Decizia nr. 547/RC/2016
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 95/S din 07 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. x/62/2014, printre altele, în baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 43 alin. (5) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de aderare la un grup criminal organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni privind efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prin intermediul sistemelor informatice și a mijloacelor de comunicare electronică.
În baza art. 365 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse a câte 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.
În baza art. 38, art. 39 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. și s-a dispus ca, în final, acesta să execute pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la 17 ianuarie 2014 la 19 septembrie 2014 și a fost menținută, astfel cum a fost modificată, măsura controlului judiciar instituită față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2014.
În baza art. 16 alin. (1) lit. e C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta din Olanda).
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în urma analizării materialului probator aflat la dosar, a reținut, în esență, cu privire la inculpatul A. că, la sfârșitul lunii octombrie 2012, acesta împreună cu inculpatul B., și încă o persoană, despre care s-a afirmat că s-ar numi C., au plecat din România în Olanda pentru activități de „skimming”, prin intermediul cărora să obțină diverse sume de bani, cei trei cetățeni români fiind coordonați de o persoană de cetățenie olandeză neidentificată, însă, de autoritățile române, dar despre care se cunoștea că i s-ar spune P.. S-a mai arătat că inițiativa plecării în străinătate a aparținut cetățeanului olandez, cei trei români deplasându-se împreună cu acesta la începutul lunii noiembrie 2012 în Olanda cu autovehiculul primului, cazându-se inițial în Rotterdam, apoi într-un camping aflat la 50-60 km de Rotterdam, unde cetățeanul olandez a adus, potrivit depoziției inculpatului A., dispozitivele destinate a fi montate la ATM-uri, iar B. a început să le pregătească pentru a fi montate prin disimularea lor în bancomate, pregătind totodată și minicamerele video destinate vizionării și înregistrării codurilor pin tastate de către deținătorii legitimi ai cardurilor bancare. După finalizarea realizării dispozitivelor, C. și inculpatul A. le-au preluat și s-au deplasat în diverse localități din Olanda unde le-au aplicat, cu preponderență, la bancomate aparținând ING, dispozitivele fiind special adaptate pentru acest tip de bancomate.
Autoritățile olandeze au pus la dispoziție celor din România informații din care rezultă că dispozitivele au fost montate în datele de 03 noiembrie 2012, 07 noiembrie 2012, 08 noiembrie 2012, 09 noiembrie 2012, 11 noiembrie 2012, 12 noiembrie 2012, 13 noiembrie 2012 și 14 noiembrie 2012 în localitățile Amersfoort, Deventer, Arnhem și Doorwerth, când s-a realizat și copierea datelor înscrise pe carduri bancare, prima instanță neavând nicio îndoială asupra celor consemnate de respectivele autorități, observând, însă, că nu s-a indicat faptul că vreun act ar fi fost sprijinit în această perioadă din România de către o altă persoană. Sub acest aspect, s-a arătat că, deși în cuprinsul încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților s-a făcut referire la împrejurarea că activitatea celor trei derulată pe teritoriul olandez ar fi fost coordonată în țară de inculpatul D., starea de fapt descrisă în actul de sesizare nu cuprinde o referire la acesta. Cu toate acestea, s-a constatat că și în lipsa unei astfel de descrieri a situației de fapt, la dosar nu există probe suficiente care să permită o apreciere în sensul că inculpatul D. ar fi avut o implicare la începutul lunii noiembrie în activitatea derulată în Olanda de inculpații B. și A.
În plus, s-a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, s-a reținut că aceasta s-ar fi comis începând cu luna decembrie 2012, și nu noiembrie 2012, astfel încât nu s-a putut aprecia că s-ar fi comis pe teritoriul României vreun act de complicitate, astfel cum s-a indicat în rechizitoriu. Cum pentru faptele comise pe teritoriul olandez, prima instanță nu a identificat o autorizare a procurorului general, s-a constatat că, în cauză, cu privire la aceste fapte, la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale - după 1 februarie 2014, lipsea o condiție necesară pentru a se dispune în acest sens, motiv pentru care doar în privința acesteia s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații B. și A., constatând că există o condiție necesară punerii în mișcare a acțiunii penale.
Prima instanță a reținut, pe baza probatoriului administrat în cauză (procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de membrii grupului, interceptate în intervalul infracțional ori a înregistrărilor ambientale, declarații de inculpați și de martori, corespondența cu autoritățile străine, procese-verbale de efectuare a percheziției domiciliare, alte înscrisuri), că inculpatul A., începând cu luna decembrie 2012, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de E., D. și B. în scopul comiterii de infracțiuni prin sisteme informatice și prin utilizarea de echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică în vederea efectuării de operațiuni frauduloase, grup ce a fost destructurat în luna ianuarie 2014, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni privind efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prin intermediul sistemelor informatice și a mijloacelor de comunicare electronică, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 5 C. pen., activitatea infracțională desfășurată în cadrul grupului fiind descrisă pe larg în considerentele sentinței.
De asemenea, în sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut, pe baza aceluiași probatoriu, că, în lunile decembrie 2012-ianuarie 2013, sub coordonarea și cu sprijinul material al lui E. și D., împreună cu B. și C., a deținut dispozitive destinate comiterii de infracțiuni informatice, deplasându-se cu acestea în străinătate (împreună cu C.) în vederea montării lor în bancomate, fiind ajutați și de I., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 43 alin. (5) C. pen.
Aceeași infracțiune a fost reținută și în privința faptei inculpatului A. care, în luna martie 2013, sub coordonarea și cu sprijinul moral și material al lui E., D. și F., împreună cu F. și G., a deținut dispozitive destinate comiterii de infracțiuni informatice, deplasându-se cu acestea în străinătate (împreună cu G.) în vederea montării lor în bancomate, realizând amplasarea într-un bancomat al băncii germane din Nurenber, dispozitivul fiind recuperat parțial de poliția judiciară germană.
În ceea ce privește incidența art. 5 C. pen., instanța de fond a constatat că dispozițiile noului C. pen. sunt mai favorabile în cauză, corect reținute în actul de sesizare, întrucât prevăd condiții de procedibilitate favorabile inculpaților, fiind necesară avize anterior începerii urmăririi penale, iar pedepsele prevăzute de lege sunt mai reduse în noua reglementare față de cea veche, ceea ce dovedește interesul societății față de valorile apărate de legea penală.
La individualizarea judiciară a sancțiunilor aplicate inculpatului prima instanță a avut în vedere atât elementele de circumstanțiere ale faptelor, cât și persoana acestuia. În acest sens, s-a constatat că faptele ce formează obiectul cauzei nu par a avea ca punct de pornire doar luna decembrie 2012, existând indicii că inculpații implicați (în număr destul de mare) ar fi avut preocupări de natură infracțională și anterior acestei date. S-a mai avut în vedere că activitatea infracțională s-a derulat pe o perioadă mai mare de un an, fiind extinsă la un teritoriu ce cuprinde mai multe state, punctul de plecare fiind România, în timp ce marea majoritate a faptelor se comiteau în străinătate, acționându-se asupra unor ATM-uri ce erau atent studiate anterior.
În ceea ce îl privește pe inculpatul A., s-a constatat că acesta a recunoscut în mare măsură faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și a colaborat cu anchetatorii, fiind persoana care a indicat numele unora dintre participanții la activitatea infracțională, aspect care a condus la destructurarea în luna ianuarie 2014 a grupării infracționale, motiv pentru care, în sarcina acestuia, s-au reținut dispozițiile art. 18 din Legea nr. 508/2004. Inculpatul A. nu a recunoscut însă existența unui grup infracțional organizat, apreciind că faptele sale nu au fost coordonate. S-a constatat, însă, că inculpatul a fost implicat într-un număr mai mare de fapte penale, în legătură cu aceleași persoane și aceleași infracțiuni, astfel că nu putea să nu remarce faptul că activitățile sale erau întreținute cu bani proveniți din altă parte. Totodată, s-a reținut că inculpatul este în vârstă de 30 de ani, căsătorit, are un copil minor, a absolvit 8 clase și la data comiterii faptei era croitor la SC H. SRL Brașov, precum și faptul că, din fișa de cazier judiciar a acestuia, rezultă că a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin sentința penală nr. 400 din 29 septembrie 2003 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 20 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, fiind arestat la 01 martie 2003 și liberat la 04 aprilie 2007, cu un rest neexecutat de pedeapsă de 1061 de zile, situație în raport cu care au fost reținute și prevederile art. 43 alin. (5) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și inculpatul A.
În susținerea căii de atac, Parchetul a formulat, în ceea ce îl privește pe inculpatul Doltul Florinel, critici de netemeinicie referitoare la soluția de încetare a procesului penal dispusă față de acesta sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 365 alin. (2) C. pen. (faptele din Olanda), arătându-se, în esență, că nu era necesară autorizația prealabilă a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât o parte din actele de executare au fost săvârșite pe teritoriul României, fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 8 alin. (4) C. pen. (inculpatul declarând că, la momentul deplasării în Olanda, împreună cu coinculpații C. și B., acesta din urmă avea asupra sa o serie de instrumente și componente necesare asamblării finale a dispozitivelor destinate citirii datelor de pe carduri, ce urmau a fi folosită în acea țară).
Inculpatul A. a criticat sentința primei instanțe sub aspecte de nelegalitate (fila 56 vol. I dos. apel), susținând că prima instanță, în mod greșit nu a aplicat dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. în contextul în care acesta a fost singurul care, încă din cursul urmăririi penale, și-a recunoscut vinovăția.
Prin Decizia nr. 857/AP din 9 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 95/S din 07 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, care a fost desființată sub următoarele aspecte: - greșita soluționare a acțiunii penale în ceea ce-i privește pe inculpații E. și D. sub aspectul comiterii infracțiunii de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice în forma complicității, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 365 alin. (2) C. pen.; - neaplicarea dispozițiilor art. 93 alin. (2) C. pen. în privința inculpaților E., I., J., K., L., M., N., O. și G.; - perioada în care inculpații E., I., J., K., L., M., N., O. și G. urmează să presteze muncă neremunerată în folosul comunității; limitele rejudecării fiind expuse pe larg în dispozitivul deciziei.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., printre altele, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a se pronunța astfel, în urma propriei analize, instanța de apel a reținut în ceea ce-l privește pe inculpatul A. că, deși acesta a criticat sentința primei instanțe sub aspecte de nelegalitate, susținând că prima instanță, în mod greșit, nu a aplicat dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. în contextul în care acesta a fost singurul care, încă din cursul urmăririi penale, și-a recunoscut vinovăția, criticile sale nu au nici un fundament câtă vreme acesta nu și-a însușit faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu. Astfel, acesta nu a recunoscut existența grupului infracțional organizat, iar cum textul de lege nu prevede aplicarea sa în cazul unei recunoașteri parțiale, Curtea a apreciat că, în mod corect, prima instanță nu a făcut aplicarea textelor de lege menționate. Pe de altă parte, în privința sa, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, recunoscând atitudinea de colaborare a acestuia cu organele judiciare și, ca urmare, inculpatul beneficiind de reducerea la jumătate a limitei pedepselor prevăzute de lege.
Totodată, Curtea a reținut că, din conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, rezultă că inculpatul A. a avut cunoștință de activitatea de natură penală desfășurată de inculpații E., D. și B. ce viza comiterea de infracțiuni prin sisteme informatice și prin utilizarea de echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată electronică în vederea efectuării de operațiuni frauduloase, aceasta fiind descrisă pe larg în considerentele deciziei pronunțate. S-au avut în vedere, în acest sens, în principal convorbirile telefonice interceptate la data de 14 ianuarie 2013, 17 ianuarie 2013, ora 13:47:11, 21 ianuarie 2013, ora 11:36:17, 21 ianuarie 2013, ora 13:52:10, 23 martie 2013 și 24 martie 2013 (ale căror procese verbale de redare se regăsesc în vol. III și IV d.u.p.). Ca urmare apelul formulat de inculpat a fost respins ca nefondat.
În ceea ce privește criticile parchetului privind soluția de încetare a procesului penal dispusă față de inculpatul A. (precum și față de inculpații B. și O.) cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) C. pen. (faptele din Olanda), Curtea de apel a apreciat că argumentele procurorului (în sensul că, la plecarea din România, B. avea asupra sa o serie de componente ce urmau a fi folosite în Olanda la realizarea dispozitivelor destinate citirii datelor de pe carduri, astfel că, întrucât o parte din actele de executare au fost săvârșite pe teritoriul țării, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (4) C. pen. și nu este necesară autorizația prealabilă a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) nu pot conduce la concluzia că acele obiecte menționate de inculpat în declarația sa, respectiv cabluri de descărcare date, laptop, trusă de lăcătușărie, constituie prin ele însele un dispozitiv, un program informatic, o parolă, un cod de acces sau date informatice care permit accesul, total sau parțial, la un sistem informatic. Este adevărat că acestea puteau fi folosite la adaptarea sau pregătirea spre funcționare - în sensul montării la bancomatele din Olanda - a unor dispozitive de genul celor menționate în norma de incriminare, însă, prin ele însele, acestea nu puteau fi folosite în scopul prevăzut de art. 365 alin. (2) C. pen.
Sub acest aspect, Curtea a arătat că probatoriul administrat în cauză relevă că dispozitivele care se încadrează în definiția infracțiunii prevăzută de art. 365 alin. (2) C. pen. au fost date pe teritoriul Olandei de cetățeanul olandez P., iar inculpatul B. - acceptând că s-ar fi folosit chiar și de cablurile de descărcare date, laptop-ul și trusa de lăcătușărie menționate în memoriul cu motivele de apel - le-a adaptat, prin montarea și a unor minicamere video, să fie atașate, în mod fraudulos, la ATM-uri din Olanda. S-a mai arătat că nu se poate accepta că laptop-ul, cablurile de descărcare date și trusa de lăcătușărie, printr-o amplasare corespunzătoare în apropierea fantei de introducere a cardurilor în bancomat, pot fi utilizate pentru achiziționarea, prelucrarea și memorarea datelor înscrise pe banda magnetică a cardurilor ce sunt folosite de cetățeni la retragerile de numerar sau în scopul înregistrării video a activităților desfășurate de utilizatorii legali ai cordurilor, respectiv prin vizionarea ulterioară a codurilor Pin tastate de utilizatori.
Ca atare, s-a apreciat că soluția primei instanțe este una corectă, apelul parchetului cu privire la acest aspect fiind respins ca nefondat.
Sub aspectul individualizării sancțiunii penale, Curtea de apel, verificând dispoziția primei instanțe în privința inculpatului A., a reținut că, la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, aceasta a realizat o analiză judicioasă a criteriilor prevăzute de lege, astfel că nu se impune nici majorarea, nici reducerea cuantumului acestora, după cum nu se impune nici schimbarea modalității de executare. Astfel, s-a arătat că prima instanță a avut în vedere implicarea acuzatului în activitatea desfășurată de grupul infracțional organizat, așa cum a rezultat din materialul probator, precum și faptul că inculpatul A. a recunoscut parțial faptele imputate, ținându-se seama, totodată, de vârsta acestuia, gradul de școlarizare, mediul social din care provine, resursele financiare și de împrejurarea că este recidivist.
Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită pentru inculpatul A. de instanța de fond și menținută de instanța de apel, se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege. În acest sens, făcând trimitere la dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., privind modalitatea de stabilire a cuantumului pedepsei principale în caz de concurs de infracțiuni, s-a arătat că, în cazul inculpatului A., trebuia aplicată sancțiunea cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare la care urma apoi să se adauge un spor de o treime din totalul de 6 luni închisoare al celorlalte pedepse, respectiv 2 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an și 5 luni închisoare, iar nu 1 an și 4 luni închisoare cum, în mod greșit, a stabilit prima instanță.
Prin Încheierea nr. 460/RC din 3 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/62/2014, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Deciziei penale nr. 857/AP din 9 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, privind pe intimatul inculpat A., și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de parchet, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2016.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.
Verificând actele dosarului, respectiv sentința penală nr. 95/S din 07 aprilie 2015 a Tribunalului Brașov, menținută, în privința intimatului, în apel, Înalta Curte constată că instanța de fond a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup criminal organizat în scopul comiterii de infracțiuni privind efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prin intermediul sistemelor informatice și a mijloacelor de comunicare electronică, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 43 alin. (5) C. pen., și la două pedepse a câte 3 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzute de art. 365 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 și art. 43 alin. (5) C. pen., cele trei pedepse încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Chiar dacă în urma contopirii, potrivit art. 38 și art. 39 C. pen., prima instanță a aplicat un spor de doar o lună închisoare, dispunând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa principală de 1 an și 4 luni închisoare, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov cu referire la acest aspect nu este întemeiat, întrucât chestiunea de nelegalitate invocată vizează un spor și nu limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, doar acestea din urmă fiind avute în vedere de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Deciziei penale nr. 857/AP din 09 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/62/2014.
Totodată, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Deciziei penale nr. 857/AP din 09 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/62/2014, privind pe inculpatul A.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2016.