Decizia nr. 484/A/2016
Asupra apelului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din nr. 55 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2016 s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii nr. 49 din 06 iulie 2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, ca inadmisibilă și a fost obligată contestatoarea să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătorul de cameră preliminară de la curtea de apel a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 49 din 6 iulie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în Dosar nr. x/39/2015* în temeiul art. 47 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 38 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu trimitere la art. 340 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, excepția necompetenței după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, formulată de petenta A.
În temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A., împotriva Ordonanțelor nr. 314/P/2013 din data de 01 iulie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, nr. 331/II/2/2014 din data de 19 noiembrie 2014 și nr. 209/II/2/2015 din data de 03 august 2015 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimați fiind B., C. și D. și a menținut ordonanțele atacate.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Totodată, prin încheierea de ședință din 6 iulie 2016, pronunțată de Dosar nr. x/39/2015*/a1, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 29 alin. (1), (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petenta A., în Dosarul nr. x/45/2013* al Curții de Apel Suceava și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 339 alin. (5) C. proc. pen.
În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins, ca inadmisibilă, cererea petentei A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (5) teza a II-a C. proc. pen. și art. 68 alin. 7 C. proc. pen.
Împotriva Încheierii nr. 49 din 6 iulie 2016, pronunțată în Dosar nr. x/39/2015*, precum și împotriva încheierii de ședință din 6 iulie 2016, pronunțată în Dosar nr. x/39/2015*/a1 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, contestatoarea A. a formulat contestații în anulare.
La termenul de judecată din data de 5 septembrie 2016, judecătorul de cameră preliminară, având în vedere că Dosarul nr. x/39/2015*/a1, în care a fost pronunțată încheierea de ședință din data de 6 iulie 2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, se afla la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 339 alin. (5) C. proc. pen., după luarea concluziilor procurorului, a dispus disjungerea contestației în anulare formulate de contestatoarea A. împotriva încheierii de ședință din 6 iulie 2016, pronunțată în Dosar nr. x/39/2015*/a1 și a acordat termen de judecată la data de 19 septembrie 2016.
Totodată, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației formulate împotriva Încheierii nr. 49 din 6 iulie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava.
Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare, a reținut că legiuitorul nu a avut în vedere, în cazul prevăzut la art. 426 lit. d) C. proc. pen., decât hotărârile pronunțate de judecători aflați în stare de incompatibilitate ca și instanțe de apel, nevizând, prin urmare, celelalte situații, cum ar fi: hotărâri pronunțate în primă instanță (care pot fi remediate în apel), de judecători de drepturi și libertăți sau de judecători de cameră preliminară.
A constatat că, în speță, din cuprinsul contestației în anulare cu care a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară rezultă că motivele expuse de contestatoare vizează incompatibilitatea judecătorului E., care a soluționat plângerea formulată de aceasta, potrivit disp. art. 340 C. proc. pen. ca și judecător de cameră preliminară, ceea ce face contestația inadmisibilă, atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres că și astfel de hotărâri ar putea fi atacate pentru caz de incompatibilitate a judecătorului, iar unde legea nu prevede nici judecătorul nu poate să o facă, altfel ar adăuga la lege.
Împotriva acestei încheieri a formulat, pe de o parte, cerere de înlăturare a unor omisiuni vădite, iar pe de altă parte a declarat „recurs”, la data de 8 septembrie 2016, contestatoarea A.
În motivarea scrisă a ambelor cereri, contestatoarea a criticat încheierea curții de apel față de omisiunea Judecătorului de cameră preliminară de a se pronunța asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
În esență, pe fondul excepției de neconstituționalitate a susținut că acest text legal încalcă dispozițiile art. 20 din Constituția României, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6, art. 13 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, argumentele ca susțin admiterea excepției de neconstituționalitate fiind expuse pe larg în cuprinsul cererii.
Prin încheierea din data de 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2016/a1 a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de înlăturare a unor omisiuni vădite formulată de petenta A., din dispozitivul Încheierii penale nr. 55 din 05 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul penal nr. x/39/2016 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, reținându-se că instanța s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. prin încheierea din data de 21 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2016, disjuns din prezenta cauză.
„Recursul” declarat împotriva Încheierii nr. 55 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost calificat apel și înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare.
Față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Codului de procedură penală, în care se prevede că hotărârile pronunțate în primă instanță, după intrarea în vigoare a legii noi, sunt supuse căilor de atac, termenul și condițiile de exercitare fiind prevăzute de legea nouă - în condițiile în care în noua reglementare calea ordinară de atac este apelul - și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casație și Justiție califică calea de atac declarată de contestatoarea A. ca fiind apel.
În ședința din data de 13 decembrie 2016, în dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu al contestatoarei a precizat calea de atac formulată, în sensul că aceasta ar viza încheierea din data de 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2016, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., nu Încheierea nr. 55 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cum din eroare ar fi precizat contestatoarea A.
Însă, față de motivele concrete expuse de contestatoare în scris, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea apelată nu poate fi decât Încheierea nr. 55 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, indicată în mod expres de contestatoare, care a precizat că, pe lângă calea de atac declarată, printr-o cerere separată, de înlăturare a omisiunii vădite, a solicitat și Judecătorului de cameră preliminară de la curtea de apel să se pronunțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen.
De altfel, încheierea din data de 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2016, la care face referire apărătorul desemnat din oficiu, a fost pronunțată ulterior declarării căii de atac, fiind ilogic a se susține că apelul împotriva acesteia ar fi fost declarat în anticiparea soluției, chiar dacă aceasta este hotărârea prin care Curtea de Apel Suceava s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen.
Examinând prioritar admisibilitatea căii de atac declarate de contestatoarea A., în raport de concluziile reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, „Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.”, iar potrivit art. 129 din Constituție, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelul contestatoarei A. este îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată în calea de atac extraordinară a contestației în anulare și este întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Se reține că, prin excepție de la dispozițiile C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu apel la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Însă, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, nu a respins, ca inadmisibilă, prin Încheierea nr. 55 din 5 septembrie 2016, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., ci contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii nr. 49 din 06 iulie 2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava. Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale Judecătorul de cameră preliminară s-a pronunțat ulterior, prin încheierea din data de 21 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/39/2016/a1, ulterior declarării acestei căi de atac, ce nu face obiectul prezentei cauze.
Cum prin încheierea apelată nu a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., Încheierea nr. 55 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, nu poate fi reformată în calea de atac a apelului.
Constatând că Încheierea nr. 55 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, este o hotărâre definitivă, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A. împotriva Încheierii nr. 55 din 5 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2016.
Obligă apelanta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2016.