unor valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte, deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, reținând totodată împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunile ce formează obiectul prezentei judecăți împreună cu inculpata A. și cu numitul B., aceștia din urmă având o influență negativă asupra sa, Curtea a făcut și aplicarea disp. art. 67 alin. (1) C. pen., art. 65 C. pen., cu ref. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

Examinând actele dosarului de față prin prisma datei la care au fost comise infracțiunile deduse prezentei judecăți în strânsă legătură cu data la care au fost comise infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale anterioare, observând și data la care aceste din urmă hotărâri au rămas definitive, Curtea a constatat că infracțiunile de ,,dare de mită" în formă continuată și ,,instigare la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți" pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință penală au fost comise de inculpatul C. în concurs real și respectiv în timpul executării pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573 N.C.P.P./2014, emis în baza sentinței penale nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013*.

De asemenea, Curtea a constatat că faptele pentru care inculpatul C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 266 din 29 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2007*, menținută prin Decizia penală nr. 130 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2004 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința penală nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013* și respectiv prin sentința penală nr. 538 din 18 iunie 2014 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1419 din 12 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost comise de inculpatul C. în concurs real.

Pe cale de consecință, instanța a procedat la rezolvarea antecedenței penale a inculpatului C.

În baza dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă de executat durata reținerii și arestării preventive de la 04 octombrie 2006 la 22 octombrie 2007, de la 13 octombrie 2010 la 06 noiembrie 2010 și reținerea preventivă de la 27 noiembrie 2012 la 28 noiembrie 2012 și arestarea preventivă de la 23 ianuarie 2013 la 04 septembrie 2013 și perioada executată, începând cu data de 12 iunie 2014 la 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracțiunii de ,,dare de mită” în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință).

Curtea a constatat că până la data de 27 aprilie 2015 (data comiterii ultimului act material al infracțiunii de ,,dare de mită” în formă continuată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta sentință), inculpatul C. a executat un număr de 320 zile de închisoare (se scade un număr de 635 zile) din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, pedeapsă în raport cu care a comis prezentele infracțiuni în stare de recidivă, rămânând un rest neexecutat de 871 zile de închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, reținând că inculpatul C. a dat dovadă de persistență în domeniul infracțional, săvârșind mai multe infracțiuni grave și lezând astfel relații sociale multiple, observând și elementele ce caracterizează persoana inculpatului (mai sus dezvoltate), instanța a apreciat că executarea pedepsei închisorii în regim privativ de liberate este singura modalitate de natură să asigure corijarea acestuia și schimbarea atitudinii față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța procurorului din data de 27 aprilie 2015 s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 27 aprilie 2015, ora 23,17 până la data de 28 aprilie 2015, ora 23,17.

Prin Încheierea penală nr. 5/DLF din data de 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Iași (Dosar nr. x/45/2015 al Curții de Apel Iași) s-a dispus admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului C. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28 aprilie 2015 și până la data de 27 mai 2015, inclusiv, cu consecința emiterii mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP din data de 28 aprilie 2015.

Întrucât inculpatul C. a fost trimis în judecată sub puterea măsurii arestului preventiv, pe parcursul etapei de camera preliminară și apoi în faza judecății, periodic (în termenul legal de 30 de zile și respectiv 60 de zile), s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, de fiecare dată fiind dispusă menținerea arestării preventive a inculpatului.

Examinând și evaluând actele și lucrările dosarului prin prisma măsurii preventive sub puterea căreia se află inculpatul C., instanța a constatat că nu a apărut niciun element nou care să fundamenteze aprecierea că temeiurile arestării preventive s-au schimbat ori că au încetat. Dimpotrivă, aceleași temeiuri continuă să existe și în momentul de față și să justifice nevoia menținerii inculpatului C. în mediul carceral, apreciind că lăsat în libertate, există un risc crescut ca acesta să reintre în câmpul infracțional.

Față de împrejurarea că inculpatul C. este privat de libertate ca urmare a executării pedepsei închisorii, aceasta nu exclude posibilitatea ca, în paralel, să ființeze și măsura arestului preventiv, deoarece există o stare de incertitudine în ceea ce privește continuarea executării pedepsei, fiind posibile cauze sau situații obiective și legale de punere în libertate a acestuia, cele două situații fiind distincte din perspectiva temeiurilor și scopurilor acestora.

Având în vedere soluția pe care a pronunțat-o, aceea de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate, reținând totodată nevoia de a asigura o apărare reală și efectivă a ordinii de drept, în baza dispozițiilor art. 399 C. proc. pen., Curtea a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul C., iar în baza art. 72 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei cu închisoarea aplicată prin prezenta sentință penală, perioada reținerii, arestului preventiv și executată, respectiv perioada de la 27 aprilie 2015 la zi.

În condițiile în care prin prezenta sentința penală s-a dispus contopirea și a pedepselor aplicate anterior inculpatului C. printr-o altă hotărâre de condamnare, s-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 573 N.C.P.P./2014, emis pe numele inculpatului C. în baza sentinței penale nr. 550 N.C.P.P. din 24 martie 2014 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 750 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/245/2013* și emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 290 alin. (5) C. pen., Curtea a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. a sumei de 1.000 euro, care a făcut obiectul infracțiunii de,,dare de mită”, pusă la dispoziție de către colaboratorul cu identitate reală G., sumă care i-a fost promisă acestuia de către inculpatul C. și remisă la data de 26 aprilie 2015 prin intermediul inculpatei A. și a numitului B., sumă ce este consemnată la SC F. SA Sucursala Iași, cu chitanța din data de 14 mai 2015.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e), f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. a bunurilor mobile identificate asupra acestuia cu ocazia constatării infracțiunii flagrante în Penitenciarul Iași.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr. 69/P/2015 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciu Teritorial Iași din 13 mai 2015 asupra sumei de 1.000 euro, care a făcut obiectul infracțiunii de ,,dare de mită”, pusă la dispoziție de către colaboratorul cu identitate reală G., sumă care i-a fost promisă acestuia de către inculpatul C. și remisă la data de 26 aprilie 2015 prin intermediul inculpatei A. și a numitului B., sumă ce este consemnată la SC F. SA Sucursala Iași, cu chitanța din data de 14 mai 2015, precum și măsura sechestrului asigurator instituită în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr. 69/P/2015 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciu Teritorial Iași din 18 mai 2015 asupra bunurilor mobile identificate asupra inculpatului C. cu ocazia constatării infracțiunii flagrante în Penitenciarul Iași.

Reținând culpa infracțională a inculpaților, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., Curtea a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul procesului penal.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și inculpații A. și C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

A apreciat că sentința este nelegală, întrucât instanța de fond, atunci când s-a pronunțat asupra măsurii confiscării, a invocat un temei greșit, și anume art. 112 lit. e) C. pen., respectiv că bunurile care au fost introduse în penitenciar sunt dobândite prin săvârșirea infracțiunii, or, temeiul corect al confiscării este cel prevăzut la art. 112 lit. f) C. pen., respectiv bunurile care au fost introduse în modalitatea descrisă în rechizitoriu sunt interzise a fi deținute în mediul de detenție, conform legii de executare a pedepselor privative de libertate.

În consecință, a solicitat să se procedeze la corectarea hotărârii atacate sub acest aspect.

În continuare, a criticat omisiunea instanței de fond de a dispune confiscarea unei băuturi alcoolice disimulată într-o sticlă de plastic, arătând că atunci când instanța de fond s-a pronunțat asupra confiscării, s-a referit la unele bunuri, însă cu privire la alcoolul care a fost disimulat într-o sticlă de suc s-a omis să se dispună confiscarea. Prin urmare, a apreciat că se impune confiscarea integrală a tuturor bunurilor care erau interzise la deținere, și anume alcool, telefoane, încărcător, ce au fost disimulate în alimente și sticle, care aveau o altă inscripție.

De asemenea, a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților, în cauză nefiind respectate criteriile generale și speciale de individualizare a pedepselor.

Astfel, cu privire la inculpata A., a arătat că pentru faptele reținute în sarcina acesteia, respectiv complicitate la dare de mită și complicitate la introducere în mediul de detenție a unor bunuri interzise, alcool și telefoane, pedepsele aplicate de instanța de fond sunt orientate la limita minimă. Or, în raport cu gravitatea faptelor și persoana făptuitoarei, pedepsele aplicate nu corespund gravității faptelor săvârșite.

A solicitat să se aibă în vedere faptul că inculpata A. este avocat, iar în această calitate avea o reprezentare a consecințelor negative a faptelor săvârșite, însă inculpata a fost cea care a și procurat fondurile financiare în vederea mituirii agentului de penitenciar, a introdus în acest cerc infracțional un alt inculpat, care a și vrut și a remis bunurile care urmau să fie introduse în mediul penitenciar. Din această perspectivă, a considerat că pedepsele situate la limita minimă nu corespund gravității faptelor. În consecință, a solicitat majorarea pedepselor, cu menținerea modalității de executare stabilită de instanța de fond.

Referitor la inculpatul C., a susținut că și pedepsele aplicate acestuia de către instanța de fond sunt într-un cuantum redus, fiind orientate spre limita minimă prevăzută de textele legale.

În opinia parchetului, instanța de fond nu a avut în vedere, pe de o parte, gravitatea și natura faptelor săvârșite, respectiv o faptă de corupție, faptă prevăzută de legea specială a executării pedepselor privative de libertate și persoana inculpatului, care este recidivist și, pe de altă parte, susținerile inculpatului care nu a recunoscut în totalitate fapta, încercând să susțină că a fost provocat și că nu el a fost cel care a avut inițiativa acestei fapte. Or, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul, în trei zile consecutive, i-a făcut promisiuni de predare a unor bani sau a unor bunuri deosebite agentului de penitenciar, care anterior denunțase fapta și primise autorizație să săvârșească următoarele acte.

Din extrasul din fișa de cazier rezultă că inculpatul a suportat anterior consecințele legii penale, fiind condamnat pentru infracțiuni grave, respectiv trafic de persoane, trafic de minori, port ilegal de cuțit și tulburarea liniștii publice.

În opinia parchetului, aceste aspecte relevă o personalitate antisocială marcantă și, în consecință, a apreciat că se impune majorarea pedepselor.

De asemenea, a susținut că, atunci când instanța de fond a făcut aplicarea regulilor privind concursul eterogen de infracțiuni, nu a aplicat niciun fel de spor. În opinia parchetului, față de inculpatul recidivist se impunea aplicarea unui spor de pedeapsă.

Conchizând, a solicitat admiterea apelului și majorarea pedepselor, astfel încât, noile pedepse să țină seama în totalitate de criteriile de individualizare, să reflecte pericolul social al infracțiunilor săvârșite, să fie adaptate persoanei făptuitorului și să constituie o ripostă fermă a organelor judiciare în raport cu astfel de fapte.

Apelanta inculpată A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, în rejudecare, în principal, cu privire la infracțiunea de introducere în penitenciar de bunuri interzise (în forma de participație a complicității), schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 185 alin. (1) și (2) din Legea nr. 245/2013, pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată inculpata de prima instanță, în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 32 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 254/2013.

Totodată, a solicitat să se dea o nouă apreciere tuturor probelor legal administrate, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. 9 C. proc. pen. și să se dispună achitarea inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 290 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

În subsidiar, în eventualitatea în care materialul probator relevă suficiente elemente de vinovăție privind angrenarea inculpatei în activitatea de corupere a gardianului de penitenciar, denunțătorul G., în vederea introducerii în mod ilicit de telefoane mobile și alcool, în scopul folosirii acestora de către deținutul C., a solicitat menținerea soluției de condamnare a inculpatei la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare pronunțată de prima instanță, însă, având în vedere reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a solicitat să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul dispozițiilor art. 91-98 C. pen.

A considerat că prima instanță a reținut greșit încadrarea juridică dată faptei de complicitate la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alcool într-un penitenciar, în scopul folosirii de către deținuți, întrucât nu a fost analizată din perspectiva urmării imediate din structura laturii obiective a infracțiunii și nici a formelor acesteia (tentativă și faptă consumată).

A solicitat să se observe că, din ansamblul probatoriului administrat, infracțiunea prevăzută de art. 185 din Legea nr. 245/2003 comisă de agentul de penitenciar G., în calitate de autor, la care și-ar fi adus aportul sub forma complicității inculpata A., nu se consumase, aceasta rămânând, de altfel, în forma tentativei.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata A. a participat la procurarea și predarea telefoanelor mobile la data de 26 aprilie 2015, prin intermediul unui alt coinculpat, B., agentului de penitenciar G., pentru ca acesta din urmă, în calitatea sa de colaborator cu identitate reală, în baza activităților autorizate de procuror încă din 25 aprilie 2015, să le introducă în data de 27 aprilie 2015 în incinta Penitenciarului Iași și să le înmâneze deținutului C.

Din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești rezultă că Penitenciarul Iași are două puncte de control obligatorii de trecere, în care sunt instalate aparate de monitorizare, de ultimă generație și că, fără angrenarea directorului adjunct al unității de detenție, martorul K., care l-ar fi însoțit în permanență pe agentul de penitenciar, eschivându-se astfel controlului de specialitate, introducerea efectivă a acestor bunuri interzise în Penitenciarul Iași nu s-ar fi realizat.

Prin urmare, a susținut că fapta în sine a fost săvârșită de colaboratul cu identitate reală G., cu sprijinul conducerii unității de detenție, doar pentru a fi constatată infracțiunea flagrantă, mai exact autorul infracțiunii a acționat sub îndrumarea și coordonarea procurorului de caz, cu încălcarea dispozițiilor legale de către toți ceilalți angajați ai penitenciarului, care nu au efectuat controlul de specialitate.

S-a arătat că, în mod greșit, prima instanță a constatat ca fiind neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice, apreciind că infracțiunea în discuție s-a consumat odată cu introducerea bunurilor interzise în cadrul unității de deținere, fiind admisă participația improprie în cazul complicității, când complicele ajută sau înlesnește cu intenție săvârșirea faptei, iar autorul săvârșește fapta fără vinovăție, cum este cazul în speță (fila nr. 31 din sentință).

Această motivare vine în contradicție cu soluția dată prin rechizitoriu de către procuror, pentru autorul infracțiunii de introducere în mod ilicit de telefoane mobile în penitenciar, săvârșită în exercitarea atribuțiilor de serviciu de agentul G., pentru care s-a dispus clasarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Revenind la încadrarea juridică dată acestei fapte prin actul de sesizare a instanței, necenzurată de prima instanță, a considerat că, sub aspectul laturii obiective, starea de pericol ar fi existat doar în situația introducerii ilicite, respectiv în lipsa ordonanței procurorului de participare autorizată la anumite activități și fără aportul celorlalți angajați ai penitenciarului, care au permis, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, trecerea bunurilor interzise prin porțile de control.

De asemenea, sub aspectul laturii subiective, ar fi fost necesară intenția reală a agentului de penitenciar de a introduce în mod ilicit telefoane mobile și alcool în penitenciar, în scopul folosirii lor de către deținutul C.

Având în vedere că urmarea imediată a infracțiunii nu s-a produs, a apreciat că încadrarea corectă a faptei comise de inculpata A. este de complicitate la tentativă privind introducerea în mod ilicit de telefoane mobile și alcool într-un penitenciar în scopul folosirii de către deținuți, prevăzută de dispozițiile art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 32 C. pen. raportat la art. 185 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 254/2013.

A considerat că instanța de fond a stabilit greșit situația de fapt, preluând-o integral din rechizitoriu, nefiind susținută de ansamblul probatoriului administrat.

În primul rând, a solicitat să se constate că prima instanță nu a analizat perioada 23 - 25 aprilie 2015, care reprezintă momentul determinant al consumării infracțiunii de dare, respectiv luare de mită, în forma pretinderii și acceptării promisiunii de către agentul de penitenciar, de la un condamnat aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără echivoc, faptul că, din data de 23 aprilie 2015, orele 15,00, când i s-ar fi promis pentru prima oară gardianului G. suma de 1.000 euro de către condamnatul C., în schimbul facilitării introducerii în penitenciar a telefoanelor mobile și până la data de 25 aprilie 2015, orele 15,30, când a fost emisă ordonanța de autorizare a folosirii colaboratorului cu identitate reală, funcționarul public cu statut special, mituitul G., care discutase în repetate rânduri cu persoana privată de libertate aflată în supravegherea sa, mituitorul C., nu era protejat de ordonanța procurorului care să-i permită participarea autorizată la anumite activități în sensul comiterii unei infracțiuni de corupție, pentru că gardianul acceptase promisiunea deținutului, mituitorului.

A solicitat să se observe că, în descrierea situației de fapt reținută de către Curtea de Apel Iași cu privire la infracțiunea de complicitate la dare de mită, nu a fost indicat niciun mijloc de probă care să ateste că, anterior datei de 25 aprilie 2015, înainte de formularea denunțului în fața organelor judiciare și emiterea ordonanței de folosire a colaboratorului cu identitate reală, ar fi existat vreo înlesnire sau ajutor dat mituitorului C. de către inculpata A., în scopul mituirii gardianului G.

De asemenea, din ansamblul probatoriului administrat rezultă că gardianul din cadrul Penitenciarului Iași a acționat, în zilele de 23 - 24 aprilie 2015, sub îndrumarea directorului unității de detenție și că inițiativa de angrenare a deținutului C. și implicit a inculpatei A., în comiterea infracțiunii de corupție, a aparținut celui care avea să devină ulterior, la data de 25 aprilie 2015, agent denunțător și colaborator cu identitate reală.

A considerat că, în mod greșit, prima instanță a reținut în considerentele sentinței apelate că inițiativa infracțională pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății i-a aparținut instigatorului, respectiv mituitorului C. (fila nr. 23 din sentință), în condițiile în care, chiar și în situația în care agentului de penitenciar i s-ar fi propus de către deținut oferirea unei sume de bani în scopul introducerii bunurilor interzise în unitatea de detenție, acesta ar fi trebuit să-l refuze categoric de la primul contact, să informeze conducerea penitenciarului și să întocmească raport de incident.

Astfel, potrivit art. 49 lit. b) din Legea nr. 293/2004, privind îndatoririle funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, act normativ care nu a fost avut în vedere nici de către organele de urmărire penală, nici de Curtea de Apel Iași, agentului G. îi era interzis să accepte, direct sau indirect, în considerarea calității sale oficiale, bani sau orice alte valori sau servicii.

Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că fapta de dare de mită ar fi fost comisă de către autorul C., cu presupusul sprijin al coinculpatei A., fără intervenția gardianului G.

A susținut că, în mod greșit, s-a reținut în considerentele sentinței penale apelate faptul că inculpații din prezentul dosar nu au fost victime ale provocării ilicite din partea agentului statului, în condițiile în care organele de urmărire penală dețineau date și informații serioase și credibile care susțineau suspiciunea rezonabilă cu privire la comiterea unei infracțiuni grave în care se dorea implicarea și a unui funcționar al statului (fila nr. 24 din sentința apelată).

A solicitat să se aibă în vedere evoluția evenimentelor, care atestă că până la data de 25 aprilie 2015, când s-a prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, agentul de penitenciar G. pentru formularea denunțului, organele de urmărire penală nu aveau cunoștință despre activitatea premergătoare desfășurată de acesta în perioada 23 - 24 aprilie 2015, sub directa îndrumare a conducerii Penitenciarului Iași, în contextul acceptării promisiunilor făcute de condamnatul C..

În fața instanței de apel au fost formulate cereri de probatorii și s-a încuviințat efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași pentru a comunica cine a pus în executare mandatele de interceptare emise în cauză.

Prin adresa din data de 18 mai 2016, aflată la filele nr. 211-214 dosar instanță, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a comunicat instanței supreme faptul că punerea în executare a ordonanțelor emise în datele de 25 aprilie 2015 și 26 aprilie 2015 a fost efectuată de către procuror în executarea supravegherii tehnice de către Serviciul Român de Informații - Secția Județeană de Informații Iași.

A solicitat să se observe că, din actele și lucrările dosarului rezultă că activitatea procurorului de caz s-a rezumat la emiterea unui număr de două ordonanțe provizorii, în temeiul dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., prin care a autorizat măsuri de supraveghere tehnică: inițial pentru intervalul 25 aprilie 2015 - 27 aprilie 2015 și înainte de a fi confirmate aceste măsuri de către judecătorul de drepturi și libertăți, același procuror de caz a emis un al doilea act procedural pentru intervalul 26 aprilie 2015 - 28 aprilie 2015. Prin urmare, procurorul care a emis încă din data de 24 aprilie 2015 ordonanța de folosire a colaboratorului cu identitate reală, împreună cu care a pus la punct planul de acțiune în scopul obținerii mijloacelor materiale de probă, a autorizat măsuri de supraveghere tehnică pentru un interval de 3 zile consecutiv, respectiv perioada 25 aprilie 2015 - 28 aprilie 2015, fără a fi sesizat judecătorul de drepturi și libertăți care să ateste dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la durata maximă de 48 ore și urgența emiterii mandatului de supraveghere.

Astfel, a solicitat să se constate că procurorul de caz, în scopul obținerii mijloacelor materiale de probă, a înaintat cele două ordonanțe provizorii, fără a fi confirmate de autoritatea judecătorească, ofițerilor din cadrul Serviciului Român de Informații - Serviciul Județean Iași, pentru a fi puse în executare, în sensul ca aceștia să efectueze interceptările și înregistrările convorbirilor/comunicațiilor și discuțiilor din mediul ambiental.

În condițiile în care Serviciul Român de Informații nu avea abilitatea legală de a efectua niciun fel de activități de urmărire penală, acesta putând încheia doar procese-verbale despre împrejurările constatate în legătură cu infracțiunile despre care au luat la cunoștință în timpul exercitării atribuțiilor specifice prevăzute de Legea nr. 51/1991, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., înregistrările de pe suporturile optice înaintate instanței de judecată necertificate în prezenta cauză de această autoritate sub aspectul autenticității semnalelor acustice interceptate, nu puteau fi reținute drept mijloace materiale de probă în susținerea situației de fapt din cuprinsul sentinței penale apelate.

A considerat că, în prezenta cauză, este incidentă Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale în privința probelor administrate în condițiile art. 142 alin. (1) C. proc. pen., sens în care a apreciat că probele obținute în baza unui text declarat neconstituțional nu pot fi avute în vedere de către instanța de judecată, întrucât sunt lovite de nulitate absolută, ca o consecință a nulității actului procesual de obținere a acestora și a modalității de punere în executare a autorizațiilor.

Apelantul intimat inculpat C. a solicitat admiterea propriului apel, desființarea sentinței penale atacate, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmând ca, în situația în care instanța va considera că inculpatul se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, să se stabilească o pedeapsă mai blândă, orientată către minimul special al acestor infracțiuni.

A învederat că, începând cu 23 aprilie 2015, când se presupune că inculpatul C. l-ar fi abordat pe agentul de penitenciar, și până la data de 25 aprilie 2015, orele 15,00, agentul de penitenciar denunțător în cadrul acestui dosar nu era protejat de autorizația procurorului, în sensul și în condițiile prevăzute de art. 138 pct. 11 C. proc. pen.

Din discuția purtată între inculpatul C. și G. (fila nr. 28 din rechizitoriu) reiese abordarea făcută inițial de către agent și faptul că acesta a purtat discuții în particular, fără a avea autorizație și cu ignorarea fișei postului (aflată la fila nr. 220 din dosar).

Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că infracțiunea de dare de mită ar fi fost comisă de către inculpat, fără intervenția esențială a agentului de penitenciar.

Din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești rezultă că Penitenciarul Iași are două puncte de control obligatorii de trecere în care sunt instalate aparate de monitorizare, cu raze X, care determină conținutul în integralitate al unui pachet, deci nu exista, sub nicio formă, posibilitatea ca aceste lucruri să treacă fără a fi observate.

A solicitat să se aibă în vedere că în data de 25 aprilie 2015, orele 12,40 - 13,55, când s-a prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași agentul de penitenciar, pentru formularea denunțului, organele de urmărire penală nu aveau cunoștință despre activitatea premergătoare desfășurată de acesta în perioada 23 aprilie 2015 - 24 aprilie 2015, sub directa îndrumare a conducerii Penitenciarului Iași, aspect ce reiese din procesul-verbal de consemnare a denunțului din data de 25 aprilie 2015, precum și din declarația denunțătorului G., în contextul acceptării promisiunilor promovate de către inculpat.

A solicitat să se aibă în vedere că planificările de serviciu pentru zilele 23 și 24 aprilie 2015 au fost modificate, prin aplicarea unui strat de pastă corectoare, peste care s-a scris numele lui G., în condițiile în care în acea zi, de 24 aprilie 2015, în tura de noapte, pe secția E4, trebuia să fie de serviciu numitul R., care a fost mutat de către conducerea penitenciarului, pentru a se înlesni posibilitatea continuării discuțiilor cu inculpatul.

De asemenea, a solicitat să se constate că, din analiza tuturor mijloacelor și probelor rezultă că agentul de penitenciar nu era protejat de ordonanța procurorului, că au fost reținute în totalitate situațiile din rechizitoriu de către instanța de fond și că, potrivit art. 103 din Legea nr. 254/2013, dacă agentului i s-ar fi propus de către un deținut oferirea unei sume de bani în scopul introducerii de bunuri interzise în unitatea de detenție, acesta ar fi trebuit să îl refuze categoric de la primul contact, adică în 23 aprilie 2015, orele 15,00, să întocmească raport de incident, din care să rezulte cel mult o tentativă de introducere a unor bunuri interzise, precum și oferirea de bani unui angajat din personalul penitenciarului și să raporteze șefului de secție, respectiv șefului Secției E4, unde era încarcerat inculpatul.

Din filmarea aflată la dosarul cauzei reiese că în ziua de 23 aprilie 2015 nu inculpatul C. a fost cel care l-a abordat pe agent. El se afla printre deținuții care fuseseră scoși la cumpărături, iar agentul i-a cerut să se întoarcă înapoi să vorbească cu el. Agentul G., inclusiv în data de 24 aprilie 2015, l-a scos pe deținut din cameră, după ora 8, deși nu avea voie să-l scoată după ora apelului, și l-a dus într-o zonă care nu era supravegheată video.

Lipsa refuzului categoric din partea agentului se observă din toate lucrările efectuate în dosar, instanța de fond omițând să aibă în vedere încălcarea dispozițiilor art. 49 lit. b) din Legea nr. 293/2004, privind îndatoririle funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor de către agentul G., căruia îi era interzis să accepte, direct sau indirect, în considerarea calității sale oficiale, bani sau orice alte valori ori servicii și, totodată, încălcarea flagrantă a atribuțiilor sale de serviciu și în strânsă legătură cu acest serviciu.

A considerat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare fără a analiza conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., de dare de mită, care prevede că infracțiunea constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani unui funcționar public în sensul stabilit de art. 175 C. pen. în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Având în vedere fișa postului și ceea ce agentul de penitenciar G. avea ca și obligații și îndatoriri de serviciu, a solicitat să se constate faptul că infracțiunea nu este în legătură cu îndatoririle de serviciu ale acestuia. Agentul de penitenciar G. trebuia să aibă pe linia activităților și responsabilităților posibilitatea introducerii unor bunuri și obiecte interzise în centrul de detenție, pentru deținuți, însă acesta, potrivit anexei fișei postului de la fila 220, nu are decât atribuții de supraveghere a persoanelor privative de libertate pe care le are în primire; împiedică stabilirea de legături cu alte persoane privative de libertate și să prevină abaterile din partea acestora. În cadrul atribuțiilor specifice (pct. 6 din fișa postului) acesta nu avea voie să scoată seara niciun deținut din cameră.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la săvârșirea faptelor în stare de provocare.

În ceea ce privește adresa Serviciului Român de Informații depusă la dosar, a achiesat la concluziile formulate de apărătorul ales al apelantei intimate inculpate A. și a solicitat înlăturarea interceptărilor, întrucât acestea au fost efectuate cu sprijinul Serviciului Român de Informații.

Astfel, a solicitat să se aibă în vedere faptul că prin Decizia nr. 51/2016 Curtea Constituțională a constatat că nicio reglementare din legislația națională, cu excepția dispozițiilor prevăzute de art. 142 alin. (1) C. proc. pen., nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului în afara organului de urmărire penală. Având în vedere că în cauză interceptările au fost realizate de instituții care nu sunt caracterizate printr-un grad sporit de stabilitate sau accesibilitate, a considerat că probele obținute cu sprijinul acestora nu sunt legale și nu ar putea fi folosite în cadrul acestui dosar.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. Punctual, cu referire la criticile aduse hotărârii atacate de către inculpații A. și C., se rețin următoarele aspecte:

1.1. În ceea ce privește teza înscenării și a provocării infracționale, Înalta Curte constată că, împrejurările de fapt relatate de inculpatul C. sunt contrazise de ansamblul probatoriului administrat în cauză, din coroborarea căruia rezultând că, de fapt, apelantul inculpat a încercat, în mod constant, să obstrucționeze stabilirea adevărului în cauză, susținând, în mod nereal și încercând să acrediteze ideea că inițiativa infracțională nu i-a aparținut acestuia, ci agentului de penitenciar care l-a provocat la o anumită conduită și că inculpata A. nu are nicio implicare infracțională în cauză.

Aceasta în condițiile în care, inculpatul C. a recunoscut participarea sa la momente esențiale ale desfășurării activității infracționale, fără însă a oferi explicații plauzibile cu privire la motivele pentru care acesta a avut o anumită conduită contrară normei penale.

Astfel, din declarațiile constante ale agentului de penitenciar G., date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond, a rezultat că, în pofida celor susținute în apărare de către inculpatul C., acesta din urmă a fost cel care a avut inițiativa infracțională, în condițiile în care l-a abordat pe agent în timpul programului de cumpărături permis persoanelor private de libertate, întrebând-l dacă poate vorbi în mod deschis iar ulterior, când a fost scos din cameră, la două - trei ore de la finalizarea programului de cumpărături, l-a întrebat pe agentul de penitenciar dacă îi poate aduce niște telefoane pentru suma de 1.000 de euro, agentul spunându-i că vor vorbi seara când va intra în tura de noapte, însă acesta din urmă a anunțat ulterior conducerea unității de detenție despre cele întâmplate.

Contrar susținerilor inculpatului, martorul G. a precizat că inculpatul i-a spus că, dacă totul este în regulă, să îi facă cu ochiul și să-i dea pachetul în tura de zi.

În privința inculpatei A., în legătură cu care martorul a arătat că nu se aștepta să se prezinte la întâlnire, acesta a precizat că, în contextul discuției de la momentul predării pachetului, inculpatul C. i-a spus că ,,soția lui este A., avocat”, al cărui nume îl precizase anterior și că era în biserică, că nu a vrut să iasă de frică, dar că persoana care i-a dat pachetul era de încredere.

În privința momentului flagrantului, martorul a relatat că, după ce a mai stat de vorbă cu inculpatul C., acesta a luat pachetul și au venit lucrătorii Direcției Naționale Anticorupție și cei din conducerea penitenciarului, care l-au depistat, martorul observând într-o fracțiune de secundă că inculpatul C. a aruncat pachetul într-o găleată de gunoi și a strâns mâinile la spate și că, după depistarea inculpatului, au fost scoase bunurile din sacoșă, anume, 8 telefoane, 4 cartele și un încărcător și whisky într-un recipient, bunuri în legătură cu care inculpatul a spus organelor care îl depistase că nu îi aparțin și că nu știe ce conține sacoșa.

În plus, martorul G. a arătat că nu a fost influențat de nimeni și nu au fost exercitate presiuni pentru a declara într-un anume sens, că mai lucrase înainte de acest eveniment pe acel sector, iar cel care are atribuția întocmirii listelor de planificare este șeful serviciului aplicare regim și directorul adjunct le aprobă.

Așadar, din declarațiile constante ale martorului a rezultat că nu acesta l-a abordat pe inculpat, ci invers, iar atunci când martorul l-a scos din cameră pe inculpat, potrivit înțelegerii avute, agentul a avut acordul directorului penitenciarului pentru a discuta cu inculpatul în scopul de a afla detalii despre modalitatea de facilitare a introducerii bunurilor interzise în penitenciar și, eventual, modalitățile prin care introdusese, anterior, astfel de bunuri și cu sprijinul cui.

Martorii J., directorul penitenciarului și K., directorul adjunct al penitenciarului, audiați fiind (filele nr. 208-210 și nr. 211-212, vol. 3, dosar instanță de fond) au confirmat împrejurările esențiale cu privire la care martorul G. a relatat.

În aceeași ordine de idei, audiat în cursul urmăririi penale, numitul B. a recunoscut comiterea faptelor imputate de către organele de anchetă penală, relatând în mod amănunțit desfășurarea activității infracționale. În esență, acesta a recunoscut că, la inițiativa inculpatului C., împreună cu acesta și cu inculpata A., au luat hotarârea de a mitui un agent de penitenciar pentru ca acesta din urmă să accepte introducerea în incinta Penitenciarului Iași și predarea ulterioară către inculpatul C., a unor bunuri a căror deținere este interzisă în locurile de detenție, respectiv telefoane mobile și băutură alcoolică.

În faza judecății în primă instanță, martorul B., în calitate de inculpat, a adoptat aceeași poziție procesuală de recunoaștere a comiterii celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în calitate de complice, solicitând, fără a da declarație pe fondul acuzațiilor, ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 377 C. proc. pen.

Cu toate acestea, în mod neplauzibil, la termenul de judecată din 21 ianuarie 2016, audiat fiind în calitate de martor după momentul recunoașterii faptelor proprii și al condamnării sale în baza procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, numitul B. a indicat o situație de fapt diferită, încercând să minimalizeze contribuția inculpatei A. și să acrediteze ideea neimplicării infracționale a acesteia din urmă.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că, în mod temeinic, instanța de fond a analizat aspectele relatate de către numitul B. în ultima sa depoziție prin coroborare cu datele și informațiile credibile extrase din ansamblul probatoriului cauzei care, nu numai că nu au confirmat elementele faptice alegate de martor, dar au demonstrat o situație contrară celei prezentate, astfel că, a acordat valoare probantă declarației sale date în cursul urmăririi penale, în calitate de inculpat.

În esență, apărarea a invocat provocarea și înscenarea din partea agenților statului, ,,organele judiciare din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, cu concursul conducerii Penitenciarului Iași, folosindu-l pe gardianul G., în calitate de agent provocator, în scopul obținerii de probe, recurgând la simularea comportamentului infracțional în urma unui instructaj efectuat după o tematică prestabilită”.

Înalta Curte reține că, în cauza Bulfinski contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că, există obligația instanțelor interne de a face o analiză atentă a materialului aflat la dosar atunci când un acuzat invocă o înscenare din partea poliției.

Cele trei componente ale principiului loialității administrării probelor, descrise în art. 101 C. proc. pen., reprezintă aspecte de nelegalitate a obținerii probelor, principiu reglementat prin dispozițiile art. 102 din același cod.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a raportat, în acest domeniu, la doctrina caracterului pasiv al activității pe care trebuie să o desfășoare agenții statului. Caracterul pasiv reclamă ipostaza în care, dacă persoana suspectată de săvârșirea sau pregătirea infracțiunii profită de,,oportunitatea” oferită de investigatorii sub acoperire sau de colaboratorii cu identitate reală, în împrejurări în care rezultă că ar fi acționat în același fel dacă,,oportunitatea” ar fi fost oferită de o altă persoană, nu se poate reține provocarea.

Principiile statuate de instanța europeană au fost transpuse în procedura din dreptul național care reglementează, în mod amănunțit, utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală și a colaboratorilor, în art. 148 C. proc. pen.

Raportat la cele mai sus reținute, Înalta Curte constată că, în mod legal, Curtea de apel a apreciat că nu se poate reține provocarea polițienească în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care, inițiativa infracționala pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății a aparținut instigatorului, respectiv mituitorului C.

De asemenea, se constată că raționamentul Curții de apel este corect și în ceea ce privește excluderea provocării la infracțiunea de dare de mită, în condițiile în care s-a făcut dovada unor acțiuni repetate de promisiune a unei sume de bani din partea inculpatului C., promisiune care ulterior a fost materializată prin realizarea acțiunii de dare, de remitere a sumei de bani promise.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că acțiunile constând în planificarea agentului de penitenciar G., în zilele de 23 și 24 aprilie 2015, în cadrul secției E4 din Penitenciarul Iași, scoaterea din celulă a inculpatului C., conducerea acestuia, pe hol, la intrarea în secție și revenirea asupra discuției purtată cu o zi înainte, nu reprezintă activități care să se circumscrie noțiunii de ”provocare”, adică o acțiune de determinare, cu intenție, la comiterea de infracțiuni.

Utilizarea în cursul anchetei penale, ca metodă de investigație menită să asigure strângerea de probe, a colaboratorului cu identitate reală G., în contextul în care acesta a informat organele judiciare penale despre propunerea de corupere ce îi fusese avansată, nu echivalează cu reținerea unei provocări din partea agenților statului în comiterea infracțiunilor ce formează obiectul prezentei judecăți.

Acțiunile desfășurate de colaboratorul cu identitate reală G. sunt în limitele activităților cu care a fost învestit prin autorizarea dată de procurorul de caz, iar autorizarea procurorului, contrar celor susținute în apărare, a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 138, art. 148 și art. 150 C. proc. pen.

În aceeași ordine de idei, în conformitate cu dispozițiile art. 48 lit. f) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, colaboratorul cu identitate reală G. avea obligația legală ”să informeze conducătorii ierarhici și celelalte autorități abilitate cu privire la infracțiunile de care a luat cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupție”.

Prin urmare, demersul agentului de penitenciar G. de a informa conducerea Penitenciarului Iași și ulterior Direcția Națională Anticorupție cu privire la fapta de corupție care i-a fost propusă de către inculpatul C. este consecința respectării și aducerii la îndeplinire a unei îndatoriri impusă de lege.

Din acest motiv, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 49 lit. b) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, invocate în apărare, conform cărora, ofițerilor și agenților din sistemul administrației penitenciare le este interzis, printre altele, să primească, să solicite ori să accepte, direct sau indirect, pentru sine ori pentru alte persoane, în considerarea calității sale oficiale, cadouri, bani, împrumuturi sau orice alte valori ori servicii.

De asemenea, din piesele dosarului nu rezultă că ar fi fost întrebuințate, de către organele judiciare, cu prilejul audierilor, violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere și nici promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe.

1.2. În ceea ce privește cererea formulată de inculpata A., în condițiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice în sensul de a se reține infracțiunea de „complicitate la tentativă la introducerea, în mod ilicit, de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive de tip GPS, modem de internet, medii de stocare a datelor și alcool într-un penitenciar, centru de reținere și arestare preventivă, centru de arestare preventivă, centru educativ și centru de detenție, în scopul folosirii lor de către deținuți", prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 32 C. pen. în ref. la art. 185 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în acord cu instanța de fond și Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Forma agravantă a infracțiunii în discuție, prevăzută la alin. (2) al art. 185 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, presupune existența unui subiect activ calificat prin calitatea sa specială de personal al administrației locului de deținere, al centrelor de reținere și arestare preventivă.

Varianta agravantă, fiind o circumstanță personală, se răsfrânge și asupra participanților, când aceștia au cunoscut-o sau au putut să o prevadă. În acest context, este indiscutabil faptul că inculpata A., în momentul în care, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C., a procurat și a predat, prin intermediul numitului B., la data de 26 aprilie 2015, colaboratorului cu identitate reală G., agent de penitenciar, bunurile interzise la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, pentru ca acesta din urmă să le introducă ilicit în incinta Penitenciarului Iași și să le dea în folosință inculpatului C., cunoștea împrejurarea că cel căruia i-a remis acele bunuri este angajat al Penitenciarului Iași.

În aceeași ordine de idei, în raport de inculpata A., care a contribuit la săvârșirea faptei în calitate de complice, infracțiunea s-a consumat odată cu introducerea bunurilor interzise în cadrul unității de deținere, independent de soluția dispusă prin rechizitoriu cu privire la autorul infracțiunii, dată fiind forma de participație improprie existentă în cauză.

În plus, fapta penală prevăzută de art. 185 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal constituie o infracțiune de pericol, urmarea imediată producându-se odată cu introducerea bunurilor interzise în unitatea de deținere.

1.3. În legătură cu solicitarea inculpaților A. și C., de înlăturare, din materialul probator, a interceptărilor convorbirilor efectuate în cauză, Înalta Curte constată că acestea constituie mijloace de probă în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 97 și urm. C. proc. pen. și nu se impune a fi înlăturate, pentru argumentele ce urmează.

Din adresa din 18 mai 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și depusă la dosarul instanței de apel rezultă faptul că, punerea în executare a ordonanțelor emise de procuror la datele de 25 și 26 aprilie 2015, precum și a mandatelor de supraveghere tehnică în dosarul de urmărire penală, a fost efectuată de procuror, iar executarea supravegherii tehnice s-a făcut de către Serviciul Român de Informații - Direcția Județeană de Informații Iași.

Așadar, punerea în executare a ordonanțelor și a mandatelor de supraveghere tehnică a fost efectuată de procurorul de caz, care a comunicat ordonanțele, respectiv, dispoziția judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Iași (judecătorul competent) către persoanele chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere, anume, către Serviciul Român de Informații, în conformitate cu dispozițiile art. 142 alin. (3) C. proc. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că, Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale nu face distincție după cum cauza se află în procedura de cameră preliminară, în faza de cercetare judecătorească ori în calea de atac a apelului, conform și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - cauzele Dumitru, Popescu contra României, Vikov contra Rusiei și în raport de considerentele deciziei susmenționate, unde se arată în mod expres că decizia se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată în mod corespunzător, motiv pentru care, singura posibilitate este ca, odată cu soluționarea fondului cauzei, în baza principiului liberei aprecieri a probelor, consacrat prin dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. pen., să se aprecieze și asupra relevanței probatorii a convorbirilor interceptate în cauză.

1.4. În ceea ce privește solicitarea inculpaților A. și C. de a se dispune o soluție de achitare a acestora pentru infracțiunile reținute în actul de sesizare a instanței, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză, constatând că prezumția de nevinovăție, de care beneficiază inculpații, în conformitate cu dispozițiile art. 4 și art. 99 alin. (2) C. proc. pen., a fost răsturnată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Din întregul material probatoriu administrat în cauză - procesul-verbal de consemnare a denunțului numitului G. din data de 25 aprilie 2015; declarațiile date în calitate de martor de către denunțătorul G.; procesele-verbale privind activitățile efectuate de colaboratorul cu identitate reală G.; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto anexă; procesul-verbal de percheziție a autoturismului marca Seat Cordoba, utilizat de inculpata A.; proces-verbal de ridicare a înregistrărilor de la SC L. SRL Iași, Casa de Amanet M.; bonurile fiscale din 25 ianuarie 2014 și din 25 aprilie 2015; proces verbal de vizionare din data de 28 aprilie 2015; procesul-verbal din data de 28 aprilie 2015 reprezentând planșă foto cu momente operative din data de 27 aprilie 2015; documente predate de reprezentanții Penitenciarului Iași (copie mandat executare pedeapsă emis pe numele C., extras cu lista persoanelor vizitatoare și apelurile telefonice efectuate de condamnatul C., copii file ce conțin planificările în serviciu ale agentului de penitenciar G., înregistrările video efectuate de camerele de supraveghere aferente secției E4 din zilele de 23, 24 și 27 Aprilie 2015); procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 25 aprilie 2015, orele 17:43:40 între inculpații A. și C.; procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 25 aprilie 2015, orele 17:51:11 între inculpații A. și C.; procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 25 aprilie 2015, orele 19:39:29 între inculpata A. și mama sa; procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 26 aprilie 2015, orele 09:55:04 între inculpata A. și mama sa; procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 26 aprilie 2015, orele 11:10:13 între inculpata A. și mama sa; procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental în data de 26 aprilie 2015, convorbire ce a avut loc între colaboratorul cu identitate reală G. și numitul B.; procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental în data de 27 aprilie 2015, convorbire ce a avut loc între colaboratorul cu identitate reală G. și inculpatul C.; procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental în data de 27 aprilie 2015, convorbire ce a avut loc între colaboratorul cu identitate reală G. și inculpatul C.; procesul-verbal de filaj; declarația dată în calitate de inculpat de numitul B.; raportul de constatare criminalistică grafică din 08 mai 2015; buletinul de analiză din data de 11 mai 2015 întocmit și eliberat de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor - Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea; raportul de constatare a specialistului Direcției Naționale Anticorupție urmare a efectuării percheziției informatice; declarațiile inculpatului C. - au rezultat, în esență, următoarele:

Inculpatul C. a insistat să-i fie introduse în unitatea de deținere o serie de bunuri interzise: a luat legătura cu prietenul său pentru a-i procura telefoane mobile și suma de 1.000 de euro, cu numitul B. căruia i-a cerut să preia bunurile și suma de bani de la acel prieten, să disimuleze telefoanele și încărcătoarele în alimente și cu inculpata A. pe care a rugat-o să-l însoțească pe B. pentru a achiziționa și alte telefoane mobile pe care inculpata să le plătească, ba chiar să ofere suma de 1.000 de euro agentului de penitenciar în schimbul asigurării reușitei demersului său.

În seara zilei de 25 aprilie 2015, la orele 19:39:29, inculpata A. a purtat o discuție telefonică cu mama sa, numita N., ocazie cu care i-a solicitat acesteia din urmă să îi trimită a doua zi, prin intermediul unui șofer de maxi-taxi care făcea curse pe traseul orașului Murgeni, jud. Vaslui, într-un plic, suma de 1.000 de euro, în bancnote de 100 de euro.

În aceeași zi, în jurul orelor 16,48, inculpata A. și numitul B., împreună, s-au deplasat la Casa de Amanet M. 101 unde, după ce au verificat mai multe telefoane mobile, inculpata a cumpărat patru telefoane mobile, plătind gestionarului unității contravaloarea bunurilor achiziționate.

În cursul aceleiași zile, orele 17:43:40, între inculpații A. și C. a avut loc o discuție telefonică, discuție la care a asistat și numitul B., care a avut o intervenție ce dovedește, contrar celor susținute la instanța de fond, că avea cunoștință de scopul demersurilor pe care le efectua inculpata A. și de caracterul ilicit al activităților ce urmau a fi întreprinse.

În continuare, inculpata A. și numitul B. s-au deplasat la complexul comercial Carrefour, de unde au cumpărat două pâini rotunde, albe, ambalate în sacoșe de hârtie și plastic transparent, iar după ce au părăsit complexul comercial, numitul B. a fost condus de către inculpata A., cu autoturismul care îi aparține acesteia, la domiciliul său situat în cartierul … din municipiul Iași. La despărțire, inculpata A. i-a înmânat lui B. o sacoșă de culoare crem ce avea în interior pâinile cumpărate de la Carrefour, un borcan cu salată boeuf, ambalat cu o folie alimentară transparentă, o sticlă din plastic cu etichetă Nestea și cele patru telefoane mobile achiziționate de la casa de amanet.

În ziua de 26 aprilie 2015, la ora 09:55:04, cu ocazia unei convorbiri telefonice, inculpata A. este informată de către mama sa, numita N., că suma de bani solicitată în ziua anterioară (1.000 de euro, toate bancnotele în cupiură de 100 de euro), introdusă într-un plic, a fost înmânată șoferului unui maxi-taxi care urma să ajungă în municipiul Iași, în jurul orei 11,00.

Inculpata A. a mers la locul indicat de mama sa unde a primit de la șoferul de maxi-taxi un plic închis în care se afla suma de 1.000 de euro, conform înregistrărilor efectuate cu ocazia filmărilor video realizate de organele de anchetă penală în baza ordonanței provizorii de supraveghere tehnică emisă de procurorul de caz, iar la orele 11:10:13, inculpata a confirmat, telefonic, mamei sale, faptul că a intrat în posesia sumei de bani.

Ulterior, în după amiaza zilei de 26 aprilie 2015, inculpata A. s-a întâlnit cu numitul B. în cartierul … și a remis acestuia suma de 1.000 de euro, formată din 10 bancnote de câte 100 de euro, spunându-i că trebuie să o înmâneze persoanei cu care urma să se întâlnească, identificată cu prenumele ,,G.”

Inculpata A. și numitul B. au plecat cu autoturismul, spre zona Mănăstirii Cetățuia din municipiul Iași, parcurgând drumul de acces spre aceasta începând cu orele 17:02:05 (cu aproximativ o oră mai devreme față de ora indicată ca moment al întâlnirii de către inculpatul C. cu agentul de penitenciar G.).

Când au ajuns în parcarea Mănăstirii Cetățuia, inculpata A. a intrat în lăcașul de cult, în timp ce numitul B. a rămas în parcare pentru a o aștepta pe persoana cu care inculpata A. i-a cerut să se întâlnească, identificată cu prenumele ,,G." (în realitate, agentul de penitenciar G.).

După ce numitul B. a înmânat colaboratorului G. sacoșa cu bunuri și suma de 1.000 de euro, la orele 17:49:29, iar cei doi au coborât drumul de acces spre Mănăstirea Cetățuia, cu autoturismul, condus de G. (aspecte surprinse și cu ocazia filmărilor video realizate de anchetatori în baza ordonanței provizorii de supraveghere tehnică emisă de procurorul de caz).

La aceeași dată, orele 17:54:32, inculpata A. a coborât drumul de acces spre Mănăstirea Cetățuia, la volanul autoturismului, fiind singura ocupantă a autoturismului menționat.

Ulterior despărțirii de colaboratorul cu identitate reală G., în zona complexului comercial Siraj de pe Bulevardul …, numitul B. a fost preluat de către inculpata A., ambii deplasându-se cu autoturismul condus de aceasta din urmă în zona ….

Cu ocazia percheziției autoturismului inculpatei A., utilizat de aceasta, printre alte bunuri, a fost identificată și o agendă cu coperți de culoare albastră, având mențiunea 2015, printre filele acesteia găsindu-se o filă format A4 care, pe una din părți purta mențiunile olografe cu pastă de culoare albastră: "nestea lămâie - whisky jack, în pâine galaxy - mini 4, în borcan 800 gr. 5 nokia c5, 700 lei lui O. - 20 (gr cu țipla lui), cetățuia în parcare, golf 5 - G. - tatuaj pe o mână, duminică la ora 6, 1.000 euro (bifat cu o cruciuliță deasupra mențiunii), un telefon de plastic de la P. (bifat cu o cruciuliță), un ifon cadou să spună", stabilindu-se că mențiunile olografe în litigiu, de pe coala de hârtie format A4 și scrisul model de comparație de pe documentele puse la dispoziție pentru numita A. au fost executate de către aceeași persoană.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, faptul că existența conivenței infracționale între cei doi inculpați a fost pe deplin dovedită și nu există niciun dubiu care să conducă instanța la convingerea că inculpații nu au săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată. Dimpotrivă, instanța are convingerea că acuzația penală a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen.

2.1. În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor principale și complementare aplicate inculpaților, Înalta Curte constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat prevederile art. 74 C. pen. care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Făcând propria evaluare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor, Înalta Curte reține împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite în comiterea faptelor; starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; natura și gravitatea rezultatului produs; conduita inculpaților înainte și după săvârșirea infracțiunii, dar și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a celor doi apelanți inculpați.

Astfel, în ceea ce o privește pe inculpata A., se reține calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Vaslui; faptul că a contribuit la săvârșirea faptelor în calitate de complice și a comis infracțiunile din motive pur personale, sentimentale, derivând din relația de dragoste pe care o avea cu coinculpatul C.; lipsa antecedentelor penale; atitudinea procesuală necorespunzătoare, dar și gravitatea deosebită a faptelor comise.

În raport de criteriile sus menționate, punând în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor ce caracterizează faptele și pe cele referitoare la persoana inculpatei A., care se află la primul contact cu legea penală, Înalta Curte constată că, în mod temeinic, instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse principale și complementare la nivelul minimului special prevăzut de lege reprezintă o dozare corespunzătoare, astfel încât, majorarea acestor pedepse - astfel cum a solicitat Parchetul - nu se impune.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C., se constată că, la momentul când i se impută comiterea faptelor deduse judecății în prezenta cauză, acesta se afla în executarea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare, în regim de detenție, fiind anterior condamnat definitiv și executând alte pedepse cu închisoarea, având o foarte bogată experiență infracțională.

Înalta Curte reține atitudinea nesinceră pe care inculpatul a avut-o pe tot parcursul procesului penal care, deși a recunoscut săvârșirea acțiunilor materiale circumscrise infracțiunilor imputate, și-a circumstanțiat poziția, invocând aspecte care tind la negarea comiterii faptelor, încercând, în mod neplauzibil, să distorsioneze stabilirea circumstanțelor comiterii acestora; gradul ridicat de pericol social concret al faptelor comise și de periculozitate a inculpatului.

Având în vedere criteriile generale analizate anterior, Înalta Curte constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune săvârșită în concurs real, într-un cuantum corespunzător, cu executare în regim de detenție. Totodată, se constată că pedepsele complementare au fost dozate în mod temeinic, așa încât, majorarea acestor pedepse principale și complementare ori aplicarea unui spor de pedeapsă - astfel cum a solicitat Parchetul - sau micșorarea pedepselor, conform solicitării apărării, nu se impune.

Față de aspectele menționate mai sus, Înalta Curte apreciază că nu se impune nici reținerea, în favoarea inculpaților, a vreunei circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen.

2.2. Cu referire la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatei A., Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite cerințele art. 91 C. pen. pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpata nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, în cauză, la limita maximului general prevăzut de lege, care constituie termen de supraveghere.

Astfel, se constată că inculpata este o persoană cu studii superioare, bine integrată în societate; a săvârșit faptele în calitate de complice; nu este cunoscută cu antecedente penale și, deși nu a recunoscut săvârșirea faptelor, s-a prezentat, în mod constant, la chemarea organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată, instanța de apel apreciind că inculpata prezintă posibilități reale de îndreptare, chiar și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii care i-a fost aplicată.

3. În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate în calea de atac a Parchetului, Înalta Curte le apreciază ca întemeiate, în considerarea următoarelor argumente.

Astfel, se constată că, în mod greșit, instanța de fond a reținut drept temei legal al măsurii confiscării speciale și art. 112 lit. e) C. pen., care se referă la ipoteza dobândirii unor bunuri prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală ce ar trebui confiscate, în măsura în care nu sunt restituite persoanei vătămate și nu servesc la despăgubirea acesteia, în condițiile în care, în cauză, au fost comise infracțiuni de pericol, și nu de prejudiciu.

În cauză, este incidentă exclusiv situația prevăzută de art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., anume, confiscarea specială a bunurilor a căror deținere este interzisă de legea penală, deoarece s-au introdus în incinta Penitenciarului Iași mai multe bunuri interzise la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

De asemenea, se constată că, în mod greșit, instanța de fond nu a dispus confiscarea, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., a cantității de băutură alcoolică (disimulată într-o sticlă de plastic), interzisă la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Astfel, din procesul verbal de identificare și inventariere bunuri din data de 26 aprilie 2015, depus la fila nr. 211, dosar de urmărire penală, rezultă că, printre bunurile introduse ilegal în incinta Penitenciarului Iași, bunuri puse la dispoziție de agentul de penitenciar G. și ridicate de către organele de urmărire penală în vederea cercetărilor s-a aflat și o sticlă de plastic, având în interior un lichid de culoare maronie și pe exterior o etichetă cu mențiunea Nestea Peach - 1,5 l, fiind închisă cu un capac de culoare roz.

Potrivit buletinului de analiză din data de 11 mai 2015 întocmit și eliberat de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - Direcția Sanitar Veterinară pentru Siguranța Alimentelor - Laboratorul Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea, concentrația alcoolică a lichidului din recipientul din material plastic cu inscripția Nestea Peach identificat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante din data de 27 aprilie 2015 în Penitenciarul Iași este de 39,42% volum.

La filele nr. 261, 262, dosar de urmărire penală, se află depus, în Anexa 1 și un plic sigilat înregistrat cu numărul 4 cuprinzând probă martor băutură alcoolică identificată la data de 27 aprilie 2015 cu ocazia constatării infracțiunii flagrante și care, fiind interzisă la introducerea și folosirea de către deținuți în penitenciar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, trebuia, în baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., să fie confiscată de către instanța de fond.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 112 lit. e) C. pen. și va menține dispoziția de confiscare a bunurilor în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., va confisca și o sticlă de plastic, având în interior un lichid de culoare maronie și pe exterior o etichetă cu mențiunea Nestea Peach - 1,5 l.

În baza art. 91 C. pen., va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatei A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. va impune inculpatei obligația ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei orașului Negrești sau a Primăriei com. Oșești, județul Vaslui, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Va pune în vedere inculpatei prevederile art. 93 alin. (5) C. pen. și ale art. 96 din același cod.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Conform art. 424 alin. (2) C. proc. pen., va constata că inculpata A. a fost reținută, arestată preventiv și arestată la domiciliu de la 27 aprilie 2015 la 23 martie 2016.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C., durata reținerii și arestării preventive de la 27 aprilie 2015 la 23 septembrie 2016.

Având în vedere soluțiile pronunțate în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul intimat inculpat C. la plata contravalorii cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 7 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

1. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 112 lit. e) C. pen. și menține dispoziția de confiscare a bunurilor în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. confiscă și o sticlă de plastic, având în interior un lichid de culoare maronie și pe exterior o etichetă cu mențiunea Nestea Peach - 1,5 l.

2. În baza art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatei A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. impune inculpatei obligația ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

Pune în vedere inculpatei prevederile art. 93 alin. (5) C. pen. și art. 96 din același cod.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Constată că inculpata a fost reținută, arestată preventiv și arestată la domiciliu de la 27 aprilie 2015 la 23 martie 2016.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. împotriva aceleiași sentințe.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C., durata reținerii și arestării preventive de la 27 aprilie 2015 la 23 septembrie 2016.

Obligă apelantul intimat inculpat C. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților, în sumă de câte 100 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2016.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj