Decizia nr. 2143/2016
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 6 noiembrie 2014 sub nr. x/3/2014, reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consorțiul format din B. București și C. București, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D., constatarea nulității absolute a Antecontractului de vânzare-cumpărare atestat din 3 aprilie 2009 și repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea sumei de 500.000 euro.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 948, 966 și 968 C. civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin Sentința civilă nr. 3.053 din 2 iunie 2015 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consorțiul format din B. și C. în contradictoriu cu pârâtul D. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consorțiul format din B. și C.
Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia nr. 1.981/A din 2 decembrie 2015 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, reținând, în esență, legalitatea și temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consorțiul format din B. și C.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, invocând următoarele critici de nelegalitate subsumate motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
O primă critică vizează faptul că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 966 și art. 968 C. civ. apreciind, în mod nelegal, că elementele ulterioare încheierii unui act juridic nu pot proba scopul urmărit de părți la momentul încheierii actului - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Sub acest aspect, recurenta apreciază că instanța de apel face confuzie între motivul de nulitate care trebuie să fie contemporan încheierii actului juridic civil și elementele de fapt care dovedesc intenția părților la încheierea actului și care pot avea loc ulterior încheierii actului juridic, însă în considerarea scopului inițial prefigurat de părți.
Consideră recurenta că instanța de apel face o aplicare greșită a prevederilor art. 966 și art. 968 C. civ. și constatând, în mod nelegal, că, în aprecierea motivului determinant la încheierea unui act juridic civil, nu pot fi avute în vedere decât elemente contemporane încheierii actului juridic, nu și elementele ulterioare, încheierea antecontractului pentru o cauză ilicită conducând la nulitatea absolută a actului juridic astfel încheiat, elemente ulterioare putând contura scopul ilicit urmărit de părți la momentul încheierii acestuia.
A doua critică se referă la faptul că hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de apel nerăspunzând criticilor deduse judecății prin intermediul căii devolutive de atac, în raport de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Sub acest aspect, recurenta arată că instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns motivat criticilor formulate la cap. 2.2 din cererea de apel.
Subliniază recurenta că a învederat toate elementele privitoare la destinația finală a sumelor de bani rezultate din încheierea antecontractului tocmai pentru a evidenția faptul că intenția reală a părților la încheierea antecontractului a fost aceea de a sustrage sumele de bani din patrimoniul societății și a le transfera în contul personal al d-lui E.
Arată recurenta că instanța de apel nu a analizat următoarele motive invocate în dovedirea cauzei ilicite, respectiv:
- calitatea părților semnatare ale antecontractului;
- împrejurarea că în antecontract nu a fost stipulată o clauză de dezicere, deși a fost achitat prețul integral al imobilului cu ocazia încheierii antecontractului;
- argumentele privind destinația sumelor de bani;
- transferul dreptului de proprietate către o terță persoană, deși era îndeplinită condiția suspensivă a radierii ipotecii prevăzută în antecontract pentru a opera transmiterea proprietății către SC A. SRL;
- argumentele privind asumarea unui risc nerezonabil de către promitentul-vânzător prin înstrăinarea imobilului la un preț mult mai mic către o terță persoană;
- argumentul privind încheierea, în aceeași zi, a patru antecontracte de vânzare-cumpărare, fiecare pentru suma de 500.000 euro - preț achitat, de fiecare dată, integral, cu ocazia semnării antecontractelor, deși imobilele erau ipotecate cu ipotecă de rang I în favoarea băncii, toate antecontractele având aceeași finalitate.
Intimatul D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată următoarele:
Potrivit art. 948 C. civ. condițiile de valabilitate a unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
În aplicarea art. 968 C. civ. o cauză este nelicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor moravuri ori ordinii publice, conform art. 966 C. civ. cauza nelicită neputând avea nici un efect.
Cauza actului juridic vizează obiectivul urmărit la momentul perfectării actului, fiind în concret scopul mediat, motivul determinant al încheierii contractului.
Așadar, în aplicarea acestui principiu de drept, în aprecierea existenței unei cauze ilicite instanțele au analizat care a fost intenția părților la momentul încheierii actului.
Recurenta-reclamantă își motivează demersul judiciar, de constatare a nulității Antecontractului de vânzare-cumpărare din 3 aprilie 2009 și de repunere a părților în situația anterioară prin aceea că la momentul încheierii actului părțile ar fi avut în vedere o cauză ilicită.
Or, argumentația adusă în susținerea acțiunii, respectiv a motivelor de apel și a primei critici în recurs se raportează la momente posterioare încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, opinia recurentei, conform căreia elementele ulterioare încheierii actului juridic pot contura scopul ilicit urmărit de părți la încheierea acestuia, contravenind principiilor generale în materie de nulitate absolută a contractelor care imprimă particularități de abordare în analiză, nulitatea fiind în esență mijlocul juridic care își propune să restabilească încălcarea cerințelor legale la momentul încheierii actului juridic, această finalitate avută în vedere de legiuitor și la edictarea art. 966 și art. 968 C. civ.
Astfel, recurenta-reclamantă invocă drept cauze de nulitate absolută a antecontractelor de vânzare-cumpărare "neîndeplinirea obligației asumate de către promitentul vânzător, vânzarea aceluiași bun la un preț inferior, încheierea în aceleași condiții și a altor contracte străine de prezenta cauză, lipsa de diligență a reprezentantului apelantei pentru recuperarea sumei achitate în temeiul antecontractului"
Nici cea de-a doua critică nu poate fi primită.
Aceasta întrucât motivul existent la cap. 2.2 din cererea de apel a fost analizată, instanța de apel reținând că apelanta, deși a criticat modalitatea în care administratorul ar fi acționat în contra societății, constată că acest aspect nu este ilustrat în contract, astfel că nu se poate reproșa instanței de control judiciar încălcarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Nici aserțiunea recurentei potrivit căreia instanța de apel nu a analizat motivele de apel în dezvoltarea cauzei ilicite enumerate în cadrul pct. ii din cadrul celei de-a doua critici din recurs nu poate fi primită în condițiile în care instanța, în analiza cauzelor de nulitate a antecontractului de vânzare-cumpărare, a statuat anterior asupra obligativității existenței cerinței cauzelor de nulitate invocate la momentul încheierii actului.
În atare situație o examinare a cauzelor de nulitate apărute ulterior încheierii actului nu se mai impunea, raționamentul instanței de apel fiind corect și din acest punct de vedere, decizia recurată fiind astfel pronunțată cu respectarea cerințelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța analizând temeinic și coroborat criticile din cererea de apel.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar consorțiul format din B. București și C. București împotriva Deciziei civile nr. 1.981/A din 2 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 decembrie 2016.
Procesat de GGC - N