Decizia penală nr. 17/2017
Asupra contestației de față
În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin Decizia nr. 451/A din data de 09 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 669 din 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie.
Petru a pronunța această decizie Înalta Curte, secția penală, a reținut că, prin Decizia penală nr. 669 din data de 23 iunie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatoarea A., împotriva Deciziei penale nr. 31 pronunțată la data de 13 mai 2015 de către Tribunalul Buzău.
Totodată, prin Decizia penală nr. 31 din 13 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 15 din 03 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/277/2014.
Examinând actele dosarului, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a reținut că potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. decizia dată, în cazul contestației în anulare ce vizează o decizie pronunțată în calea de atac a apelului, este definitivă, nefiind reglementată o cale de atac suplimentară, în această situație.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.
Împotriva acestei decizii petentele A. și B. au formulat contestație, la data de 19 ianuarie 2016, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 18 ianuarie 2017, sub nr. 158/1/2017, fiind fixat termen la data de 30 ianuarie 2017.
Examinând contestația, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Astfel, potrivit art. 4251 alin. (2) C. proc. pen. "Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta."
Din conținutul textului de lege enunțat rezultă că subiectul îndreptățit să formuleze contestație este persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței de judecată.
Pentru ca un act să fie considerat vătămător pentru o anume persoană, este necesar ca menționata consecință negativă (fie ca rezultat, fie ca stare de pericol), să se producă efectiv, să se răsfrângă nemijlocit asupra persoanei care o invocă, să îi afecteze ori să îi pericliteze un drept sau un interes actual și determinat.
Ținând seama de această condiție, este de reținut că hotărârea instanței este de natură a produce o vătămare unei persoane, atunci când hotărârea se referă în mod direct la acea persoană sau când, fără o referire expresă, hotărârea produce efecte asupra drepturilor sau intereselor acelei persoane, dând naștere unei situații juridice în care acestea sunt implicate.
În cauză, prin soluția de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare declarată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 669 din 23 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie, care face obiectul contestației de față, nu s-a dispus cu privire la petenta B. și nici nu s-a luat vreo altă măsură care să creeze, fie și indirect, pentru aceasta o situație defavorabilă.
În aceste condiții, contestația promovată de petenta B. împotriva Deciziei nr. 451/A din data de 09 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015 apare ca fiind declarată de o persoană ce nu are calitate procesuală prevăzută de lege pentru a uza de această cale de atac, fiind, prin urmare inadmisibilă.
Totodată, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate
Așadar, limitând calea de atac a contestației exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.
În acest context se reține că potrivit art. 4251 C. proc. pen.: "Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."
În contextul concret al cauzei, Completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația promovată de către contestatoarea petentă A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 451/A din data de 09 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea contestației promovate.
Pentru considerentele ce preced, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentele A. și B. împotriva Deciziei nr. 451/A din data de 09 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarele petente la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentele A. și B. împotriva Deciziei nr. 451/A din data de 09 decembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarele petente la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2017.
Procesat de GGC - GV