Decizia nr. 210/RC/2016
Deliberând asupra cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A., B., C., D. și E. împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 13 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2/F din 06 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele:
A respins, ca neîntemeiată, schimbarea de încadrarea juridică pusă în discuție din oficiu.
I. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 1 an, în final 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 27 iulie 2012.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 27 iulie 2012.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul E. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 189 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 292 C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 27 iulie 2012.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul F. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. anterior, a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.
În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul H. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 20 decembrie 2011 la data de 16 ianuarie 2012.
A menținut față de inculpații D., E. și A. măsura liberării provizorii sub control judiciar, iar față de inculpații C., F., B. și G. măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior a dispus anularea următoarelor acte falsificate: cecurile și biletele la ordin emise de partea vătămată I. în favoarea inculpaților; contractul de împrumut cu garanție imobiliară din data de 04 decembrie 2009, privind suma de 95.000 euro, și contractul de ipotecă dintre partea vătămată I. și inculpatul E. autentificate din 04 decembrie 2009 de B.N.P., Asociați ”J.”, actele adiționale la acest contract, contractul cesiune de creanță dintre inculpatul E., K., soția acestuia, și numitul L. autentificat din 03 mai 2011 de B.N.P., Asociați ”J.”, precum și toate formele de executare silită efectuate în baza acestor contracte; contractul de împrumut sub semnătură privată din data de 04 noiembrie 2010, privind suma de 190.000 lei, dintre SC M. SRL, reprezentată de partea vătămată I., și inculpatul B.; contractul de împrumut cu garanție imobiliară, privind suma pe 150.000 euro, dintre partea vătămată I., pe de o parte, și inculpatul A. și numitul N., autentificat din 30 noiembrie 2010 de B.N.P., ”O. și Asociații”, precum și toate actele de executare silită efectuate în baza acestui contract; contractul de împrumut, privind suma de 600.000 lei, dintre SC M. SRL, reprezentată de partea vătămată I., și inculpatul F.; înscrisurile false de la filele 25-31, 43, 136 vol. 11 d.u.p.).
În baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior, a dispus restabilirea situației anterioare, în sensul revenirii la situația de carte funciară de dinainte de încheierea contractelor autentice mai sus menționate, prin radierea tuturor mențiunilor efectuate în temeiul acestor contracte și actelor de executare silită.
În baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior a obligat, în solidar, pe inculpații D., A., E., C., F., B. și G. la plata către partea civilă I. a sumei de 3.056.632 lei și 67.000 euro, daune materiale, și a sumei de 500.000 lei, daune morale.
A menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța cu nr. 979D/P/2011 din data de 08 martie 2012 asupra următoarelor bunuri imobile:
- apartamentul situat în București, sector 4, intabulat în C.F., prin încheierea din data de 10 iulie 2002, aparținând inculpatului A.;
- imobilul situat în București, sector 1, aparținând inculpatului E.;
- apartamentul situat în București, sector 1, aparținând inculpatului F.;
- imobilul situat în București, sector 1, aparținând inculpatului F.;
- imobilul situat în București, sector 4, aparținând inculpatului B.;
- imobilul situat în București, sector 4, aparținând inculpatului G..
A menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța procurorului cu nr. 979D/P/2011 din data de 20 decembrie 2011 asupra următoarelor sume de bani:
- suma de 13.950 euro, ridicată de la inculpatul G.;
- 1.800 euro, ridicată de la inculpatul B.;
- 21.000 dolari S.U.A., ridicată de la inculpatul F.;
- 4.000 euro, ridicată de la inculpatul E.
În baza art. 353 raportat la art. 163 C. proc. pen. anterior a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra celorlalte bunuri mobile și imobile ale inculpaților D., A., E., C., F., B. și G. în favoarea părții civile I. până la concurența sumelor de 3.056.632 lei și 67.000 euro, reprezentând daunele materiale, și până la concurența sumei de 500.000 lei, reprezentând daunele morale.
A respins, ca neîntemeiate, celelalte daune materiale și morale solicitate de partea vătămată.
A respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a contractelor încheiate de partea vătămată cu numitul P.
A dispus comunicarea prezentei sentințe către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în vederea luării măsurilor legale cu privire la permisul de armă, armele și muniția ridicate de la inculpatul G. cu procesul verbal de percheziție din data de 20 decembrie 2011 (filele 121-126 vol. 11 d.u.p.).
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior a obligat pe inculpații D., A., E., C., F., B. și G. la plata a câte 16.000 lei fiecare, iar pe inculpatul H. la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În toamna anului 2009, în condițiile în care societățile comerciale SC M. SRL, SC R. SRL și SC S. SRL, la care era administrator și asociat, se aflau în dificultate, din cauza lipsei de lichiditate și încasării cu întârziere a contravalorii lucrărilor și serviciilor facturate către diverse instituții și autorități publice, partea vătămată I. a apelat la martorul T. pentru acordarea unui împrumut, care să îi permită să achite niște instrumente de plată ce urmau să ajungă la termen și să preîntâmpine intrarea în incidență bancară.
Martorul T. i-a comunicat părții vătămate că nu îi poate oferi împrumutul solicitat, însă are un prieten la București în persoana inculpatului D., care îl poate ajuta în acest sens. T. i-a dat părții vătămate asigurări că D. este un om serios, de familie bună, soția sa este procuror și nu va avea probleme cu acesta.
După câteva zile, partea vătămată a fost sunată de martorul T., care i-a comunicat că la el la birou se află D. și poate veni la o discuție cu privire la împrumutul solicitat.
Partea vătămată s-a deplasat la biroul martorului T., unde inculpatul D. i-a spus că s-a interesat la mai multe cunoștințe despre situația sa financiară și a aflat că este solvabil, astfel că îi va împrumuta suma de 150.000 lei pe o perioadă de o lună.
Ulterior, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul D. la sediul societăților sale, pentru a discuta condițiile împrumutului, ocazie cu care termenul de rambursare a fost fixat după o lună.
Partea vătămată I. a primit de la inculpatul D. împrumutul solicitat, fără a se încheia un act scris, însă inculpatul i-a solicitat și a primit cu titlu de garanție un cec în alb ștampilat și semnat de partea vătămată, în calitate de administrator al uneia dintre societățile comerciale deținute.
Prima instanță a reținut că suma inițială împrumutată părții vătămate de inculpatul D. nu aparținea acestuia, ci celorlalți inculpați și apropiaților acestora, fapt pe care nu l-a adus la cunoștința părții vătămate. Lipsa de disponibilități bănești, în cazul inculpatului D., rezultă atât din declarațiile martorului U. (fila 187 vol. 2 dosarul tribunalului), care arată că de când l-a cunoscut D. a avut dificultăți financiare, dar și din notele de redare a convorbirilor telefonice, din care rezultă problemele financiare, pe care acest inculpat le avea, cât și faptul că inculpatul obișnuia să ia cu împrumut bani cu o dobândă cămătărească ridicată, atât pentru afacerile personale ale acestuia, cât și în scopuri de agrement (filele 324-371 vol.3 d.u.p.).
S-a constatat că inculpatul D. nu a convenit cu partea vătămată ca, în cazul neplății la scadență a datoriei, aceasta sau cecul în alb, primit ca garanție, să fie cedate sau decontate de alte persoane.
Împrejurările și condițiile în care s-a negociat contractul de împrumut rezultă fără niciun dubiu atât din declarațiile părții vătămate, cât și din cele ale inculpatului D., care se coroborează temeinic cu depozițiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal.
Prima instanță a reținut că solicitarea inculpatului D. de a primi ca garanție o filă CEC semnată în alb nu a fost determinată de dorința firească a acestuia de a se asigura că i se restitui suma împrumutată la termenul convenit, ci de faptul că inculpatul, încă de la început a vizat obținerea unui instrument de constrângere a părții vătămate la plata unor dobânzi cămătărești, emiterea de cecuri în alb având consecințe negative nu doar în plan comercial - intrarea în incidență bancară -, ci și în plan penal - emiterea de cecuri fără acoperire fiind incriminată prin dispozițiile art. 215 C. pen., respectiv art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.
Partea vătămată I. a fost în imposibilitate de a restitui la termenul scadent întreaga sumă împrumutată, întrucât societățile comerciale pe care le administra nu au încasat contravaloarea lucrărilor facturate către mai multe consiliile locale.
În acest context, inculpatul D. s-a arătat foarte supărat și i-a adus la cunoștință părții vătămate că va introduce la plată fila cec emisă în alb, pe care o va completa cu o sumă mult mai mare, propunându-i însă, în schimb, ca, pentru a-și recupera fila cec, să plătească o dobândă de 30% pe lună la suma împrumutată.
Fiind conștient de consecințele de natură penală ale introducerii în bancă a filei cec cu o valoare foarte mare, precum și de intrarea în incidență bancară a societății emitente, partea vătămată I. a fost de acord cu solicitarea inculpatului D., socotind că, prin încasarea lucrărilor de valoare foarte mare facturate către diverse primării, va reuși să plătească suma împrumutată și dobânzile exorbitante impuse unilateral de inculpatul D.
Drept urmare, în lunile următoare, partea vătămată a emis, în calitate de administrator al societăților comerciale, alte cecuri și bilete la ordin cu o valoare mai mică, sumele înscrise în ele disimulând dobânzi cămătărești impuse unilateral de inculpatul D.
Întrucât sumele datorate cu titlu de dobânzi au crescut foarte rapid, depășind nivelul sumei împrumutate, iar partea vătămată s-a arătat în imposibilitate de a le achita în procentul solicitat, aceasta a încercat să discute cu inculpatul D., însă acesta i-a adresat expresia: ”te mierlesc și pe tine și pe taică-tu, tu nu știi cine sunt eu și nu știi ce persoane se află în spatele meu și a acestei sume de bani”.
Ulterior, inculpatul D. s-a prezentat la biroul părții vătămate, însoțit de inculpații E., A., C. și G., pentru a discuta situația sumelor datorate reflectate în cecurile și biletele la ordin remise de partea vătămată inculpatului D.
S-a mai reținut că inculpatul G. nu a intrat în biroul părții vătămate, așteptând pe hol, timp în care inculpații D., E., A., C. i-au adresat părții vătămate amenințări cu exercitarea unor acte de violență fizică, asupra familiei sale și a angajaților societății.
Tot cu acest prilej, inculpatul D. i-a adus la cunoștință părții vătămate faptul că instrumentele de plată, respectiv cecurile și biletele la ordin, urmau a fi remise către cei care îl însoțiseră, precum și către alte persoane, de la care împrumutase bani, iar în situația în care partea vătămată refuza să plătească sumele pretinse, acestea urmau să apeleze la măsuri de constrângere de ordin fizic sau să determine intrarea în incidență bancară a societăților emitente a instrumentele de plată.
Ulterior, prin aceeași metodă a înmânării instrumentelor de plată emise de partea vătămată către alte persoane cărora D. le datora bani, acesta i-a mai prezentat părții vătămate și alte persoane, de la care a susținut că s-a împrumutat diverse sume de bani, respectiv pe inculpații F., B., precum și pe martorul V.
Cu ocazia vizitelor repetate efectuate de inculpatul D. la sediul societăților părții vătămate, acesta i-a adus la cunoștință faptul că inculpatul C. are legătură și cu lumea interlopă din municipiul Târgoviște, respectiv cu cei din clanul „H.H.”, fiind rude, iar partea vătămată, în ipoteza în care va refuza să plătească, va fi luată pe sus și i se va da foc la casă.
Față de afirmațiile fățișe, partea vătămată l-a atenționat pe inculpatul D. că se va duce la poliție, însă acesta i-a comunicat la rândul lui că nu i se poate întâmpla nimic, având în vedere că „soția este procuror-șef, controlând tot ceea ce înseamnă justiție”, inculpatul D. fiind obișnuit să se folosească de poziția și autoritatea soției sale în cadrul sistemului judiciar pentru a fi cât mai credibil și convingător.
S-a mai reținut că în înregistrarea efectuată în mediul ambiental în data de 19 mai 2011, inculpatul D. îi spune părții vătămate că soția sa este cea care îl poate ajuta să scape de cămătari, întrucât „îi poate face legătura cu ofițeri ai Serviciului Român de Informații, care să efectueze interceptări telefonice și să-i supravegheze pe aceștia” (filele 95- 101, vol. 4 d.u.p.).
Tot pentru a o intimida pe partea vătămată și a o convinge că demersurile sale în fața autorităților sunt inutile, inculpatul D. i-a comunicat că una dintre persoanele de la care a luat bani era inculpatul G., care are calitatea de șef la Serviciul de Arme și Muniții a Municipiului București și care,,are foarte multe relații sus-puse”.
În scopul de a determina pe partea vătămată să le accepte dobânzile cămătărești în procente de circa 30-60% pe lună, inculpații D., E., A., C. F. și B. foloseau în mod frecvent expresii de genul „te tai”, „te omor”, „îți tai gâtul”, „îți dau foc la casă”, ”va dispărea precum X.”, „va fi găsit pe câmp cu urechile tăiate”, ”te arunc pe geam”, „îți bag un cuțit în gât”, „te mierlesc”, „te mierlește”, „o să te paradesc/paradească pe viață”, toți inculpații acționând de comun acord, fără ca vreunul dintre ei să se delimiteze în vreun fel de amenințările grave făcute în prezența sa de ceilalți inculpați.
Pe lângă amenințările făcute la adresa integrității corporale și vieții sale, partea vătămată a fost amenințată că i se va face rău familiei, iubitei, angajaților și familiilor acestora.
De asemenea, inculpatul D., în mod constant, a determinat pe partea vătămată să plătească sumele solicitate de el și ceilalți inculpați, insuflându-i temerea că aceștia și cei din anturajul lor, între care și martorul N., sunt foarte periculoși, că sunt cunoscuți în lumea interlopă din București și pot să-i facă mult rău.
Fiind într-o situație disperată, partea vătămată a apelat la martorul T., care a discutat cu inculpatul D. pentru ca aceștia să ajungă la o înțelegere, însă ulterior amenințările la adresa părții vătămate au continuat.
În acest fel, partea vătămată a fost constrângă să achite sume mari de bani, reprezentând dobânzi cămătărești în numerar, prin virament bancar, prin decontarea directă a cecurilor și biletelor la ordin remise inculpaților, precum și prin depunerea de bani în conturile inculpaților sau rudelor ori apropiaților lor de către partea vătămată ori de către angajați ai societăților deținute de aceasta, așa cum rezultă din extrasele de cont, chitanțele de depunere și celelalte documente bancare din vol.6 și 7 d.u.p., din declarațiile martorilor audiați în ambele faze ale procesului penal, din notelor de redare a convorbirilor telefonice, din înregistrărilor efectuate în mediul ambiental, din chitanțele liberatorii semnate de inculpați, precum și din declarațiile părții vătămate.
În scopul obținerii foloaselor injuste de la partea vătămată, inculpații în mod repetat și-au cedat unii altora biletele la ordin și cecurile deținute, iar ulterior s-au prezentat ca persoane îndreptățite să primească sumele din instrumentele de plată, spunând că nu îi interesează că ar fi vorba de dobânzi cămătărești și că au preluat aceste instrumente de plată în contul unor datorii reale, chiar dacă partea vătămată declara că le-a achitat și nu este normal să le deconteze din nou.
S-a reținut că nici atât inculpații A., E., G., F., B., C., cât și rudele sau persoanele apropiate acestora Z., Y., V. sau A.A. nu i-au dat părții vătămate sume de bani cu titlu de împrumut, așa cum și aceștia inculpați au recunosc și așa cum rezultă fără nici un dubiu din declarațiile inculpatului D. și din notele de redare a înregistrărilor făcute în mediul ambiental.
În ceea ce privește sumele de bani remise părții vătămate fie în numerar, fie prin virament bancar, prima instanță a reținut că, în cea mai mare măsură, a fost vorba de sume de bani proveniți de la partea vătămată, pe care aceasta le solicita de la cei cărora le plătise pentru a putea achita măcar în parte sumele pretinse de ceilalți inculpați, care se încunoștințau reciproc imediat ce partea vătămată făcea vreo plată către vreunul dintre ei.
În acest fel, banii retrimiși părții vătămate erau priviți de inculpați ca datorie străină de orice dobândă, pentru care percepeau aceleași dobânzi cămătărești.
Prima instanță a mai reținut că au existat și situații când partea vătămată a împrumutat sume mici de bani de la unii dintre inculpați cum ar fi B., însă acestea fie au fost restituite, fie au fost remise altor inculpați, care solicitau imperios decontarea unor instrumente de plată.
În acest sens, instanța de apel a avut în vedere că, în data de 02 septembrie 2010, în contul inculpatului A. deschis la Banca Comercială a României, SC M. SRL a debitat un bilet la ordin în valoare de 33.000 lei, sumă care, după 10 minute, a fost transferată în contul personal al părții vătămate deschis la Banca Comercială a României (filele 156 - 157 vol. 7 d.u.p.).
La data de 03 septembrie 2010, în contul de la Banca Comercială a României aparținând inculpatului D., SC M. SRL a debitat un bilet la ordin în valoare de 50.000 lei, din care în aceeași zi s-au retras în numerar 49.800 lei (fila 75 vol. 7 d.u.p.).
S-a mai susținut că urmare a manoperelor frauduloase la care au recurs inculpații, în toamna anului 2010 partea vătămată nu a mai reușit să plătească sumele solicitate, chiar dacă aceștia începuseră să își facă apariția aproape zilnic la biroul societății, amenințând-o pe aceasta cu acte de violență contra vieții sau integrității corporale, încercând astfel să o determine să facă rost de bani și să le achite cât mai repede dobânzile uriașe calculate aleatoriu.
S-a mai reținut că vizitele repetate ale inculpaților la biroul părții vătămate au creat o situație de teroare în rândul angajaților, care erau și ei amenințați și erau întrebați despre situația financiară a firmelor și despre locul unde se afla partea vătămată.
Cu ocazia uneia dintre aceste vizite, deși angajații au comunicat că partea vătămată nu este în birou, inculpații E. și A., care erau însoțiți de persoane, au forțat accesul, împingând-o pe martora B.B., care s-a pus în fața ușii de la biroul unde se afla partea vătămată.
Inculpații au devenit violenți, au început să o înjure pe partea vătămată și au trântit cu scaunele prin birou, provocând scandal.
În data de 20 decembrie 2010, partea vătămată I. a revenit în țară dintr-o delegație la Londra, unde fusese împreună cu martora B.B. și cu directorul tehnic C.C., ocazie cu care a constatat că este așteptată la aeroportul Henri Coandă de martorul D.D., șoferul său, precum și de inculpații A. și E., deși acestora din urmă partea vătămată nu le comunicase detalii nici despre delegație și nici despre data întoarcerii, care intenționat a fost amânată cu o zi, tocmai pentru că partea vătămată se simțea urmărită continuu de inculpați.
Inculpații A. și E. au acostat-o imediat pe partea vătămată, căreia i-au cerut pe un ton autoritar să îi însoțească în parcare, partea vătămată fiind încadrată de o parte și de alta de cei doi inculpați. Partea vătămată și inculpații au plecat spre parcare, iar numitul C.C., împreună cu martorii B.B. și E.E. au rămas în urmă cu bagajele.
În momentul în care au ajuns în parcare, partea vătămată era deja urcată în autoturismul inculpaților, de culoare albă, în dreapta față, alături de inculpatul E.
După aproximativ 30 de minute, inculpatul A. i-a solicitat numitului C.C. să urce în mașina lor, el conformându-se și urcându-se în dreapta spate, alături de inculpatul A., care a folosit un limbaj violent, spunându-i că partea vătămată trebuie să plătească sumele de bani, în caz contrar urmând ca și fiica sa să răspundă în cadrul societății. După aproximativ 5 minute, inculpatul A. i-a cerut numitului C.C. să coboare, spunându-i pe un ton autoritar că partea vătămată trebuie să mai rămână, lucru care s-a și întâmplat, aceasta coborând din autoturismul inculpaților după aproximativ 20 de minute.
În autoturismul inculpaților, partea vătămată a rămas circa 45-60 minute, timp în care inculpații i-au cerut explicații cu privire la deplasarea avută și i-au solicitat să plătească sumele datorate și calculate de ei, reproșându-i că el se plimbă în străinătate, iar ei nu-și primesc banii.
Instanța de fond a reținut că partea vătămată a fost percepută de martora B.B. și de cei din mașină ca fiind foarte speriată, iar atunci când martora B.B. a întrebat ce s-a întâmplat, partea vătămată nu a dat niciun răspundă, starea de tăcere menținându-se pe tot timpul deplasării până la Târgoviște.
S/a mai avut în vedere că inculpații au creat condițiile necesare pentru a cunoaște în permanență locul unde se află și ce face partea vătămată, evenimentul mai sus prezentat nefiind singular.
Astfel, la sfârșitul anului 2010, partea vătămată, împreună cu prietena sa B.B., cu martorul F.F. și cu soția acestuia, se afla în vacanță în localitatea Ocna Șugatag, județul Maramureș.
Întrucât inculpatul E. a aflat că ceilalți inculpați au încasat diverse sume de bani, i-a solicitat părții vătămate să îi achite și lui anumite sume de bani. Întrucât partea vătămată a refuzat, la data de 02 ianuarie 2011 inculpatul și familia sa s-au prezentat la hotelul unde se afla partea vătămată, deși partea vătămată îl informase că urma să plece din Maramureș.
Ajungând la hotel, partea vătămată l-a rugat pe inculpat să nu facă scandal, petrecând seara respectivă împreună, iar a doua zi a părăsit locația împreună cu martora B.B. și cu soții F.F.
Instanța de fond a mai reținut că hotărârea inculpaților în acțiunile conjugate de constrângere a părții vătămate să le plătească dobânzile exorbitante calculate de ei discreționar rezultă și din alte incidente.
Astfel, la data de 14 februarie 2011, partea vătămată și martorul cu identitate protejată G.G. de deplasau prin Târgoviște, iar la un moment dat au observat autoturismul, care îi fusese dat inculpatului A. în fața hotelului „x” din Târgoviște, în contul unei datorii de 30.000 lei, autoturism care, ulterior, a ajuns în posesia inculpatului C. Martorul a observat că la volan se afla inculpatul C., iar pe locul din dreapta inculpatul D. Aceștia văzându-i la rândul lor, au sunat-o pe partea vătămată și i-au cerut să se întâlnească la benzinăria x de la Ulmi. S-au deplasat la benzinăria x-Ulmi, iar înainte, partea vătămată a trecut pe la Poliția Târgoviște, unde le-a comunicat problemele pe care le are cu cei doi inculpați.
Ulterior, partea vătămată și martorul cu identitate protejată G.G. s-au deplasat la parcarea x, martorul rămânând în mașină, iar partea vătămată a coborât și s-a întâlnit cu cei doi inculpați.
În momentul în care partea vătămată le-a solicitat să-i restituie autoturismul, cei doi inculpați au refuzat, devenind violenți. Discuția a durat câteva minute, timp în care au apărut mai multe persoane, apropiați ai inculpatului C., membrii ai clanului ”H.H.”, care veneau pe jos dintr-o anumită direcție. Aceste persoane au umplut parcarea, iar la un moment dat a apărut și numitul I.I., care a intervenit în discuția dintre partea vătămată și cei doi inculpați.
Imediat după aceea, a apărut un echipaj de poliție, care i-a condus pe inculpații D. și pe C. la secția de poliție și i-au dispersat pe ceilalți.
Ulterior, numitul I.I. s-a prezentat la martorul O.O., tatăl părții vătămate, pentru a-i solicita sume de bani, în schimbul protecției oferite în fața cămătarilor din București.
S-a mai reținut că un alt eveniment care relevă mobilizarea extraordinară a inculpaților în stoarcerea de bani a părții vătămate este și cel din primăvara anului 2011, când inculpatul A. a contactat-o telefonic pe partea vătămată, care se afla împreună cu martorul cu identitate protejată G.G. la Spitalul Bagdasar, unde se afla internată mama martorei B.B., după care inculpatul s-a prezentat la poarta spitalului, însoțit de către o persoană necunoscută, solicitând plata unei sume de bani. Cu acest prilej, partea vătămată i-a înmânat suma de bani pe care o avea asupra lui, iar inculpatul A. i-a spus că așteaptă diferența de bani.
Văzând că încasările societăților comerciale nu mai permiteau plata sumelor pretinse de membrii grupului, inculpatul D. i-a propus părții vătămate să accepte introducerea în contabilitatea societăților a unor facturi fictive, care să ateste achiziționarea unor bunuri, astfel urmând a se justifica din punct de vedere contabil, prin trecerea la cheltuieli, sumele plătite către inculpați. Aceste aspecte sunt confirmate de către martora cu identitate protejată J.J., dar și de martora B.B., care a declarat că nu au fost achiziționate niciodată bunuri de la respectivele societăți comerciale.
S-a apreciat că în acest sens sunt și susținerile martorei K.K., dar și declarația dată inculpatul D. la ultimul termen de judecată, în care acesta a arătat că a pus la dispoziția părții vătămate mai multe facturi, câștigul lui constând într-un procent de 2-4% din valoarea T.V.A.-ului dedus de partea vătămată.
Dintre societățile comerciale care au fost identificate, potrivit înscrisurilor puse la dispoziție de partea vătămată, instanța de fond a avut în vedere L.L. și SC M.M. SRL, societăți comerciale „fantomă” folosite de inculpatul D. pentru a crea aparența legalității operațiunilor comerciale.
S-a mai reținut că din conținutul contractelor încheiate între SC M. SRL și L.L., rezultă că, în calitate de reprezentant al acesteia din urmă a semnat inculpatul D., care și-a atribuit o identitate fictivă, constatându-se că această persoană și codul numeric personal nu există.
Instanța de fond a mai avut în vedere că potrivit contractelor încheiate cu SSC M. SRL., SC M.M. SRL era reprezentată de către numitul N.N., care nu a putut fi audiat în cauză, întrucât nu a fost găsit, astfel cum rezultă din procesului-verbal de executare a mandatului de aducere.
Împrejurarea că L.L. și SC M.M. SRL aparțineau de fapt inculpatului D. rezultă și din mențiunile înscrise pe contractele de împrumut ridicate de la inculpatul A. cu ocazia percheziției imobiliare (vol. 11, filele 27-29 d.u.p.).
Din procesul-verbal din 25 mai 2011, întocmit de Garda Financiară - Secția Județeană Dâmbovița a rezultat că, în contabilitatea SC M. SRL, au fost înregistrate mai multe facturi fictive emise de L.L. și SC M.M. SRL (vol. 10 d.u.p., filele 196-203).
Plata acestor facturi fictive s-a realizat prin emiterea unor bilete la ordin către inculpatul D., având completate datele societăților respective, la rubrica „girat” fiind menționat numele său.
La rândul lor, aceste instrumente de plată au fost date de către inculpatul D. celorlalți coinculpați, între inculpați întocmindu-se contracte de împrumut fictive, tocmai pentru a justifica încasarea sumelor de bani.
S-a mai avut în vedere că o dovadă în acest sens este contractul de împrumut olograf, datat 15 ianuarie 2010, ridicat de la locuința inculpatului A., cu ocazia percheziției domiciliare, din cuprinsul căruia rezultă că biletele la ordin emise de SC M. SRL către SC M.M. SRL erau girate de către această societate către inculpatul A. (vol. 11, filele 25-29 d.u.p.).
Prima instanță a mai reținut că prin declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății la data de 04 decembrie 2012, prin care a retractat ca mincinoasă declarația din data de 06 noiembrie 2012, martora K.K. a relatat că cele două societăți au fost de tip fantomă și au fost folosite de către inculpatul D. pentru obținerea de bani prin fraudarea bugetului de stat, înregistrând în contabilitățile diferitelor societăți comerciale facturi ce atestau operațiuni comerciale fictive.
De asemenea, pentru a justifica în contabilitate plățile efectuate din contul SC M. SRL către membrii grupului, precum și ridicarea din casierie a sumelor de bani, s-au întocmit mai multe contracte de împrumut fictive între societatea comercială și inculpați. Sumele din aceste contracte nu au fost niciodată împrumutate societății, cu excepția sumei de 90.000 lei virată, la data de 13 ianuarie 2010, de inculpatul F., în contul societății deschis la SC A.A.A. SA, și a sumei de 525.000 lei, virată de numitul P., în perioada 27 octombrie 2010-04 noiembrie 2010, în contul societății deschis la SC C.C.C. SA.
Întrucât partea vătămată s-a arătat în imposibilitate de a le mai achita alte sume de bani, în după-amiaza zilei de 28 februarie 2011, inculpații D. și F. s-au prezentat la biroul parlamentar al martorului O.O. din Târgoviște, încercând să-l determine pe acesta să plătească datoriile fiului său.
S-a a mai avut în vedere că la data de 03 martie 2011, inculpații D. și F. s-au prezentat din nou la biroul parlamentar al martorului O.O., unde au menționat sumele solicitate și creditorii lor. Fiind de față, partea vătămată a arătat că banii au fost returnați, fiind plătiți chiar triplu, afirmație cu care inculpatul D. a fost de acord. Cu această ocazie, inculpatul D. a spus martorului O.O. că el este cel care a distrus-o pe partea vătămată, precizând totodată că persoanele cele mai periculoase din grup sunt inculpații G., C., E. și numitul P.P., fratele lui C. Tot cu acest prilej, martorul O.O. a întrebat pe inculpatul F. dacă i-a remis părții vătămate sumele solicitate, inculpatul spunând că doar 16.400 lei, restul fiind dobânzi.
S-a mai reținut că martorul O.O. le-a comunicat inculpaților că nu dispune de sumele solicitate, încercând să negocieze cuantumul acestora, lucru cu care inculpatul F. a fost de acord, spre deosebire de inculpatul D., care a arătat că trebuie să discute cu destinatarii sumelor.
Ulterior, la data de 04 martie 2011, inculpatul D., însoțit de martora U., s-a prezentat din nou la biroul martorului O.O., spunându-i acestuia că membrii grupului au acceptat scăderea dobânzilor, ocazie cu care și martora a solicitat și a încasat suma de 20.000 lei, în schimbul unui bilet la ordin cu o valoare de 25.000 lei, pe care martora l-a luat de la D. în contul unei datorii de 5.000 euro, pe care acesta o avea față de martoră de mai multă vreme.
În biroul martorului O.O. s-a declanșat o ceartă, acesta reproșându-le inculpaților D. și F., că partea vătămată le-a plătit foarte multe dobânzi, motiv pentru care nu mai dorea să le dea niciun ban până când aceștia nu urmau să restituie autoturismele luate de la fiul său.
Deoarece tatăl părții vătămate, martorul O.O. a refuzat achitarea sumelor solicitate până la momentul restituirii autoturismul, în aceeași zi respectiv la data de 04 martie 2011, acesta a fost adus la Târgoviște de către inculpatul C., la indicațiile inculpatului D., care i-a solicitat să aducă mașina, actele, precum și o filă cec în valoare de 140.000 lei.
După restituirea autoturismului, inculpatul D., în numele său, dar și al inculpaților G., C. și altor persoane, a primit de la tatăl pății vătămate suma de 356.000 lei, ocazie cu care s-a încheiat o chitanță, prin care inculpatul D. recunoștea că nu mai are nicio pretenție pentru alte sume de bani de la partea vătămată, fiind stinse toate datoriile, inclusiv sumele menționate în instrumentele de plată (fila 69 vol. 10 d.u.p.). De față la încheierea acestei chitanțe s-a aflat și martora R.R.
Ulterior încheierii acestui înscris, O.O. a contactat-o pe partea vătămată, cât și pe martorul O.O., încă de două ori, solicitându-le alți 20.000 euro, sub amenințare, aducând-le la cunoștință că dacă nu îi va remite această sumă se vor acumula și alte datorii constituind dobânzi, fiind mai bine, atât pentru partea vătămată, cât și tatăl acesteia sa achite suma. Acest fapt rezultă cu evidență din înregistrarea făcută în mediul ambiental din data de 19 mai 2011.
Referitor la sumele de bani încasate de inculpatul D., instanța de fond a reținut că din extrasele de cont și celelalte documente bancare de la dosar (vol. 6, 7 și 11 d.u.p.), rezultă că acesta a încasat de la partea vătămată suma de 228.432,24 lei, prin decontarea instrumentelor de plată, precum și prin depunerile directe de numerar în cont de către angajații societăților administrate de partea vătămată.
S-a a constatat că la întocmirea situației de la filele 1 și 2 vol. 6 d.u.p. și filele 1 și 2 vol. 7 d.u.p., procurorul nu a avut în vedere și suma de 39,24 lei, obținută de inculpatul D. prin acceptarea parțială la plată a biletului la ordin (fila 75 vol.7 d.u.p.).
De asemenea, inculpatul D. a mai primit sume de bani și în numerar de la partea vătămată, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, din notele de redare a convorbirilor telefonice și înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
S-a mai reținut că pe lângă sumele de bani încasate de la partea vătămată, inculpatul D. a mai încercat să deconteze două bilete la ordin, unul la data de 02 septembrie 2010, în valoare de 40.000 lei, iar celălalt la data de 07 septembrie 2010, în valoare de 50.000 lei, ce au fost refuzate la plată pentru lipsă parțială, respectiv totală de disponibil.
Totodată, pe lângă suma inițială de 150.000 lei acordată cu titlu de împrumut, inculpatul D. a mai împrumutat părții vătămate suma de 19.000 lei (fila 296 vol. 6 d.u.p.), care a fost virată cu această mențiune în conturile martorului S.S., angajatul părții vătămate, alimentarea conturilor părții vătămate și ale inculpaților prin folosirea angajaților și a conturilor acestora fiind uzuală în relațiile părții vătămate cu inculpații.
Cu privire la sumele de bani încasate de inculpatul A., s-a reținut că de la momentul primei vizite făcută la biroul părții vătămate, inculpatul A. a primit de la aceasta importante de bani, atât prin depuneri în contul bancar de către angajații societății sau prin introducerea la plată a cecurilor și a biletelor la ordin, cât și în numerar, deși acesta recunoaște că D. i-a prezentat-o pe partea vătămată I. la biroul acestuia, ocazie cu care, ar fi a fost de acord să preia datoria, pe care inculpatul D. o avea față de el.
Instanța de fond a apreciat că împrejurarea că nu era vorba de datorii, ci de un plan bine ticluit, rezultă din înregistrarea convorbirilor purtate de inculpatul D., care arată că A., în momentul în care l-a cunoscut pe D., avea datorii la întreținere în cuantum de 10.000 lei, iar, la trei luni după ce a cunoscut pe partea vătămată, deținea două autoturisme în parcare - vol. 4 fila 89 d.u.p.
S-a mai reținut că extrasele de cont ale inculpatului A. nu rezultă că acesta nu deținea sume de bani de ordinul zecilor de mii de euro, iar principalele creditări ale conturilor proveneau de la partea vătămată (vol. 7 d.u.p.) situație confirmată și de relațiile furnizate de organele fiscale.
Mai mult, inculpatul A. nici nu a deținut conturi bancare până la data de 04 iunie 2009, când a fost deschis primul cont la SC D.D.D. SA, prin care a încasat primul cec emis de partea vătămată la data de 30 noiembrie 2009.
De asemenea, la data de 07 decembrie 2009, inculpatul A. și-a deschis primul cont bancar la Banca Comercială Română, în mod evident pentru a încasa sume de bani de la partea vătămată, dovadă în acest sens fiind faptul că, la data de 18 decembrie 2009 a fost efectuată prima operațiune, constând în decontarea unui cec în valoare de 10.000 lei, emis de SC M. SRL.
De asemenea, s-a mai reținut că un alt cont bancar a fost deschis la Banca Comercială a României la data de 03 august 2010, prima operațiune fiind cea din data 13 septembrie 2010, când a fost depusă de către martora T.T. suma de 13.000 lei.
Cu privire la creditările conturilor inculpatului A., pe lângă sumele încasate de la partea vătămată, inculpatul a mai decontat și alte instrumente de plată emise de către societățile controlate de martorul T., respectiv SC U.U. SRL, SC V.V. SRL, SC X.X. SRL și SC Z.Z. SRL, fără să fi avut vreo relație comercială cu acestea.
O altă societate care a creditat contul inculpatului A. a fost SC Y.Y. SRL, deținută în perioada respectivă de către martorul U.
În legătură cu acest aspect, martorii T. și U. au menționat că nu cunosc în ce împrejurări au ajuns să fie decontate aceste instrumente de plată de către inculpatul A. și nici ca acestea să fi intrat în posesia inculpatului D. Mai mult, martorul U. a arătat că nici măcar nu-l cunoaște pe inculpatul A. - fila 161 vol. 2 d.u.p.
S-a mai avut în vedere că inculpatul A. nu obținea venituri importante din nicio activitate, sumele de bani provenind ori de la partea vătămată, ori din decontarea biletelor la ordin emise de societățile celor doi martori sau de la alte societăți.
Din analiza extraselor de cont, a rezultat că inculpatul A. a încasat de la partea vătămată suma de 600.820 lei, prin introducerea la plată a cecurilor și a biletelor la ordin (328.800 lei), precum și prin depunerile efectuate de angajații societăților în contul său (272.020 lei) - vol.6, 7 și 11 d.u.p.
De asemenea, inculpatul A. a primit și sume în numerar de la partea vătămată, una dintre acestea fiind cea de 232.000 lei, potrivit chitanței din data 16 februarie 2011 (fila 41 vol. 10 d.u.p.).
În plus, prin intermediul martorului S.S., partea vătămată a înmânat inculpatului A., în numerar, sume importante de bani.
Din sumele încasate de la partea vătămată, inculpatul A., prin mecanismul prezentat mai sus, i-a mai remis acesteia, cu titlu de împrumut, diverse sume de bani, fie direct, fie în contul martorilor S.S. și T.T., în scopul achitării datoriilor către alți membrii ai grupului, fapt pe care inculpatul A. îl recunoaște în procesul-verbal de confruntare din data de 21 februarie 2012, ocazie cu care a arătat că o parte din sumele de bani decontate în baza instrumentelor de plată se întorceau la partea vătămată tot sub formă de împrumut.
Instanța de fond a apreciat ca fiind relevantă în acest sens, tranzacția efectuată de A. la data de 02 septembrie 2010, ora 15.13, când a virat în contul părții vătămate I. suma de 33.000 lei, cu titlu de împrumut, în condițiile în care, la aceeași dată, ora 15.03, A. introdusese la plată un bilet la ordin emis de SC M. SRL, încasând aceeași sumă de 33.000 lei (filele 156 - 157 vol. 7 d.u.p., fila 206 vol. 6 d.u.p.).
Inculpatul A. a virat în contul martorului S.S. suma totală de 93.000 lei, din care 33.000 lei la data de 03 august 2010 și 60.000 lei la data de 01 septembrie 2010 (filele 289-290 vol. 6 d.u.p.).
Cu privire la suma de 60.000 lei, s-a reținut că banii au fost virați martorului S.S., în contul deschis de acesta la SC D.D.D. SA, în condițiile în care, anterior, în aceeași zi, acesta alimentase contul inculpatului A. cu suma de 33.000 lei, iar la data de 30 august 2010 cu suma de 8.000 lei (fila 138 vol. 7 d.u.p.).
Din sumele primite, partea vătămată a depus în contul SC M. SRL suma de 50.020 lei la data de 03 septembrie 2010, când a fost decontat de către D. un cec de aceeași valoare (fila 207 vol. 6 d.u.p.).
De asemenea, inculpatul A. a virat în contul personal al părții vătămate suma de 29.700 lei la data de 28 octombrie 2010 (fila 224 vol. 6 d.u.p.).
La data de 29 octombrie 2010, martora T.T. a depus în contul SC M. SRL sumele de 17.000 și de 67.720 lei, apoi la nici măcar o oră, s-a decontat către martorul V. un cec în valoare de 85.000 lei (filele 208-209 vol. 6 d.u.p.).
La data de 15 septembrie 2010, inculpatul A. a virat în contul martorei T.T. suma de 54.000 lei (fila 53 vol.11 d.u.p.), în condițiile în care, la data de 13 septembrie 2010, aceasta îi depusese în contul Băncii Comerciale Române suma de 13.000 lei (12.993 lei + 7 lei comisionul reținut la depunere - filele 14 și urm. vol. 6 d.u.p.), iar la data de 14 septembrie 2010 decontase un bilet la ordin în cuantum de 39.000 lei (fila 163 față și verso vol. 7 d.u.p.).
Deși încasase sume foarte mari de bani în contul biletelor la ordin și cecurilor primite de la inculpatul D. sau direct de la partea vătămată, în data de 30 noiembrie 2010, inculpatul A. s-a prezentat la biroul părții vătămate, însoțit de martorul N., solicitându-i imperios plata unor sume de bani în contul biletelor la ordin și cecuri deținute, momentul în care partea vătămată i-a spus că, în ultimul an i-a plătit sume foarte mari de bani, cu toate că nu îi fuseseră împrumutate, ci reprezentau plata unor bilete la ordin împărțite de D.
Același inculpat i-a comunicat părții vătămate că persoana cu care s-a prezentat este un cap al lumii interlope din București și nici nu va ști ce o să i se întâmple. Tribunalul a reținut că faima martorului N. de lider al lumii interlope a fost adusă la cunoștința părții vătămate și de inculpatul D., care a indus părții vătămate un profund sentiment de temere.
După această discuție, în seara aceleiași zile, partea vătămată împreună cu inculpatul A. și martorul N., s-a deplasat la un biroul notarial B.N.P., ”O. și Asociații”, unde a încheiat cu aceștia contractul de împrumut cu garanție imobiliară, privind suma pe 150.000 euro, autentificat din 30 noiembrie 2010, fără ca vreo parte din această sumă să fie înmânată părții vătămate. Împrumutul a fost garantat de partea vătămată cu mai multe suprafețe de teren, situate în extravilanul comunei Corbeanca, județul Ilfov, indicate în cuprinsul contractului.
Din încheierea de autentificare rezultă că actul a fost încheiat la ora 18.15, astfel cum susține și partea vătămată, și contrar celor afirmate de martorul N., care a descris în mod detaliat momentul încheierii actului, respectiv în jurul orelor 10.00.
Ulterior, în data de 19 mai 2011, inculpatul A. i-a solicitat, în mod imperativ, părții vătămate I., suma de 60.000 euro, promițându-i în schimb că, în următoarele două luni de zile nu i se va mai solicita nicio sumă de bani și nu va pune în executare contractul de împrumut cu garanție imobiliară, urmând ca cei 60.000 euro să fie scăzuți din datoria totală de 830.000 lei sau 150.000 euro, creanță pe care inculpatul pretindea că o are față de partea vătămată, calculată potrivit biletelor la ordin deținute.
Cu această ocazie, inculpatul A. i-a amintit părții vătămate că el are relații mult mai mari decât visează el, urmând ca în zilele următoare să-l atace pe toate planurile.
Ulterior, întâlnirii dintre partea vătămată și inculpatul A., acesta din urmă a introdus la plată cecul, deținut în alb, pe care l-a completat cu suma de 1.156.000 lei, cecul fiind refuzat la data de 30 mai 2011, pentru lipsă totală de disponibil. Faptul că acest cec a fost în alb, rezultă din chiar declarațiile inculpatului A. (fila 61 vol. 12 d.u.p.; fila 261 vol.1 dosarul tribunalului).
În legătură cu acest fapt, partea vătămată fusese contactată anterior de către D., care l-a atenționat că A. va introduce la plată o filă cec, pentru o sumă foarte mare de bani. Din procesul-verbal de confruntare rezultă că inculpatul A. o amenințase în prealabil pe partea vătămată I. că va completa pe fila cec emisă în alb o sumă fabuloasă, după care o va introduce la plată pentru a determina intrarea societății comerciale în incidență bancară.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului A. a fost ridicat, atât cecul, cât și un număr de 22 de bilele la ordin și un cec, acestea având o valoare totală de 889.800 lei.
De asemenea, cu ocazia aceleiași percheziții au fost ridicate mai multe contracte de împrumut în alb, între SC M. SRL și inculpatul A., respectiv inculpatul E., precum și contacte de împrumut completate parțial, încheiate între inculpatul A. și societatea „fantomă” SC L.L. SRL, precum și între inculpat și SC M. SRL.
Din mențiunile contradictorii existente pe contractul de împrumut din data de 15 ianuarie 2010 rezultă atât caracterul fictiv al sumelor pretinse, cât și împrejurarea potrivit căreia, o parte din instrumentele de plată emise de SC M. SRL către inculpatul D., prin intermediul societății fantomă SC M.M. SRL, erau înmânate inculpatului A., aspect care confirmă susținerile părții vătămate cu privire la circulația biletelor la ordin.
Cu privire la inculpatul E., prima instanță a reținut că acesta i-a solicitat părții vătămate încheierea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară pentru suma de 95.000 euro, deși acesta i-a dat doar suma de 45.000 euro, restul de 50.000 euro fiind dobânzi cămătărești, pentru care inculpatul deținea cecuri și bilete la ordin preluate de la ceilalți inculpați.
La data de 04 decembrie 2009 s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară și contractul de ipotecă între partea vătămată I. și inculpatul E., autentificate din 04 decembrie 2009 de B.N.P., Asociați ”J.”
Din clauzele contractuale rezultă că împrumutul scadent la data de 04 martie 2010, a fost garantat cu apartamentul părții vătămate nr. 27, situat în București, sector 4.
Ulterior, la datele de 01 martie 2010, respectiv 28 mai 2010 au fost încheiate acte adiționale la contractul respectiv, modificându-se data scadenței la 04 iunie 2010, respectiv 03 septembrie 2010.
La data de 02 septembrie 2010 a fost încheiat un al treilea act adițional la contractul inițial, modificându-se data scadenței la 04 noiembrie 2010 și suma de la 95.000 euro la 200.000 euro, diferența de 105.000 euro, reprezentând dobânzile calculate pe perioada respectivă.
La data de 18 mai 2011, inculpatul E. i-a solicitat părții vătămate încheierea unui nou contract de împrumut și oferirea unei noi garanții.
Întrucât partea vătămată i-a învederat inculpatului că nu mai deține bunuri cu care să garanteze, inculpatul i-a sugerat părții vătămate să vorbească cu tatăl său, O.O., ca acesta din urmă să ofere un bun pentru garanție, arătându-se chiar disponibil să încheie un act cu tatăl părții vătămate din care să rezulte că are să îi dea bani inculpatului.
Instanța de fond a mai reținut că din analiza extraselor de cont existente la dosar (vol. 6, 7 și 11 d.u.p.), rezultă că, în perioada 04 ianuarie 2010 - 01 aprilie 2011, inculpatul E. a încasat, prin contul deschis la SC A.A.A. SA, suma de 638.100 lei, prin decontarea mai multor cecuri și bilete la ordin (444.792 lei), și prin depunerea banilor în cont de către angajații societății (196.100 lei).
Totodată, s-a mai avut în vedere că la data de 18 august 2010, unul dintre biletele la ordin a fost decontat parțial (2.792,21 lei) pe numele lui A.A., vărul inculpatului E. - fila 206 vol. 6 d.u.p.
La data de 01 mai 2010, martorul S.S. a fost trimis de partea vătămată cu suma de 220.000 lei, care a fost împărțită între inculpații F. și E., fapt învederat în declarațiile martorului din ambele faze ale procesului penal.
De asemenea, inculpatul E. a mai primit de la partea vătămată, în numerar, suma de 12.000 euro și 140.000 lei, așa cum rezultă din chitanța din data 02 martie 2011 (fila 40 vol. 10 d.u.p.).
Pe lângă cecurile și biletele la ordin acceptate la plată, inculpatul E., atât personal, cât și prin intermediul vărului său A.A. a mai introdus la plată 2 bilete la ordin, în sumă de 53.000 lei fiecare, și 3 cecuri în sumă de 70.000 fiecare, care au fost refuzate la plată la datele de 18 august 2010, 19 august 2010, 28 ianuarie 2011, 31 ianuarie 2011 și 01 februarie 2011.
Pe lângă plățile efectuate prin virament bancar, inculpatul E. a mai primit și sume în numerar, fie direct de la partea vătămată, fie de la martorul S.S..
De asemenea, s-a mai reținut că în luna martie 2011, inculpatul E. a primit suma de 100.000 euro de la martorul O.O. în vederea stingerii tuturor datoriilor.
După ce s-au efectuat plățile descrise mai sus, inculpatul E., începând cu luna mai 2011, a mai pretins de fiecare dată, prin amenințare, sume de bani al căror cuantum era diferit, respectiv 300.000 euro, 400.000 euro, 700.000 euro, 750.000 euro, ori 800.000 euro, făcându-i uneori reduceri părții vătămate, între 300.000 - 500.000 euro, pentru a o convinge să plătească.
S-a mai reținut că din procesul-verbal de redare a convorbirilor înregistrate de partea vătămată cu telefonul mobil și puse la dispoziție de Direcția Națională Anticorupție, la data de 12 mai 2011, în timp ce se afla la intrarea în scara blocului unde locuia în București, partea vătămată a fost așteptată de către inculpatul E., care a manifestat un limbaj și un comportament violent asupra sa, întrebându-l cum își permite ca ea și martorul O.O. să-i ceară să recunoască suma de 100.000 euro, când el este cel care are de încasat suma de 700.000 euro, amenințând că vor dispărea precum „X.”
La data de 05 septembrie 2011, partea vătămată, care era cu apărătorul său la terasa cafenelei „x” din București a fost abordată de inculpatul E., care i-a solicitat suma de 750.000 euro, amenințând-o că va face publice filmările cu caracter pornografic ale martorei B.B. și totodată amenințând-o că o va omorî și se va duce la pușcărie (”Te mierlesc! Te mierlesc și mă duc la pușcărie, ce pot sa îți fac!”- vol. 4 d.u.p. fila 6).
Deși inculpatul a încasat de la partea vătămată, în perioada 04 ianuarie 2010 - 01 aprilie 2011 circa 1.200.000 lei, la data de 03 mai 2011, prin contractul autentificat, inculpatul E. i-a cesionat martorului L. creanța în cuantum de 200.000 euro, deținută potrivit contractului de împrumut și actelor adiționale încheiate cu partea vătămată.
Cu această ocazie, în fața notarului, inculpatul a declarat că nu a primit de la debitor nicio sumă de bani, parte sau fracție din suma împrumutată.
Cu privire la inculpatul C., instanța de fond a reținut că la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul acestuia au fost găsite mai multe bilete la ordin, în copie certificată de către SC A.A.A. SA, din cuprinsul lor rezultând că acestea au fost emise de către SC M. SRL și girate de către societatea fantomă SC L.L. SRL, aparținând inculpatului D., către numita Y., concubina inculpatului C.
S-a mai reținut faptul că inculpatul C. nu a încasat niciodată sume de bani de la partea vătămată pe numele său, ci doar prin intermediul concubinei sale Y..
În urma amenințărilor exercitate de către inculpatul C., partea vătămată a plătit către acesta și către frații lui, V., B.B.B., și P.P., atât în numerar, cât și prin decontarea instrumentelor de plată sume foarte mari de bani.
Prima instanță a mai avut în vedere că din extrasele de cont și ordinele de încasare și consemnare numerar rezultă că plățile s-au efectuat către martorul V. au fost în cuantum de 255.000 lei, iar plățile făcute către Y. au fost în cuantum de 95.700 lei (vol. 6, 7, 11 d.u.p.).
Pe lângă instrumentele de plată decontate, inculpatului C., prin intermediul concubinei sale Y., la data de 07 septembrie 2010, i-a fost refuzat la plată un bilet la ordin în suma de 40.000 lei.
La data de 28 ianuarie 2011, inculpatul C., prin intermediul contului concubinei sale Y. a făcut o plată în valoare de 20.000 lei către partea vătămată, în vederea achitării datoriilor către alte persoane (fila 224 vol. 6 d.u.p.).
În toamna anului 2010, când partea vătămată I. a fost în imposibilitate de a mai plăti, inculpatul D. i-a transmis la telefon că erau trei mașini plecate spre Târgoviște, iar dacă nu va face rost de bani, persoanele respective îl vor omorî. Amenințările primite l-au determinat partea vătămată să se deplaseze la București, unde la benzinăria x Gara de Nord s-a întâlnit cu inculpatul D., cu care s-a deplasat la complexul Huedin, ce aparține fraților E.
Ajungând la complexul Huedin, partea vătămată I. a fost introdus într-o încăpere, unde se aflau inculpații A., C., martorul V. și numitul „x” și a fost pus să semneze un înscris din care să rezulte că îi datorează inculpatului C. suma de 160.000 lei. Cu acea ocazie, inculpatul E. s-a oferit să intervină în favoarea sa, a doua zi pretinzându-i suma de 50.000 lei, pentru acest serviciu.
S-a reținut că la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului C. a fost ridicat un înscris intitulat „Contract de împrumut”, datat 23 noiembrie 2010, din care rezultă că D. a împrumutat SC M. SRL cu suma de 207.000 lei, ce urma a fi restituită în trei tranșe, prin decontarea unor file cec, ale căror serii și numere nu erau menționate (filele 136-141 vol. 11 d.u.p.).
Deși inculpatul C. și martorul V. au pretins că ar fi împrumutat părții vătămate suma de 207.000 lei, instanța de fond a apreciat că aceștia nu dispuneau de asemenea sume de bani în perioada respectivă, așa cum rezultă din extrasele conturilor bancare. Sumele de bani, care alimentau conturile inculpatului C. și martorului V. proveneau fie de la SC M. SRL, fie de la societățile controlate de martorul T., respectiv SC X.X. SRL, SC U.U. SRL, SC V.V. SRL, SC Z.Z. SRL, în contul unor instrumente de plată, pe care aceștia nu le puteau valorifica în mod legal.
Martorul V. și-a deschis contul la SC C.C.C. SA la data de 23 aprilie 2009, iar începând cu data de 30 septembrie 2010 a început să deconteze în mod constant bilete la ordin și cecuri emise de societățile menționate mai sus, instrumentele de plată fiind primite de la inculpatul D.
Contul numitei Y. de la SC D.D.D. SA a fost deschis la data de 19 octombrie 2009, iar cel de la SC A.A.A. SA la data de 13 ianuarie 2010, primul bilet la ordin emis de SC M. SRL fiind decontat la data de 18 ianuarie 2010. Ulterior, sumele intrate în contul numitei Y. au provenit în mod exclusiv din decontarea periodică a instrumentelor de plată emise de societățile menționate mai sus, precum și din depunerile directe efectuate de către angajații societăților părții vătămate.
Cu privire la încasările provenite de la societățile controlate de către martorul T., s-a reținut că acesta a menționat că nu cunoaște în ce împrejurări au ajuns să fie decontate aceste instrumente de plată de către inculpații din cauza de față sau de apropiații acestora.
Instanța de fond a reținut că o parte din suma de 356.000 lei, menționați în chitanța semnată de inculpatul D. la cererea martorului O.O., a ajuns la inculpatul C., care a adus autoturismul, ce se afla în posesia sa, pentru a putea primi banii.
Cu privire la inculpatul B., instanța de fond a reținut că acesta, împreună cu inculpatul D. a mers la biroul părții vătămate, unde a prezentat la rândul său un bilet la ordin, în sumă de 50.000 lei, arătând că inculpatul D. avea datorii la el, predându-i în schimb respectivul bilet la ordin. Cu această ocazie, inculpatul B. a informat-o pe partea vătămată că din acel moment suma de bani i se va plăti lui.
Din analiza extraselor de cont existente la dosar rezultă că partea vătămată i-a plătit inculpatului B. suma de 70.600 lei (fila 358 vol.7 d.u.p.), însă acesta a considerat că reprezintă dobânzi la suma inițială, partea vătămată fiind obligată să încheie un contract de împrumut sub semnătură privată, debitor fiind SC M. SRL, din care să rezulte că ar fi împrumutat suma de 190.000 lei (fila 190 vol.11 d.u.p.).
Înainte de încheierea acestui contract, partea vătămată a fost sunată și chemată la București de către inculpatul D., pentru a se întâlni cu coinculpații B. și G., spunându-i că, în caz contrar, aceștia vor veni peste ea.
De teamă, în data de 04 noiembrie 2010, partea vătămată s-a deplasat în București, însoțită de finul său, martorul F.F., unde, în parcarea restaurantului x, în autoturismul inculpatului B., a scris contractul de împrumut pe bordul autoturismului, textul fiindu-i dictat de inculpații B. și G.. Contractul s-a încheiat într-un singur exemplar și a fost semnat în calitate de martori de inculpații G. și D., acesta din urmă calculând personal dobânzile, ce au început să curgă de la data refuzării plății biletului la ordin ajuns la inculpatul B. și până la data semnării, adăugându-se încă trei luni în avans. Cu acest prilej, partea vătămată a fost amenințată de către inculpatul B. că, dacă va refuza să îi dea banii îi va băga un cuțit în gât. Odată cu încheierea contractului, inculpatul B. a primit de la partea vătămată o filă cec, pe care ulterior a încercat să o deconteze și care a fost refuzată la plată la data de 01 iunie 2011.
S-a mai reținut că partea vătămată nu a primit nicio sumă de bani de la inculpatul B., toți cei 190.000 lei din contract și fila CEC reprezentând dobânzi calculate la suma de 50.000 lei din biletul la ordin preluat de la inculpatul D..
La data de 01 iunie 2011, inculpatul B. a introdus la plată și cecul, în sumă de 35.000 lei, ce a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil, deși această filă cec face parte dintre cele pe care inculpatul D. le-a menționat în chitanța încheiată la data de 04 martie 2011, prin care recunoștea că datoria părții vătămate a fost stinsă prin plata făcută de martorul O.O. Acest CEC a fost ridicat împreună cu cel în valoare de 190.000 lei, cu ocazia percheziției domiciliare făcute la domiciliul inculpatului (filele 186-188, 191 vol. 11 d.u.p.).
Referitor la inculpatul G., prima instanță a reținut că acesta a fost prezentat părții vătămate de către inculpatul D. ca fiind o persoană foarte importantă din structurile poliției, urmărindu-se descurajarea părții vătămate în sesizarea organelor judiciare.
De asemenea, inculpatul G. s-a prezentat ca fiind șeful de la Serviciul de Arme și Muniții din București și i-a comunicat părții vătămate că are de încasat două bilete la ordin, în sumă totală de 40.000 lei.
În momentul în care partea vătămată i-a spus că acele bilete au fost deja plătite, inculpatul G. a afirmat că lui i se spune „x” din București și știe tot despre familia părții vătămate, având cunoștință despre dosarul tatălui său de la Direcția Națională Anticorupție, fiind informat de către Serviciul Român de Informații și având posibilitatea să influențeze soluția ce urma să se pronunțe în dosar.
La întâlnirea din data de 04 noiembrie 2010 din parcarea restaurantului x, când partea vătămată a semnat contractul de 190.000 lei cu inculpatul B., partea vătămată a mai încheiat un contract de împrumut și cu inculpatul G., pentru suma de circa 140.000 lei.
Ca urmare a presiunilor exercitate de inculpatul G., partea vătămată i-a plătit acestuia în numerar, în mai multe rânduri, sume importante de bani, o parte dintre aceste plăți fiind făcute, înainte de sărbătorile de iarnă din 2010, în fața complexului comercial x Lujerului.
S-a mai reținut că așa cum rezultă din extrasele de cont, la data de 16 aprilie 2010, soția inculpatului G., respectiv Z. a încasat un bilet la ordin în sumă de 36.000 lei, prin contul de la Banca Comercială a României (fila 475 vol. 7 d.u.p.), iar la data de 22 septembrie 2010, martora T.T. i-a virat în contul deschis la SC C.C.C. SA suma de 10.000 lei (fila 462 vol. 7 d.u.p.).
La data de 04 martie 2011, inculpatul D. a primit de la martorul O.O. suma de 356.000 lei, în care s-a regăsit și suma de 60.000 lei solicitată de inculpatul G. Această sumă a fost negociată și redusă de la valoarea de 140.000 lei trecută în contractul de împrumut încheiat cu partea vătămată la 04 noiembrie 2010.
Ulterior, întrucât partea vătămată nu i-a achitat datoria, inculpatul B., la data de 01 iunie 2010 a introdus la plată cecul, completat cu suma de 190.000 lei, care a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.
Instanța de fond a reținut de situația de fapt din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv: procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare (vol. 1 d.u.p., fila 100); declarațiile părții vătămate I. (vol. 2 d.u.p., filele 8-30, 68-85, 182-185); declarațiile martorilor cu identitate protejată „G.G.” și „J.J.” și ale martorilor B.B., E.E.E., O.O., T.T., F.F.F., S.S.; U., L., T.; F.F., K.K., E.E., V., G.G.G., U.; N., date în principal în faza de urmărire penală, care sunt mai apropiate de perioada în care au avut loc faptele și care nu au fost alterate de teama generată de prezența în liberate a inculpaților - cu titlu de exemplu, instanța de fond a avut în vedere că prin declarația martorei K.K. din data de 06 noiembrie 2012 (fila 261 vol. 2 dosarul instanței de fond) a revenit asupra aspectelor esențiale ale declarațiilor date în cursul urmăririi penale, după care, prin declarația din 04 decembrie 2012 datată greșit 06 noiembrie 2012 (fila 204 vol.4 dosarul tribunalului), martora a revenit asupra declarației din 06 noiembrie 2012, menținând declarațiile date în cursul urmăririi penale; raportul de constatare tehnico-științifică de testare a comportamentului simulat cu privire la martorul S.S.; procesele verbale de redare a înregistrărilor in mediul ambiental și suporturile optice atașate; procesele verbale de redare a interceptărilor și comunicărilor telefonice și de suporturile optice atașate; procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, precum și înscrisurile ridicate cu această ocazie; procese verbale de redare a înregistrărilor puse la dispoziție de partea vătămata I. și suporturile optice atașate; procesele verbale de recunoaștere a inculpaților din planșele foto; declarațiile date în calitate de învinuiți și inculpați de D., A., E., C., F., B., G., H.; procesele verbale de confruntare între partea vătămata I. și inculpații B., G., C., F., A., E.; extrase de cont și celelalte documente bancare cu privire la inculpați, rudele și apropiaților acestora, la partea vătămată, la societățile acestuia; file cec și bilete la ordin emise de partea vătămată în favoarea inculpaților, rudelor și apropiaților lor; contractele de împrumut/cesiune încheiate cu inculpații, precum și cu martorul N. și cu numitul P., precum și file cec și bilete la ordin emise remise acestora; înscrisuri puse la dispoziție de partea vătămată I. privind situația plăților făcute în favoarea inculpaților; relațiile furnizate de administrațiile financiare de la domiciliile inculpaților; relațiile furnizate de asociațiile de proprietari cu privire la inculpații A. și C.; înregistrarea audio-video pusă la dispoziție de către inculpatul E.; extrasele de pe portalul instanțelor de judecată privind contestațiile la executare făcute de partea vătămată împotriva cererilor de executare silită făcute de diverse persoane fizice și juridice; celelalte înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală.
Instanța de fond a apreciat că, în drept:
Faptele inculpatului D. care în perioada 2009-2011, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații A., E. și C., grup la care au aderat și pe care l-au sprijinit și inculpații G., B. și F., având ca scop constrângerea părții vătămate I., prin violență și amenințare să le plătească membrilor grupului, precum și altor persoane apropiate acestora, sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.
Faptele aceluiași inculpat, care, în perioada 2009-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa și a familiei sale, precum și cu săvârșirea altor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a societăților comerciale deținute, forțând-o pe aceasta să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În raport de denunțul formulat de inculpatul D. cu privire la săvârșirea de către alte persoane a unor infracțiuni de criminalitate organizată (fila 51 vol. 5 dosarul de instanță), în favoarea acestuia s-au reținut pentru ambele infracțiuni, dispozițiile art. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, privind reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă.
Fapta inculpatului A. care în perioada 2009-2011, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații D., E., C., la care au aderat și pe care l-au susținut și inculpații G., B. și F., având ca scop constrângerea părții vătămate I., prin violență și amenințare să le plătească membrilor grupului, precum și altor persoane apropiate acestora, sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.
Faptele aceluiași inculpat care, în perioada 2009-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa și a familiei sale, precum și cu săvârșirea altor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a societăților comerciale deținute, forțând-o pe partea vătămată să preia datoriile, pe care inculpatul pretindea că D. le avea față de el și să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului A. care în data de 20 decembrie 2010, împreună cu inculpatul E., a forțat-o pe partea vătămată I. să urce în autoturismul lor, situat în parcarea aeroportului Henri Coandă, unde, în urma amenințărilor cu acte de violență împotriva sa, a familiei și a angajaților firmelor sale, partea vătămată a fost reținută împotriva voinței ei circa 45-60 minute, timp în care cei doi inculpați i-au spus părții vătămate că merg peste părinții acesteia, cerându-i socoteală asupra călătoriei făcute în Anglia și asupra modului în care își va achita datoriile față de ei, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului E. care a constat în aceea că în perioada 2009-2011 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații D., A., C., la care au aderat și pe care l-au susținut și inculpații G., B. și F., având ca scop constrângerea părții vătămate I., prin violență și amenințare să le plătească membrilor grupului, precum și altor persoane apropiate acestora, sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.
Faptele aceluiași inculpat care în perioada 2009-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa și a familiei sale, cu săvârșirea altor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a societăților comerciale deținute, precum și cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare pentru tatăl părții vătămate, respectiv că va distruge cariera politică a martorului O.O., prin scoaterea la iveală a faptelor de natură penală pretins a fi săvârșite de acesta, și a unor fapte compromițătoare pentru partea vătămată, respectiv că va face public faptul că iubita părții vătămate ar fi jucat în filme porno și ar fi fost concubina lui H.H.H., forțând-o pe partea vătămată să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, și încercând să o determine pe partea vătămată să îi plătească alte sume importante de bani, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului E. care a constat în aceea că la data de 20 decembrie 2010, împreună cu inculpatul A., a forțat-o pe partea vătămată I. să urce în autoturismul lor, situat în parcarea aeroportului Henri Coandă, unde, în urma amenințărilor cu acte de violență împotriva sa, a familiei și a angajaților firmelor sale, partea vătămată a fost reținută împotriva voinței ei circa 45-60 minute, timp în care cei doi inculpați i-au spus părții vătămate că merg peste părinții acesteia, cerându-i socoteală asupra călătoriei făcute în Anglia și asupra modului în care își va achita datoriile față de ei, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiași inculpat care la data de 03 mai 2011, cu ocazia încheierii contractului de cesiune cu martorul L., autentificat sub nr. 2041 a declarat în fața notarului public că nu a primit nici o sumă de bani de la debitor, parte sau fracție din suma împrumutată, deși în perioada 04 ianuarie 2010-01 aprilie 2011 a încasat de la I. suma de 780.892 lei, prin virament bancar și numerar, precum și suma de 112.000 euro, în numerar, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.
Fapta inculpatului C. care în perioada 2009-2011 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații D., A. și E., la care au aderat și pe care l-au susținut și inculpații G., B. și F., având ca scop constrângerea părții vătămate I., prin violență și amenințare să le plătească membrilor grupului, precum și altor persoane apropiate acestora, sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.
Faptele aceluiași inculpat care, în perioada 2009-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa și a familiei sale, precum și cu săvârșirea altor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a societăților comerciale deținute, forțând-o pe partea vătămată să preia datoriile, pe care inculpatul pretindea că D. le avea față de el și apropiații acestuia și să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În raport cu pedeapsa anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 222 din 06 februarie 2003 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin Decizia penală nr. 281 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și proxenetism, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului C. au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, fiind incidente dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
Fapta inculpatului F. care în perioada 2009-2011, a aderat și sprijinit grup infracțional organizat constituit de inculpații D., A., E. și C., la care au aderat și pe care l-au susținut și inculpații G. și B., având ca scop constrângerea părții vătămate I., prin violență și amenințare să le plătească membrilor grupului, precum și altor persoane apropiate acestora, sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.
Faptele aceluiași inculpat care în perioada 2009-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa și a familiei sale, precum și cu săvârșirea altor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a societăților comerciale deținute, amenințări făcute împreună cu inculpatul D. în fața martorului O.O., căruia i-a comunicat că partea vătămată trebuie să-și plătească datoriile pentru a nu i se întâmpla ceva grav, forțând-o pe partea vătămată și pe tatăl acesteia să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului B. care în perioada 2009-2011, a aderat și sprijinit grup infracțional organizat constituit de inculpații D., A., E. și C., la care au aderat și pe care l-au susținut și inculpații G. și F., având ca scop constrângerea părții vătămate I., prin violență și amenințare să le plătească membrilor grupului, precum și altor persoane apropiate acestora, sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.
Faptele aceluiași inculpat care în perioada 2009-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa și a familiei sale, precum și cu săvârșirea altor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a societăților comerciale deținute, forțând-o pe partea vătămată să preia datoriile, pe care inculpatul pretindea că D. le avea față de el și să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului G. care în perioada 2009-2011a aderat și sprijinit grup infracțional organizat constituit de inculpații D., A., E. și C., la care au aderat și pe care l-au susținut și inculpații B. și F., având ca scop constrângerea părții vătămate I., prin violență și amenințare să le plătească membrilor grupului, precum și altor persoane apropiate acestora, sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.
Faptele aceluiași inculpat care în perioada 2009-2011 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, folosindu-se de funcția pe care o ocupa în cadrul Poliției Române și de relațiile pe care le asupra unor persoane importante, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa, cu săvârșirea unor fapte păgubitoare îndreptate împotriva societăților comerciale deținute, precum și cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare din dosarul penal al lui O.O. de la Direcția Națională Anticorupție și influențarea soluției ce urma să se pronunțe în dosar, forțând-o pe partea vătămată să preia datoriile, pe care inculpatul pretindea că D. le avea față de el și să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată prevăzută de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului H. care începând cu luna august 2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a încurajat și l-a sprijinit în mod constant pe inculpatul E. în scopul șantajării părții vătămate I., prin vizite făcute la Târgoviște, prin presiuni făcute pe linie politică asupra tatălui părții vătămate, precum și prin amenințarea cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare pentru tatăl părții vătămate, respectiv că va distruge cariera politică a martorului O.O., prin scoaterea la iveală a faptelor de natură penală pretins a fi săvârșite de acesta, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpații D., A., E., C. și H., F., B. și G., precum și partea contractantă L.
I Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a criticat soluția sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și cu privire la durata pedepselor complementare aplicate inculpaților.
Astfel, s-a susținut că legea penală mai favorabilă pentru inculpații D., E., A., H. este legea nouă, iar pentru inculpații C., F., B. și G. este legea veche.
De asemenea, s-a mai arătat că în cazul inculpaților E. și A. pedepsele complementare trebuie reduse la 5 ani, iar pentru inculpatul C. pedeapsa complementară trebuie redusă sub limita maximă de 5 ani, cu deducerea arestării preventive.
1. În apelul său, inculpatul D. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu există dovada existenței unui grup organizat și, în subsidiar, reducerea pedepselor.
2. În apelul său, inculpatul A. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe certe pentru existența unui grup infracțional organizat.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. d), e), f) și g) C. pen.
3. În apelul său, inculpatul E. a solicitat achitarea pentru toate infracțiunile, conform art. 16 lit. c) C. proc. pen., considerând că nu există la dosar probe de vinovăție.
În subsidiar, se solicită reducerea pedepselor și aplicarea suspendării executării sub supraveghere.
4. În apelul său, inculpatul C. a solicitat achitarea conform art. 16 lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar reducerea pedepselor.
5. În apelul său, inculpatul F. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., arătând că nu există nicio probă de vinovăție.
A mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în infracțiunea de cămătărie, așa cum reiese din probele administrate.
Pe latură civilă, consideră că daunele morale sunt exagerate în raport cu circumstanțele reale le faptei.
6. În apelul său, inculpatul B. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., pentru lipsa probelor și, în subsidiar, reducerea pedepselor cu reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., iar ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.
7. În apelul său, inculpatul G. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepselor și suspendarea sub supraveghere a executării.
8. În apelul său, inculpatul H. solicită a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., fapta de complicitate la șantaj, nu există.
9. Martorul L. a solicitat desființarea dispoziției instanței de anulare a contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat cu inculpatul E., precum și a contractului de cesiune.
Prin Decizia penală nr. 407/A din 13 Martie 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421, punctul 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, de apelanții-inculpați D., A., E., C. și H., precum și de apelanții intimați inculpați F., B. și G. împotriva sentinței penale nr. 2/F din 6 ianuarie 2014 a Tribunalului București, secția I-a penală, din Dosarul nr. x/3/2012.
A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:
I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită inculpatului D., repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, de 3 ani și 6 luni închisoare, precum și sporul de 1 an închisoare.
În temeiul art. 386 alin. (1), C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale, astfel cum au fost reținute prin sentința penală, cu privire la inculpatul D., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b), pct. 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, nemodificată, și de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, nemodificată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 367 alin. (5) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și de art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. (1) C. pen., art. 367, alin. (5) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 367 alin. (5) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.
În temeiul art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 367 alin. (5) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 4 ani.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 2 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)lit. a) și b) C. pen., pe durata de 4 ani, care va fi executată potrivit art. 68 alin. (1), lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
II. Cu privire la inculpatul A.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 5 ani închisoare, 6 ani închisoare, 7 ani închisoare, precum și sporul de 1 an închisoare.
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale reținute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului A., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b), pct. 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată, de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și de art. 189 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5, alin. (1) C. pen., de art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și de art. 205, alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.
În temeiul art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen. pe durata de 5 ani.
În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 1 an.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, dispunând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68, alin. (1), lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
III. Cu privire la inculpatul E.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului,fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 5 ani închisoare, de 7 ani închisoare, de 7 ani închisoare, de 2 ani închisoare, precum și sporul de 1 an închisoare.
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale reținute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului E., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b), punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată, de art. 194 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, de art. 189 alin. (2) C. pen. anterior și de art. 292 C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., de art. 207 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, și art. 5, alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.
În temeiul art. 207 alin. (1) alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, art. 35 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 6 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani.
În temeiul art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 1 an.
În temeiul art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 8 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68, alin. (1), lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
IV. Cu privire la inculpatul C.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 6 ani închisoare, de 7 ani închisoare, precum și sporul de 1 an închisoare.
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale reținute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului C., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b), punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată, cu aplicarea art. 37 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior, și de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 37 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) din Codul pena, și art., alin. (1) C. pen., și de art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.
În temeiul art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, art. 35,alin. (1) C. pen., art. 41, alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii aplicate inculpatului, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 6 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani, care va fi executată potrivit art. 68, alin. (1), lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
V. Cu privire F.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 4 ani închisoare și de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b), punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată și de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și de art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 1 an.
În temeiul art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani, care va fi executată potrivit art. 68 alin. (1), lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65, alin. (3) C. pen.
VI. Cu privire la inculpatul B.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 4 ani închisoare și de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale reținute în sarcina inculpatului B. prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b), punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată și de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., și de art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 1 an.
În temeiul art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani, care va fi executată potrivit art. 68, alin. (1), lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65, alin. (3) C. pen.
VII. Cu privire la inculpatul G.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 4 ani închisoare și de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor penale reținute în sarcina inculpatului G. prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b), punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată și de art. 194 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., și de art. 207 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 1 an.
În temeiul art. 207 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I..
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3), lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani, care va fi executată potrivit art. 68, alin. (1), lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
VIII. Cu privire la inculpatul H.:
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost schimbată încadrării juridice a faptei penale reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 194 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 207 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.
În temeiul la art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 207 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a fost aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 421 punctul 1, lit. b), C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-parte contractantă L. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 424, alin. (3), C. proc. pen., cu aplicarea art. 72, alin. (1) din N.C.P., deduce pentru apelantul-inculpat D. reținerea și arestul preventiv pe durata 20 decembrie 2011-27 iulie 2012, inclusiv, precum și perioada arestării preventive de la data de 29 noiembrie 2014 la zi, pentru fiecare dintre apelanții-inculpați A. și E. reținerea și arestul preventiv pe perioada 20 decembrie 2011-27 iulie 2012, inclusiv, pentru fiecare dintre apelanții-inculpați C. și H. reținerea și arestul preventiv pe durata 20 decembrie 2011-16 ianuarie 2012, inclusiv, iar pentru fiecare dintre apelanții intimați inculpați F., B. și G. reținerea și arestul preventiv pe perioada 20 decembrie 2011-16 ianuarie 2012, inclusiv.
În temeiul art. 275, alin. (3), C. proc. pen. cheltuielile de procedură pentru judecarea apelurilor formulate de Ministerului Public, de apelanții-inculpați D., A., E., C. și H., precum și de apelanții intimați inculpați F., B. și G. au fost reținute în sarcina statului și s-a dispus ca suma de 300 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru apelantul-inculpat D., precum și suma de câte 100 lei, onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu pentru fiecare dintre apelanții-inculpați A., E., C. și H., precum și pentru fiecare dintre apelanții intimați inculpați F., B. și G., să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. (2), C. proc. pen. a fost obligat apelantul-parte contractantă L. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, instanța de apel a constatat următoarele:
Apelul Parchetului vizează aplicarea legii mai favorabile inculpaților și durata pedepselor complementare, tot ca efect al aplicării legii penale mai favorabile.
Întrucât toți inculpații au solicitat achitarea pentru toate, sau unele dintre fapte, instanța de control judiciar a apreciat că este oportun a se analiza mai întâi vinovăția fiecărui inculpat, apoi aplicarea legii mai favorabile.
Instanța de apel a reținut că inculpații nu au contestat desfășurarea evenimentelor care constituie situația de fapt și nici a probelor existente la dosar, susținând însă că aceste probe nu conduc la stabilirea vinovăției, în sensul că interpretarea acestora de către instanță este greșită.
S-a avut în vedere că toți inculpații au solicitat achitarea pentru constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat, arătând că nu există probe la dosar în acest sens și invocând temeiurile prevăzute la art. 16 lit. a) sau c) C. proc. pen.
S-a apreciat că grupul infracțional organizat a existat pentru că, în primul rând, membrii grupului au avut un scop comun, respectiv inducerea și menținerea părții vătămate într-o stare de teamă, menită să o determine să dea sume importante de bani, la început cu titlul de restituire împrumut și, în continuare, cu titlul de restituire de dobânzi stabilite și modificate de către aceștia, în funcție de sume și de intensitatea amenințărilor.
Pentru menținerea părții vătămate în această situație, inculpații au recurs la amenințări, șantaj, lipsirea de libertate, fiecare contribuind conform rolului pe care îl avea în cadrul grupului.
Între inculpați au existat legături, constând în reprezentări reciproce, un exemplu fiind acela că unul dintre inculpați (D. A.) a împrumutat-o pe partea vătămată cu sume de bani aparținând altor inculpați, invocând ulterior plata unor dobânzi mai mari, aferente celor două împrumuturi.
Inițial, grupul a fost constituit de inculpații D., A., K. și C., la care au aderat și sprijinit, ulterior, și ceilalți inculpați, scopul menținându-se, respectiv perceperea unor dobânzi din ce în ce mai mari, care, în fapt, au ajuns la mai mult de 720% pe an.
Legăturile dintre inculpați, în cadrul grupului, sunt evidențiate de conținutul convorbirilor aflate la dosar și de înscrisurile depuse, dar și de faptul că la exercitarea presiunilor și amenințărilor participau și alți inculpați, față de cei cărora partea vătămată urma să le restituie împrumuturi sau să plătească dobânzi.
Pentru atingerea scopului comun al inculpaților constituiți în grup infracțional, acela de a percepe sume tot mai mari de bani, de cele mai multe ori, dobânda neachitată la scadență se transforma într-un nou împrumut care, la rândul lui, era purtător de dobândă și în acest mod starea de temere a părții vătămate devenea tot mai mare.
Totodată, instanța de control judiciar a reținut că apărarea tuturor inculpaților, în sensul că, la dosar, nu există probe pentru existența unui grup deoarece nu se cunoșteau, nu este relevantă, întrucât inițiatorul principal al grupului, inculpatul D., era cel cunoscut de toți inculpații, realizându-se astfel relațiile caracteristice unui grup.
S-a apreciat că solicitarea inculpaților de achitare pentru infracțiunea de constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, nu pot fi primite, probele existente la dosar fiind concludente în acest sens.
În privința celorlalte motive de apel ale inculpaților, martorilor și apelul parchetului, instanța de apel a constatat următoarele:
1. Inculpatul D. a solicitat, în concluziile scrise, achitarea sa în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de șantaj, pentru că, pe de o parte, sumele de bani împrumutate au fost în numele unor societăți comerciale și nu al părții vătămate, iar pe de altă parte, I. avea ca îndeletnicire luarea de bani cu împrumut.
S-a apreciat că motivarea cererii de achitare, pe acest aspect, în sensul celor arătate în apărare și temeiul achitării, că fapta nu există în materialitatea ei, sunt neconcordanțe.
Astfel, s-a reținut că în cauză este îndeplinită condiția dobândirii în mod injust a unui folos pentru sine, ori pentru altul, în ambele teze, rezultând din situația de fapt că, atât inculpatul D., cât și alți inculpați au obținut foloase injuste.
Dacă, o parte dintre „împrumuturi” aveau creditori persoane juridice aparținând altor inculpați, elementul constitutiv al infracțiunii de șantaj este îndeplinit și fapta, în materialitatea ei, există.
S-a apreciat că nu este relevant faptul că partea vătămată avea sau nu, ca îndeletnicire, luarea de împrumuturi și chiar dacă ar fi adevărat, dar, pe de altă parte, amenințările exercitate asupra sa, au fost în scopul de a lua împrumuturi și de a restitui dobânzi fictive, astfel că „îndeletnicirea” părții vătămate a fost rezultatul amenințărilor.
În ceea ce privește cererea de redozare a pedepselor, deși s-a apreciat că acestea au fost corect individualizate, aplicând legea veche, s-a constatat că legea mai favorabilă este legea nouă, menținând nivelul de individualizare între limite de pedeapsă mai mici, în N.C.P.
Aplicând legea nouă în mod global și individualizând pedepsele la nivelul apreciat și de instanța de fond, instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului D. este mai redusă față de legea veche, motiv pentru care, se impune ca apelul inculpatului să fie admis.
2. Cu privire la apelul inculpatului A. s-a reținut următoarele:
S-a reținut că inculpatul a mai solicitata achitarea, conform art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile de lipsire de libertate și șantaj, arătând că nu există probe că a săvârșit aceste fapte.
Instanța de apel a avut în vedere că fapta de lipsire de libertate în mod ilegal a fost săvârșită la data de 20 decembrie 2010, împreună cu inculpatul E. și constă în obligarea părții vătămate să urce în autoturismul inculpaților și reținerea, împotriva voinței pentru un timp de circa 45-60 de minute în autoturism.
Cei doi inculpați nu contestă faptul că au așteptat-o pe partea vătămată la aeroport și că au purtat discuții, în mașina lor, timp de circa 45-60 de minute, arătând în apărare că nu au exercitat presiuni fizice sau verbale și că au stat de vorbă în mașină, cu motorul pornit, pentru că afară erau temperaturi de iarnă.
S-a mai reținut că în apărare, se mai arată că nu se poate stabili exact care a fost locul, în mașină, pe care a stat partea vătămată.
Instanța de apel a avut în vedere că probele din care rezultă săvârșirea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal sunt: declarațiile martorului E.E. - șoferul părții vătămate, declarațiile celor 2 inculpați, declarațiile părții vătămate și ale martorei B.B.
Amenințările exercitate de inculpați existau înainte de data de 20 decembrie 2010, astfel că partea vătămată cunoștea comportamentul acestora și motivul pentru care l-au așteptat la aeroport.
Această stare de temere a fost menținută și accentuată de inculpați, prin faptul că l-au așteptat la aeroport, fără ca partea vătămată să știe că este așteptată, tocmai pentru a arăta că aceștia cunosc deplasările părții vătămate.
S-a mai reținut că martora B.B. a arătat că, de mai multe ori, partea vătămată a încercat să iasă din mașină, dar, de fiecare dată, inculpații o trăgeau înapoi, prin închiderea portierei.
Timpul în care a stat partea vătămată în mașina inculpaților, respectiv 45-60 de minute, este suficient pentru ca libertatea acesteia să fie îngrădită.
S-a mai avut în vedere că infracțiunea comisă la data de 20 decembrie 2010 nu trebuie privită în mod singular, ca o acțiune independentă de contextul în care a avut loc.
Partea vătămată cunoștea comportamentul celor doi inculpați și al întregului grup din care aceștia făceau parte, fiind amenințată de fiecare dată când s-au întâlnit sau au comunicat telefonic, lucru care s-a întâmplat și cu ocazia întâlnirii de la aeroport.
Cunoscând anterior comportamentul inculpaților, teama părții vătămate a fost amplificată de venirea acestora la aeroport, deși nu comunicaseră anterior pe acest aspect, dând astfel de înțeles că îi urmăresc deplasările și că singura soluție este să le plătească sumele pretinse.
Pe tot timpul cât a fost lipsită de libertate, partea vătămată era așteptată de șoferul său și de către prietena sa, fiind încă un motiv pentru care aceasta dorea să plece, dar era împiedicată să o facă.
S-a avut în vedere că acest fapt este confirmat de martora B.B., care arată că C.C. a fost lăsat să plece, iar partea vătămată a fost „ținut” încă 45-60 de minute.
S-a apreciat că există suficiente probe din care să reiasă, fără nicio îndoială, că inculpatul A., împreună cu inculpatul E., l-au lipsit de libertate pe I., în mod nelegal.
Același inculpat, în perioada 2009-2011, în mod repetat, în înțelegere cu ceilalți inculpați, l-a amenințat pe I. cu executare de acte de violență împotriva sa și a familiei, precum și cu fapte păgubitoare împotriva societăților comerciale și personale, obligându-l să plătească sume de bani către toți membrii grupului, reprezentând împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești.
Această faptă de șantaj reiese din declarațiile martorilor deja analizate de instanța de fond, ale părții vătămate, cele ale inculpaților și din înscrisurile depuse la dosar.
S-a reținut că relevante sunt declarațiile angajaților societăților comerciale aparținând părții vătămate, care arată că inculpații veneau la ședințele societăților, având comportament care a generat teamă, chiar în rândul angajaților.
Referitor la legea penală mai favorabilă aplicabilă, instanța de fond a constatat că, prin cuantumul pedepselor și menținând modul de individualizare de la fond, aplicând și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, legea mai favorabilă este legea nouă, în ansamblul său, motiv pentru care se va admite și apelul inculpatului A.
Cu privire la apelul inculpatului E., instanța de control judiciar a apreciat că nu există temeiuri pentru achitarea acestuia pentru infracțiunea de constituire de a unui grup organizat și pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal comisă la data de 20 decembrie 2010.
S-a reținut că inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să urce în autoturismul său, împreună cu C.C., administratorul firmei sale, căruia i-a permis să plece, după câteva minute, arătând astfel, încă de la început, că hotărârea privind plecarea din autoturism îi aparține în mod exclusiv și că este cel care controlează situația.
Menținerea părții vătămate în autoturism s-a făcut prin amenințări asupra sa și a familiei, astfel că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, pe o perioadă de aproximativ 45-60 de minute, faptă care se înscrie în șirul de amenințări, în scopul dobândirii unor sume de bani necuvenite.
Cei doi inculpați au venit la aeroport pentru a exercita presiuni, poate reieși și din faptul că, dobândirea de sume de bani cu această ocazie era exclusă, deoarece partea vătămată nu putea călători cu astfel de sume asupra sa, rezultând că numai amenințarea și intimidarea au fost avute în vedere de inculpați.
S-a mai avut în vedere că la data de 03 noiembrie 2011, inculpatul E. a încheiat un contract de cesiune cu martorul I.I.I., autentificat în fața notarului public, declarând în mod fals că nu a primit nicio sumă de bani de la debitorul I., deși în perioada 04 ianuarie 2010 - 01 aprilie 2011, încasase mai multe sume, numerar și prin virament bancar, de la acesta, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor, ale părții vătămate și ale inculpatului, deja analizate de instanța de fond și care vor fi menținute.
Prin urmare, s-a apreciat că cererea de achitare formulată de inculpat, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., se impune a fi respinsă.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, s-a constatat că prin cuantumul pedepselor prevăzute de lege, mai favorabilă este legea nouă, menținând nivelul de individualizare aplicat de instanța de fond.
S-a apreciat că sub aspectul redozării pedepselor, aplicând legea mai favorabilă, apelul inculpatului se impune a fi admis.
Cu privire la apelul inculpatului C., instanța de control judiciar a reținut că solicitarea de achitare, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., pentru fapta de constituire a unui grup infracțional organizat, a fost analizată la începutul considerentelor, pentru toți inculpații, astfel că, fără a relua analiza făcută, această solicitare urmează a fi respinsă.
Referitor la susținerile inculpatului că i-au fost încălcate drepturile procesuale la judecata în fond, deoarece audierile au fost făcute până seara târziu, fiindu-i afectată „capacitatea intelectuală” (fila 185, vol. I, dosar instanță), ședința de la termenul din 09 octombrie 2012 terminându-se la ora 22,20, considerând că s-au adus atingeri capacității sale de a răspunde la întrebări, sau abilității avocatului de a pleda, încălcându-se dreptul la un proces echitabil instanța de apel a apreciat că acestea sunt lipsite de suport real.
S-a reținut că dreptul la un proces echitabil nu a fost încălcat prin audieri prelungite, deoarece, pe de o parte, ora 22,00 nu este considerată o oră în care părțile sunt epuizate fizic, mai ales că procesul, în ziua respectivă, a început la ora 13,00, iar, pe de altă parte, condițiile au fost comune pentru toate părțile.
S-a apreciat că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de șantaj în cămătărie nu este întemeiată, având în vedere că, în cauză, exercitarea amenințărilor a fost dovedită, fiind cauza pentru care partea vătămată a plătit sume nedatorate, în cea mai mare parte fiind dobânzi fictive, care nu erau stabilite de la bun început, ci inventate la momentul scadenței, moment care, la rândul său, era stabilit de inculpați.
S-a mai avut în vedere că darea de bani, cu dobândă, ca îndeletnicire, este doar un aspect al activității infracționale, fiind completat de exercitarea actelor de amenințare, acte care au avut ca efect pretinderea de noi dobânzi.
Cu privire la cererea de redozare a pedepsei, instanța de apel a apreciat că aceasta este întemeiată, având în vedere că legea penală mai favorabilă este legea nouă, în ansamblu, prin limitele mai reduse de pedeapsă și prin tratamentul penal sancționator al stării de recidivă postexecutorie, prevăzută la art. 43 alin. (5) C. pen., precum și prin reținerea efectelor art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată.
S-a apreciat că cererea privind modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere nu poate fi primită, ținând seama de gravitatea faptelor, dar mai ales de starea de recidivă, față de condamnarea la 4 ani și 6 luni închisoare, în anul 2003, inculpatul având și alte condamnări anterioare pentru infracțiuni contra patrimoniului.
Cu privire la apelul inculpatului B., s-a reținut că acesta a solicitat achitarea sa, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și șantaj, precum și redozarea pedepsei și aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a reținut că temeiul solicitării de achitare, art. 16 lit. a) C. proc. pen., și motivarea cererii, în sensul că nu există probe pentru comiterea celor două infracțiuni, sunt diferite.
Instanța de apel a apreciat că faptele, în materialitatea lor, există, așa cum chiar inculpatul arată în declarațiile sale.
Fapta prevăzută la art. 367 alin. (1) C. pen., îmbracă forma aderării și sprijinirii unui grup infracțional format din inculpații D., A., K. și C., la care ulterior au aderat și inculpații G. și F., scopul comun fiind constrângerea părții vătămate să le plătească membrilor grupului sau altor persoane, sume de bani ce reprezentau dobânzi și împrumuturi fictive, scop care a și fost realizat, până la depistarea inculpaților.
Inculpatul B. a mers la biroul părții vătămate, împreună cu inculpatul D., informând-o pe aceasta că suma de bani datorată inculpatului D., i se va plăti lui, acesta având datorii prin predarea unui bilet la ordin.
Partea vătămată i-a plătit inculpatului B. suma de 70.600 lei, ulterior fiind de 190.000 lei din contract și o filă CEC, deși inculpatul nu a dat nicio sumă de bani părții vătămate, întreaga sumă reprezentând dobânzi la suma de 50.000 lei din biletul la ordin preluat de la inculpatul D., înscrisuri ridicate de la domiciliul inculpatului, cu ocazia percheziției.
Astfel, fapta de aderare la grup infracțional există și este săvârșită de inculpat.
Deplasarea părții vătămate la București, la data de 04 noiembrie 2010, însoțită de martorul F.F., în parcarea restaurantului Horoscop, în autoturismul inculpatului B., când acesta l-a amenințat pe Dumitru Dragoș, reprezintă o acțiune suficientă de amenințare, pentru a-l determina să preia datoriile pe care inculpatul pretindea că le are inculpatul D. față de el și întrunește elementele faptei de șantaj, dar această acțiune se înscrie într-o activitate infracțională pe perioada 2009-2011.
S-a apreciat că prin aplicarea corectă a legii penale mai favorabile, respectiv legea nouă, din considerentele deja expuse, pedeapsa rezultantă este redusă, prin efectul aplicării acestei legi noi, în totalitate, motiv pentru care se va admite apelul declarat de inculpat.
S-a mai avut în vedere că solicitarea inculpatului privind aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi primită având în vedere gravitatea faptelor, modalitatea elaborată de comitere și posibilitățile reduse de reeducare.
Cu privire la apelul inculpatului G. instanța de control judiciar a reținut că inculpatul a solicitat achitarea pentru cele două fapte reținute, în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, apreciindu-se că acest temei nu se corelează cu motivarea cererii.
S-a reținut că Inculpatul a acceptat să fie prezentat părții vătămate ca fiind Șeful serviciului de Arme și Muniții din București și că în această calitate „știe tot” despre tatăl părții vătămate și poate influența soluția ce urma să se pronunțe într-un dosar al acestuia de la Direcția Națională Anticorupție.
Inculpatul a participat la întâlnirile cu partea vătămată, cum ar fi cea din data de 04 noiembrie 2010 și, în urma amenințărilor exercitate, partea vătămată încheiat un contract de împrumut de 140.000 lei, primind, în numerar, mai multe sume, deși nu a remis părții vătămate cu titlu de împrumut nicio sumă de bani.
Instanța de control judiciar a apreciat că faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală și sunt comise cu vinovăția prevăzută de lege, susținerea defectuoasă și formală a acestei cereri fiind confirmată de cererea subsidiară, de redozare a pedepsei și de schimbare a modalității de executare.
Totodată, s-a apreciat că în aplicarea legii noi, ca lege penală mai favorabilă și menținerea nivelului de individualizare între limitele prevăzute de lege, pedeapsa rezultantă este mai redusă față de cea aplicată de instanța de fond, motiv pentru care se va admite apelul inculpatului.
Față de gravitatea faptelor și modul de comitere, cererea de schimbare a modalității de executare nu poate fi primită, având în vedere realizarea scopului pedepsei.
Împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 13 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012 au declarat recurs în casație inculpații B., D., E., C. și A.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 februarie 2016, sub nr. x/3/2012, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 28 martie 2016, cauza fiind amânată succesiv la data de 25 aprilie 2016 și la data de 09 mai 2016.
Prin Încheierea nr. x/RC din 09 mai 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/91/2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4). C. proc. pen., au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B., C., D. și E. împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 13 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de recurentul inculpat E.
S-a trimis cauza în vederea judecării recursurilor în casație, la data de 6 iunie 2016, în ședință publică, cu citarea părților.
Analizând recursurile în casație declarate de inculpații A., B., C., D. și E. Înalta Curte constată că motivele invocate de aceștia nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Recurentul inculpat A., a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătând că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen. este în alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 reținute în favoarea sa, nu se putea depăși limita maximă a pedepsei, respectiv cuantumul de 3 ani și 6 luni închisoare.
A solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și rejudecând, reducerea pedepsei, în condiții legale de individualizare și scăderea unui an din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, chiar sub limita de 3 ani și 6 luni închisoare, deoarece instanța de apel i-a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recurentul inculpat E. a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătând că pedeapsa de 5 ani și 6 luni, aplicată de instanța de apel pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată, este în alte limite prevăzute de lege, întrucât prin aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen. și a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată, pedeapsa maximă ce trebuia să-i fie stabilită este de 3 ani și 6 luni închisoare, sporul de 2 ani închisoare, fiind nelegal.
A solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și rejudecând, stabilirea unei pedepse în limite legale.
Recurentul inculpat B. a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., învederând că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt nelegale, în raport de limitele maxime prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat. A susținut că pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) C. pen., limita maximă a pedepsei este de 7 ani închisoare, iar el a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, deși existau circumstanțe atenuante ce puteau reduce pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege, conform vechii reglementari.
De asemenea, a susținut că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt nelegale, deoarece în cauză a fost încălcat principiul legii penale mai favorabile, întrucât în mod greșit instanța de apel a apreciat că în situația acestuia legea penală mai favorabilă este legea nouă, deși dispozițiile vechiului C. pen. îi erau mai favorabile.
Consideră că prin aplicarea noilor prevederi și recalificând juridic faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată, instanța de apel a încălcat principiul non reformation in pejus, fiindu-i agravată situația în propria sa cale de atac.
Inculpatul B. a mai susținut că motivele de apel invocate de procuror au fost în favoarea inculpaților, iar în această situație, instanța de apel nu le putea agrava situația juridică a acestora. A apreciat că instanța de apel a trecut peste aceste solicitări și nu a dispus în mod corect aplicarea art. 5 C. pen., deoarece C. pen. anterior prevedea pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen. pentru care a fost trimis în judecată limite de pedeapsă de la 6 luni la 5 ani, în închisoare în condițiile în care în actuala reglementare fapta este incriminată în art. 207 C. pen. și prevede limite de pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare.
Totodată, inculpatul consideră că în cazul său legea penală mai favorabilă era C. pen. anterior și din perspectiva incidenței circumstanțelor atenuante judiciare, C. pen. în vigoare prevăzând în mod restrictiv doar un număr de două circumstanțe atenuante, spre deosebire de C. pen. anterior.
Cu privire la circumstanțele atenuante, inculpatul a mai susținut că în prezența acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, astfel cum prevedea C. pen. anterior, efectul lor fiind limitat în C. pen. în vigoare la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime. A mai susținut că în cazul concursului de infracțiuni, intrarea în vigoare a N.C.P. a adus modificări tratamentului sancționator prevăzut de lege pentru concurs, instituind obligativitatea aplicării la pedeapsa de bază a unui spor egal cu o treime din suma celorlalte pedepse, în cazul închisorii. În aceste condiții, inculpatul consideră că în mod greșit instanța de apel a constatat că legea penală mai favorabilă, în cazul său este C. pen. actual, în ce privește cuantumul pedepselor, concursul real de infracțiuni existent și incidența cauzei care înlătură răspunderea penală - prescripția și a circumstanței atenuante.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice efectuată de către instanța de apel, inculpatul consideră că au fost încălcate flagrant dispozițiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că i-a fost adusă o vătămare în ce privește dreptul de apărare, instanța de apel lipsindu-l de posibilitatea de a-și formula apărările prin nepunerea în discuție a noii încadrări juridice a faptelor, în condițiile în care acestea îi agravau situația în propriul apel, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii instanței de apel.
În subsidiar, inculpatul a susținut că instanța de apel nu a stabilit situația de fapt în mod clar și complet, a încălcat principiul legalității și nu a dat dovadă de rol activ, pronunțând o hotărâre prin care a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recurentul inculpat B. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate reținerea cauzei pentru rejudecare de către instanța de recurs în casație și înlăturarea greșitei aplicări a legii din hotărârea atacată și stabilirea unei pedepse raportată la legea mai favorabilă aplicată acestuia dar și la limita legală prevăzută de aceasta.
Recurentul inculpat C. a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., învederând că pedeapsa aplicată de instanța de apel este nelegală, în raport de limitele maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 207 alin. (3) C. pen. În cazul său, limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de șantaj, după aplicarea art. 19 alin. (2) din Legea nr. 682/2002 și ale art. 43 alin. (5), art. 79 alin3 C. pen. C. pen. este de 5 ani 2 luni și 5 zile, iar cu aplicarea sporului de 1/3 referitor la concursul de infracțiuni, pedeapsa rezultantă ar fi de 5 ani 6 luni și 5 zile.
Consideră că pedeapsa stabilită de instanța de apel pentru infracțiunea de șantaj reținută în sarcina lui depășește limita maximă legală prevăzută de lege, fiind astfel o diferență mare între pedeapsa aplicată pentru această faptă și cea rezultată după aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în special cu referire la art. 79 alin. (3) C. pen.
Cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., inculpatul a susținut că prin motivele de apel, Ministerul Public a solicitat aplicarea legii penale mai vechi, ca fiind legea penală mai favorabilă, susținând că starea de recidivă postexecutorie reținută în sarcina inculpatului presupune potrivit legii penale noi, majorarea limitelor speciale ale pedepsei închisorii cu jumătate.
Inculpatul a mai susținut că prin schimbarea încadrării juridice a faptelor, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 386 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că i-a fost adusă o vătămare a dreptului său la apărare, în condițiile în care nu a fost pusă în discuție noua încadrare juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, ajungând în situația să i se înrăutățească situația în propria sa cale de atac. A mai susținut că în cazul în care ar fi fost condamnat în raport de V.C.P., chiar dacă pedepsele stabilite de instanța de fond ar fi rămas în același cuantum, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2001, pedeapsa finală ar fi fost de 4 ani închisoare, cu mult mai redusă decât cea stabilită, după aplicarea corectă a dispozițiilor legale, respectiv 5 ani,6 luni și 5 zile.
Examinând pe fond recursurile în casație declarate de inculpații A., C., B. și E., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casație și Justiție reamintește că analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casație vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Însă, această limitare a recursului în casație doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia și-au putut susține apărările. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpații și-au întemeiat recursurile în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Or, aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în raport de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de control judiciar nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, tocmai datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, așa cum s-a menționat anterior.
Astfel, Înalta Curte nu poate verifica corecta aplicare a legii penale mai favorabile de către instanța de apel, aspect față de care invocarea nelegalității limitelor de pedeapsă, prin raportare la această critică, nu poate fi analizată în cuprinsul cazului de casare invocat.
Totodată, se reține că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.
Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt, circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi, judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).
Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente următoarele prevederi legale:
Art. 5 C. pen. - Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei:
„(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Art. 35 C. pen. - Unitatea infracțiunii continuate și a celei complexe
(1) Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Art. 36 - Pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexă
(1) Infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Art. . 39 C. pen. - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni:
„(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: (…) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”
Art. 40 C. pen. - Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente:
„(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplica dispozițiile art. 39.
2) Dispozițiile art. 39 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.
(3) Dacă infractorul a executat integral sau parțial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.”
Art. 41 C. pen. - Recidiva:
„(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.”
Art. 43 C. pen. - Pedeapsa în caz de recidivă:
„(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.”
Art. 79 C. pen. - Concursul între cauze de atenuare sau de agravare
(1) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.
(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.
(3) Când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).
Art. 207 C. pen. - Șantajul
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 205 C. pen. - Lipsirea de libertate în mod ilegal:
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepsește cu închisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se consideră lipsire de libertate și răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima voința ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta este săvârșită:
a) de către o persoană înarmată;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sănătatea sau viața victimei,
pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 și 10 ani.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1)-(3) se pedepsește.
Art. 367 C. pen. - Constituirea unui grup infracțional organizat;
,,1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
Art. 326 C. pen. - Falsul în declarații:
Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor;
,,Persoana care are calitatea de martor, in sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune grava, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea si tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
Cu privire la inculpatul A., se reține că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de : 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
Instanța de apel a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în situația inculpatului A., prin cuantumul pedepselor și prin menținerea modului de individualizare realizat de instanța fond, precum și prin reținerea incidenței dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, este legea nouă.
În consecință, instanța de apel în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P., a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b), punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată, de art. 194 alin. (1) din V.C.P., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., și de art. 189 alin. (2) din V.C.P., toate cu aplicarea art. 33, lit. a) din V.C.P., în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 5, alin. (1) din N.C.P., de art. 207 alin. (1) și alin. (3) din N.C.P., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.P. și art. 5, alin. (1) din N.C.P., și de art. 205 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din N.C.P.
Inculpatul A. a fost condamnat de instanța de apel la pedepsele de : 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen. actual, pe durata de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. în vigoare, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) C. pen. actual; 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) C. pen. actual, pe durata de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și alin. (3) C. pen. actual cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. actual, art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) C. pen. actual; 6 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) C. pen. actual, pe durata de 1 an. pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) C. pen. actual.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului sunt în limite legale, având în vedere că;
- infracțiunea de constituirea uni grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. actual este sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între unu și 5 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 limitele de pedeapsă se reduc cu ½, fiind cuprinse între 6 luni și 2 ani și 5 luni închisoare, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, respectiv 6 luni închisoare.
- infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani închisoare.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond și instanța de apel au reținut că în perioada 2009-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa și a familiei sale, precum și cu săvârșirea altor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a societăților comerciale deținute, forțând-o pe partea vătămată să preia datoriile, pe care inculpatul pretindea că un alt coinculpat, respectiv D. le avea față de el și să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești, reținând că în cauză infracțiunea de șantaj a fost comisă în formă continuată, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv art. 35 alin. (1) C. pen. actual.
Pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată este în limite legale, având în vedere că prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 limitele de pedeapsă reduse cu ½ sunt de la 1 an la 3 ani și 5 luni închisoare, iar potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen., infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Instanța de apel, reținând incidența art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată și în raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. actual, a stabilit inculpatului pentru această faptă pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, care este în limite legale.
De asemenea, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) din N.C.P. este în limite legale, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator sunt cuprinse între unu și 7 ani închisoare, iar prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 limitele de pedeapsă se reduc cu ½, fiind cuprinse între 6 luni și 3 ani și 5 luni închisoare.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din N.C.P., raportat la art. 39 alin. (1), lit. b) C. pen. actual, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A., fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii cea mai grea și anume 4 ani și 6 luni închisoare la care a fost adăugat un spor de o treime din pedepsele de 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. și de 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din N.C.P., respectiv 4 luni închisoare, în total 4 ani și 10 luni închisoare pe care inculpatul trebuie ca să o execute în final, aceasta fiind în limite legale.
Cu privire la inculpatul E., se reține că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de : 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
Instanța de apel a apreciat că în situația inculpatului E. legea penală mai favorabilă este C. pen. intrat în vigoare după data de 01 februarie 2014 și în consecință, a dispus:
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P., instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului E., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 lit. b), punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată, de art. 194 alin. (1) din V.C.P., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., de art. 189 alin. (2) din V.C.P. și de art. 292 din V.C.P., toate cu aplicarea art. 33, lit. a) din V.C.P., în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P., de art. 207 alin. (1) și alin. (3) din N.C.P., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.P. și art. 5 alin. (1) din N.C.P., și de art. 205 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P., și de art. 326 din N.C.P., cu aplicarea art. 5, alin. (1) din N.C.P., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din N.C.P.
Inculpatul E. a fost condamnat de instanța de apel la pedepsele de:
- 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din N.C.P., pe durata de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) C. pen. actual.
- 5 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen. actual, pe durata de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I., prevăzută de art. 207 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din N.C.P., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, art. 35 alin. (1) din N.C.P., art. 79 alin. (3) din N.C.P. și art. 5 alin. (1) C. pen. actual.
- 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din N.C.P., pe durata de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, împotriva persoanei vătămate I., prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen., actual, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) C. pen. actual.
- 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen. actual, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) C. pen. actual.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate de instanța de apel inculpatului E. sunt în limite legale.
Astfel, infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. actual, prevede limite de pedeapsă cuprinse între unu și 5 ani închisoare, iar prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 aceste limite se reduc cu ½, fiind de la 6 luni la 2 ani și 5 luni închisoare, inculpatului fiindu-i aplicată pentru această faptă pedeapsa de 6 luni închisoare.
Infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la de la 2 la 7 ani închisoare.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond și instanța de apel au reținut că în perioada 2009-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, după un plan bine stabilit și în consens cu ceilalți inculpați, a amenințat-o în mod constant pe partea vătămată I. cu exercitarea unor acte de violență împotriva sa și a familiei sale, precum și cu săvârșirea altor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa și a societăților comerciale deținute, forțând-o pe partea vătămată să preia datoriile, pe care inculpatul pretindea că un alt coinculpat, respectiv D. le avea față de el și să plătească tuturor membrilor grupului infracțional sume importante de bani, ce reprezentau împrumuturi fictive și dobânzi cămătărești și au apreciat că în cauză infracțiunea de șantaj a fost comisă în formă continuată, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv art. 35 alin. (1) C. pen. în vigoare.
Pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată aplicată inculpatului este în limite legale având în vedere că prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 limitele de pedeapsă se reduc cu ½, fiind de la 6 luni la 3 ani și 5 luni închisoare, iar potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen., infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Instanța de apel, reținând și incidența dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată și în raport de dispozițiile art. 36 alin. (1) C. pen. în vigoare, a stabilit inculpatului pentru această faptă pedeapsa de 5 luni și 6 luni închisoare, care este în limite legale.
De asemenea, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. actual, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată și art. 5 alin. (1) din N.C.P. este în limite legale, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator sunt cuprinse între unu și 7 ani închisoare, reduse cu ½ limitele fiind de la 6 luni la 3 ani și5 luni.
Infracțiunea de fals de declarații prevăzută de art. 326 C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, prin cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 limitele de pedeapsă se reduc cu ½, fiind cuprinse între o lună și 15 zile și 1 an închisoare, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru această faptă fiind în limite legale.
În temeiul art. 38 alin. (1) rap la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului E. pedeapsa rezultantă cea mai grea, sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Astfel, s-a dispus ca inculpatul E. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. actual, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată, art. 35 alin. (1) C. pen. actual, art. 79 alin. (3) C. pen. actual și art. 5 alin. (1) C. pen. actual.
În temeiul acelorași dispoziții legale, la această pedeapsă a fost adăugat un spor de o treime din totalul pedepselor de 1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de fals de declarații prevăzută de art. 326 C. pen. actual, 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. actual și pedeapsa 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. actual inculpatului fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii cea mai grea și anume 5 ani și 6 luni închisoare, în total 6 ani și 2 luni închisoare pe care inculpatul E. trebuie ca să o execute, pedeapsă care este în limite legale.
Cu privire la inculpatul C., se reține că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de: 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale și 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
Instanța de apel a apreciat că în situația inculpatului C. legea penală mai favorabilă este C. pen. intrat în vigoare după data de 01 februarie 2014 legea penală mai favorabilă este legea nouă, în ansamblu, prin limitele mai reduse de pedeapsă și prin tratamentul penal sancționator al stării de recidivă postexecutorie, prevăzută la art. 43 alin. (5) C. pen., precum și prin reținerea efectelor art. 19 din Legea nr. 682/2002, modificată.
În consecință, instanța de control judiciar a dispus în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P., schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului Stan Marius, din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b), pct. 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 194 alin. (1) din V.C.P., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din V.C.P., în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din N.C.P. și art. 5 alin. (1) din N.C.P., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din N.C.P.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului C. de instanța de apel sunt în limite legale, reținând că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că potrivit fișei de cazier judiciar acesta a fost condamnat în anul 1991 și anul 1996, de Judecătoria Buzău pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 222 din 06 februarie 2003 pronunțată de aceeași instanță, definitivă prin Decizia nr. 281 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.
Astfel, infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. actual, prevede limite de pedeapsă cuprinse între unu și 5 ani închisoare, iar prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 aceste limite se reduc cu ½, fiind cuprinse între 6 luni și 2 ani și 5 luni închisoare.
Cum dispozițiile art. 43 alin. (5) C. pen. aplicate inculpatului prevede că limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, pedeapsa de 1 an închisoare stabilită inculpatului pentru această faptă este în limite legale.
De asemenea, infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) C. pen., prevede limite de pedeapsă cuprins între 2 ani și 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, aceste limite se reduc cu ½, fiind de la unu la 4 ani și 2 luni închisoare, prin aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. (care prevede că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită inculpatului pentru această faptă este în limite legale.
Totodată, instanța de apel, reținând că inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății în concurs real, a procedat la aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. actual, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. actual și au fost contopite pedepsele închisorii aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de șantaj, prev. de art. 207 alin. (3) C. pen. actual, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul acelorași dispoziții legale, la această pedeapsă a fost adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. actual, respectiv 4 luni închisoare, în total 6 ani și 4 luni închisoare, această pedeapsă pe care inculpatul trebuie să o execute se constată că este în limite legale.
Cu privire la inculpatul B., se reține că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2, lit. b), punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată, și de șantaj, prevăzută de art. 194, alin. (1) din V.C.P., cu aplicarea art. 41, alin. (2) din V.C.P., ambele cu aplicarea art. 33, lit. a) din V.C.P.
Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului B. la pedepsele de:
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.
Instanța de apel a constatat că în situația inculpatului, legea penală mai favorabilă sunt dispozițiile N.C.P., deoarece pedeapsa rezultantă este redusă, prin efectul aplicării acestei legi și a dispus:
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P., schimbarea încadrării juridice a faptelor penale reținute prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului B., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) punctul 4 din Legea nr. 39/2003, nemodificată și de art. 194 alin. (1) din V.C.P., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din V.C.P., în infracțiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P. și de art. 207 alin. (1) și alin. (3) din N.C.P., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.P. și art. 5 alin. (1) din N.C.P., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din N.C.P.
În temeiul art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din N.C.P., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat.
În temeiul art. 67 alin. (2) din N.C.P., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din N.C.P., pe durata de 1 an.
În temeiul art. 207 alin. (1) și alin. (3) din N.C.P., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.P. și art. 5 alin. (1) din N.C.P., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, împotriva persoanei vătămate I.
În temeiul art. 67 alin. (1) din N.C.P., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) din N.C.P., pe durata de 3 ani.
În temeiul art. 38 alin. (1) din N.C.P., raportat la art. 39, alin. (1), lit. b) din N.C.P., contopește pedepsele închisorii aplicate, astfel că aplică inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3), lit. a) din N.C.P., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din N.C.P., pe durata de 3 ani, care va fi executată potrivit art. 68, alin. (1), lit. c) din N.C.P.
În temeiul art. 65 alin. (1) din N.C.P., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) din N.C.P., pe durata executării pedepsei principale a închisorii, care va fi executată în condițiile art. 65 alin. (3) din N.C.P.
Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului B. de instanța de apel sunt în limite legale, reținând că, infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. actual, prevede limite de pedeapsă cuprinse între unu și 5 ani închisoare, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru această faptă fiind la limita minimă prevăzută de textul incriminator, iar infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și alin. (3) din N.C.P., se pedepsește cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani închisoare, iar prin aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.P., raportat la art. 36 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită pentru această faptă este orientată spre mediu prevăzut de textul incriminator, fiind așadar în limite legale.
Totodată, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și a aplicat sporul obligatoriu de 1/3 raportat la pedeapsa de 1 an închisoare, fiindu-i aplicată inculpatului pedeapsa închisorii cea mai grea și anume 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 4 luni închisoare (1/3 din 12 luni, rezultând 4 luni), pedeapsa principală de 3 ani și 4 luni închisoare pe care inculpatul trebuie ca să o execute fiind în limite legale.
Așa fiind, se constată că pedepsele aplicate recurenților inculpați A., E., B. și C. este în limite legale, în cauză nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În ceea ce privește susținerile inculpaților B. și C. referitoare la agravarea situației juridice în propria lor cale de atac, deoarece pedepsele aplicate de instanța de apel sunt într-un cuantum mai mare, decât sancțiunile stabilite de instanța de fond se constată că sunt neîntemeiate.
La individualizarea pedepselor celor doi inculpați instanța de apel a avut în vedere că dispozițiile N.C.P. prevăd limite de pedeapsă mai mici pentru faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
Inculpatului B. instanța de fond i-a aplicat pedepse de câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și șantaj, dispunând ca acesta să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.
Instanța de apel, prin reținerea incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen., a aplicat aceluiași inculpat pedepse de câte 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui de grup infracțional organizat și de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, iar prin aplicarea art. 38 alin. (1) din N.C.P., raportat la art. 39, alin. (1), lit. b) din N.C.P., s+a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.
Cu privire la inculpatul C. se reține că instanța de fond i-a aplicat pedepsele de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui de grup infracțional organizat și de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată și de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, ambele fapte fiind comise în stare de recidivă postexecutorie, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani închisoare.
Instanța de apel, reținând incidența dispozițiilor art. 5 C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 43 alin. (5) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de constituirea unui de grup infracțional organizat, de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în formă continuată, în final, prin contopirea acestor pedepse și adăugarea unui spor de 4 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni închisoare.
Cum pedepsele aplicate inculpaților B. și C. de instanța de apel sunt mai mici decât cele aplicate de instanța de fond se constată că susținerile acestora în sensul că situația lor juridică s-ar fi agravat în propria cale de atac nu se confirmă.
Totodată, critica recurenților inculpați B. și C. în sensul că le-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și nu a pus în discuție noua încadrare, nu se încadrează în cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și în niciun alt caz în care se poate face recurs în casație, dintre cele prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 438 C. proc. pen.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, din cuprinsul încheierii din data de 02 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, în Dosarul nr. x/3/2012 în care a fost consemnată desfășurarea dezbaterilor, (filele 242-246 dosarul instanței de apel), rezultă că instanța de apel, acordând cuvântul atât reprezentantului Ministerului Public, cât și apărătorilor aleși ai inculpaților pentru a pune concluzii în susținerea apelurilor, ocazie cu care au fost expuse opinii și cu privire la legea penală mai favorabilă în situația fiecărui inculpat.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public a susținut că: ” pentru inculpații D., A., E. și H. legea penală nouă este mai favorabilă, prin reducerea limitelor speciale ale pedepsei închisorii, iar, în ceea ce-l privește pe inculpatul C., vechea lege penală este mai favorabilă, întrucât starea de recidivă postexecutorie presupune, potrivit legii penale noi, majorarea limitelor cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei închisorii. De asemenea, pentru inculpații F., B. și G. vechea lege penală este mai favorabilă, întrucât pedepsele închisorii aplicate se înscriu în noile limite speciale, iar vechea regulă a concursului de infracțiuni determină ca pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită de către instanța de fond să fie mai favorabilă” (fila 243 dosarul instanței de apel).
Apărătorii aleși ai inculpaților A., E. și C. au arătat că sunt de acord „cu apelul Ministerului Public privind aplicarea legii penale mai favorabile” (filele 243 și 244 dosarul instanței de apel”.
Cu privire la inculpatul B., se reține că deși apărătorul său ales a avut posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la legea penală mai favorabilă acestui inculpat, nu a formulat concluzii sub acest aspect.
Totodată, critica formulată de inculpații B. și C. privind modalitatea în care instanța de apel a analizat și aplicat principiul consacrat de art. 5 C. pen., respectiv aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, se constată nu se încadrează în cazul de casare invocat prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care vizează nelegalitatea pedepsei aplicate de instanțele inferioare.
Înalta Curte reamintește că prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2015 a Curții Constituționale (a cărei aplicare este obligatorie pentru toate instanțele judecătorești), s-a arătat că, „pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că "Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret." Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că "aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).”
Așadar, în stabilirea legii penale mai favorabile, instanța ține seama de toate aceste criterii mai sus arătate, iar rezultatul final, stabilirea în concret a legii noi sau a legii vechi ca fiind mai favorabilă, este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei, care nu poate fi cenzurat în urma formulării unei căi extraordinare de atac, respectiv pe calea recursului în casație care este o cale extraordinară de atac.
Prin urmare, instanța de judecată (de fond sau de apel, ambele competente să devolueze integral fondul cauzei, în fapt și în drept) - având obligația de a nu combina prevederi din vechea și din noua lege, transformându-se astfel în putere legiuitoare - este singura în măsură să stabilească care dintre cele două legi este mai favorabilă într-o cauză penală și, în aplicarea consecventă a deciziei Curții Constituționale a României, să aplice legea stabilită ca fiind mai favorabilă cu toate consecințele referitoare la recidivă și concurs de infracțiuni.
În speța de față, instanța de apel a stabilit că legea nouă este mai favorabilă, având în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și care se regăsesc incriminate și în N.C.P. sunt mai reduse decât cele prevăzute în legea veche, iar acest aspect nu poate forma obiectul unei cenzurări din partea instanței de casație.
Fiind stabilit, deci, că instanța de recurs în casație nu poate modifica cele reținute de către instanța de apel cu privire la acest aspect, se impune a fi analizat dacă pedepsele aplicate inculpaților pe legea nouă se încadrează în limitele prevăzute.
Cum recurenții inculpați B. și C. au solicitat să se constate că legea penală mai favorabilă este V.C.P., critica lor vizând astfel reanalizarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, această situație excede cazului de casare invocat, deoarece acest caz de casare permite doar o verificare matematică a cuantumului pedepselor aplicate de către instanțe cu pedepsele stabilite de textele legale, iar nu și o verificare a modului în care a fost individualizată pedeapsa respectivă, sub acest aspect, încadrarea juridică, reținerea unor circumstanțe sau alegerea legii mai favorabile intrând în puterea lucrului judecat.
Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de condamnații A., C., B. și E. împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 13 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții condamnați A., C., B. și E. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru condamnații A., C. și B., în sumă de câte 65 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul E., în sumă de 260 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de condamnații A., C., B. și E. împotriva Deciziei penale nr. 407/A din 13 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012.
Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru condamnații A., C. și B., în sumă de câte 65 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul E., în sumă de 260 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2016.