Decizia nr. 470/RC/2016
Asupra recursurilor în casație de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 891 din 14 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 386 C. proc. pen., văzând și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, s-a schimbat încadrarea juridica a faptei reținute în sarcina inculpaților A., B., C. și D., din infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, in forma continuata, prev. de art. 2151 alin. (2) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, în infracțiunea de delapidare in forma continuata, fapta prev. de art. 295 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen.
2. În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 386 C. proc. pen., văzând și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, s-a schimbat încadrarea juridica a faptei reținute în sarcina inculpatului E., din infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, in forma continuata, prev. de art. 2151 alin. (2) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, în infracțiunea de complicitate la delapidare în forma continuata și în stare de recidiva, fapta prev. de art. 48 C. pen., cu referire la art. 295 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 și art. 41 alin. (1) C. pen.
3. În temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 386 C. proc. pen., văzând și Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului F., din infracțiunea de complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, în forma continuata, prev. de art. 2151 alin. (2) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, în infracțiunea de complicitate la delapidare în forma continuata, fapta prev. de art. 48 C. pen., cu referire la art. 295 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen.
II. 1. În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la o pedeapsă principala de 6 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 67 alin. (1) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția și a-și exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c), teza I C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. în vigoare raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 87/2012, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), C. pen. în vigoare, ca pedeapsă accesorie.
2. În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale la o pedeapsă principala de 5 ani si 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 67 alin. (1) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția si a-si exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c), teza I C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. în vigoare raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 87/2012, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), C. pen. în vigoare, ca pedeapsă accesorie.
3. În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul C., fără antecedente penale, la o pedeapsă principala de 5 ani si 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 67 alin. (1) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat si dreptul de a ocupa funcția și a-și exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c), teza I C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. în vigoare raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 87/2012, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), C. pen. în vigoare, ca pedeapsă accesorie.
4. În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul D., fără antecedente penale, la o pedeapsă principala de 4 ani și 6 luni închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., in condițiile prevăzute de art. 67 alin. (1) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția și a-și exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c), teza I C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. în vigoare raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 87/2012, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), C. pen. în vigoare, ca pedeapsă accesorie.
5. In baza art. 48 C. pen., cu referire la 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul F., fără antecedente penale, la o pedeapsă principala de 4 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 67 alin. (1) C. penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția și a-și exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c), teza I C. pen., respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. în vigoare raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 87/2012, pe durata executării pedepsei principale i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), C. pen. în vigoare, ca pedeapsă accesorie.
6. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul E., cu antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la delapidare în forma continuata si in stare de recidiva, fapta prev. de art. 48 C. pen., cu referire la art. 295 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 și art. 41 alin. (1) C. pen., ca urmare a decesului acestuia in cursul procesului penal.
III. În baza art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 din C. civ. de la 1864 (in vigoare la data săvârșirii faptelor), s-a admis acțiunea civilă și în consecință obligă în solidar pe inculpații A., B., C., D. și F., la plata sumei de 1.942.366 lei (un milion nouă sute patruzeci și două mii trei sute șaizeci și șase lei noi), cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părții civile, SC G. SA București, cu sediul în București, sector 1.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă cu privire la inculpatul E.
IV. În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a confiscat in favoarea statului următoarele înscrisuri:
- Cele 13 facturi de aprovizionare a SN H. SA, Sucursala Suplac, cu materiale de foraj de la SC I. SRL, (filele 22-34 vol. I dosar up) si a proceselor verbale de recepție aferente (filele 196-208 vol. I dosar up).
- Cele 11 procese verbale de compensare, a facturilor de aprovizionare de mai sus (filele 209-219 vol. I dos. up).
- Cele 12 facturi de aprovizionare a SC I. SRL, cu materiale de foraj de la SC J. SRL București, și procesele verbale de recepție aferente acestor facturi (filele 8-32 vol. II dos. up).
- Cele 4 facturi de aprovizionare a SC I. SRL, cu materiale de foraj de la SC K. SRL București, și procesele verbale de recepție aferente acestor facturi (filele 33-40 vol. II dos. up).
- Bonurile de consum atașate la filele 38-164 vol. I dos. up.
S-a declarat ca fiind false in totalitatea lor, facturile, procesele verbale (note) de recepție, procesele verbale de stingere a datoriilor (de compensare) si bonurile de consum mai sus enunțate, astfel ca:
V. În baza art. 580 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., toate înscrisurile de mai sus au fost dezatașate de la dosarul de urmărire penală și au fost atașate dosarului instanței, urmând ca, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, judecătorul delegat la Biroul Executări Penale, să facă mențiunea anularii pe toate înscrisurile de mai sus.
VI. În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B., C., D. și F., la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului in suma totala de 15000 lei, cate 3.000 lei fiecare.
VII. În baza art. 272 C. proc. pen. onorariul în sumă de 200 lei pentru avocata din oficiu L. de la Baroul Bihor, desemnată pentru reprezentarea inculpatului decedat E., a urmat a se achita din fondurile Ministerului Justiției în baza delegației din 30 iunie 2014 depusă la dosar.
VIII. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu privire la inculpatul (decedat) E., rămân în sarcina statului.
Prin Decizia nr. 178/a din 29 martie 2016 a curții de apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2011, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații A., B., C., D. și F. împotriva sentinței penale nr. 891 din 14 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în parte, după cum urmează:
A redus pedeapsa principală aplicată de către instanța de fond inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 6 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și a redus durata pedepsei complementare de la 5 ani la 2 ani.
A redus pedeapsa principală aplicată de către instanța de fond inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 5 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și a redus durata pedepsei complementare de la 5 ani la 2 ani.
A redus pedeapsa principală aplicată de către instanța de fond inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 5 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare și a redus durata pedepsei complementare de la 5 ani la 2 ani.
A redus pedeapsa principală aplicată de către instanța de fond inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și a redus durata pedepsei complementare de la 5 ani la 2 ani.
A redus pedeapsa principală aplicată de către instanța de fond inculpatului F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și a redus durata pedepsei complementare de la 5 ani la 2 ani.
A înlăturat dispoziția instanței de fond de confiscare în favoarea statului a celor 13 facturi de aprovizionare a SN H. SA (filele 22-34 vol. I dosar urmărire penală), a proceselor verbale de recepție aferente (filele 196-208 vol. I dosar urmărire penală), a proceselor verbale de compensare (filele 209-219 vol. I dos. urmărire penală), a celor 12 facturi de aprovizionare și a proceselor verbale de recepție aferente (filele 8-32 vol. II dos. urmărire penală), a celor 4 facturi de aprovizionare și a proceselor verbale de recepție aferente (filele 33-40 vol. II dos. urmărire penală), a bonurilor de consum (filele 38-164 vol. I dos. urmărire penală), a înlăturat dispoziția instanței de fond de declarare ca false a acestora precum și a înlăturat dispoziția instanței de fond referitoare la aplicarea art. 580 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen.
A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate care nu contravin deciziei atacate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpații F. și D.
În susținerea căii de atac, inculpatul F. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 și 12 C. proc. pen., iar inculpatul D. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Prin Încheierea nr. 293/RC din 12 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2011al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații F. și D. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 29 martie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.
Admiterea în principiu a cererii de recurs în casație a fost generată exclusiv de Decizia nr. 591 din 1 octombrie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se că sintagma „dacă cererea este vădit nefondată” din cuprinsul acestora este neconstituțională.
Examinând pe fond recursurile în casație declarate de inculpații F. și D., se constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.
Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.
Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/ nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.
Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.
În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente) - caz invocat de recurentul inculpat F. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății.
Art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. are în vedere situația în care regulile privind competența după materie sau după calitatea persoanei au fost nerespectate în timpul judecății, însă inculpatul invocă încălcarea regulilor privind competența după materie în faza de urmărire penală.
Astfel, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 438 pct. 1 C. proc. pen., acestea putând fi incidente doar în cazul când încălcarea normelor de competență materială are loc în fața instanței de judecată și nu în faza de urmărire penală.
În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) - caz invocat atât de recurentul inculpat F. în susținerea căii de atac, cât și de recurentul inculpat D. - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății.
Inculpatul F. a susținut că pedepsele aplicate sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege deoarece se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de complicitate la delapidare în infracțiunea de neglijență în serviciu întrucât, din materialul probator administrat în cauză, nu rezulta întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la delapidare.
De asemenea, a susținut că pedeapsa a fost greșit individualizată.
Astfel, ceea ce s-a urmărit prin recursul în casație formulat este, în realitate, schimbarea încadrării juridice cu consecința scăderii limitelor de pedeapsă corelativ cu infracțiunea ce se dorește a fi reținută de către instanță, însă aceasta nu este posibilă în calea extraordinară de atac a recursului în casație, instanța verificând numai dacă pedeapsa aplicată se află în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
De asemenea, o reindividualizare a pedepsei, așa cum a fost solicitată de către apărare, nu este posibilă ca urmare a exercitării căii de atac a recursului în casație având în vedere natura strictă a acestei proceduri ce prevede un număr limitat de cazuri de casare ce privesc numai nelegalitatea soluțiilor pronunțate de către instanțele de apel.
Inculpatul D. a susținut că sunt incidente prevederile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., având în vedere omisiunea aplicării formei atenuante a infracțiunii de delapidare întrucât se impunea să i se rețină calitatea prev. de art. 175 alin. (2) C. proc. pen., cu consecința încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției speciale.
Ca și în cazul inculpatului F., se constată că prin invocarea cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. se urmărește schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, aceasta nefiind posibilă în calea extraordinară de atac a recursului în casație, instanța verificând numai dacă pedeapsa aplicată se află în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
În consecință, se constată că motivele invocate de recurenții inculpați nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aceștia fiind condamnați în mod definitiv la pedeapsa de câte 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare, respectiv complicitate la delapidare, pedepsele situându-se în limitele prevăzute de lege.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casație declarate de inculpații F. și D. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 29 martie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2011.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 65 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casație declarate de inculpații F. și D. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 29 martie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/271/2011.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 65 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2016.