Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 4/2017

Ședința publică din 10 ianuarie 2017

Decizia nr. 4/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin Decizia civilă nr. 87/R din 08 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/325/2008, a fost respins recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 7937 din 04 mai 2010, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimata B., în acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune.

Prin sentința civilă nr. 1111 din 10 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr. x/325/2014, a fost declinată, în favoarea Tribunalului Timiș, competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., împotriva Deciziei civile nr. 87/R din 08 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/325/2008

Prin Decizia nr. 99 din data de 24 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2016 al Tribunalului Timiș, decizie irevocabilă, a fost respinsă contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 87/R din 08 februarie 2011, pe considerentul că nu se încadrează în dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 324 din 15 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apei Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în contestație în anulare, Decizia nr. 99 din data de 24 mai 2016 a Tribunalului Timiș.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că litigiului de față îi sunt aplicabile dispozițiile V.C.P.C., față de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, precum și faptul că litigiul a început o dată cu introducerea cererii de chemare în judecată, anterior datei de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.

A mai reținut instanța că, în raport de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îl sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.

Or, Decizia civilă nr. 99/R din 24 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2016, prin care a fost respinsă contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 87/R din 08 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/325/2008, este irevocabilă potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei decizii recurentul A. a declarat recurs, la data de 16 septembrie 2016, invocând aspecte ce privesc fondul litigiului având ca obiect partaj bunuri comune.

Examinând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 298 și art. 316 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de atac presupune făptui că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin urmare, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege, recursul îndreptat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs fiind inadmisibil.

Se mai reține că, în temeiul art. 320 alin. (3) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În speță, se constată că recurentul-contestator a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 87/R din 08 februarie 2011. a Tribunalului Timiș, pronunțată în recurs, prin care a fost soluționat irevocabil fondul litigiului având ca obiect partaj bunuri comune, contestație soluționată prin Decizia civilă nr. 99 din data de 24 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/30/2016 al Tribunalului Timiș, având caracter irevocabil.

Ulterior, prin Decizia civilă nr. 324 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul promovat împotriva Deciziei nr. 99 din data de 24 mai 2016 a Curții de Apel Timișoara în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5), raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

În prezenta cauză se exercită din nou recurs împotriva deciziei prin care calea de atac a recursului a fost considerată inadmisibilă, respectiv Decizia civilă nr. 324 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Față de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., raportate ia art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu 299 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea reiese cu evidență și în cazul recursului de față, îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 324 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, întrucât aceasta este o decizie irevocabila care nu face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs, în temeiul art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Raportat la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 324 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.

Înalta Curte constată că analiza prioritară a excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 298 și art. 316 C. proc. civ., face inutilă cercetarea celorlalte aspecte invocate în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 324 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 ianuarie 2017.