Decizia nr. 251/2017
Deliberând asupra cauzei de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31 din data de 2 martie 2017 a Curții de Apel București, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2017 a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la data de 17.02.2017 de către magistratul de grad I de evaluare profesională dr. A. din cadrul Tribunalului din Vallo Della Lucania - Biroul GIP - Italia în vederea efectuării urmăririi penale pe numele a persoanei solicitate B. (de cetățenie română, cu domiciliul în comuna C., jud. Cluj).
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia și s-a menținută măsura arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate luată prin încheierea penală nr. 3/HI din 21.02.2017 a Curții de Apel Cluj în vederea predării pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.03.2017, ora 10:55, până la data de 06.04.2017, ora 10:55.
S-a constatat că persoana solicitată B. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.
S-a luat act că persoana solicitată B. nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus ca cetățeanul român, respectiv persoana solicitată să fie predată cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reținută din data de 21.02.2017 ora 10:55 și până la data de 22.02.2017 ora 10:55.
În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în baza art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorie în vederea predării față de persoana solicitată B., pe o durată de 15 zile, începând de la data expirării reținerii, în vederea comunicării și traducerii mandatului european de arestare pentru predarea acesteia autorităților judiciare din Italia, cu motivarea că sesizarea are la bază semnalarea SIS 0008.02RMAS52CHHGZRJ00000001.01, din Sistemul Informatic Schengen, transmisă prin I.G.P.R., Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, cu adresa nr. 2576325/SIRENE/AV din 20.02.2017 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în data de 21.02.2017, cu privire la faptul că: autoritățile judiciare din Italia au solicitat arestarea acesteia în vederea predării, ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii de săvârșirea infracțiunii de furt în formă organizată, prev. de art. 99, 61, 625 din Cod penal italian, constând în aceea că în data de 01.02.2017, în localitatea Vallo della Lucania din Italia, pe timp de noapte, împreună cu mai mult de 3 persoane, prin efracție și dezactivarea sistemului de alarmă, a pătruns în Catedrala San Pantaleo, de unde a sustras, cu scopul însușirii pe nedrept, aproximativ 10 kg de obiecte din aur.
S-a procedat la depistarea, identificarea și ulterior a audierii persoanei solicitate B. de către procuror.
Prin ordonanța din data de 21.02.2017 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 101 alin. (2) și (3) raportat la art. 100 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 21.02.2017, ora 10:55, până la data de 22.02.2017, ora 10:55.
Prin încheierea penală nr. 3/HI din 21.02.2017, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013, a admis propunerea de arestare provizorie în vederea predării a persoanei solicitate B. formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza Semnalării SIS 0008.02RMAS52CHHGZRJ00000001.01, transmisă prin I.G.P.R., Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, cu adresa nr. 2576325/SIRENE/AV din 20.02.2017 și, în consecință, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 22 februarie 2017, ora 10.55, până la data de 08 martie 2017, ora 10.55, față de persoana solicitată B. și s-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens, stabilindu-se termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în limba română pentru data de 02.03.2017, sala 153, ora 11.00.
La termenul de judecată din data de 02.03.2017 procurorul a prezentat Curții de Apel Cluj mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia pe numele persoanei solicitate tradus în limba română.
Totodată Curtea de Apel i-a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile procesuale conferite de art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013.
Procedându-se în conformitate cu art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, i s-a înmânat un exemplar al mandatului european de arestare persoanei solicitate și i s-a adus la cunoștință acesteia conținutul mandatului european de arestare având în vedere că nu știe să scrie și să citească fiind întocmit în acest sens un proces-verbal.
De asemenea i s-a adus la s-a adus la cunoștință persoanei solicitate posibilitatea de a consimți la predare către statul membru emitent, respectiv Italia, precum și faptul că se poate prevala de regula specialității.
S-a reținut că, în conținutul mandatului european de arestare emis la data de 17.02.2017 de către magistratul de grad I de evaluare profesională dr. A. din cadrul Tribunalului din Vallo Della Lucania - Biroul GIP - Italia în vederea efectuării urmăririi penale pe numele a persoanei solicitate B., se indică existența deciziei pe care se bazează mandatul european de arestare, respectiv ordonanța aplicativă a măsurii cautelare a custodiei în închisoare emisă de GIP Tribunalul din Vallo della Lucania în data de 16.02.2017 la cererea procurorului in sede, depozitată la data de 14.02.2017, cu nr. de referință nr. 284/17/RGNR mod. și nr. 234/2017 RG GIP.(71).
Ca și stare de fapt s-a reținut în esență că în data de 01.02.2017, persoana solicitată B. aflat în localitatea Vallo della Lucania din Italia, pe timp de noapte, împreună cu mai mult de 3 persoane, prin efracție și dezactivarea sistemului de alarmă, a pătruns în Catedrala San Pantaleo, de unde a sustras, cu scopul însușirii pe nedrept, aproximativ 10 kg de obiecte din aur, această faptă fiind reglementată art. 99, 61, 625 din Codul penal italian, infracțiune care se sancționează cu o pedeapsă de până la 10 ani de închisoare.
S-a arătat că infracțiunea de furt organizat este inclusă în lista celor 32 de infracțiuni prev. de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013 și care nu implică verificarea îndeplinirii condiției a dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale.
În virtutea art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al UE, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv cel italian a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002.
Fiind întrebată și asupra consimțământului irevocabil la predare în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.
De asemenea persoana solicitată B. a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în procesul-verbal (f 92).
În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la disp. art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 300/2013 care reglementează mandatul european de arestare, s-a arătat că instanța română, adică Curtea de Apel Cluj ca și autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Italia în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.
Raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013, Curtea de Apel Cluj nu a constat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, de altfel nici apărătorul ales al persoanei solicitate nu a invocat vreun motiv de refuz, ci doar s-a rezumat să indice faptul că dacă ar fi predată persoana solicitată ar fi persecutată și discriminată fiind de etnie romă, iar pe de altă parte nu este menționată durată arestării preventive în conținutul mandatului european de arestare de arestare.
S-a arătat că motivele invocate de către apărătorul ales al persoanei solicitate nu se circumscriu pe de o parte nici unuia dintre cauzele de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 și modif. prin Legea nr. 300/2013.
Instanța a arătat că nu este menționată durată arestării preventive în conținutul mandatului european de arestare de arestare deoarece pct. b)1 al formularului standard conține doar indicarea deciziei pe care se întemeiază, adică mandatul de arestare sau decizia judiciară având același efect, care de altfel se recunosc implicit de către autoritatea judiciară de executare prin admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare fără nicio altă formalitate și fără a fi necesară o copie a mandatului de arestare (sau după caz a deciziei judiciare având același efect) în baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, iar acest formular standard este completat obligatoriu de către autoritatea judiciară a statul membru emitent și care nu poate fi nici modificat și nici nu pot fi adăugate alte rubrici suplimentare decât cele existente.
Totodată s-a reținut că se impune menținerea față de persoana solicitată B. a măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate deoarece procedura de executare a mandatului european de arestare, în speță cel emis de către autoritățile judiciare din Italia implică concomitent atât arestarea cât și predarea, în caz contrar predarea efectivă nu ar fi posibilă.
Împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 2 martie 2017 a Curții de Apel București, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2017, în termen legal, persoana solicitată B. a formulat contestația de față, solicitând, admiterea contestației, desființarea sentinței și, pe fond, în rejudecare, respingerea cererii autorităților din Italia.
Analizând contestația formulată persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 2 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr. x/33/2017, atât potrivit susținerilor orale, ale apărătorului, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
Pe de altă parte pct. 12 din preambulul Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 se arată că prin această decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special în capitolul VI și că nimic din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca o interdicție de a refuza predarea unei persoane împotriva căreia a fost emis un mandat european de arestare, atunci când există motive să se creadă, pe baza unor elemente obiective, că respectivul mandat de arestare a fost emis cu scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, opinii politice sau orientare sexuală, sau de a aduce atingere situației acestei persoane pentru oricare din aceste motive, iar în prezenta speță nu s-a dovedit că ar exista măcar indicii privind discriminarea sau persecutarea persoanei solicitate, motivul invocat fiind doar în formă declarativă, fără suport probator.
În contextul celor expuse Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile de fond și formă reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predarea persoanei solicitate B.
Apărările persoanei solicitate, în sensul că nu există probe din care să rezulte că ar fi participat la săvârșirea faptei penale de care este acuzat și că nu se impune executarea mandatului european deoarece audierea sa poate fi efectuată și prin comisie rogatorie, nu pot fi primite.
Înalta Curte reamintește că, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Desigur, audierea persoanei solicitate B. se poate efectua și prin comisie rogatorie, care poate constitui o alternativă la mandatul european de arestare, așa cum de altfel se prevede în Proiectul de concluzii ale Consiliului - Acțiuni ulterioare recomandărilor din raportul final privind a patra rundă a evaluărilor reciproce cu privire la mandatul european de arestare din perioada președinției spaniole a Consiliului UE (Bruxelles 28 mai 2010) care include o recomandare la pct. 2, și anume aceea de a recurge la utilizarea unor măsuri alternative cu referire și la comisia rogatorie, însă efectuarea urmăririi penale nu se rezumă doar la audierea persoanei suspectate sau inculpate care se presupune a fi comis o infracțiune în statul membru emitent al mandatului european de arestare, ci la efectuarea mai multor acte procesuale și procedurale și desigur la strângerea de probe și este la latitudinea fiecărui stat membru UE emitent al unui mandat european de arestare pentru ce formă de cooperare judiciară în materie penală optează pentru eficientizarea și celeritatea procesului penal demarat în acel stat raportat desigur la natura, gravitatea și modalitatea de comitere a faptei.
În concluzie, motivele invocate de către apărătorul persoanei solicitate nu se circumscriu nici unuia dintre motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013.
Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică și în temeiul art. 4251 pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 2 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr. x/33/2017.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 2 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosar nr. x/33/2017.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 martie 2017.